Se ştie că, sărbătorile toate laolaltă sunt voinţa adâncă de a trăi prin înlăturarea zădărniciei timpului şi coborârea în efemer a sensurilor adânci şi luminoase ale existenţei. Ideea de sărbătoare este o idee de organizare totală a existenţei. Fiindcă sărbătoarea este o horă gravă de comuniuni cu toată realitatea, cu toate aspectele ei necesare, posibile, imaginabile sau numai bănuite. La sărbătoare, cum este şi Învierea lui Hristos Mântuitorul „Sărbătoare a Sărbătorilor şi Praznic al Praznicelor” este o comuniune cu transcendentul; este o comuniune cu natura cosmică; este o comuniune cu tine însuţi, prin contenirea sau topirea contradicţiilor, decepţiilor, revendicărilor şi aşa se trece înspre o direcţie precisă, care este chiar mersul spre sărbătoare.

Desigur, se poate obiecta mult asupra sărbătorilor, însă cu precădere aş pune într-un cadru mai larg Sărbătoarea Sfintelor Paşti, Lumina Învierii, consistenţă a sufletului nostru, realitate cosmică care nu poate fi confiscată nici într-un fel. Lumina din noaptea Sfintelor Paşti ne scoate din iluzii şi ne aşează în realitatea, în splendoarea dătătoare de puteri şi miracol, la care creştinul ia parte şi se implică cu maximul vieţii lui pentru sărbătoare, valorificând momentul ca pe un act mântuitor, salvator, punând fiecare după cât înţelege în minte şi-n suflet suferinţa Mântuitorului şi a Învierii Sale. Mai departe, voim să spunem că omul creştin, oricât ar fi de îndepărtat, de însingurat, în noaptea Sfintelor Paşti, încearcă de a-şi construi în minte o altă gândire, transformând haosul din mintea lui, într-un cosmos în care sufletul intră în raza paternă a Divinităţii. continuare »

Uciderea brutal a unui preot rus in biserica sa a lansat o noua unda de teroare in comunitatea ortodoxa din Kabardino-Balkaria. De la inceputul ostilitatilor din Cecenia, in septembrie 1999, Biserica Ortodoxa din Caucazul de Nord a fost precum un oras asediat.
Uciderea lui Igor Rozin in orasul Tyrnyauze, foarte probabil va reintari sentimentul de izolare intr-o societate predominant musulmana si va creste sentimentul de revolta impotriva grupurilor militante islamiste.
Valentina Varapaeva facea curatenie in biserica in timpul diminetii, cand un tanar a aparut la usa intreband de Parintele Igor. Aceasta i-a spus sa se intoarca in jurul pranzului, cand preotul trebuie sa soseasca.
Persoana respectiva s-a intors la momentul indicat si a fost intampinata de Parintele Igor, care, spre surprinderea lui Varapaeva, l-a invitat in camera lui. ‘’De cand il stiu, nu l-am vazut niciodata invitand un strain in camera sa’’ – a declarat femeia politiei.
Cei doi barbati au discutat cu calm si in liniste pentru o perioada dar intr-un final, Varapaeva l-a auzit pe preot spunand : ‘’Daca ai venit pentru sufletul meu, atunci ia-l !’’
Femeia a fugit in camera, unde l-a gasit pe strain stand deasupra corpului plin de sange al parintelui Igor, cu un cutit curbat in mana. Barbatul s-a intors catre ea. ‘’Nu ma ucide, am copii mici’’- a spus aceasta, iar criminalul a fugit in strada.
Parintele Igor, care a suferit 2 lovituri de cutit in piept a murit in drum spre spital. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1gyIpeHmWD8]

În ședința Consiliului Local Târgu Ocna de joi, 30 mai 2013, s-a supus la vot proiectul de retragere a titlului de cetățean de onoare al orașului acordat lui Valeriu Gafencu. După o pledoarie de 40 de minute a teologului Danion Vasile și intervențiile d-nei judecător Carmen Păduraru, ale tânărului Alexandru Costache, reprezentantul Asociației Foștilor Deținutilor politic și ale părintelui din Tg. Ocna s-a supus la vot, fiind nevoie de 10 voturi pentru a i se retrage titlul. Rezultatul votului a fost următorul: 8 voturi pentru retragerea titlului, 6 contra și 3 abțineri. Astfel, acest atac a fost sortit eșecului, Domnul neîngăduind pătarea memoriei Sfântului Mucenic Valeriu Gafencu și minciunile la adresa Mișcării Legionare. Considerăm că nu titlul de cetățean de onoare a fost apărat, cât adevărul despre jertfa și credința noilor mărturisitori din temnițele comuniste.

