[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=cGjHFmATltc#t=121]

Ecumenismul este antievanghelic si antipatristic si conduce la revenirea in intunericul de dinainte de Hristos, Lumina cea adevarata. De la ecumenismul intercrestin la cel interreligios. Evitarea marturisirii este o forma de ateism, dupa Sf. Grigorie Palama. Biserica locala a Georgiei si cea a Bulgariei au parasit Consiliul mondial al bisericilor; situatia Greciei si a Serbiei; actiunile antiecumeniste ale Sfantului Munte, cele ale IPS Serafim de Pireu si cele ale sinaxei clericilor si monahilor ortodocsi din Grecia; “Marturisirea de credinta antiecumenista”. Ascultarea se opreste la urmarea ereziilor ierarhului. Pe patriarhul eretic Nestorie l-a vadit un simplu laic, prezent la predica eretica a acestuia. Sf Maxim Marturisitorul si Sf Marcu Eugenicul, ca unici opozanti ai ereziei. Sfintii marturisitori si martiri prigoniti si ucisi de catre papistasi. Dumnezeu nu ne-a dat duhul fricii, ci pe cel al tariei, puterii, marturisirii. Ex. Sf Teodor Studitul, care a aparat ortodoxia, in locul zidurilor moarte ale manastirii sale infloritoare, pe care a parasit-o, pentru a marturisi- misiunea noastra nu este de a apara pietre si cladiri, ci de a apara credinta si a ne mantui sufletele. Invaliditatea opririi de la slujire a clericilor marturisitori. “Martirii” ereticilor nu sunt martiri. Erezia catolica antievanghelica filioque.

Sibiu: Președintele Iohannis va participa duminică la liturghie, în Catedrala Mitropolitană Ortodoxă

Mitropolitul ortodox Andrei Andreicuţ, episcopul greco- catolic Florentin Crihălmeanu şi monseniorul catolic Kovacs Gergely au participat vineri seara, la Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, la un concert de colinde ecumeniste.

După ce au asistat la recitalurile celor trei formaii prezente, încheiat de corul PSalmodia, dirjiat de preotul Vasile Stanciu, înalţii prelaţi au adresat credincioşilor prezenţi cuvinte de învăţătură, din mesajele pregătite pentru sărbătoarea Crăciunului.

Au luat apărarea orei de religie în școli, însă dacă ne gândim la politica ecumenistă a acestor falși ierarhi, mai bine fără ora de religie decât să fie copiii îndoctrinați cu erezia ecumenismului.

pentru video și mai multe detalii vedeți OradeCluj.

CUMPLITE CELE DOUĂ EREZII: A PAPISMULUI ȘI A ECUMENISMULUI • PREOȚII FILOPAPISTAȘI SE DOVEDESC TRĂDĂTORI AI LUPTELOR SFINȚILOR PĂRINȚI • CUM TRĂIESC ORTODOCȘII CREDINȚA ȘI CUM O TRĂIESC PAPISTAȘII ȘI ALȚI ERETICI • ”ANATEMA” ADRESATĂ DE APOSTOLUL PAVEL ȘI DE SFINȚII PĂRINȚI ”TUTUROR ERETICILOR”

de Mitropolitul Gortinei și al Megalopolei, kir Ieremia profesor emerit de Vechiul Testament la Universitatea din Atena

Cel mai prețios și mai scump lucru cu care se cuvine să ne lăudăm, iubiți frați creștini, este credința noastră ortodoxă. Încă din vechime a fost numită ”ortodoxă”, pentru că este singura credință dreaptă și corectă. ”Să vă bucurați și să vă veseliți – spunea Sfântul Cosma Etolianul grecilor aflați sub robia otomană – pentru că sunteți creștini ortodocși. Toate credințele sunt mincinoase, numai cea ortodoxă este credința adevărată”. Și ca una ce este adevărată, frații mei, nu acceptă nici adaosuri, nici omisiuni. Este precum ochiul care nu suportă în el nici măcar un fir de praf. Este desăvârșită credința noastră! Și știți, creștinii mei, de ce este desăvârșită? Este desăvârșită, pentru că nu este o descoperire omenească, ci este revelația lui Dumnezeu. Este tradiție! Este ”credința dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3)! Acest ”odată pentru totdeauna” despre care vorbește Iacov, fratele Domnului, înseamnă că credința noastră nu a primit și nu primește nici un adaos.

