Partea I [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=mxpOg8OMDvk]

Partea a II-a [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=d7l23kKEKUI]

sursa : https://vlad-mihai.blogspot.com

Patriarhia Română a luat act cu surprindere de hotărârea Primăriei Generale a Capitalei de a aproba organizarea la baza Dealului Mitropoliei, în zilele de 22 – 23 mai 2009, a două manifestaţii publice de către mai multe asociaţii şi organizaţii care funcţionează fără binecuvântarea Sfântului Sinod şi urmăresc doar propria lor imagine şi publicitate.

Prin această decizie, factorii responsabili din Primăria Generală a Capitalei, fără să respecte libertatea Cultelor cu specificul lor religios, paşnic şi solemn, dovedesc că nu înţeleg incompatibilitatea manifestaţiilor zgomotoase de stradă cu spiritul de rugăciune, reculegere, pelerinaj şi evlavie de pe Dealul Mitropoliei, destinat doar organizării de ceremonii religioase. (restul anomaliei aici)

Lepadarea e pe fata ! Nu se mai sinchisesc sa o faca pe ascuns, departe de ochii lumii ! Ne sfideaza pe fata aceste iude si talhari de cele sfinte, delimitandu-se de majoritatea poporului roman ce este in total dezacord cu manifestatiile desfranatilor. Acest patriarh papistas apara si protejeaza din ce in mai vizibil interesele antihristice ale mai marilor sai pana la ultimul grad – satana, amenintand mantuirea multor oameni ce inca mai au credibilitate in “gloata” din jurul lui. Iata ca uraciunea pustiirii, semn de recunoastere a vremurilor din urma, cuprinde pe “cei alesi” si-si face loc in Biserica lui Hristos. Acum vedem cu ochii nostri adevarata fata a celor infiltrati de jidani in B.O.R., sub paravanul masoneriei. Totul se face la ordin, nici un gest nu le scapa, sanctioneaza si stopeaza orice initiativa de marturisire a dreptei credinte si a bunului simt.Vom asista la acte si mai grave : de vindere a Ortodoxiei. Dar nu va pierdeti nadejdea, caci putregaiul se va desprinde usor de trupul Bisericii.

Da-le Doamne dupa cum vrei Tu, spre mantuirea binecredinciosilor Tai !

cititi si : MARSUL FAMILIEI SI SEMNELE TOT MAI PRONUNTATE DE TOTALITARISM PATRIARHAL

ESTE PATRIARHUL DANIEL PRO-HOMOSEXUAL? Sau din contra?

Stim ca in perioada 18-24 mai 2009, au loc manifestatii ale homosexualilor, ce se vor incheia cu parada lor de pe 23 mai. Patriarhia Romana a primit mai multe sesizari de la organizatii non-guvernamentale, crestine sau civice pentru a adopta o pozitie de sanctionare a acestor expuneri ale rusinii in fata copiilor nostri. Pana acum nu au dat nici un raspuns. Aceste lucruri nu fac cinste traditiei si credintei ortodoxe a poporului roman, dar cei mai putin deranjati de asemenea pericole sunt reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane, care de fapt ar trebui sa fie primii care sa ceara interzicerea lor. Ce sa credem prin asta ?

1. Este din cauza fricii de a nu deranja oficialitatile ce au aprobat aceste parade ?

2. Nu vor sa deranjeze pe unii sponsori, dintre care ar putea fi si gay ?

3. Au ascultare de la masoni, ce vor sa distruga familia traditionala ?

4. Sunt slujitori ai antihristului si duc la indeplinire planurile lui satanice ?

Sa auzim o voce de episcop, de mitropolit, de patriarh care sa boicoteze aceste parade ale homosexualilor si sa iasa alaturi de popor in strada pentru a protesta fata de atacurile murdare ale statului antihristic in care traim.

De nu se va ridica nici unul dintre acestia NEVREDNICI SUNT TOTI de slujirea ce o fac !

Sa va certe Domnul pe voi care nu dati ANATEMA pe homosexuali, pe masoni si pe toti slujitorii lui antihrist !

SA FIE TACEREA UN ACORD FATA DE HOMOSEXUALI ?!

cititi si : SCRISOARE DESCHISA adresata Primarului Geeral al Capitalei, Sorin Oprescu: Opriti perversiunea homosexuala stradala! Faceti Referendum!

În cuvântul din Duminica Ortodoxiei, părintele Savatie Baștovoi spunea :

Rezultatul este unul cît se poate de bun. Mai toate posturile de televiziune au început să vorbească de Ortodoxie. Nu are importanţă dacă de bine sau de rău (oamenii sînt diferiţi şi au dreptul la puncte de vedere diferite), important este că Ortodoxia este prezentă. (sursa)

În acea perioada Biserica era în vizor cu privire la problema actelor cu cip. Astăzi sunt adevărate scandaluri care riscă să discrediteze Ortodoxia; e drept că în ochii celor care nu au cunoscut-o cu adevărat.

Se pune întrebarea : De o astfel de “reclamă” are nevoie Biserica ?

“Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire” (II Petru 2, 1:2)

Asistăm zilele acestea la dezvăluiri tulburătoare din interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe este făcută publică realitatea unor fărădelegi ce dăinuie de prea mult timp în cadrul bisericii noastre. E bine sau nu să se ştie aceste lucruri ? E bine sau nu să fie spus adevărul ? Cine vrea acest lucru ? Care va fi rezultatul ? Trăim deja timpurile când urâciunea va pângări şi sfintele biserici ?

Încercăm să ne spunem punctul de vedere, asumându-ne răspunderea pentru cele spuse.

Pornim de la principiul că adevărul trebuie mereu spus, iar minciuna este urâciune în faţa Domnului. Dar ce ne facem când spunând adevărul, rezultatul nu este cel firesc, adică de luminare, de îndreptare, de bucurie, de găsire a liniştii interioare şi de împăcare cu Dumnezeu ? Poate fi acesta rezultatul unei mărturisiri ? Dacă vorbim de propria persoană, de păcatele proprii, înseamnă că nu am făcut tot ce trebuie; poate a lipsit rugăciunea, poate nu am spus tot, poate nu ne-am iertat cu fraţii noştri etc. Cert este că depinde în totalitate de noi să avem o mărturisire completă.

Ce ne facem când problema se extinde la un număr mai mare de persoane ? De ce rezultatul nu este cel aşteptat şi asistăm la tulburări, conflicte, judecări şi dezbinări ? Oare să fie alte principii care se aplică în acest caz ?

Totul se reduce la cât de pregătiţi sunt oamenii pentru a primi adevărul, dar mai ales la cât de mult iubesc Adevărul. Fiind vorba de o persoană oficială, păcatul săvârşit se răsfrânge asupra unui număr de oameni corespunzător ariei de influenţă a acelei oficialităţi. Cu atât mai mult este important să fie demascată o faptă ce afectează un grup de persoane, ce aduce atingere unei credinţe şi provoacă sminteală printre credincioşi, mai ales celor ce se află la începuturi în ale credinţei.

Mai mult decât atât, ceea ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română de câteva decenii încoace, dar mai grav în ultimii ani arată că unii ierarhi şi preoţi din BOR nu sunt adevăraţi slujitori ai Bisericii lui Hristos. Diferitele pacturi cu monofiziţii, împărtăşirea la greco-catolici a mitropolitului Corneanu, săvârşirea slujbei de sfinţire a apei cu romano-catolicii a episopului Sofronie Drincec, participarea la diferite întâlniri ecumeniste a majorităţii ierarhilor, printre care cel mai activ pare a fi IPS Joantă, mitropolitul BOR al Germaniei, Europei centrale şi de nord şi intensele pregătiri pentru sinodul pan-ortodox din Cipru de anul acesta, sinod despre care Sfinţii Părinţi spun că va fi unul tâlhăresc. Apoi este de sancţionat statutul BOR de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor, o adunătură în duh new-ageist, manevrată de masoni şi jidovi, precum şi lipsa unei atitudini de împotrivire faţă de noile documente electronic, cu cip.

