Știm că sfinţia voastră aţi fost în temniţă cu Părintele Ilie Lăcătușu la Periprava. Ne-aţi mai povestit din minunile pe care Părintele Ilie le săvârșea printre deţinuţi, ce ne mai puteţi spune despre caracterul Părintelui? Ce anume credeţi că i-a conferit mai multă sfinţenie, pentru că nu toţi martirii au fost așa de proslăviţi de Dumnezeu care sunt sfintele sale moaște?

Părintele Ilie Lăcătușu a fost un model de desăvârșire creștină, de demnitate și bunătate; era un sprijin și reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj și nu a trădat pe nimeni. A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă și nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos.

Era un mare trăitor, trăia rugăciunea și viaţa în Hristos. Era un model de lepădare de sine, toţi știau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Și ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă. Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tușea (a și murit de altfel după două luni) și Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav și cine știe pe câţi alţii nu a mai hrănit?

Această forţă imensă de dăruire către celălalt l-a sfinţit. De altfel era un om foarte bun și blând la suflet. Faptul că Părintele Ilie este proslăvit poate mai mult decât ceilalţi martiri arată cinstea cu care Dumnezeu i-a proslăvit pe acești mărturisitori din temniţele comuniste, și că nu doar cei care au fost muceniciţi acolo sunt sfinţi în faţa Domnului, ci și cei care, eliberaţi fiind, au continuat trăirea evanghelică în lume. El a ieșit din închisoare sfinţit, ca un odor de preţ al Bisericii lui Hristos și a luminat tuturor celor din jurul lui calea mântuirii.

Iar faptul că la noi nu sunt canonizaţi este lesne de înțeles. Dacă ar recunoaște sfinţenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni, se prăbușesc cu totul. Ei supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă. Dar prin martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi și osândiți și după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor popoare ortodoxe.

Creștinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi și calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos așa cum zice foarte frumos și Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai știi de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire și recunoștință” (Ierom. Serafim Rose și S.A. Nilus, Sfântul Serafim de Sarov, Povăţuiri duhovnicești, Editura Axioma, 2012.)

extras din interviul cu Părintele Justin, din revista ATITUDINI,nr. 27

30 de ani de la trecerea în lumina Celui Nepătruns

Citiți și:

• Acatistul Noului Marturisitor Ilie Lacatusu, facatorul de minuni († 22 iulie)
• Noi minuni ale Sfântului Sfinţit Ilie Lăcătuşu
• VIDEO: Marturie despre sfintenia Parintelui Ilie Lacatusu
• Minuni ale Sfantului ILIE Lacatusu
• 22 iulie: Pomenirea Sfantului Ilie Lacatusu, sfantul cu moaste intregi si facator de minuni inca din timpul vietii
• Prima carte dedicata Sfantului Ilie Lacatusu. Cartea cuprinde si acatistul sfantului cu moaste intregi
• 22 iulie: Praznuirea Sfantului sfintit Ilie Lacatusu. La cimitirul “Adormirea Maicii Domnului”, duminica, ora 13
• Stiati ca patriarhul Teoctist s-a opus canonizarii Sfantului Ilie Lacatusu? Ba chiar regreta si canonizarea Sfantului Ioan Iacob
• Sfantul Ilie Lacatusu – 27 de ani de la trecerea la Domnul. Minunile sfantului, povestite de Parintele Justin Parvu si Parintele Ioan de la Rarau
• Despre canonizare: Cum se face trecerea in randul sfintilor
• Sfinţii din Aiud nu dorm – Noi minuni ale sfinţilor martiri de la Aiud

[divide style=”3″]

Sfântul Părinte Justin Pârvu: „Părintele Ilie Lăcătușu trebuie cinstit ca un sfânt, pentru că este un argument puternic împotriva materialismului și a rătăcirii idolatre. I se pot înălţa rugăciuni oricând, pentru că sfinţii sunt adevăratele mărturii ale vieţii noastre ortodoxe, chiar în vremurile în care trăim. I se pot picta icoane, i se poate face o raclă cum este la Sfântul Ioan de la Suceava, la Sfânta Paraschiva. Pentru noi și pentru toată creștinătatea trebuie să îi sărbătorim ziua de adormire. Suntem într-o aleasă mândrie în faţa popoarelor, a protestanţilor, a catolicilor pentru aceste descoperiri: a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și a Sfântului părinte Ilie Lăcătușu”.