Această credință a noastră, frații mei, noi, ortodocșii o trăim cu inima, nu este un construct al intelectului. De aceea o și numim ”credință”. Provine de la verbul ”a se încrede (în)”. Îndrăgostiții au încredere unul în altul. Și noi, pe Dumnezeul nostru, pe Iisus Hristos al nostru, Îl numim ”dulcea noastră dragoste”, ”Mirele” nostru, ”dumnezeiasca noastră dragoste”. ”M-ai atras cu dor, Hristoase, și m-ai schimbat prin dumnezeiasca Ta dragoste”! Nu putem nici să socotim, pentru că sunt fără număr, nici să simulăm dulcile trăiri pe care le simte inima creștinului ortodox, care trăiește conștient în Biserica Ortodoxă. Cea mai dulce desfătare, adevăratul ”banchet” al ortodocșilor este dumnezeiasca Liturghie, cu dulcele ei rod, care este dumnezeiasca Împărtășanie! Cuvintele nu pot, iubiții mei, să exprime dulcile bătăi ale inimii credinciosului creștin ortodox în relația și în comuniunea lui cu Iisus Hristos. Și, pe măsură ce crește duhovnicește așteaptă cu dor a Doua Venire a Domnului, ca să viețuiască pentru totdeauna, veșnic, în Împărăția lui Dumnezeu, în vecii vecilor. În această Împărăție, bucuriile sunt fără de sfârșit. Vă amintiți cum spuneam la școală, la ora de geometrie, că drepte paralele sunt două linii care extinse la infinit nu se întâlnesc niciodată? La fel vom spune acum că bucuriile Raiului nu doar că nu se termină niciodată, ci o bucurie a unei clipe a Raiului te conduce la o mai mare bucurie și aceasta din urmă la una încă mai mare. Și nu se termină niciodată! continuare »

“Cazul Corneanu”. Banatul lui. Ecumenism ratat? – propaganda greco-catolica de tip iezuit folosindu-se de numele unui ierarh ortodox trecut la cele vesnice. Mitropolitul Nicolae Corneanu si diversiunea Ramonei Balutescu sustinuta de episcopul greco-catolic Virgil Bercea de la Oradea.

Nici bine nu s-a dus la cele vesnice mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului ca unii s-au gandit sa ii foloseasca numele pentru a dovedi ca ei au avut dreptate.

Ambitii, erezii, diversiuni, denigrari, calomnii, interese, manipulari etc. se pot asocia usor cu cartea tiparita la editura Emma din Orastie. In aceasta carte, prefatata de un episcop greco-catolic, ni se spune ca gresala mitropolitului banatean a fost o lectie de sfintenie si nu o ratacire. Marturiile despre subiect si le asuma o “atee” care se pretinde a fi aparatoarea postmortem a unui ierarh ortodox.

Am primit, nu demult, o carte numita “<Cazul Corneanu>. Banatul lui. Ecumenism ratat?” editata la EMMA in Orastie, anul 2014. Autoarea cartii este publicista greco-catolica Ramona Balutescu, dar care, dorind sa dea impresia ca este neutra din punct de vedere religios, ne spune ca este atee. Cartea cuprinde, pe langa aspecte frumoase din viata mitropolitului Nicolae si calomnii la adresa unor ierarhi ortodocsi ca PF Daniel Ciubotea, IPS Bartolomeu Anania, PS Daniel de la Varset, PS Lucian Mic de la Caransebes etc., in timp ce la adresa Bisericii Catolice autoarea cartii are doar aprecieri si laude. E drept ca IPS Nicolae a fost un om bland si cu inima mare, o spun toti care l-au cunoscut, dar in cazul acestei carti, contextul in care este folosit numele mitropolitului Nicolae e cu totul altul decat cel ce pare. La prima vedere se da impresia ca este prezentat portretul pozitiv al unui ierarh ortodox român, dar autoarea incearca sa directioneze toata atentia spre a rasturna lucrurile, punandu-le intr-un alt context. Greseala mitropolitului Nicolae (asupra acestui aspect nu ar fi fost cazul sa se mai revina) este vazuta ca un act de dragoste frateasca exemplara contestandu-se deciziile Sfantului Sinod al BOR si canoanele Sinoadelor Apostolice si Ecumenice referitoare la slujirea cu ereticii. Biserica Greco-Catolica are interesul sa sustina acest lucru pentru ca astfel da impresia ca se afla in Adevar. Practic nu este elogiat un ierarh pentru ca este ortodox, ci pentru ca a avut o opinie ca si a lor. Au fost, si inca mai sunt, ierarhi ortodocsi cu calitati exemplare, dar Biserica Greco-Catolica nu are interesul sa ii promoveze atata timp cat nu au incalcat aceste canoane sau, mai bine-zis, atata timp cat nu sunt in acelasi duh.