Cu toate acestea şi multe altele, vine întrebarea : oare mai reprezintă astfel de slujitori Biserica ? Mai fac ei parte din Biserică ? Nu sunt ei lupi în piei de oaie, duşmani ai Bisericii ? Ş-atunci cum să fim acuzaţi că vrem răul Bisericii, când arătăm faptele lor împotriva Bisericii ? Şi oare nu Şi-a ridicat Dumnezeu mâna de deasupra lor, dacă au ajuns să cadă unul, câte unul şi să le fie dezvăluite fărădelegile ? Şi ei cad tocmai pentru că trădează adevărata Biserica a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă.

Parintele Arsenie Papacioc ne lamureste unde este Biserica : “Adevărul e unul. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Nu e numai o fracţiune din Biserică, e toată Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul (…) Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul (…) Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.“

Linişte şi pace interioară vă dorim în mărturisirea Adevărului !

Pentru comenzi contactati editura Bonifaciu la tel. : 0755 276 934, 0747 110 212

O nouă carte de excepţie, îngrijită de Mănăstirea Diaconeşti a trecut din stadiul de manuscris în pangarele şi librăriile cu adevărat ortodoxe. Cartea se numeşte “Deţinutul profetic” şi este scrisă de Ioan Ianolide, autorul binecunoscutei  opere “Întoarcerea la Hristos”. În carte sunt cuprinse “referiri la vremurile apocaliptice , la dezastrul erei tehnologice, precum şi la misiunea Bisericii în aceste timpuri.” Mai jos vă redăm câteva extrase din carte spre a vă trezi interesul de a o citi în întregime :

Confruntarea apocaliptică nu trebuie văzută ca un război propriu zis, deşi are acest aspect, ci ca tentativă de a stăpâni lumea din toate punctele de vedere : spiritual, politic, economic, cultural, social, ştiinţific şi militar. Fiara vrea integral omul şi omenirea, cu toate cele spirituale ale ei, cât şi cu cele materiale, pentru toată viaţa şi pentru eternitate.
Există deci o încleştare apocaliptică pe plan politic, pe plan economic, pe plan artistic, în gândirea filozofică, în formele ştiinţifice, în orânduirile sociale, cât şi în conflictele militare.
Biruinţa lui Hristos şi deci a creştinătăţii trebuie să fie deplină în toate laturile şi domeniile vieţii omeneşti.

Omenirea se materializează, se mecanizează. Creştinii au pierdut dimensiunea mesianică, în timp ce evreii pompează ateismul pentru a dizolva toată cultura creştină.
Nu mai avem Dumnezeu, nu mai avem spernţa vieţii eterne, nu mai avem nădejdea vieţii veşnice.
Lumea e în mâinile lui Dumnezeu, dar ne întrebăm, cutremuraţi de răspunderi, ce fac oamenii ? Vin ei în întâmpinarea lui Hristos ? Mântuirea lumii trece prin credinţa oamenilor. În această perspectivă credem în misiunea noului Israel şi respingem iudaismul ca ateism antihristic. Fiara apocaliptică ucide pe cei care spun adevărul. Cu toată gravitatea situaţiei, cu toate riscurile vom mărturisi adevărul, chiar de vom fi ucişi, căci răstigniţi suntem de multă vreme.

Când forţele satanice ajung să cucerească puterea în lume, ele îşi fac oştiri ca să le apere, legi care să le orgnizeze, ideologii care să le justifice şi chiar religii care să-i înşele pe oameni. Creştinii nu trebuie să lase forţele satanice să cucerească puterea; iar dacă au cucerit-o, ei trebuie să-şi organizeze forţele şi să o învingă în numele lui Hristos.

Creştinismul e veghea şi puterea sfântă care răspunde de mântuirea lumii. Şi vai de creştinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este încredinţată, căci Dumnezeu va ridica şi din pietre pe alţi aleşi ai Săi, care să-I zidească Împărăţia.

Antihrist este un om, şi anume un om politic ce va stăpâni lumea descreştinând-o, satanizând-o şi pierzând-o.

Creştinii participă cu Hristos la mântuirea lumii, după cum antihrist participă cu fiii întunericului la pierzania lumii. Creştinii să nu uite că adesea fiii întunericului sunt mai înţelepţi, mai viguroşi şi mai puternici decât fiii luminii. Creştinii să înţeleagă că neprihănirea lor, energia şi puterea lor trebuie să depăşească şi să învingă şi pe a fiilor întunericului.

Creştinătatea va triumfa prin Hristos. El vine să desăvârşească şi să facă posibilă mântuirea lumii căzută în păcat.

Antihrist va fi biruit de Hristos.

Dintre forţele antihritice se distinge atitudinea evreilor, care poartă pe conştiinţă vărsarea sângelui nevinovat şi care în mod evident, printr-o îndrăcită patimă, luptă împotriva lui Hristos. Istoria ultimilor două mii de ani a poporului evreu este o concentrare antihristică.
Poporul evreu trăieşte în Hristos printr-o rămăşiţă. Apostolul Pavel crede că se va mântui întreg poporul evreu. Acesta este un eveniment pe care omenirea îl aşteaptă, dar care nu se poate produce decât prin sinceră pocăinţă şi smerită slujire.

A spune adevărul despre evrei nu este antisemitism, ci noi, creştinii, plini de iubirea ce L-a mistuit pe Hristos şi repetând-o în aceste vremuri tulburi, noi iubim cu adevărat poporul evreu şi ştim că numai prin Hristos este mântuirea lor. Tragedia evreilor este catastrofală prin solidaritatea întregului popor evreu cu Ana şi Caiafa. Strigăm deci tuturor evreilor în care mijeşte lumina credinţei, să părăsească satanismul, minciuna şi materialismul iudaic, să se încreştineze şi să se împace cu oamenii. Aşa după cum este evident din toată istoria antică şi modernă că neamurile nu pot tolera să fie stăpânite de evrei, aşa le spunem şi noi : să se integreze în omenire. Dacă râvna şi energiile antologice de care dispun vor fi orientate în sensul sacru al revelaţiilor divine, atunci poporul evreu ar fi fericit, cerurile se vor bucura şi oamenii îi vor iubi. Rasismul lor este absolut, materialismul lor le este în fire, minciuna este centrul gândirii lor pocite şi cu cât vor insista mai mult pe aceste coordonate, pe atât dezastrul lor va fi mai crud. Omenirea nu poate accepta nici tirania rasială a iudeilor, nici materialismul grosolan şi nici răstălmăcirea mentală a iudaismului. Prin decizia divină şi prin voinţa oamenilor, ei sunt sortiţi eşecului. Pieirea ta prin tine, Israele !

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată.Şi totuşi el e trist şi îngrijorat.Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.
De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.

Ioan Ianolide, 1985

Unii spun adevarul…[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ar-Me6HdTbA]

Comunicat F.A.M.

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false. Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept. De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri! Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei. A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie! Daţi mai departe acest mesaj. 14 aprilie 2009, Chişinău