[divide style=”3″]

Sfântul Părinte Arsenie Papacioc: „Eu am fost cercetat dacă să îl canonizeze pe Ștefan cel Mare. A venit un arhiereu la mine. N-am fost de aceeași părere. Mai repede sunt pentru părintele Ilie Lăcătușu pentru că sunt niște semne de la Dumnezeu: are mireasmă și este neputrezit… Trebuie să atrageţi atenţia Patriarhatului. Trebuie să miște cineva, dar este mai greu să îl sanctifice. Pentru că cel mai evident lucru, de nediscutat, este că nu a putrezit și că are mireasmă… A rămas toată lumea cu această credinţă (că părintele este sfânt). Dispuneţi, eventual, o canonizare…”. [divide style=”3″]

Sfințitul Mărturisitor Gheorghe Calciu-Dumitreasa: „Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române nu au curaj să declare că rămășiţele pământești ale foștilor deţinuţi politici, uciși pentru Hristos în temniţă, sunt moaște. De altfel, la Patriarhie au fost depuse mai multe dosare de canonizare, cum e cel al părintelui Ilie Lăcătușu, despre care eu cred cu tărie că este sfânt, sau cel al lui Valeriu Gafencu. Și Sinodul nu s-a pronunţat. În majoritate, foștii deţinuţi politici au fost legionari, și ierarhii se tem ca gestul lor să nu fie interpretat politic. Trebuie să ne raportăm cu înţelepciune și cu atenţie. Dacă Dumnezeu vrea, prin sfinţi, chiar necunoscuţi sau nerecunoscuţi de noi, ne poate face bine”.[divide style=”3″]
Sfântul Părinte Ioanichie Bălan: „Începând cu închisoarea de la Pitești, care a practicat cea mai cumplită tortură fizică și morală, și continuând cu celelalte închisori și lagăre de concentrare din ţară, care urmăreau distrugerea credinţei și a fiinţei umane, România a dat una din cele mai mari jertfe pentru apărarea dreptei credinţe și a neamului nostru. (…) Un slujitor devotat pentru Hristos a fost preotul Ilie Lăcătușu, de loc din judeţul Vâlcea, care a petrecut mai mulţi ani în închisori și a pătimit ca un martir. În toamna anului 1998, la 15 ani de la moartea sa, a fost găsit întreg și neputred în mormânt, ca semn că Dumnezeu a primit jertfa lui și l-a numărat în ceata celor drepţi”.[divide style=”3″]
Sfântul Părinte Dionisie de la Colciu: – Despre noii martiri în Biserica noastră nu se mai spune nimic. Știţi că au fost atâţia în închisorile comuniste; acum au descoperit un părinte cu corpul neputrezit.
– Ia uite!
– Da, părintele Ilie Lăcătușu. Și nu se spune nimic.
Acum noi ce trebuie să facem?
– Vedeţi? Lucrarea ispititorului. Vedeţi cum a progresat răutatea? Pe acela învederat l-a arătat Dumnezeu și după moartea lui sfânt, și, uite, conducătorii nu iau măsuri ca să-l sfinţească și să propovăduiască că nevoile și chinurile pe care le-a suferit, l-au sfinţit pe el, că ăsta-i adevărul. Da, dar n-au îndrăzneală. Vedeţi unde am ajuns?