Citiți și: VALERIU GAFENCU NU POATE PRIMI…ONOARE DE LA CEI CARE NU AU

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?  

Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor. Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”. Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate? continuare »

Părintele Justin ne învață jertfa muceniciei bolii. Mucenicia bolii poate să fie la fel de grea ca mucenicia din închisoare. În astfel de momente trebuie să avem credință, să ne punem nădejdea în Dumnezeu. Arătăm că Părintele trăiește, câtă vreme îl purtăm în sufletele noastre și urmăm sfaturile lui. Să fim vii pentru Hristos! Să ne plecăm genunchii în rugăciune pentru Părintele Justin și să ne rugăm lui Dumnezeu ca binecuvântarea Părintelui să ne acopere până la sfârșitul vieții noastre! Predania Părintelui trebuie să rămână vie în inimile noastre. Dacă poate nu l-am prețuit până la aceste săptămâni de boală gravă, măcar acum să-l prețuim așa cum trebuie, pentru că există riscul ca stând aproape de un om al lui Dumnezeu să nu-ți dai seama de marea lui statură duhovnicească și abia la momente de încercare cum este acesta, să-ți dai seama că ai greșit. Am așteptat să primim zece cuvinte, în loc să le fi reținut pe primele trei sau măcar pe primul. Am cerut cuvinte peste cuvinte în loc să răspundem acestor cuvinte cu viață. Doamne Iisuse Hristoase trimite harul Tău cel ceresc pentru Părintele Justin și ajută-ne să trăim ca niște ucenici adevărați ai săi.

extras din predică[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tbj1Sx4S4QQ]

(Duminică, 26 Mai 2013, ora 20:25):

După ce astă noapte a trecut prin cîteva ceasuri de insuficienţă respiratorie, în cele din urmă astăzi dimineaţă, Duminică, 26 Mai 2013, Părintele Justin a putut să se odihnească destul de bine, tratamentul administrat făcîndu-şi pe deplin efectul.

Prin mila lui Dumnezeu şi pentru rugăciunile tuturor celor ce îl iubesc, aceste complicaţii s-au micşorat vizibil, iar astăzi părintele stareţ a avut o poftă de mîncare cu mult mai mare decît în ultimele două luni de zile şi a mîncat un pic mai mult decît de obicei. Acestea ar putea fi primele semne clinice de biruinţă asupra bolii, chiar dacă pînă la restabilirea sănătăţii mai este încă mult.

Ca şi observaţie asupra acestei pagini de prezentare a mănăstirii noastre şi a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, în ultimele 24 de ore au avut loc mai multe zeci de atacuri informatice asupra sitului nostru. Dacă atacatorii sînt români, îi rugăm să îşi încerce măiestria pe alte situri, neavînd nimic de cîştigat din lupta împotriva Părintelui Justin şi a mănăstirilor sale.

Actualizare 6 (Luni, 27 Mai 2013, ora 14:10):

Părintele Justin a reuşit să doarmă destul de liniştit după ora 3 noaptea şi s-a odihnit bine pînă aproape de prînz, trezindu-se uneori. Este mai limpede decît ieri şi mai liniştit, respiraţia fiind bună şi neavînd nevoie de oxigen. În general, este cu puţin mai bine decît ieri.

Se vede, astfel, că Dumnezeu nu trece cu vederea iubirea de fii a celor ce se roagă pentru Părintele Justin. Crucea acestei boli pe care şi-a asumat-o duhovnicul nostru pentru fiecare din noi începe să fie cu mult mai uşor de purtat pentru sfinţia sa cu cît fiecare dintre noi înţelegem cît de mare este importanţa rugăciunii cu pocăinţă şi cu smerenie. Cu atît mai grabnică va fi, aşadar, însănătoşirea Părintelui Justin Pârvu, cu cît mai grabnic cei ce se roagă pentru el se vor spovedi curat şi se vor împărtăşi.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

Reamintim că zilnic se face Sf. Maslu pentru Părintele Justin la cele două mănăstiri, la orele 11:30 la mănăstirea de călugări și 18:30 la mănăstirea de maici.