Nu o cunosc pe “viteaza” autoare, dar din felul in care prezinta lucrurile se observa ca nu are cunostinte teologice si arunca cu mare placere calomnii si denigrari asupra Bisericii Ortodoxe Romane, inclusiv atacuri la persoana. Singurul ierarh ortodox care, in opinia autoarei, ar mai fi de apreciat este Sofronie Drincec de la Oradea, cel care a slujit aghiasma cu episcopul catolic care prefateaza aceasta “opera de arta”. De altfel, Ramona Balutescu, este una dintre vocile banatene prin care catolicismul sustine venirea lui Sofronie in scaunul mitropolitan al Banatului. O fi avand PS Sofronie calitati exemplare si noi sa nu stim de aceasta? Probabil stie autoarea cartii care, in articolele sale, apreciaza “calitatile” actualului ierarh bihorean. Din acest motiv nu consider ca merita sa ma opresc asupra subiectului. Este o clara propaganda greco-catolica folosindu-se de numele ierarhului ortodox Nicolae Corneanu.

In cele ce urmeaza ma voi opri putin asupra prefatei scrisa de episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Acesta sustine ca miscarea ecumenica isi are originile in cuvintele Mantuitorului “Ca toti sa fie una” (Ioan 17;21). Cuvintele Mantuitorului le interpretreaza ca fiind o “unitate in diversitate”, in timp ce, mai jos cu un paragraf spune: “Pentru ca o persoana sa fie ecumenica trebuie sa-si iubeasca si sa-si traiasca credinta sa si valorile care o definesc. Doar avand aceasta baza solida de credinta se poate intelege innoirea permanenta a Bisericii pure, ramanand neschimbate dogmele si traditiile, se poate intelege ce inseamna convertirea inimii pentru a trai Evanghelia… se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu”

La ce se refera episcopul Virgil cand spune: “ramanand neschimbate dogmele si traditiile”? Care dogme si care traditii? Stim ca fiecare cult are crezul sau (dogma sa). Din cate crezuri sunt, pot fi toate adevarate? Pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele? Chiar daca se refera la acelasi Hristos, in multe se contrazic intre ele. Spre exemplu: catolicii cred altfel in Sfanta Treime decat ortodocsii. Apusul, incepand cu 1054 crede ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul (erezia filioque), in timp ce ortodocsii cred ca Duhul Sfant purcede doar de la Tatal (Ioan 15,26). Aceasta e o diferenta de crez referitor la Sfanta Treime. Un alt exemplu e cel al purgatoriului in care Biserica Apuseana crede ca exista un loc intermediar intre iad si Rai, altfel decat cred ortodocsii. Exemple de diferenta de credinta ar putea continua. Ne intrebam care dintre aceste dogme sunt cele care trebuiesc pastrate caci nu putem spune ca fiecare dintre ele sunt adevarate. Nu pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele. Va renunta episcopul unit de Oradea la ereziile sale? Tocmai din acest motiv, pentru a ascunde devierea de la dreapta credinta, ecumenistii spun: “sa nu ne uitam la ce ne desparte, ci doar la ce ne apropie”. Daca ne-am uita la ceea ce ne desparte, adica la invatatura de credinta, cuvantul “ca toti sa fie una” nu ar mai putea fi interpretat de fiecare cum doreste, in functie de interesul urmarit.

Sfantul Apostol Pavel spune: “Exista un domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4;5). Este clar pentru cine vrea sa inteleaga – nu mai multe credinte despre acelasi Domn, ci una singura. In acest capitol Apostolul Pavel vorbeste despre Capul Bisericii care este Iisus Hristos si felul in care trebuie sa credem in Biserica: “Pana vom ajunge toti la unitatea credintei… Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii, ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul – Hristos” (Efeseni 4;5-15). In fiecare perioada a istoriei invatatura lumii a fost diferita de invatatura lui Hristos, chiar daca lumea, in viclenia ei, a folosit si rastalmacit in mod viclean (ca sa nu spun “diplomatic”) cuvintele Mantuitorului.

Despre valul inselaciunii lumii acesteia marele teolog de talie internationala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae spune: “ecumenismul este produsul masoneriei, iarasi vor sa relativizeze credinta… Ecumenismul este panerezia timpului nostru”[1]. Despre, felul in care “lumea” vede importanta respectarii invataturii de credinta se vede si din expresia folosita des de catre sustinatorii ecumenismului care considera ca Biserica Ortodoxa si cea Catolica sunt surori, chiar daca invataturile lor difera in multe privinte, ba chiar se contrazic. In acest sens, parintele Staniloae spune: “Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie”[2]. Biserica Greco-Catolica fiind un rit al Bisericii Romano-Catolice este inclusa in aceasta.