Acest mare conflict nu va putea fi aplanat, sau măcar limitat decât în duh creştin autentic. Numai în acest duh România poate şi este datoare să-şi ofere serviciile. Desigur, problema nu este deloc simplă din mai multe puncte de vedere. Întâi, pentru că părţile beligerante refuză parcă să vadă cauzele adevărate ale conflictului, care au deja o „tradiţie” de zeci de ani. Ce vor în fond „teroriştii” islamici? În esenţă, ca americanii să nu mai facă legea în ţările lor. Dar „americanii”? Să nu mai fie ţintă teroriştilor aşa cum s-a întâmplat de multe ori în ultimii ani, dar nici să piardă controlul în aceste ţări musulmane, cu deosebire în zona Orientului Mijlociu (se înţelege, controlul economic, politic, militar)… Am folosit mai sus ghilimelele pentru „terorişti” şi „americani”, întrucât nu prea se cunoaşte (sau puţini cunosc!) identitatea lor. Mai ales, nu se ştie cât de „americani” sunt cei care fac legile, atât în ţinuturile musulmane, cât în însăşi America…În consecinţă, actuala ripostă „americană” şi această „pedepsire” în care este târâtă, cu sau fără voie, nu urmăreşte de fapt alte interese ale aceloraşi americani, fără identitate precisă. Apoi, de cealaltă parte, segmentul fanatic şi fundamentalist al islamicilor, se pare că vrea să pună tot mai mult piciorul în teritorii creştine care
nu le-au aparţinut niciodată, în care au fost primiţi cu bunăvoinţă cândva, aşa cum s-a întâmplat cu unele zone din fosta Iugoslavie, iar acum se declară proprietari şi ridică moschei fără să ţină seama de nimeni şi de nimic. De aceea, este foarte greu, dacă nu cumva imposibil să ne dăm seama cine sunt teroriştii şi cine sunt cei terorizaţi de fapt. Acestei nebuloase i se adaugă şi o sumedenie de diversiuni, propagate şi alimentate copios de mass-media (inclusiv cea românească), cârmuită din umbră de comandanţi care dispun de fonduri fabuloase, cu care, în opinia lor, pot cumpăra orice, oriunde.
Căci este de-a dreptul grotesc, dar şi revoltător, să observi cum unele canale mass-media (atât radio-tv, cât şi ale presei scrise) se fac pur şi simplu că plouă în loc să spună lucrurilor pe nume, obiectiv, sine ira et studio, de teamă să nu fie acuzate, chipurile de xenofobism, antisemitism, etc. Mai degrabă, de fapt, de teamă să nu-şi piardă „mărinimoşii” finanţatori. (Apropo, de ce nu ar fi acuzate şi de „antiromânism”, în condiţiile în care prezintă, într-o proporţie excesivă, total nepedagogic, numai relele şi murdăriile din societatea românească?). Dar, cauza-cauzelor declanşării şi întreţinerii conflictelor, constă în faptul că, atât creştinii „americani”, cât şi „teroriştii” islamici, gândesc şi acţionează departe de duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Evident, trebuie să fim realişti şi să înţelegem că nici unii, nici alţii nu vor lua în seamă degrabă mesajul iubirii evanghelice, al toleranţei, al bunei-convieţuiri ş. a. Asta nu înseamnă însă, că nu trebuie proclamat, nu trebuie propus spre analiză, mai ales marilor puteri, ai căror şefi se declară creştini şi depun jurământul pe Biblie. Cu deosebire, nu avem dreptul să nu sperăm că într-o bună zi, printr-o fericită trezire a conştiinţelor, părţile beligerante vor recepta, în sfârşit, mesajul evanghelic. Aceasta trebuie să fie, credem, „oferta” României, ca de altfel a tuturor ţărilor creştine.
Nu culoare de zbor pentru bombardierele „americane”, sau promisiuni care în esenţă proclamă, la rândul său, pacea, facerea de bine, toleranţa, etc. E adevărat, nu la înălţimea Evangheliei, dar suficient cât adepţii lui să nu mai facă victime pentru a-şi cere şi apăra drepturile elementare.
În sfârşit, pentru ambele tabere (inclusiv pentru susţinătorii lor), trebuie notate spre luarea aminte două afirmaţii, cu valoare veşnică şi universală ale Mântuitorului:
1. „Cine scoate sabia, de sabie va pieri!” (Mt. 26:52);
2. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” (Mt. 5:9).

de Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa

articol preluat din numarul 5/2009 al revistei ATITUDINI

Pentru abonamente :

e-mail:
[email protected]
telefon:
0788 355 239

Din cuprins :

PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU, VOIEVODUL ORTODOXIEI ROMÂNEŞTI, NU-MI PARE RĂU CĂ SUNT ROMÂN, CE FEL VA FI SEMNUL FIAREI?, BISERICA ORTODOXĂ ŞI DOCUMENTELE ELECTRONICE, ACESTEA SUNT VREMURILE! SUNTEM SUPUŞI LA CERNERE!, NEAMUL ROMÂNESC SE VA RIDICA DIN NOU, PROOROCIE DESPRE ROMÂNIA, MARTIE MAGHIAR – O RANĂ PE TRUPUL ROMÂNIEI
… si multe altele.

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români
şi Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români
Proiectul noului Cod Penal – o jignire la adresa valorilor creştine ale poporului român

Membrii filialelor Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi ai Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi Români din întreaga ţară, întruniţi la Consfătuirea Naţională în perioada 19-22 martie 2009 la Iaşi, luând act de ultimele modificări de pe scena publică românească, au hotărât să adreseze clasei politice, societăţii civile şi instituţiilor statului – membrilor comisiei de dezbatere al noului Cod Penal, precum şi membrilor Guvernului României, Domnului Emil Boc – Premierul României, Administraţiei Prezidenţiale, Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României – prezenta scrisoare deschisă prin care avertizează factorii decizionali cu privire la consecinţele noului Cod Penal.

“Tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români, întruniţi la Iaşi cu ocazia Consfătuirii Naţionale iau act cu surprindere şi nelinişte de proiectul Codului Penal, aflat în dezbaterea Parlamentului României, conform căruia nu sunt incriminate nici incestul, nici prostituţia. Singurele incriminate sunt proxenetismul (art. 211) sau cazul în care relaţia sexuală incestuasă are loc în cadrul unui viol, agresiuni sexuale sau act sexual cu minor (art. 216-218).
Ne exprimăm atât dezaprobarea faţă de acest demers legislativ, cât şi îngrijorarea faţă de consecinţele grave pe care le poate avea asupra societăţii româneşti permisivitatea legii faţă de prostituţie şi incest.
Considerăm că, pentru un stat locuit de un popor ai cărui cetăţeni se declară în marea lor majoritate creştini, este cel puţin ruşinos, dacă nu chiar lipsit de moralitate, o decizie a politicienilor de a susţine ideea că relaţia sexuală incestuală între persoane cu vârsta peste 18 ani, nu prezintă pericol social şi nu este infracţiune, ci cel mult ceva de domeniul patologiei. O astfel de atitudine reprezintă un atac la adresa valorilor creştine care au însoţit şi format conştiinţa poporului nostru şi nesocoteşte importanţa pe care familia întemeiată prin Taina Cununiei, o are în viaţa românilor, ca celulă de bază a societăţii.
Atenţionăm şi asupra agravării procesului de degradare a condiţiei femeii în societatea românească, prin dezincriminarea prostituţiei, conform prevederilor proiectului noului Cod Penal, fapt care va înlesni atât dezvoltarea “turismului sexual”, cât şi o posibilă legalizare a prostituţiei ca mijloc legal de subzistenţă.
Facem apel la dumneavostră să nu acceptaţi dezincriminarea incestului şi a prostituţiei prezente în noul Cod Penal, dezincriminare ce duce la procesul de descompunere morală a societăţii.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Textul acestei scrisori deschise si in format PDF.

Biroul de presă A.S.C.O.R

Tinand cont ca:

1. legea privitoare la BULETINELE DE IDENTITATE BIOMETRICE va fi supusa la vot in Camera Deputatilor pe data de 4 aprilie 2009, iar pe 2 aprilie va avea loc o dezbatere nationala asupra acestei legi;

2. legislatia privitoare la IMPLANTURILE CU MICROCIPURI in corpul uman (deocamdata in scopuri medicale) este deja aprobata

va rugam sa va exprimati votul mai jos :

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HN_H5l4XeqE]

Vizionati toata predica aici.

DOWNLOAD INTREAGA PREDICA

“Hotararea sinodului de la Bucuresti a fost o hotarare apostata in ceea ce priveste microcipurile. A fost un sinod talharesc prin care crestinii sunt dusi in ratacire (…) Preotul care tace nu este preot, sihastrul care tace nu este sihastru si mireanul care tace nu este crestin. Crestinul care se teme de diavol mai mult decat de Dumnezeu, nu este crestin. Ba mai mult, episcopul care se teme de mai marii lumii acesteia, mai mult de ei decat de Hristos, nu este episcop. Patriarhul care in loc sa cerceteze invatatura Sfintilor Parinti si invataturile cuviosilor despre sfarsitul lumii, ascultand mai mult decat de ministerul de interne decat de Hristos, nu este patriarh(…) Si Dumnezeu prin acest semn a aratat ca este nevoie ca preotii, episcopii, crestinii sa iasa la marturisire jertfelnica !“

extras din predica la Duminica Sfintei Cruci,
22 martie, manastirea Petru Voda

Mai jos sunt imagini cu minunea de la Iasi :

Mai multe imagini video si detalii pe blogul Saccsiv.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=X07Q2wSSxMc]

UPDATE : IPS Teofan – Cuvant la Duminica Ortodoxiei 8 martie 2009

“Suntem ortodocsi pentru ca in Biserica noastra Persoana conteaza si apoi institutia. Dorurile, off-urile, problemele persoanei ca si chip si asemanare a lui Dumnezeu si apoi principiile care stau la baza carmuirii institutiilor ecleziastice.