Astăzi dimineaţă, în jurul orei 11, obştea de călugări a Mănăstirii Petru Vodă a fost primită de Părintele stareţ, care, deşi slăbit, s-a bucurat să îi vadă pe ucenicii săi. Începând cu ora 17, înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan al Moldovei, sosit la Mănăstirea Paltin, a săvârşit Taina Sfântului Maslu împreună cu câţiva preoţi şi diaconi, pentru Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. La sfârşit a ţinut un scurt cuvânt de îmbărbătare pentru maicile şi mirenii care erau de faţă.

Starea sănătăţii Părintelui este stabilă; nu sunt schimbări majore. în ambele noastre mănăstiri se săvârşeşte zilnic Taina Sfântului Maslu; toţi cei ce vor să ni se alăture în rugăciune sunt bineveniţi, atât clerici şi monahi, cât şi mireni, ştiut fiind că adevărat şi prea-adevărat este cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos care zice “Amin grăiesc vouă, că dacă doi din voi se vor uni pe pământ pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Mat. 18:19).

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jtu6n0G6cTg]

Mai multe înregistrări pe site-ul oficial al mănăstirii Petru Vodă.

Sunt foarte mulți care doresc ca această Mănăstire sau atitudine a Părintelui Justin să nu meargă mai departe; vor să strice un fenomen duhovnicesc ca acesta, pentru că această Mănăstire stă ca un ghimpe în trupul mondializării și al des-bisericirii.

[youtube=https://youtu.be/1EDsOL33N-M]

Transmiteți la cei din casele și parohiile dvs. să îl pomenească în rugăciune și am convingerea că Dumnezeu va face minuni și ni-l va lăsa pe Părintele Justin, pentru că dorește să trăiască și să fie între noi.

Cartea a patra a Regilor
Capitolul 20

1. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi i-a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri!”
2. Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat Domnului,
3. Zicând: “O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!” Şi a plâns Iezechia tare.
4. Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el şi i-a zis:
5. “Întoarce-te şi spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului;
6. Şi voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!”
7. Şi a zis Isaia: “Luaţi o turtă de smochine! Şi au luat o turtă de smochine şi au pus-o pe rană şi s-a însănătoşit Iezechia.
8. Şi a zis către Isaia: “Care este semnul că Domnul mă va vindeca şi că mă voi duce a treia zi în templul Domnului?”
9. Iar Isaia a zis: “Iată semn de la Domnul că-şi va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit: Vrei să treacă umbra la ceasul de soare cu zece linii înainte sau să se dea cu zece linii înapoi?”
10. Iezechia a zis: “E uşor ca umbra să se mişte cu zece linii înainte. Nu, ci să se dea umbra cu zece linii înapoi”.
11. Şi a strigat Isaia proorocul către Domnul şi s-a dat înapoi cu zece linii.
12. În vremea aceea Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisoare şi dar lui Iezechia căci auzise că Iezechia a fost bolnav.
13. Ascultând Iezechia pe trimişi, le-a arătat cămările sale, argintul, aurul, aromatele, mirurile cele scumpe şi toată casa sa de arme şi tot ce se afla în vistieriile sale; şi nu a rămas nici un lucru din casa sa şi din toată stăpânirea sa pe care să nu-l fi arătat lor Iezechia.
14. Venind însă Isaia proorocul la regele Iezechia, a zis către el: “Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au venit la tine?” Iezechia a răspuns: “Dintr-o ţară depărtată, au venit din Babilon”.
15. Isaia a zis: “Ce au văzut ei în casa ta?” Şi Iezechia a zis: “Tot ce este în casa mea au văzut şi n-a rămas nici un lucru din vistieriile mele pe care să nu-l fi văzut”.
16. Atunci Isaia a zis: “Ascultă cuvântul Domnului: Iată vor veni zile când vor fi luate toate câte sunt în casa ta şi ce-au adunat părinţii tăi până în ziua aceasta şi vor fi duse la Babilon. Nimic nu va rămâne, zice Domnul.
17. Din fiii tăi care vor răsări din tine şi pe care îi vei naşte tu,
18. Se vor lua şi vor fi eunuci în palatul regelui Babilonului”.
19. Iezechia a răspuns lui Isaia: “Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai rostit tu!” Apoi a adăugat: “Să fie pace şi linişte în zilele mele!”
20. Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui şi cum că el a făcut iazul şi canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda. Apoi a răposat Iezechia cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Manase, fiul său.