A face ca “toti sa fie una” dupa intelesul lumii acesteia inseamna sa nesocotim toata lupta ce au dus-o martirii Bisericii pentru pastrarea invataturii de credinta. Sa sfidam ce ne-au lasat inaintasii nostri si sa lasam urmasilor nostri un sincretism religios in care sa domneasca haosul. Nu asta vrem. Parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria spunea ca “unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli… Iar daca e vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Duhul Sfant stie… Noi nu.”[3]. Este pe cat se poate de limpede, daca nu se face mai intai unitate de credinta, ecumenismul ramane un simplu act politic pe taram religios.

In ce priveste afirmatia despre originea ecumenismului imi pun intrebarea: “-La 1054, sau la 1700, nu exista acest citat in Sfanta Scriptura?” Cand episcopiile  greco-catolice din Banat si Ardeal (sustinute de Biserica romanao-catolica), actioneaza in instanta bisericile ortodoxe uita de acest mesaj biblic: “Ca toti sa fie una”? Tocmai acum de cand se tinde spre globalism si uniformizare si-au amintit unii de spusele Mantuitorului? Este clar ca ecumenismul e o chestiune de diplomatie prin care, de sus in jos, se promoveaza idei si lozinci dupa modul de gandire al “lumii”. Omul de rand nu are nevoie de ecumenism. Oamenii se pot intelege intre ei si daca sunt de etnii si confesiuni diferite, daca au respect reciproc si nu se urmareste prozelitismul. In acest sens, fostul detinut politic, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa spune: “Miscarea ecumenica este o forma a internationalismului in plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor noi guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar Gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintelor de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o acctiune diabolica si sunt de accord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru”[4]

In textul episcopului greco-catolic de Oradea citat mai sus spunea “…se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu”. Despre acelasi Domn si credinta fata de acelasi Dumnezeu, am lamurit mai sus. Deocamdata nu exista o definitie a ecumenismului si nu s-a clarificat pana unde se poate ajunge in aceasta directie, caci de la a dialoga pana la a te ruga cu ereticii este cale lunga. Ma voi opri putin asupra rugaciunii in comun cu cei de alte credinte, dar inainte de aceasta voi mentiona ce este erezia.

Erezia este orice abatere de la dreapta credinta, intr-un cuvant orice inovatie si orice modificare a dogmelor se numeste erezie. Ereticii sunt cei care marturisesc in invatatura lor aceste modificari ale invataturii de credinta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea despre aceasta: “Daca cineva ar falsifica o parte cat de mica din moneda regala, ar falsifica intreaga moneda. Asa este si cu credinta. Daca cineva ar schimba o iota cat de mica din dogmele Bisericii, ar falsifica intreaga credinta”. Din moment ce Biserica Romei a adus inovatii in invatatura de credinta, este vinovata de ereziile aparute in sanul acesteia. Erezia este hula asupra Duhului Sfant pentru ca prin aceasta s-a falsificat credinta in Sfanta Treime (erezia filioque). De aceea, Sfintii Parinti au oprit prin canoane ecumenice slujirea cu ereticii. Enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848 demasca eresul din Biserica Apuseana. A crede ca acum invatatura de credinta este alta decat in perioada apostolica, sau in perioada sinoadelor ecumenice, este o dovada a ruperii de Adevar.

La anul 50, Apostolii s-au adunat la Ierusalim unde au format primul sinod, numit pana azi Sinodul Apostolic. Canoanele Apostolice 10, 45, 46 si 64 interzic orice comuniune cu ereticii. Asadar, catolicii fiind rupti din Adevar (caci au schimbat invatatura de credinta avuta de Biserica in primele veacuri crestine) sunt eretici. Vezi in acest sens enciclica patriarhilor din rasarit de la 1848, care este bazata pe dogme, canoane si invataturi ale Bisericii primare.

O alta diversiune a episcopului catolic Virgil Bercea este teoria prin care acesta sustine ca “…in ceruri sunt doar sfinti. Acolo nu gasim nici ortodocsi si nici greco-catolici, nici protestanti si nici romano-catolici, ci doar sfinti” recunoscand ca “Biserica este , iar camasa lui Cristos noi, oamenii, am sfartecat-o”. Chiar daca interpretarea sa este alta decat cea oferita de Sfintii Parinti, putem spune ca intr-adevar Biserica este Una, dupa cum se mentioneaza si in crez: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”. Deci nu doua Biserici, sau trei, sau zece… Care estea cea Una a lui Hristos puteti sa vedeti singuri vazand care pastreaza invatatura de credinta neschimbata de la Mantuitorul pana azi. Acum intelegeti domnilor ecumenisti de ce Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului vine doar la Ortodocsi? Doar la ierarhii ortodocsi! Camasa lui Hristos s-a rupt la 1054 cand “oameni” dornici de suprematie s-au considerat infailibili, iar din aceasta mandrie s-a cazut in primele schimbari ale invataturii de credinta. Prima erezie apuseana fiind Filioque. Episcopul Virgil Bercea este sigur ca IPS Nicolae este un sfant, ceea ce nu poate dovedi – astfel, ca totul ramane la o parere personala, ca sa nu spun: minciuna.