Suntem ortodocsi pentru ca dam importanta care se cuvine familiei. Socotim ca nu este nimic mai important pentru viata, pentru tara si pentru lume decat barbatul si femeia, uniti prin taina sfintei casatorii sis a dea nastere pruncilor pe care ii doreste Dumnezeu. Indepartand toate aceste anomalii care incep sa apara in societatea umana : de pacate contra firii, de tot felul de alte feluri de casatorii care au inceput sa se raspandeasca din pacate inclusiv prin binecuvantarea unor biserici.

Suntem ortodocsi pentru ca avem aceasta constiinta : ca monahismul constituie inima Bisericii. Raspandirea manastirilor de-a lungul si latul Bisericii noastre si al Bisericii Universale Ortodoxe este ca o prezenta a mai multor inimi prin care sangele intreg al Bisericii primeste oxigen duhovnicesc prin rugaciunea de zi si de noapte a celor care vietuiesc in manastiri.

Suntem ortodocsi pentru ca Biserica noastra ofera posibilitatea tuturor barbatilor sa devina preoti. Nu doar care sunt in manastiri; ci cei care doresc sa-L slujeasc ape Dumnezeu, ca preot, pot sa-si intemeieze o familie si prin aceasta traind in mijlocul lumii sa cunoasca mai aproape tot ceea ce inseamna viata de familie, de tata, de sotie, de copii si asa mai departe…

Suntem ortodocsi, iubiti credinciosi, pentru ca in organismele de conducere ale Bisericii noastre, in alegerea patriarhilor, mitropolitilor, episcopilor si dumneavoastra, laicii aveti un cuvant de spus.

Suntem ortodocsi pentru ca oferim copiilor nostri, inca de la nastere, posibilitatea sa se impartaseasca cu trei Sfinte Taine : Botezul, taina Sfantului Mir si taina Sfintei Impartasanii. (…)

Mesajul pe care Biserica in Duminica Ortodoxiei il lanseaza fiecarui membru al Bisericii Dreptmaritoare este acela sa staruiasca, sa cunoasca si sa marturiseasca Dreapta Credinta. Sa inteleaga de ce suntem ortodocsi. Care este rostul nostru de membri ai Bisericii. Care ne sunt datoriile si care ne sunt drepturile ca membri vii ai Bisericii lui Hristos, Dreptmaritoare. Si aceasta este intrebarea fundamental : Ce-I lipseste Sfintei Ortodoxii, ca vreo persoana sa o paraseasca ? Este atat de adanca, de cuprinzatoare, are in ea adevarul deplin pe care l-a propovaduit Mantuitorul Hristos, l-au trait Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti, incat din aceasta bogatie de Har si de Viata sa se impartaseasca toti cei care prin nastere sunt membri ai acestei Sfintei Biserici si cei care intr-o forma sau alta ajung sa o cunoasca.

Este ziua noastra astazi, iubiri credinciosi, a tuturor ortodocsilor din intreaga lume. Dumnezeu sa ne daruiasca pe de-o parte capacitatea, vointa de a intelege ce este Ortodoxia. Pe de alta parte sa ne dea puterea, vointa, determinarea, ca prin viata noastra si prin cuvant sa marturisim celor din jur despre aceasta Biserica, despre plinatatea vietuirii intru Hristos care se poate realiza in sanul Bisericii noastre. Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem aceasta dubla datorie : de a cunoaste si de a propovadui credinta ortodoxa pentru ca atunci cand ne vom prezenta in fata Tronului prea Sfintei Treimi sa raspundem la intrebarea care ne va fi adresata : cum am trait aceasta credinta in care ne-am nascut si cum am propovaduit-o altora ?

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, acum si-n veci de veci. Amin !”

Predica la Duminica Ortodoxiei, 16 martie 2008

sursa : HRISTOS este ORTODOX

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

INTERVIU CU D-L OVIDIU HURDUZEU

Alex Ştefănescu: În ce măsură te-ai integrat în societatea americană. Dacă ai vrea să te reistalezi în România, te-ai mai putea adapta la ceea ce este aici?

Ovidiu Hurduzeu: Înainte de a-ţi răspunde la întrebare, aş dori să mă opresc asupra termenului “integrare”, atât de folosit în zilele noastre. Societatea americană ca toate democraţiile industriale avansate s-a transformat într-o societate de integrare în care persoana reală, cu natura ei misterioasă şi incomensurabilă, este fasonată după chipul lui homo oeconomicus. Acest model ideal este construit dintr-un număr de scheme utilitare aranjate pentru a servi interesele unei civilizaţii tehnologice, utopic egalitaristă, în care alfa şi omega rămân producţia şi consumul de masă. Nu poţi avea însă producţie şi consum de masă, cu alte cuvinte o economie de piaţă integrată, fără unificarea şi standardizarea ideilor, valorilor şi stilului de viaţă ale indivizilor. Primatul economiei şi al tehnologiei (cele două nu mai pot fi separate) se traduce prin primatul mijloacelor. Scopul, de fapt singurul scop, al unei societăţi tehnologice avansate este cum să utilizeze în mod eficient imensele mijloace de care dispune. Sau la nivelul persoanei, cum sa alegi mijlocul cel mai bun pentru a câştiga (profita) imediat într-o situaţie dată. Standardizarea individului nu se face din raţiuni politice, ci de eficienţă economică. Transformat dintr-un scop în sine, într-un simplu instrument, fiecare individ trebuie să se comporte ca un angrenaj perfect integrat, întrucât intră în competiţie cu maşinile. În SUA trebuie mereu să demonstrezi că eşti la nivelul maşinii, ba chiar mai eficient decât ea (sau a înlocuitorilor ei umani, sclavii din ţări precum China sau India). Integrarea – cheia eficienţei – trebuie înţeleasă ca proces atotcuprinzător. Un motor nu poate funcţiona cu şuruburi pe jumătate strânse. Iată de ce trebuie să te conformezi întru totul felului de a fi al societăţii tehnologice, să-i adopţi necondiţionat stilul de viaţă, credinţele, idiosincraziile. Orice dubiu, nelinişte, angoasă, frison existenţial ar produce tensiuni şi contradicţii perturbatoare atât în interiorul individului cât şi la nivelul angrenajului social.

În calitatea mea de cetăţean american, am jurat credinţă Constituţiei redactate de Părinţii fondatori ai SUA. Constituţia nu-mi cere nicăieri să mă transform într-o unitate tehno-economică, integrată şi integrabilă, îmi dă însă dreptul şi mă obligă moral să mă comport ca un cetăţean liber şi responsabil. Este ceea ce fac, sper eu, chiar acum, răspunzând la aceste întrebări.

România de astăzi este o societate de adaptare. Chiar şi întrebarea: “Cum te-ai integrat în Franţa, Germania…?” sună firesc, în vreme ce “te-ai integrat în România?” pare un nonsens. În România te adaptezi mediului social aşa cum te-ai adapta dacă ai fi lăsat singur într-un cadru natural. Dacă în Occident, cel mai important lucru este să te conformezi unor mecanisme implacabile, a căror funcţionare trebuie s-o interiorizezi, în România trebuie în primul rând să te adaptezi la lipsa de sistem, să navighezi într-un ocean de incertitudine, neprevăzut şi improvizaţie. Dacă m-aş întoarce, în jungla românească, aş încerca să mă comport ca un angrenaj perfect calibrat, probabil s-ar trezi în mine americanul pragmatic şi eficient pe care l-am renegat în SUA. Nu pot accepta nici ordinea cercului perfect, trasat cu compasul, ordinea “realizatului”, cum o numesc eu, nici pe cea a cercului improvizat de o mână stângace. Idealul meu e să mă situez în echilibru precar, de tranziţie, de “irealizare”.

A.Ş.: În afară de acest răspuns teoretic, impresionant prin detaşare şi prin capacitatea de sinteză, vreau şi unul… epic. Te rog aşadar să-mi descrii situaţii sau să-mi povesteşti întâmplări care să îmi dea posibilitatea să retrăiesc, în imaginaţie, ceea ce ai trăit tu în încercarea de a adopta un nou stil de viaţă.