UPDATE: Pentru adevăr: starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă

Hristos a înviat!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi, 21 Mai a.c., de praznicul Sfinţilor împăraţi întocmai-cu-Apostolii Constantin şi Elena, Părintele Justin Pârvu s-a întors în mănăstire, după o călătorie de puţin peste o oră pe deasupra Munţilor Carpaţi. Piloţii îi comunicau prin căşti permanent locaţia unde se află, şi ne-au relatat că la trecerea pe lângă Muntele Ceahlău, părintele a cerut să fie ridicat puţin ca să vadă Muntele Schimbării la Faţă al Moldovei. La aterizare, la ora 11:15 (ora locală), Părintele Justin a fost primit într-o atmosferă foarte emoţionantă pentru toţi cei de faţă, cântându-i-se “Hristos a înviat” printre lacrimi de bucurie şi de milosârdie.

Starea sănătăţii sale este relativ stabilă, deşi este foarte slăbit de boala prin care a trecut şi cu care încă se luptă. De astăzi înainte lupta sfinţiei sale, a preoţilor, a călugărilor, a maicilor şi a mirenilor rămâne să fie dată cu rugăciunea. Este de datoria noastră să strigăm către Prea-sfânta Maică a Domnului, Sfinţii Arhangheli, Sfinţii Doctori-fără-de-arginţi, Sfinţii închisorilor şi către toţi Sfinţii către care avem evlavie ca să înduplece pe Dumnezeu să-Şi reverse mila Sa cea mare asupra duhovnicului nostru, care ne-a povăţuit cu cuvântul şi ne călăuzeşte şi ne ocroteşte cu rugăciunea sa pe fiecare dintre noi. Avem nădejde şi ştim că la Dumnezeu nu va fi trecută cu vederea nici o lacrimă şi nici un suspin. continuare »

Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut cu bine prin a doua intervenţie chirurgicală, care a avut loc ieri, 15 Mai a.c. Părintele nostru stareţ şi duhovnic este bine, este conştient, comunică şi, pentru prima dată în ultimele trei săptămîni, nu mai acuză dureri. Chiar dacă momentan este încă la terapie intensivă, starea sănătăţii sale este stabilă şi respiră normal, fără mască de oxigen, iar noi socotim aceasta ca pe o primă biruinţă asupra bolii şi nădăjduim în grabnica sa întremare. Cerînd mai departe rugăciunile tuturor Sfinţilor şi ale tuturor celor ce îl preţuiesc, ne dorim ca în următoarele săptămîni să putem să îl avem din nou în mijlocul nostru. Slavă Ţie, Doamne, pentru mila Ta cea mare ce ai făcut cu noi, păcătoşii!

Hristos a înviat!

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/92438476″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

Sunteți cu toții asteptați la Aiud, în noaptea de 13 spre 14 mai, pentru a priveghea în cinstea Sfinților închisorilor și pentru însănătoșirea grabnică a Părintelui nostru Justin. Va avea loc și o procesiune cu sfintele moaște.

Această zi a fost aleasă de Părintele Justin ca praznic al Sfinților închisorilor, întrucât în noaptea dintre 14 și 15 mai 1948 au fost arestați în masă majoritatea celor ce s-au sfințit în închisorile comuniste. Mai jos, Părintele Justin ne vorbește despre această zi. continuare »

Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.

Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumne­zeu însă, prin învierea Lui, îi „condamnă” pe oameni la nemurire, în locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrăţişează; în locul ocărilor, El le împărtăşeşte binecuvântări; în locul mor­ţii, El le dă nemurirea. Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, şi niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.