In ce priveste afirmatia cu “sfintii din Cer” pot spune ca e o alta diversiune ecumenista deoarece in Imparatia lui Dumnezeu nu au cum ajunge ereticii care, prin ereziile lor, aduc hula impotriva Duhului Sfant. Ar putea spune episcopul Bercea ca “sfintii” declarati oficial pe hartie, de catre Vatican, si reconstituiti din ceara sunt sfinti si in fata lui Dumnezeu? Daca ar gandi aceasta se insala amarnic. Multi sfinti din calendarul Bisericii Ortodoxe au marturisit ca tainele ereticilor nu sunt valide, nici spovedania, nici impartasania, nici botezul, cununia, hirotonia… Acesta este un subiect teologic pe care il vom discuta mai pe larg cu alta ocazie.

Inainte de a incheia, voi prezenta aici doar ce spune sfantul Ioan Iacob Hozevitul (sfintele sale moaste sunt intregi si se pot vedea la manastirea din Hozeva- Ierusalim) referitor la cei care s-au rupt de Biserica lui Hristos si, pentru a-si justifica caderea, denigreaza canoanele: “Iar cativa dintre slujitorii Sfantului Altar de azi, defaima aceste Sfinte Canoane, numind Canoanele insuflate de Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti ai celor sapte sinoade ecumenice si zic: Canoanele de multa vechime pe care o au , au ruginit. Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat mintea si au naparlit, cazandu-le si parul si mustata, facandu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al sfintilor si cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor, ei le calca in picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi”. Sfantul Ioan Iacob se refera aici la ortodocsii care, cuceriti fiind de duhul lumesc, cad in felurite rataciri, dar spusele sale sunt valabile pentru toti cei care marturisesc aceeasi erezie ecumenista.

In prefata acestei carti episcopul greco-catolic de Oradea vorbeste foarte mult de iubire. In cazul in care aceste cuvinte sunt sincere de ce se ajunge ca episcopia condusa de el sa actioneze in instanta parohii ortodoxe in sate unde greco-catolicii au deja locas de cult, dar si in situatii in care se revendica biserica de la un sat intreg- acolo unde biserica greco-catolica are doar 2, 3 credinciosi, sau uneori nici unul.

Cartea prefatata de episcopul greco-catolic Virgil Bercea nu are incuviintarea Bisericii Ortodoxe, iar editura EMMA cu sediul in Orastie are si alte implicatii in propaganda catolicizanta din Ardeal. Pe coperta cartii este mitropolitul ortodox Nicolae inconjurat de doi ierarhi catolici. O fi rupt oare de sinodul din care facea parte? Cu siguranta nu, ci doar se da aceasta impresie. A fost iertat de colegii sai de sinod si a ramas in comuniune cu ei in Biserica Ortodoxa. Acestea sunt peste puterea de a intelege a unor “atei” si catolici care “apara” o falsa ortodoxie.

Catalin Berde – teolog

[1] Rev. “Schimbarea la Fata”, Bucuresti, nr. 2 din Noiembrie 1997, p.8;
[2] “Omagiu memoriei parintelui Dumitru Staniloae”, Ed. MMB, Iasi, 1994, p.93.
[3] “Ne vorbeste parintele Cleopa”, vol.3, 1996, p.75-76.
[4] “Ziua”, ziar central, Bucuresti, 5 dec. 1998, p.8;

• Dorinte de revenire a greco-catolicilor la ortodoxie au fost mai multe, dar momentele politice nu au lasat finalizarea dorita (Ardealul fiind sub ocupatie straina).
• Momentul cel mai important este cel de la 1939 cand ierarhii uniti au semnat in grup revenirea la Biserica din care s-au desprins la 1700. Presiunile si amenintarile papei de la Roma i-a facut sa se razgandeasca.
• La 21 octombrie 1948, la Alba Iulia, intelectuali, preoti, tarani greco-catolici au revenit în masă la ortodoxie.

Cauzele dezbinării

      Odată cu ocuparea Ardealului de către Habsburgi (1698) s-a încercat ruperea românilor de aici de românii de peste Carpaţi. Această rupere trebuia făcută religios, cultural şi politic urmărindu-se totodată un control deplin asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.

       Începând cu anul 1700, împăraţii habsburgi au dus o intensă activitate de catolicizare a populaţiei din zonele cucerite. Pe de o parte se intenţiona izolarea românilor ardeleni iar pe de altă parte recuperarea numărului de credincioşi pierduţi de catolicism prin trecerea la reformă. În acest sens papalitatea şi coroana austriacă aveau un scop comun. Episcopul Romei se gândea la recuperarea numărului de credincioşi iar Habsburgii erau conştienţi că dacă va creşte numărul catolicilor în teritoriile cucerite vor avea mai mulţi susţinători din interiorul imperiului.