[divide style=”3″]

Notă: Din anul descoperirii sfintelor sale moaște și până în ziua de astăzi Sfântul Mărturisitor Ilie Lăcătușu a săvârșit și săvârșește neîncetat nenumărate minuni, mărturisite și consemnate de credincioși, iar sfintele sale moaște, ușoare, întregi și frumos mirositoare au rămas la fel de neputrezite ca și în ziua în care l-au dezgropat. De atunci și până astăzi s-au făcut multe cereri de canonizare cu mărturii incontestabile, și cu toate acestea Sfântul Ilie așteaptă la rând să intre pe ordinea de zi a sinodului BOR, care este prea preocupat cu dialogurile ecumeniste și cu alte probleme mondene și în 14 ani de la aflarea sfintelor sale moaște, nu s-a găsit încă timp pentru deschiderea unui dosar de canonizare. Toate celelalte Biserici ortodoxe surori și-au canonizat martirii din temnițele comuniste, numai Biserica Română așteaptă… poate să pice comunismul totalitarist.

Sfinţii martiri din închisorile comuniste din România sunt însă cinstiţi peste hotare, atât în sânul Bisericii Greciei, cât și în Biserica Ierusalimului, a Rusiei – cărora le-au întocmit icoane de cinstire și acatiste de rugăciuni. Acești martiri sunt încă vii și ei săvârșesc minuni peste tot în lume, unde sunt chemaţi în rugăciuni. Ei și-au iubit neamul mai mult decât propria lor viaţa iar dragostea și darurile cu care i-a încununat Dumnezeu, depășesc hotarele lumești și se revarsă popoarelor ortodoxe de pretutindeni care cinstesc nevoinţele lor. Iubiţi mai mult de străini decât de cei din patria lor, sfinţii aceștia au cucerit lumea prin dragostea și minunile lor.

Danion Vasile

Ciprian Voicilă

Marţi, 25 iunie 2013, cu începere de la ora 18, în Sala Horia Bernea a Muzeului Ţăranului Român se va desfășura conferința Din temnițe spre sinaxare. Vor vorbi: Demostene Andronescu- fost deţinut politic, poet; Danion Vasile- teolog, scriitor; Ciprian Voicilă- sociolog. Moderator: dr. Mihai Gheorghiu. Conferinţa Din temniţe spre sinaxare, dedicată tuturor mărturisitorilor din temniţele comuniste, va avea loc în cadrul Conferinţelor Mircea Vulcănescu, desfăşurate periodic la Muzeul Ţăranului Român. „Toți acestia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfă pentru iertarea păcatelor poporului român. Ei au fost aruncați în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispășească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Și chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuți în rândul sfinților, ei nu trebuie să fie trecuți în rândul sfinților. Ei sunt sfinți, prin sacrificiul lor”. (ÎPS. Arhiepiscop Justinian Chira)

In dupa amiaza aceasta lui Valeriu Gafencu, „Sfantul Inchisorilor”, i-a fost retrasa miseleste cetatenia de onoare la sedinta primariei din Targu Ocna. Aproape toti, cu o singura exceptie, au votat impotriva lui Gafencu.

Nu a existat nicio abtinere. La sedinta a participat un senator PSD.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1gyIpeHmWD8]

În ședința Consiliului Local Târgu Ocna de joi, 30 mai 2013, s-a supus la vot proiectul de retragere a titlului de cetățean de onoare al orașului acordat lui Valeriu Gafencu. După o pledoarie de 40 de minute a teologului Danion Vasile și intervențiile d-nei judecător Carmen Păduraru, ale tânărului Alexandru Costache, reprezentantul Asociației Foștilor Deținutilor politic și ale părintelui din Tg. Ocna s-a supus la vot, fiind nevoie de 10 voturi pentru a i se retrage titlul. Rezultatul votului a fost următorul: 8 voturi pentru retragerea titlului, 6 contra și 3 abțineri. Astfel, acest atac a fost sortit eșecului, Domnul neîngăduind pătarea memoriei Sfântului Mucenic Valeriu Gafencu și minciunile la adresa Mișcării Legionare. Considerăm că nu titlul de cetățean de onoare a fost apărat, cât adevărul despre jertfa și credința noilor mărturisitori din temnițele comuniste.