O.H. Integrarea individului într-o societate tehnologică începe prin “spargerea” unităţii sale organice. “Persoana” cu toate conotaţiile pe care le implică este tranşată în secţiuni utilitare, iar fiecare secţiune este angrenată într-un anumit tip de reţea economică… Acum câtiva ani, am petrecut trei zile într-un orăşel situat în imediata vecinătate a vijeliosului râu Kern din munţii Sierra Nevada. Datorită torentelor sale, râul Kern este vestit pentru practicarea unor sporturi de “apă repede”, caiac, canoe etc. Eu nu eram însă dispus să mă aventurez în apele învolburate. Odată cazat la un motel, am coborât pe malul râului şi m-am întins pe o stâncă, ca şopârla la soare. Deasupra, cerul californian, de un albastru care nu se poate descrie în cuvinte. La picioarele mele, râul salbatic, în jur pâlcuri de brazi, cocoţaţi pe înalţimi prăpăstioase. Mă întorsesem cu gândul la copilărie. Retrăiam atmosfera romanelor “cu Winetou” ale lui Karl May, pe care le “devorasem”, într-o vară, pe pridvorul casei bunicilor din Tîrgu Neamţ. Deodată, din amonte, apar zeci de canoe multicolore din cauciuc gonflabil – copiii, femei, bărbaţi, vâslesc frenetic contra valurilor ce stau să-i înghită. Căşti pe cap, costume “termale”, veste de salvare, înfăşurându-le trupurile. Par nişte extratereştrii, ai zice că nava le-a căzut în râu şi acum, fug bezmetic să se salveze. Ţipă, chiuie, într-un cocktail de sunete ce trădează teamă amestecată cu plăcere. Nu-mi rămâne decât să mă întorc în cameră. În holul motelului, recepţionera începe să-mi ofere “serviciile”: motelul poate să-mi închirieze un caiac, o canoe, chiar şi un instructor care să mă înveţe cum să “îmblânzesc” furia apelor. Îi spun ca n-am venit pentru sport, ci… să visez. S-a uitat la mine speriată şi s-a refugiat repede în spatele computerului. Dupa amiază, am ieşit cu Andreea, soţia mea, în orăşel. În toate maşinile, câte-un caiac, o canoe. Puţinii trecători “pe picioare” cărau în spate “echipamentul de navigaţie”. Am intrat într-un sport-bar să mâncăm un hamburger. La mese, se vorbea despre tehnicile de vâslire, cele mai bune mărci de caiace. Chelnerul ne-a abordat cu un zâmbet larg: “Cum aţi petrecut ziua pe râu?”

Ca să mă integrez în Kernville, ar fi trebuit să-mi schimb numele, din Ovidiu Hurduzeu, în “vâslaşul” expert să urce sau să coboare râul. Altfel, aş fi rămas eu un extraterestru!

Kernville vroia să desprindă din mine felia care-i trebuia, eliminând restul. La slujbă, se mai taie încă o felie din tine – felia cea mai groasă – care este branşată la un alt mecanism economic. Aşa după cum am arătat în “Sclavii fericiţi”, pe măsură ce te branşezi la tot mai multe reţele, pierzi capacitatea “să te aduni”, să-ţi angajezi întreaga fiinţă, să-ţi recâştigi integritatea. Totalitatea acestor reţele formează, ceea ce eu numesc, Angrenajul. Odată integraţi în Angrenaj, urmăm logica industrială care guvernează uneltele: putem fi detaşaţi, separaţi unii de alţii, chiar de noi înşine, combinaţi sau recombinaţi în funcţie de necesităţile economice. Celor mai mulţi branşarea la reţea le aduce avantaje. întrucât îi ajută să-şi atingă în mod eficient scopurile imediate (bani, “poziţie socială”, satisfacerea plăcerilor).

După aceeaşi logică funcţionează şi grupul “multiculturalist”. De pildă, o femeie este “dezangrenată” din fiinţa sa concretă şi “integrată” într-un gender group în care contează doar “esenţa” ei feminină, un fel de “specializare” care-i distruge personalitatea sa organică. În România, acest tip de integrare este foarte greu de înţeles. Este practicat doar în statele economic avansate unde ÎNTREAGA societate, şi nu numai sistemul economic, este de natură tehnologică. Oricâte mall-uri şi parcuri industriale ar avea, România rămâne o societate tradiţional organică (n.n. e deja in schimbare) în care tehnologia se supune năravurilor persoanei, şi nu vicerversa.

A.Ş: Înţeleg situaţia pe care o descrii (cu atât de mult talent literar) şi mărturisesc că eu prefer societăţile în care persoanele (mitologizate) contează mai mult decât instituţiile. Totuşi, societăţile de acest tip nu funcţionează şi, până la urmă, blocajul lor aduce mari prejudicii persoanelor. La ce ajută aureola pe care o are la noi fiinţa umană dacă această fiinţă moare din cauza unei seringi prost dezinfectate sau în urma exploziei unei butelii de oxigen lichid precar etanşeizate?

O.H.: Eu cred că societatea românească nu funcţionează fiindcă s-a îndepărtat de natura sa personalist-evenimenţială, singura care i s-ar fi potrivit. Românii trăiesc încă printre ruinele unui sistem industrial primitiv, moştenit de la comunişti; pe niste temelii dărâmate au ridicat în pripă o scenă unde încearcă în prezent să încropească un spectacol social şi economic “second hand”. Metafora asociată este supermarketul construit pe fundamentele fostului “circ al foamei”. Producţia (distribuţia) industrială, planificată autoritar şi centralizat este înlocuită de producţia globalizată, instrumentalizată în manieră spectaculară. “Circul foamei” ascundea falimentul sistemului industrial primitiv (al comunismului), supermarketul maschează condiţia cvasi colonială a României în cadrul economiei globale. Ce altceva este supermarketul decât un distributor descentralizat al supraproducţiei economiei mondiale? Alimentele, dichisit ambulate, aduse de aiurea, ascund nitraţii otrăvitori ai adevărului: România nu este în stare nici măcar să-şi hrănească cetăţenii, în plus şi-a asumat obligaţia – conform negocierilor de aderare duse de clasa politică – să transforme 30 la sută din suprafaţa agricolă în pârloagă!

Cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii

S-a ajuns aici întrucât persoana-eveniment a fost înlocuită de mafiotul şarmant, clănţăul atotcunoscător, “expertul” iluzionist şi politicianul mânjit. Galeria de pseudopersoane nu este produsă de o cultură personalistă în cădere liberă, ci de o economie în care capitalul financiar şi distribuţia de imagini sunt concentrate în mâna unui număr limitat de indivizi. În loc să moşească cât mai multe persoane-eveniment – aceasta ar fi menirea unei democraţii adevărate – “democraţia” românească produce un număr nelimitat de clienţi (în sensul antic al cuvântului, plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician şi protejat de acesta). Legăturile de dependenţă şi protecţie sunt în mod fals personale; de fapt, sunt legături economice de tip clandestin. Mulţi dintre cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii (mafia politică, a petrolului, mass mediei, a “tunurilor” din marile contracte etc.) În România clientul a devenit personalitatea umană de invidiat.

Dacă ai statut de client, poţi fi sigur că nu vei muri de o seringă prost dezinfectată. Nici nu vei muri de explozia unei butelii cu oxigen lichid precar etanşeizate.

Una dintre alternativele viabile la status quo-ul din România, ar fi dezvoltarea unui adevărat sistem personalist-evenimenţial.

A.Ş.: Afirmi că, în timpul comunismului, societatea românească s-a îndepărtat de un stil de viaţă care i s-ar fi potrivit (şi cum să nu i se potrivească, în condiţiile în care şi l-a constituit în mod firesc, de a lungul a sute de ani, prin încercări şi reglări succesive?). Dar… din ce sursă cunoşti acel stil de viaţă dinaintea naşterii tale? Din cărţi? Din ceea ce-şi amintesc părinţii tăi? Din examinarea vestigiilor de civilizaţie românească pre-comunistă care s-au mai păstrat prin unele sate sau oraşe de provincie? Pe de altă parte, care este esenţa acelui mod de a trăi la care te gândeşti cu nostalgie? Cine şi cum ar putea să-l reconstituie? Ce şanse ar avea să şi funcţioneze într-o lume în care fiecare ţară este conectată la civilizaţia întregii planete?