       Înainte de ocupaţia habsburgică nu existau români de religie catolică în Ardeal, dar cum între catolicism şi protestantism prăpastiile se adânciseră tot mai mult, atenţia li s-a îndreptat în mod deosebit spre credincioşii ortodocşi care aveau un cult asemănător. Un alt motiv pe care Roma îl avea de a-i converti pe ortodocşii din Ardeal e legat de vechea intenţie de a cuceri cât mai mulţi adepţi din ţările ortodoxe pentru a se extinde până la Constantinopol.

        Deoarece cu toate silniciile impuse românilor ardeleni aceştia au refuzat trecerea la catolicism atât din motive naţionale cât şi din motive de credinţă, papalitatea şi Casa de Habsburg au încercat o altă metodă creând o religie intermediară între catolicism şi ortodoxie: greco-catolicismul sau unirea cu Biserica Romei.

      Românilor li s-a spus că se unesc doar administrativ cu Biserica Romei iar obiceiurile şi învăţăturile de credinţă şi le vor păstra. Chiar şi în această situaţie foarte puţini au fost cei care au acceptat ideea. Marea majoritate a românilor s-au ţinut în continuare de ortodoxie pe care o numeau şi “legea Ierusalimului”. Abia după mai bine de un secol şi jumătate, prin sinoadele Greco-catolice de la Blaj (1872 şi 1882) s-a hotărât schimbarea învăţăturii de credinţă prin care românii deveniţi uniţi cu Roma acceptau, pe lângă subordonarea administrativă, şi dogmele apusene mai exact ereziile filioque, azima, purgatoriul…

continuare »

Motto: „Spre săvârşirea sfinţilor spre lucrul slujbei, spre zidirea trupului lui Hristos;
Până ce vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu,
întru bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinirei lui Hristos” (Efeseni 4:12,13).
[Biblia, Ediţia Sfântului Sinod, Buc. 1914]

Stihul de mai sus (Ef. 4: 12,13) Sfântul Teofilact îl tâlcuieşte astfel: „Vezi – o cititorule – câtă este vrednicia Creştinului? Fiecare – zice – îl găteşte pe celălalt, fiecare slujeşte spre zidirea trupului lui Hristos, adică a Bisericii. […] Şi cei ce au luat darurile – zice – se cuvine să lucreze, să ostenească şi să-i zidească pe Creştini până ce vom ajunge toţi la unirea credinţei, adică până ce vom arăta cu dovadă că avem toţi una şi aceeaşi credinţă, nefiind osebiţi după dogme şi neavând dezbinări între voi după viaţă şi după fapte. Căci atunci se face adevărata unire a credinţei şi atunci îl vom cunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu, când vom fi drept-slăvitori în dogme şi vom păzi legătura dragostei, dragoste care este Hristos” (Justin, Ed. Scara, 2009, nota 4, pag. 123).

Timp îndelungat termenul consacrat, la Ectenia darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a fost (şi mai este pe alocuri) „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh…”. Astfel în „Dumnezeieştile Liturghii” ale Sfinţilor Ierarhi Ioan Gură de Aur, Vasilie cel Mare şi Grigorie Dialogul, tipărită la Iaşi în anul 1845, cu binecuvântarea Mitropolitului Meletie al Moldovei, la pag. 49 vedem că termenul utilizat este „Unirea credinţei…”.

Din cartea Părintelui Stefanos Anagnostopulos, „Explicarea Dumnezeieştii Liturghii” aflăm că preotul încheie Ectenia Darurilor cu: „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, […]”, ceea ce înseamnă credinţa comună în Dumnezeu, Hristos şi Biserică, care ne uneşte în jurul Jertfei şi a Potirului comun (Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, Protopresbiter Stefanos Anagnostopulos, Ed. Bizantină, Buc. 2005, pag. 384).

Sfântul Ignatie Teoforul ne îndeamnă: „Să veniţi fraţii mei la credinţa întru Hristos, cea una, mâncând Trupul lui Hristos, care este medicamentul nemuririi.” (Sf. Ignatie Teoforul, Epistola către Efeseni, VEPES 2, 267).