Citiți și: VALERIU GAFENCU NU POATE PRIMI…ONOARE DE LA CEI CARE NU AU

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?  

Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor. Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”. Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate? continuare »

Joi, 30 mai a.c., ora 15.00, Consiliul Local al oraşului Tg. Ocna se va întruni pentru a-i retrage titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, cel supranumit Sfîntul Închisorilor. Acest gest este motivat de presiunile asupra Primăriei Tg. Ocna pe care guvernul Ponta, prin intermediul prefectului de Bacău, le-a făcut, constant şi tot mai insistent, în ultimele luni.

Iniţial, o astfel de hotărîre trebuia să fie luată încă de astă iarnă, dar mobilizarea laicatului ortodox a întîrziat-o. Am sperat că nu va mai fi adoptată. Iată însă că lobby-ul evreiesc pe lîngă Cabinetul Ponta s-a dovedit şi de această dată mai puternic.

Suntem cu toții preocupați și afectați de suferința prin care trece Părintele nostru Justin, căci fiecare îl iubește în felul său și după măsura sa. La toți ne vine în gând întrebarea de ce Domnul îngăduie o așa suferință alesului Său, care și-a închinat viața Lui și a suferit pentru El. Ne mai întrebăm de ce nu este împlinită cererea din sfânta liturghie, aceea „pentru sfârșit fără durere, neînfruntat”? După logica omenească, Părintele are o vârstă înaintată și neputințele bătrâneții ne fac să gândim că se apropie trecerea sfinției sale la Domnul. Dar o să zicem că Părintele nu merită suferință și la așa vârstă, căci suferința din închisoare și toată nevoința monahicească îl îndreptățesc să primească bătrâneți ușoare, fără durere, ocrotite de Dumnezeu, Cel ce prețuiește și cea mai mică jertfă și rugăciune a noastră, făcută în numele Său.

Și atunci ce să credem? Pentru cine suferă Părintele nostru? Este evident că nu spre a sa mântuire, pentru care s-a osârduit în mod exemplar și mulți dintre noi nu putem cuteza nici a ne gândi că ajungem la așa măsuri. Căci prin închisoare nu am trecut mărturisindu-L pe Hristos, nopți în rugăciune ani de-a rândul nu am petrecut, milostenie desăvârșită nici nu am gândit, îndelungă răbdare nu ne-am luptat să dobândim, iar dragoste jertfelnică și în Adevăr nu am împărtășit. Dacă gândim așa, șansele noastre de mântuire sunt nule și ferească Dumnezeu să nu ajungem la deznădejde! Totuși știm că ce este după Dumnezeu nu ne aduce deznădejde, iar Domnul a venit pentru cei păcătoși, care se pocăiesc și mila Sa este mai mare decât toată jertfa noastră pe care o putem strânge într-o viață întreagă.

Părintele a iubit suferința doar pentru că era inevitabilă în dragostea sa pentru aproapele, pentru noi. Când iubești cu adevărat pe aproapele tău, neamul tău, suferi alături de el. Jertfa Mântuitorului este expresia dragostei Sale pentru noi, căci mâinile întinse pe Cruce sunt pentru a ne îmbrățisa, iar nu pentru a fi străpunse de cuie. Așa se explică alegerile pe care le-a făcut Părintele Justin de-a lungul vieții. Sfinția sa a urcat pe Drumul Crucii spre Golgota Bisericii și a Neamului, făcând tot posibilul pentru salvarea de suflete, punându-și sufletul pentru ceilalți. Cine îl știe pe Părintele mai de aproape a văzut cum aplică diferite tratamente duhovnicești, după trebuința fiecăruia: pentru unii cu gingășia Duhului Sfânt, iar pentru alții cu sabia Arhanghelului. Nu ne stă nouă în putință a înțelege de ce așa pentru unii și altfel pentru alții, ci doar vedem, peste timp, roadele bune pentru cei ce au ascultat, iar cele amare pentru cei ce n-au primit. continuare »

Actualizare 4 (Sâmbătă, 25 Mai 2013, ora 21:25):

Astăzi Părintele Justin a primit întreaga obşte de 160 de maici şi surori a Mănăstirii Paltin. Deşi foarte slăbit şi fără putinţa de a vorbi tare, s-a bucurat de fiecare dintre cei ce l-au cercetat.