O.H.: “Persoana-eveniment” este un model ideal de identitate umană, aşa cum tot ideal este şi “individul liber” dezvoltat în Occident după Revoluţia franceză de la 1789. Occidentul însă a avut grijă să cultive atât modelul teoretic cât şi miile lui de întruchipări concrete. În jurul “individului liber” s-a creat o întreagă mitologie, s-a dezvoltat un întreg aparat juridic şi economic. Chiar şi astăzi, când este permanent atacat de “victima” ideologiilor corectitudinii politice, “individul liber” stă încă înfipt solid în soclu. Statuia Libertăţii continuă să fie farul călăuzitor al Occidentului. În loc de individualism, românii au “personalismul”. A trasa dezvoltarea istorică a personalismului românesc este o chestiune de arheologie culturală, care necesită ample cercetări interdisciplinare desfăşurate pe o lungă perioadă de timp. În opinia mea trinitarismul ortodox, un cult popular al eroilor, probabil de origine dacică, la care se adaugă fără îndoială influenţa individualismului modern din Occident, s-au împletit în mod fericit pentru a creea un cadru personalist al existenţei. În România viaţa se organizează SPONTAN în jurul unor persoane, nicidecum în jurul unor instituţii. Aceste persoane se bucură de autoritatea pe care o au “duhovnicii” în spaţiul credinţei ortodoxe. O autoritate “ontologică” bazată pe “prezenţă”. Să luăm un exemplu care ne este cunoscut amândurora. “Istoria literaturii române” de Alex Ştefănescu. Mulţi, probabil majoritatea cititorilor au făcut un sacrificiu financiar să cumpere această lucrare monumentală întrucât au încredere în opiniile autorului. N-au căutat în paginiile lucrării un “adevăr obiectiv”, separat de persoana lui Alex Ştefănescu. Coerenţa logică, informaţiile, în general tot aparatul ştiinţific al cărţii n-au făcut decât să le confirme, încă odată, încrederea pe care o aveau în Alex Ştefănescu. Nu “Istoria literaturii” l-a “făcut” celebru pe Alex Ştefănescu, ci Alex Ştefănescu va “eterniza” lucrarea sa; peste timp ea va funcţiona drept o mărturie vie a literaturii sub comunism. Cel care înţelege cu adevărat România, când se uită la harta ei, nu vede, oraşe, sate, “fabrici şi uzine”. Nici măcar “monumente istorice”. Vede un Eminescu, Ştefan cel Mare, un Blaga, un Coandă, un Iorga, un Dumitru Stăniloae. În jurul acestor persoane s-au coagulat în timp “comunităţile” (istorice, literare, religioase, stiinţifice etc.) aşa cum în Occident, în jurul oraşelor comerciale, s-a dezvoltat civilizaţia modernă a capitalismului. Persoanele-eveniment nu sunt nişte imami severi, nici experţi, nici “autorităţi spirituale” universale, nici staruri mediatice. Sunt indivizi ce iradiază o energie intensă, oferă o deschidere spre un ALTCEVA SUPERIOR. Cu alte cuvinte, personalizează în mod evenimenţial o situaţie concretă. Când personalizezi o situaţie introduci ceva nou şi neaşteptat, acolo unde situaţia este complet închistată (“realizată” cum o numesc eu), sau, dimpotrivă, oferi coerenţă unde există un “nou” ce tinde să devină haotic. Nu poţi personaliza o situaţie dată dacă nu-ţi angajezi întreaga fiinţă… O adevărată democraţie nu are rolul de a uniformiza indivizii sau de a creea “elite” reducând” contrariile la scheme prestabilite. Acesta este marele reproş pe care-l aduc eu lumii moderne. O democraţie personalist-evenimenţială trebuie să menţină vii antinomiile – fără ele nu putem vorbi de o “diferenţă” reală – oferind şansa de a deveni persoane-eveniment unui număr cât mai mare de indivizi. Desigur, fiecare persoană-eveniment va poseda un “excedent metafizic” diferit, ceea ce va creea ierarhii valorice. Se înţelege că “persoana-eveniment” trebuie să rămână vie mereu, să menţină, sau chiar să sporească, tensiunea evenimenţială. Iată de ce personalismul evenimenţial este un “anti-tradiţionalism” dacă întelegem prin tradiţie obiceiuri şi persoane ce ţin de un trecut încheiat definitiv. Românii nu sunt tradiţionalişti nostalgici – (eu cu atât mai puţin!) – a se vedea nepăsarea cu care tratează istoria moartă (monumentele, ruinele). Istoria îi interesează doar ca “pildă vie” ce se poate reîntrupa în prezent şi viitor. Depinde doar de noi dacă vrem să creem o democraţie personalist evenimenţială pe sufletul nostru, sau importăm un produs preambalat de la Bruxelles, Washington, Moscova sau cine-o mai şti de unde. Trebuie să fim conştienţi că în lumea de astăzi aproape totul este împotriva persoanei, ar vrea-o redusa la condiţia de instrument. Dar oare democraţia ateniană nu a fost nevoită să înfrunte pericolele ei? Au existat însă nişte persoane-eveniment, un Socrate, un Platon, un Aristotel care au demarat procesul istoriei. Energia lor evenimenţială a fost transmisă din generaţie în generaţie, fiecare nouă persoană deschizind alte şi alte perspective. Este mesajul care ni-l transmite si creştinismul prin apostolul Pavel: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre“

un articol de Ovidiu Hurduzeu

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

„Deci zicea Iisus catre iudeii care crezusera in El: daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei; si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.”

(Ioan 8, 31-32)

La inceputul acestui an viata societatii romanesti a fost tulburata de stirea introducerii actelor de identitate biometrice. Acestea difera de actele de identitate de pana acum prin incorporarea unui cip electronic de tip RFID – dispozitiv de identificare prin unde radio – care contine informatii personale, intre care imaginea faciala si amprentele. Cipul devine astfel elementul esential de identificare a fiecarei persoane.
In ceea ce priveste promisiunea sigurantei acestor acte si modul in care au fost promovate actele normative corespunzatoare, dorim sa facem cateva precizari.

Siguranta actelor de identitate cu cip incorporat este doar un mit si nu a fost demonstrata pana acum de cei care le promoveaza. Orice expert in tehnologia informatiei confirma faptul ca nu exista si nu va exista niciodata un sistem impenetrabil de protectie a datelor. Daca periodic apar in presa stiri despre adolescenti romani care patrund in serverele celor mai securizate institutii din lume – CIA, NASA, cine ne garanteaza siguranta actelor de identitate biometrice?

Odata stocate informatii personale in cipuri, mai devreme sau mai tarziu se vor gasi persoane care nu in scopuri stiintifice (la conferinte despre securitatea electronica s-au facut demonstratii de decriptare), ci cu alte obiective vor putea frauda documentele de identitate. Cine ne garanteaza ca odata cu dezvoltarea tehnologica cipurile nu vor putea fi citite chiar de la mare distanta? Cine ne garanteaza ca nu vor putea fi scoase si introduse date din cipurile personale fara stirea si consimtamantul posesorului? Se va putea ajunge la situatia ca aceste date sa fie inaccesibile noua, proprietarilor, iar cei care vor avea acces la ele, legal sau ilegal, sa le poata folosi impotriva noastra.

In al doilea rand, ni s-a spus ca libertatea pentru care s-a murit in decembrie ’89 va fi garantata pe deplin odata cu integrarea in structurile euro-atlantice. Ori prin legea actelor biometrice si prin cea privind corespondenta electronica si convorbirile telefonice, tocmai libertatea ne este afectata. Prin amprentarea tuturor cetatenilor cu totii suntem considerati suspecti de activitate infractionala. Intregul sistem de supraveghere electronica reprezinta o invadare a vietii private intr-o masura nemaiintalnita pana acum in istorie. Dupa 20 de ani in care ne-am luptat pentru a aduce la lumina dosarele Securitatii in care eram incatusati fara voia si stiinta noastra, noile acte de identitate biometrice deschid drumul pentru initierea unor noi dosare mult mai detaliate.

Apararea libertatii este o problema de demnitate si de existenta nationala si individuala. Noile legi reprezinta inceputul unui proces de restrangere a libertatilor individuale si de intruziune in viata privata si contravin art. 8 si 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protectia datelor cu caracter personal si la libertatea de constiinta si articolelor 23, 25, 26, 27, 29 si 31 din Constitutia Romaniei privind garantarea libertatilor si drepturilor cetatenilor. Sa fim constienti ca pierderea libertatii ne va afecta pe toti, indiferent de pozitia pe care o avem in ierarhia sociala!