UPDATE (Joi, 9 Mai, ora 18):

Părintele Justin a trecut cu bine prin intervenţia chirurgicală. Momentan starea sa este stabilă şi s-a trezit din anestezie, deşi efectele acesteia vor trece abia peste 24 de ore. În numele sfinţiei sale vă mulţumim pentru rugăciuni, care se cuvine să nu înceteze, pentru uşurarea suferinţei, pînă la stabilizarea completă a sănătăţii părintelui. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YLqJudGRuc8]

Să ne rugăm împreună pentru Părintele Justin, care va fi supus unei intervenții chirurgicale spre sfârșitul acestei săptămâni.

HRISTOS A ÎNVIAT!

[youtube=https://youtu.be/c16M0XGV3sA] [youtube=https://youtu.be/DdV904LcXOU] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=S-s5M1ycNp4]

Iubiţi credincioşi,

În ultima săptamînă starea de sănătate a părintelui nostru stareţ Justin, care a slujit cu multă osârdie pe credincioşi în fiecare zi a Marelui Post, s-a şubrezit, se pare în urma unei mai vechi afecţiuni căpătate în temniţa suferită pentru dreapta credinţă şi iubirea de neam.

Zilele acestea Cuvioşia Sa primeşte o deosebit de atentă şi de profesionistă asistenţă medicală, însa cea mai de pret purtare de grijă şi tămăduire este harul pe care Dumnezeu îl trimite totdeauna pentru cei ce, unindu-se întru Numele Lui, îl cer pentru aproapele lor, căci scris este: “Orice veţi cere întru Numele Meu, aceea voi face” (Ioann 14:23), şi “Cereţi şi veti lua, ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioann 16:24).

Să ne aducem aminte că Părintele Justin ne-a îndemnat cu vreme şi fără de vreme să nu lipseasca de la noi citirea Psaltirii, a Paraclisului Maicii Domnului şi a celorlalte Canoane şi Acatiste ale Sfintei Biserici, şi mai ales rugăciunea neîncetată: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

Îndreptarea vieţii noastre şi rugăciunea pentru duhovnicul nostru va revărsa degrabă mila dumnezeiască; pentru aceea noi să nu încetăm să strigăm către Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, către Prea-curata Maica Sa şi către toţi Sfinţii Săi pentru dobîndirea cererii noastre, pentru ca Dumnezeu să-i dăruiasca sănătate şi zile îndelungate Părintelui Justin, pentru care cea mai mare bucurie şi cel mai mare sprijin este să ne iubim unii pe alţii precum Hristos ne-a iubit pe noi.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin | petruvoda.ro, atitudini.com

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârșitul Postului Paștilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paștilor. Se mai numește și Săptămâna Mare.

Istoric

Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârșitul sec. al IV-lea d.Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: “…a început săptămâna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare”, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.

Săptămâna Patimilor

După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.

Duminica Floriilor

Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu Vecernia de sâmbătă seara, care conduce spre slujba Intrării Domnului în Ierusalim de a doua zi dimineața (Duminică). Hristos își face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la români credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vestește venirea pe pământ a Împărăției Cerurilor. continuare »

Prima predica în Duminica Floriilor – Sfântul Ignatie Briancianinov

Bucură-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: iată, împăratul tău vine la tine drept și însuși mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar (Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a savârsit aceasta intrare ca împarat si biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevointa hotarâtoare: calcarea mortii prin moarte, îndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârsit intrarea în cetatea împarateasca pe “mânzul asinei” (Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, ca sa înapoieze omenirii vrednicia împarateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o înapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30).

Neîmblânzitul mânz s-a îmblânzit sub minunatul Calaret.
Pe mânz, Apostolii si-au pus hainele; multimea de popor care iesise în întâmpinarea Domnului si-L însotea striga, saltând de bucurie: “Osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!” (Matei 21, 9; Luca 19, 3 8 ). Dupa voia Domnului a fost vestit ca împarat în numele Domnului, nu la întâmplare, nu dupa stiinta si voia omeneasca! Acelasi popor, dupa patru zile, striga despre Cel pe care astazi L-a numit împarat: “Rastigneste-L, rastigneste-L pe El; nu avem împarat, fara numai pe Cezarul” (Luca 23, 21; In.19, 15). continuare »

Mărturisitorul Petru Baciu [youtube=https://youtu.be/KkKwVseeO4k] continuare »