În vizită la părintele stareţ a fost astăzi şi doctorul Dan Tudor Eniu, medicul care l-a operat în săptămânile din urmă, şi care ne-a declarat că, medical vorbind, nu poate să explice cum analizele Părintelui Justin sunt de două ori mai bune decât în ziua externării, şi cum se poate ca un organism atât de slăbit să aibă o vitalitate atât de puternică. “E limpede că ceea ce se întâmplă acum cu Părintele Justin este lucrarea şi puterea lui Dumnezeu”, a spus domnia sa. Privitor la acuzele nefondate ce i-au fost aduse, dr. Dan Tudor Eniu ne-a confirmat că în absolut toate aspectele clinice (intervenţiile chirurgicale, tratamentul, etc), deciziile i-au aparţinut Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, şi nu domniei sale, şi că afirmaţiile sunt documentate şi semnate de Părintele Justin şi se pot găsi în arhiva spitalului. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=dZv54I0eeuo]

Așezarea preoților din imaginea de mai jos a fost din rânduiala lui Dumnezeu, un semn că Domnul așa ne-a văzut: toți o inimă pentru Părintele! continuare »

UPDATE: Pentru adevăr: starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă

Hristos a înviat!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi, 21 Mai a.c., de praznicul Sfinţilor împăraţi întocmai-cu-Apostolii Constantin şi Elena, Părintele Justin Pârvu s-a întors în mănăstire, după o călătorie de puţin peste o oră pe deasupra Munţilor Carpaţi. Piloţii îi comunicau prin căşti permanent locaţia unde se află, şi ne-au relatat că la trecerea pe lângă Muntele Ceahlău, părintele a cerut să fie ridicat puţin ca să vadă Muntele Schimbării la Faţă al Moldovei. La aterizare, la ora 11:15 (ora locală), Părintele Justin a fost primit într-o atmosferă foarte emoţionantă pentru toţi cei de faţă, cântându-i-se “Hristos a înviat” printre lacrimi de bucurie şi de milosârdie.

Starea sănătăţii sale este relativ stabilă, deşi este foarte slăbit de boala prin care a trecut şi cu care încă se luptă. De astăzi înainte lupta sfinţiei sale, a preoţilor, a călugărilor, a maicilor şi a mirenilor rămâne să fie dată cu rugăciunea. Este de datoria noastră să strigăm către Prea-sfânta Maică a Domnului, Sfinţii Arhangheli, Sfinţii Doctori-fără-de-arginţi, Sfinţii închisorilor şi către toţi Sfinţii către care avem evlavie ca să înduplece pe Dumnezeu să-Şi reverse mila Sa cea mare asupra duhovnicului nostru, care ne-a povăţuit cu cuvântul şi ne călăuzeşte şi ne ocroteşte cu rugăciunea sa pe fiecare dintre noi. Avem nădejde şi ştim că la Dumnezeu nu va fi trecută cu vederea nici o lacrimă şi nici un suspin. continuare »

Hristos a înviat!

Părintele Justin se va întoarce cu ajutorul lui Dumnezeu la mănăstirea Petru Vodă. Starea sănătății, din câte am aflat de la cei din preajma sfinției sale, se înrăutățește de la o zi la alta. Medicii se simt depășiți de situație, tumoarea înaintând foarte repede. Acest lucru cât și intervențiile suferite de Părintele l-au sleit de puteri. Doar minunile săvârșite de Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului şi a sfinților Săi l-au mai ținut în viață.