Mai exista un aspect pe care un crestin il va considera de maxima importanta. Cercetand informatiile tehnice despre acest tip de acte, gandul nostru se indreapta imediat catre descoperirea din Apocalipsa privind pecetluirea tuturor oamenilor, in vremea sfarsitului lumii, pe mana dreapta si frunte cu ceva fara de care nu se va putea cumpara si nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului si lepadarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). In zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane carora li s-au implantat cipuri pe mana dreapta din motive de securitate, medicale sau economice.

Prin aceasta nu ne opunem progresului stiintific, dorintei de bunastare si siguranta a societatii si nu negam structurile de conducere statale. Dar nu dorim ca, dupa lipsa de libertate din perioada comunista, sa ne facem partasi unei noi ingradiri a libertatii si unui control al oamenilor mult mai eficient decat cel de atunci. De aceea cerem cu fermitate conducatorilor politici sa apere cetatenii de amenintarea pierderii libertatilor daca refuzam buletinele cu cipuri si sa nu se instaureze un control totalitar de tip Big Brother ale carui consecinte pe termen lung vor fi dintre cele mai rele.

Odata cu efortul pe care il avem astazi de facut pentru a intelege corect ceea ce se intampla si cum trebuie sa actionam concret sa luam armele noastre cele duhovnicesti: postul si rugaciunea, impreuna-sfatuirea, smerenia si sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunostintele teoretice ne vor ajuta sa ne pastram in credinta, ci trairea cat mai profunda a vietii duhovnicesti. Tot binele pe care il poate face omul izvoraste din legatura cu Dumnezeu. Daca-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate intrebarile si ne va ajuta sa biruim ispitele la vremea potrivita. De aceea principala noastra stradanie trebuie sa fie dobandirea harului Duhului Sfant. Daca nu avem agonisit harul, la vremea incercarilor, oricat de bine informati am fi, nu vom avea putere sa rezistam si ne vom lepada de Dumnezeu.

In aceste momente dificile, toti cei ce dorim binele Romaniei trebuie sa ne unim in jurul Adevarului care este Hristos („Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” – Ioan, 14, 6), sa depasim disensiunile, sa nu ne lasam dezbinati de orgoliile personale. Grecia (in 1997) si Serbia (in 2008) au reusit sa respinga introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a actionat.

Marturisind Adevarul vom implini voia lui Dumnezeu si luptandu-ne cu patimile vom putea marturisi Adevarul. Sa nu uitam de spovedanie, de pocainta si sa nu fim crestini de forma. Daca Dumnezeu ne-a ingaduit sa traim astfel de vremuri „apocaliptice”, cand spunem binelui rau si raului bine, este pentru ca noi ne-am indepartat de Dumnezeu si nu avem pocainta celor din cetatea Ninive.

Dumnezeu sa-i binecuvinteze si sa-i intareasca pe toti cei care se vor angaja in lupta cea buna pentru pastrarea demnitatii si libertatii intru Adevar.

Credinciosi crestin-ortodocsi
din Romania de pretutindeni

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6obnIvixGlU]

Extras din conferinta “Soţul ideal, soţia perfectă”
Craiova, 19 ian. 2009

Pentru a viziona toata conferinta vizitati OrtodoxMedia.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

De la Mine a fost aceasta

Gânditu-te-ai vreodată că ce este pentru tine arzător, pentru Mine este dureros?Dacă pe tine te apasă, pe Mine Mă priveşte.
Calea ta este nepreţuită în ochii Mei pentru că pe tine Eu te-am iubit, a Mea bucurie este a te învăţa pe tine.
Când peste tine vine ispita şi de faţă este vrăşmaşul, Eu vreau să ştii că de la Mine a fost aceasta.

Eu al tău Dumnezeu sunt, Cela ce pe toate le orânduiesc şi nu fără de rost ai ajuns în acest loc, acesta este locul pe care Eu ţi l-am ales.
Nu m-ai rugat tu oare, ca Eu să te învăţ smerenia?
Ei bine, Eu te-am adus pe tine aici, la şcoala în care se învaţă această lecţie.
Cei ce cu tine vieţuiesc, aceia săvarşesc voia Mea.
Dacă în neajunsuri te-ai aflat, greu fiindu-ţi a te ridica dintr-o dată asupra acestora, atunci să stii că de la Mine a fost aceasta.

Chiar dacă eu stăpânesc peste toate ale tale, Eu doresc ca tu venind la Mine să cunoşti că dintr-ale Mele sunt date ţie toate.
Darurile Mele sunt nesfârşite, dar Eu vreau ca tu, în prezenţa Mea, să te convingi de dreptatea Mea.

Să nu fie ca ceilalţi să-ţi zică, în neputinţa ta: „ Să nu crezi în Dumnezeul tău!“ .
Ai străbătut într-una nopţi în suferinţă, de cei dragi şi apropiaţi inimii tale te-ai despărţit, de la Mine a fost aceasta.

Eu sunt Acela ce îngăduie suferinţele.
Ca să-mi vorbeşti am îngăduit.Eu acestea, găsinduţi tu astfel liniştea veşnică.
De-al tău prieten sau altcineva, căruia inima ai deschis-o ai fost rănit; de la Mine a fost aceasta.

Am îngăduit ca această nemulţumire să te încerce pe tine, ca în Dumnezeu să-ţi afli cel mai bun prieten.
Eu vreau cu totul sa Mi te înfăţişezi şi cu mine să vorbeşti.
Dacă te-a clevetit cineva, în grija Mea să laşi aceasta şi, din adâncul inimii tale, de Mine să te apropii ca să fii ferit de gâlceavă.
Eu luminez în dreapta ta şi în lăuntrul tău ca soarele de amiază.Socotelile ţi s-au încurcat, deznădăjduit din tot sufletul ai obosit; de la Mine a fost aceasta.

Ţi-ai făurit un vis, ai avut dorinţele tale, înaintea Mea tu le-ai depus pentru a fi binecuvântate.
Însă a mea vrere e ca tu să-mi înfăţişezi toate momentele vieţii tale, ca Eu să le îndrept, pentru că tu zidirea Mea eşti, iar nu o forţă iriguitoare.
Neaşteptata zădărnicie a vieţii te-a ajuns pe tine şi, acum, inima ta a învăluit-o; să ştii că de la Mine a fost aceasta.

Eu doresc ca sufletul tău să fie pururea arzând înaintea ochilor Mei şi prin numele Meu să biruieşti toată slăbiciunea.
De mult timp din cauza micimii tale sufleteşti şi a puţinei tale credinţe, nu mai ai parte de cuvânt din partea celor apropiaţi şi dragi ţie.Să ştii că de la Mine a fost aceasta.

Chiar în neliniştea aceasta, Eu încerc cu tărie credinţa ta şi puterea rugăciunii tale pentru aproapele tău; oare nu pentru grijile celorlalţi ai poposit cu rugăciunea în Iubirea Mea?
Oare nu-i răsplăteşti tu cu Preacinstitul Acoperământ al Maicii Mele?
Au nu te-au întâmpinat pe cale felurite boli nevindecate, iară tu, legat ai rămas de firea ta? De la Mine au fost acestea.

Eu îmi doresc ca tu să mă cunoşti mai adânc şi să nu te chinui să pătrunzi în a Mea Iconomie pentru mântuirea sufletelor muritorilor, ale căror căi sunt de nepătruns.
Ci cu smerenie şi cucernicie să-ţi pleci capul sub harul Meu.
Ţi-ai dorit să faci ceva însemnat pentru Mine, te-ai plecat, în schimb, bolilor şi neputiţelor.
De la mine a fost aceasta.

Atunci când ai fost absorbit de lucrarea ta, Eu n-am putut defel să te aduc la Mine.Eu vreau să te învăţ să primeşti conştiinţa propiei nimicnicii când Eu îţi lipsesc.
Doar unii din fiii mei cei buni care s-au desprins de viaţa cea lumească au dobândit arma rugăciunii neâncetate.
De-ai intrat pe neaşteptate într-o slujbă grea şi cu mare răspundere, să nădăjduieşti în Mine.

Eu te încredinţez că aceste greutăţi vor fi binecuvântate de Domnul Dumnezeul tău în toate căile tale şi, peste toate, Călăuzitorul şi Sprijinitorul tău va fi Domnul tău.