Sfântul Irineu ne spune: „După ce Biserica a primit credinţa una, sfântă şi comună, o păzeşte cu grijă şi crede uniform cu ea, deoarece are acelaşi suflet şi aceeaşi inimă. Conform acestei credinţe, Biserica propovăduieşte, învaţă şi predă ca şi cum ar avea o singură gură”. (Sf. Irineu de Lugdunum, Studiul pseudo-cunoaşterii, VEPES 5, 115). continuare »

Întrunirea Comisiei mixte internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică, Amman, 15-23 septembrie 2014

1. «Noua Eră» cea veşnic tânără a lui Hristos şi vechea «Nouă Eră» a antihristului
2. Panerezia ecumenismului inter-creştin sincretist
3. Despre masonerie
4. Panerezia ecumenismului inter-religios sincretist
5. Infiltrarea «Noii Ere» a antihristului în învăţământ

«Noua Eră» cea veşnic tânără a lui Hristos şi vechea «Nouă Eră» a antihristului

Predica Înaltpreasfinţitului Serafim al Pireului la Vecernia de sâmbătă seara, 6 septembrie 2014, în Mangalia

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinţi,
Excelenţa Voastră, domnule primar,
Iubiţi fraţi în Hristos,

Noua Eră a lui Hristos, noua creaţie şi oamenii cei noi. Lucrarea înnoitoare a Bisericii

Cu câteva zile în urmă, pe 1 septembrie, a început noul an bisericesc. În pericopa evanghelică a acestei sărbători este cuprinsă şi profeţia mesianică a proorocului Isaia, supranumit şi „al cincilea evanghelist.”1. La sfârşitul profeţiei este înfăţişat Mesia Iisus Hristos, care spune că printre multele aspecte ale lucrării Lui mântuitoare a fost şi aceea de „a binevesti anul bineprimit al Domnului”, de a predica începutul noului an al Domnului, care este bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Această referire la noul an, la „anul bineprimit al Domnului” este motivul pentru care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au stabilit să se citească această pericopă evanghelică pe 1 septembrie, când începe noul an bisericesc. Însă, în afară de acest sens restrâns, care limitează temporal expresia „anul bineprimit al Domnului” la un an, majoritatea exegeţilor biblici, vechi şi noi, dau un sens mai larg acestei expresii, un sens cu caracter hristologic: „anul bineprimit al Domnului”, pe care l-a predicat Hristos, înseamnă era sau perioada cea nouă pe care o inaugurează Hristos, adică epoca mântuirii, ce durează de la Întruparea Lui şi până la cea de-a doua Sa Venire.

Aşadar, având ca bază această interpretare mai bună şi mai potrivită, învăţându-i Hristos pe oamenii din Nazaret că această profeţie a lui Isaia se referă la El Însuşi („Astăzi s-a împlinit această scriptură în urechile voastre”), a predicat începutul noii ere, al noii perioade din istoria umanităţii, al epocii mântuirii şi a izbăvirii oamenilor de păcat şi din moarte. Această nouă eră, care a început prin învăţătura şi prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, este continuată de-a lungul secolelor de către Biserica Ortodoxă, care, conform unei formulări foarte frumoase, este „Hristos extins peste veacuri.” continuare »

Ecumenism [youtube=https://youtu.be/c9ZJeFesqX8] continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZwEvCcGoYTI]

Sursa și matricea ecumenismului este masoneria, care promovează prin ecumenism religia universală a luciferismului, după cum sursa și matricea masoneriei este abominabilul Sionism internațional[3], care a transformat teismul Vechiului Testament și al Prorocilor în cel mai josnic luciferism, prin Cabala demonică și trivialul Talmud, opere ale rabinilor demonizați ai iudaismului căzut și ale obsesiei lor de stăpânire și guvernare mondiale prin pseudo-Mesia pe care continuă să îl aștepte.

Fragmente din scrisoarea Mitropoliților Pireului și Konitsei către Papă, prin care îl cheamă pe acesta din urmă la pocăință și la lepădarea de ereziile Papismului

ss Bartolomeu – Arhiepiscop al Constantinopolului și Noua Romă și Patriarh Ecumenist, ereticul episcop Mesrob Mutafyan – Patriarhul “Bisericii” Armene “Ortodoxe” din Constantinopol, ereticul Mor Filiksinos Yusuf Çetin – Vicar Patriarhal al “bisericii ortodoxe” siriacă din Istanbul și Ankara

ereticul Aram Ateshian – co-patriarh al patriarhiei armene din Constantinopol.

Ss Bartolomeu I, patriarhul ecumenist al Constantinopolului va participa la “liturghia“ armeană din Catedrala Sfintei Cruci situată pe insula Akdamar, precizează mai multe surse mass-media. Mitropolitul siriac Yusuf Cetin (vicar patriarhal al “bisericii” siriene din Istanbul și Ankara), va participa, de asemenea, la liturghie, facând din eveniment o mare ocazie de unitate pan-ortodoxă. Liturghia anuală are loc pe Insula Sfânta în luna septembrie. Informația a fost preluat de la Departamentul Culturii și Turismului din provincia Van.