Ca și la început, prima și ultima noastră nădejde trebuie sa fie ajutorul Celui de sus, pe Care să-L implorăm prin rugăciunile noastre să dea tămăduire bunului nostru Părinte. Taina Sfântului Maslu este aducătoare de tămăduire și din acest motiv la mănăstirea Petru Vodă se va face un maslu la care sunt chemați toți preoții ce i-au trecut vreodată pragul Părintelui Justin sau doar i-au auzit cuvântul. Așadar, iubiți slujitori ai Domnului, care fără îndoială ați fost marcați de bunătatea și sfințenia Părintelui Justin, faceți tot posibilul să ajungeţi Miercuri 22 mai, până în ora 17:30 la Mănăstirea Petru Vodă (maici) pentru a îndupleca pe Domnul să-l tămăduiască pe Părintele Justin, ca să-l mai avem stâlp de rezistență pentru vremurile ce vin.

Legat de această chemare a mărturisirii dragostei noastre pentru Părintele Justin, vă facem cunoscută o minune săvârșită cu un preot din Rusia, acum aprox. 2 ani: Acest preot împreună cu familia sa au fost implicați într-un accident rutier, în urma căruia el a rămas paralizat de la bazin în jos. La inițiativa unor preoți ce-l cunoșteau i s-a făcut un sfânt maslu la care au participat 107 preoți, unii care nici nu auziseră până atunci de el. La sfârșitul acelui sfânt maslu, Domnul a făcut minune mare, încât preotul s-a ridicat în picioare și a mers singur. Iată Dumnezeul creștinilor ortodocși, Cel care face minuni. Noi așa mărturisim în Psalmul 76: “Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!”. Să avem nădejde şi să strigăm: “Cred Doamne, ajută necredinţei mele”!

Vă rugăm să anunţaţi şi preoţii care nu au acces la internet. Să nu slăbim rugăciunea pentru Părintele Justin, căci mare nevoie este de sfinţia sa, aici pe pământ!

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/92438476″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=fgEhLUiNl14]

Uneori, cruzimea oamenilor atinge cote atat de mari, incat ne vine greu sa-i credem pe cuvant, pe cei care au trait astfel de episoade. Un exemplu este experimentul Pitesti, gandit de sovietici si aplicat de comunisti, in cea mai crunta inchisoare care a existat vreodata in Romania. Acolo, unii detinuti erau transformati in tortionari, care isi schingiuiau colegii, pentru a-i obliga sa uite de Dumnezeu si sa creada doar in partid. Un om care a suferit o astfel de metamorfoza s-a cait atat de mult pentru faptele sale, incat, dupa inchisoare i s-a dedicat cu totul lui Dumnezeu si a devenit calugar. Iar scopul vietii lui, timp de multe decenii, a fost sa-l gaseasca pe omul pe care l-a torturat cel mai mult si sa-i ceara iertare. Si s-a intamplat. O poveste despre credinta nestramutata, pacate care dor si greseli iertate.

Data: 05 Mai 2013

Sezon: 5

Reporter: Yevgeniya Kironaki

Imagine: Mihai Buzduga, Mihai Dină, Liviu Dochița

Montaj: Adrian Robe

| antena3

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YLqJudGRuc8]

Să ne rugăm împreună pentru Părintele Justin, care va fi supus unei intervenții chirurgicale spre sfârșitul acestei săptămâni.

Iubiţi credincioşi,

În ultima săptamînă starea de sănătate a părintelui nostru stareţ Justin, care a slujit cu multă osârdie pe credincioşi în fiecare zi a Marelui Post, s-a şubrezit, se pare în urma unei mai vechi afecţiuni căpătate în temniţa suferită pentru dreapta credinţă şi iubirea de neam.