În fiecare zi a vieţii tale ai avut în mâinile tale, copilul Meu, acest vas luminat de mila Mea, foloseşte-l cu (în) libertate.
Păzeşte-l, cunoaşte-te şi întotdeauna ia aminte ca oriunde ai fi, tu suflete -în neputinţă şi în disperare– să înveţi ca în toate să Mă vezi pe Mine.
Toate de Mine au fost trimise spre desăvârşirea sufletului tău.

Toate acestea de la Mine au fost!

Când ai să fii întristat şi mâhnit citeşte şi te linişteste pentru că
Cel drag nouă, Te iubeste!

Testamentul unui ieroschimonah rus (anonim)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

UNIUNEA EUROPEANA continua sustinerea programului activistilor homosexuali in dauna suveranitatii nationale si a drepturilor religioase ale statelor membre, informeaza ziarul Gandul. O noua lege intrata in vigoare la inceputul lunii ordona efectiv statelor membre ale UE sa-i “ajute” pe partenerii homosexuali care s-au “casatorit” in tara de origine si care doresc sa locuiasca sau sa calatoreasca in tara in care parteneriatul lor nu este recunoscut legal.

Legea este menita sa le permita cetatenilor UE sa se deplaseze in interiorul Uniunii la fel de liber ca si in tara de origine. Se presupune ca Directiva ii va degreva pe cetatenii UE de obligatia de a obtine un certificat de rezidenta atunci cand se muta intr-o alta tara. La inregistrarea in noul stat, cuplurile de homosexuali vor putea invoca legile UE pentru a forta un stat suveran sa le recunoasca “mariajul”.

In plus, s-a dezbatut recent un amendament la Conventia Europeana privind Adoptia Copiilor, pentru a permite adoptia copiilor de catre cuplurile de homosexuali.

Se cere ACUM pozitia Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane,
nu cand legea va fi deja impusa Romaniei !

Iata ca am ajuns si in vremurile in care Biserica noastra are propria televiziune, asadar nu trebuie sa mai apeleze la alte televiziuni pentru a-si face auzit glasul si pentru a comunica intregului popor ortodox cele trebuincioase pentru suflet. Am redescoperit o inregistrare a parintelui Ioanichie Balan, in care deplangea ca Biserica nu are televiziunea ei. Glasul parintelui se face auzit si de acolo de Sus, iar acum ca acest lucru este deja materializat, asteptam emisiuni, dezbateri, reportaje si luari de pozitii din punct de vedere ortodox asupra legii care permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Avem nevoie ca problemele stringente cu care se confrunta lumea ortodoxa sa ii preocupe si pe cei din TRINITAS TV.

Iata si inregistrarea, in care parintele Ioanichie Balan spune lucrurilor pe nume in ceea ce priveste blestematia adusa de uniunea europeana – homosexualitatea.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5QNgS1gLycE]

Un alt mare duhovnic al Romaniei face un apel catre patriarhul Romaniei (inca dinainte de a fi ales), spunand ca problema homosexualilor va fi o provocare pentru noul patriarh. Legea este foarte aproape de a intra in vigoare si la noi, iar vocea Bisericii nu s-a auzit nici in acest caz.

Urmariti apelul parintelui Arsenie Papacioc facut cu cateva zile inainte de alegerile pentru postul de patriarh al BOR.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3sDI80Bkdn8]

Noi, credinciosii ortodocsi, ca fii ai Bisericii Ortodoxe, al carui cap este Arhiereul cel Vesnic, cerem intaistatorilor nostri sa apere drepturile noastre si ale copiilor nostri fata de aceste blestematii si injosiri care ne sunt impuse a le accepta, fara a fi consultati prin referendum. Intrucat, contravin cu valorile crestine ale majoritatii acestui popor, Biserica trebuie sa ceara guvernului anularea legii care legalizeaza casatoria persoanelor de acelasi sex. Cerem sa se consulte si populatia tarii cu privire la legile care ne sunt impuse de la Bruxelles.

Va rugam sa semnati petitia impotriva acestei legi, adresata Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei

[polldaddy poll=1324759]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Inregistrarile le gasiti aici

Interventia Parintelui Justin Pârvu

“Dragii mei, eu am aici de-a face cu foarte multă lume. Şi în chilia mea au intrat doi, trei, patru… al cincilea trebuia sa-mi puna intreabarea: Părinte, ce facem cu carnetele auto, ce facem cu buletinele, ce facem cu paşapoartele? Sigur ca.. astazi asa, maine asa…telefoane prin Occident, ma intreaba la fel din Canada, ma intreaba de peste tot şi a trebuit să dau un răspuns, pentru că ne-au prezentat  carnetele auto noi luate si sigur mi s-au parut schimbate. S-atunci eu am dat toate aceste lucruri să fie cunoscute, lumii noastre crestin-ortodoxe. Pentru ca eu eram de 7-8-10 ani, dragii mei, când se punea problema aceasta încă de pe atunci. Ţăranul nostru care mergea pe la mănăstiri, pe la preoţi, duhovnici, discutau chestiunile acestea : ei ca va veni vremea cand va fi o secetă mare, cand va fi cutremur, cand nu vei putea sa cumperi, n-ai voie sa vinzi., cand  vor umbla cu butoaiele cu apa si nu vor bea decat numai cei care au pecetea. Eu aceste lucruri le socoteam o poveste, istorii asa din domeniul fanteziei, dar iată că am ajuns astăzi să le trăiesc. Eram prin 1949, ’55, 80 membrii de partid s-aveau livezile lor, grădinile lor, magazinele lor, echipament de iarnă, echipament de vară – bine , in sfarsit, puşi la punct. Ţăranul nostru saracu, nenorocit, cu un pogon de pământ, unde isi cultiva necazurile si greutatile lui. Şi iată cum, incet-incet, astazi am ajuns sa nu mai pot vorbi, ca tre sa scot telefonul, sa-l arunc, pentru ca e controlat; trebuie să ma uit la o carte pe care o primesc, pentru că are in ea un cip, trebuie să nu mai cumpăr din magazin o haină, pentru că ea are mijloace de observatie si de remarca. Oare aceasta este libertatea noastră? Acesta este oare dreptul omului nostru să meargă cu traista goală în Occident, iar noi să ne mâncăm ca ciorile aici în ţară, facand sedinta, impanzind ziarele cu cerneala si batandu-ne in piept care mai de care sa fim mai victorios pe seama unei natii? Ei bine, eu acum sunt bătrîn, aici în munţii Neamţului şi regret foarte mult că încă nu avem noi un glas intr-Adevar al Bisericii, care să scrie un cuvânt, ca un nebun din munţii Neamţului care gândeşte înapoi/inainte, şi este anulat de toată lumea. Ei bine… cam asa se confrunta lucrurile acestea. Dumneavoastră ca oameni întelepţi care v-aţi adunat la această conferinţă, să judecaţi limpede şi să vedeţi si dvs. ca toate lucrurile  acestea vor avea o urmare asupra copiilor dumneavoastra, asupra nepoţilor şi strănepoţilor,  cam tot ce ea ce faceţi dumneavoastră si pecetluiti astazi. Nu cred că se referă numai la mine, sau la vecinul meu sau la părintele din mănăstirea cutare. Lucrurile se referea si au o corespondenta si o urmare mult mai  distanta, mult mai indepartata. Si dacă lucrurile acestea sunt atât de banale, cum le considerăm noi, şi care spunem că nu suntem informaţi încă asupra lor, oare de ce atata… lucruri se pun pe seama lor ? De ce daca este adevarata o hartie care se da (n.n. comunicatul parintelui), apoi mă duc prin Dobrogea, apoi mă duc să bag sondaj în judetul Neamţ, mă duc să fac în Basarabia alt sondaj… Ce inseamna asta cand eu ma duceam, de pilda, la primarie sa iau un buletin, primarul de-acolo… il semna acolo, il completa si-ti dadea buletinul sa mergi acasa. Asta era corect si cinstit.  Oare acuma, cate lucruri se pot spune, dar nu mai e timp nici pentru dvs., nici pentru mine.
Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să lucraţi în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Domnului, care patronează neamul acesta de 2000 de ani. Aşa să ne ajute Dumnezeu !”

DOWNLOAD Mp3