Un concert special va fi suținut imediat după Liturghie. Cercurile pan-ortodoxe au salutat măsura și mulți dintre ei considera a fi un mare exemplu de unitate ortodoxă și fraternitate.

| OCP News Service

MEDIAFAX: Festivitatea a durat doua ore, in cadrul ceremoniei fiind inclusa si o slujba de sfintire a noii piste, oficiata de mitropolitul Moldovei si Bucovinei IPS Teofan si de episcopul romano-catolic Petru Gherghel.

ZIARUL DE IAȘI: Slujba de sfinţire a pistei, oficiată în comun de ÎPS Teofan şi PS Gherghel, şi cuvântările celor doi clerici vor avea loc în intervalul 9,50-10,15.

Este un alt eveniment ecumenist al mitr. Teofan, prins în flagrant pentru a n-a oară. Dacă pe 17 mai 2014 a participat la beatificarea unui catolic mort în închisorile comuniste, în timp ce Sfinții închisorilor stau încă necanonizați, ieri 21 aug. mitr. Teofan “sfințește” împreună cu un eretic lepădat și anatematizat de Biserică… pista unui aeroport. Nu mai poți găsi explicații cum unii preoți sau stareți de mănăstiri pot să tacă în continuare față de faptele ecumeniste ale acestui ierarh! Ce să crezi? Că sunt plătiți ca să tacă? Dar vorba Părintelui Justin: Măi, din el nu mai poți face unul mai bun, dar mai rău da.

Va trebui să defilăm cu ei până la împărtășirea cu ereticii din același potir și atunci vorba Părintelui Arsenie Boca: La iad, cu arhierei cu tot, Ferească Dumnezeu! Nimeni nu poate dori cuiva așa ceva, chiar și pentru ultimul musulman ce a ucis mii de oameni trebuie să dorim venirea la Ortodoxie și mântuirea. Dar când Domnul te-a uns Înalt Prea Sfințit slujitor al Său, când administrezi bogăția veșniciei – Ortodoxia, mai poți face rabat de la ea pentru ceva din lumea aceasta? Care-i prețul? viața sau Viața? Onorabilă, ca și în alte funcții, ar fi recunoașterea nevredniciei de a duce după norme (în cazul nostru Sfintele Canoane) postul ocupat. Sau asumarea posturii de păstor și încredere în turma care îți va fi alături în caz de prigoană. Dar în niciun caz calea compromisului cu erezia ereziilor, care duce la pierderea propriei mântuiri și rătăcirea turmei de la Calea cea dreaptă. Problema este că pentru astfel de ierarhi Sfintele Canoane sunt reguli lumești, iar contextul special în care au fost pronunţate anatemele de către Sinoadele Ecumenice față de erezii precum monofizismul, papismul, a fost un context caracterizat ca unul al dezbinării, al lipsei de acord în formularea învăţăturii de credinţă şi al lipsei de iubire frăţească.

Mai mult decât fotografiile, proba evidentă a înregistrării video, nu poate fi tăgăduită de alte explicații din partea reprezentanților mitropoliei și a acoliților lor. Să ne punem cu credință nădejdea în Sfânta Parascheva, căci nu le va mai permite mult batjocorirea Ortodoxiei!

Scrisoarea Arhimandritului Eftimie Haralambidi catre Mitropolitul Dorotei al insulelor Siros si Andros despre oprirea pomenirii lui la Sfintele Slujbe pana cand se va pocai de prezenta, gesturile si cuvintele eretice la hirotonia episcopului papistas de Andros si Siros.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=35Q3iKKnh-o] (la minutul 8:20 Mitropolitul “ortodox” de Andros si Siros ii spune Vrednic Este! noului episcop papistas si ii daruieste o mitra arhiereasca, etc)

In Andros, Sfanta Manastire Sfantul Nicolae Iulie 2014

Inaltpreasfintia Voastra,

Cu durere am fost informat, si am vazut documentul video, despre participarea Voastra la hirotonia papistasului eretic Petru Stefan in 2 Iulie 2014 in Siros, unde ati tinut o cuvantare rusinoasa si neortodoxa.
Intre altele ati amintit ca ati participat ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe din Siros.
Cu sinceritate va spun ca nu stiu cine v-a dat aceasta imputernicire ca sa ne reprezentati la hirotoniile ereticilor si mai ales, la hirotonia celor care au facut cel mai mare rau Ortodoxiei.
Ati vorbit ca si cum v-ati adresat unui episcop ortodox si nu unuia eretic, de aceea l-ati felicitat, l-ati numit fratele Dumneavoastra, impreuna -calator, i-ati daruit Mitra arhiereasca si ati strigat „Vrednic Este!”. continuare »