Zilele acestea Cuvioşia Sa primeşte o deosebit de atentă şi de profesionistă asistenţă medicală, însa cea mai de pret purtare de grijă şi tămăduire este harul pe care Dumnezeu îl trimite totdeauna pentru cei ce, unindu-se întru Numele Lui, îl cer pentru aproapele lor, căci scris este: “Orice veţi cere întru Numele Meu, aceea voi face” (Ioann 14:23), şi “Cereţi şi veti lua, ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioann 16:24).

Să ne aducem aminte că Părintele Justin ne-a îndemnat cu vreme şi fără de vreme să nu lipseasca de la noi citirea Psaltirii, a Paraclisului Maicii Domnului şi a celorlalte Canoane şi Acatiste ale Sfintei Biserici, şi mai ales rugăciunea neîncetată: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

Îndreptarea vieţii noastre şi rugăciunea pentru duhovnicul nostru va revărsa degrabă mila dumnezeiască; pentru aceea noi să nu încetăm să strigăm către Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, către Prea-curata Maica Sa şi către toţi Sfinţii Săi pentru dobîndirea cererii noastre, pentru ca Dumnezeu să-i dăruiasca sănătate şi zile îndelungate Părintelui Justin, pentru care cea mai mare bucurie şi cel mai mare sprijin este să ne iubim unii pe alţii precum Hristos ne-a iubit pe noi.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin | petruvoda.ro, atitudini.com

Va rugam sa acordati atentie maxima propunerilor de modificare a Constitutiei.

Din experienta pe care au avut-o reprezentantii nostri, la intalnirile organizate de Forumul constitutional, am concluzionat ca intentiile politice ale modificarilor Constitutiei, sunt de a desfiinta statul roman, prin regionalizare si laicizarea declarata a tuturor institutiilor publice, ceea ce va fi realmente o tragedie nationala.

De aceea, am conceput impreuna cu dl. Mihai-Silviu Chirila de la Revista Valea Muntelui  aceste propuneri de modificare pe care le apreciem a fi esentiale.

Noi propunem ca e necesar ca in Constitutia Romaniei ( dupa model ungar si polonez) sa fie inscrise principiile crestine, in mod unitar, astfel incat sa fie reformate toate institutiile care interactioneaza cu fiinta statului roman.Prin modificarile de ansamblu (care se vor referi la pastrarea definitiei statului unitar, prin interzicerea avortului – “viata este protejata de la conceptie”- prin interzicerea legalizarii casatoriiilor homosexuale, prin protejarea identitatii fiintei umane in contextul introducerii unei Comisii de tehnologie, etc. practic atingem toate aspectele care tin de problemele fierbinti ale vietii noastre publice actuale.

Aceste propuneri, in mod evident ca nu vor avea nici o sansa daca vor fi sustinute de un numar redus de persoane fizice si ONG. De aceea, asa cum am demonstrat deja pana acum, va rugam insistent sa va alaturati demersului nostru, sa va insusiti aceste propuneri, in cursul zilei de azi pentru ca maine – termen limita de depunere a acestor modificari la Forumul constitutional – sa le expediem. Termenul de depunere la Forumul constitutional este maine, 30 aprilie. Asa ca trebuie sa actionam rapid! Doritorii si persoane fizice care vor sa semneze, sa raspunda deindata pe mailul Asociatiei pentru Libertatea Romanilor: [email protected]. continuare »

[youtube=https://youtu.be/foKbA63pHR0]

Unul dintre argumente de care ține cont Biserica Ortodoxă: un sfânt nu este declarat că așa vrea vlădicu’ sau că așa vrea patriarhu’ sau că așa vrea papa. Nu! Un sfânt în Biserica Ortodoxă este declarat Sfânt, dacă vrea poporul, dacă cere poporul, dacă-l crede (sfânt)… Dacă poporul zice: ăsta-i Sfânt, poporul nu greșește!

PS Iustinian Chira

Crede poporul că în temnițele comuniste au fost sfinți?
Se roagă poporul la Sfinții Închisorilor?