[vimeo=https://vimeo.com/25270562]

extras din conferinta “Lumea contemporana si robia vointei”

“Ai grija sa nu fii fundamentalist!” Asa se formuleaza sau se defineste unul dintre cei mai nocivi virusi mentali care au infestat vreodata popoarele lumii. Astazi nu ti se mai zice: „ai grija sa nu privesti cu pofta la femeie straina”, „sa nu minti”, „sa nu judeci sau sa mahnesti pe aproapele”; nici macar „sa nu desfranezi”, „sa nu furi” si „sa nu ucizi” nu ti se mai spune. Dimpotriva: „Baga de seama sa nu fii extremist!”.

Ai dreptul „sa iubesti” si „sa-ti refaci viata” (ori de cate ori se intampla), ai „dreptul asupra propriului corp”, adica esti libera sa faci avort, ba chiar ti se recomanda pentru o multime de motive. La fel, ti se cere sa cunosti cat mai multe religii si sa fii deschis la inchinarea la cat mai multi dumnezei, ca doar „Dumnezeu e acelasi”. Altfel, te numesti fundamentalist.

Nu se scapa nici o ocazie in spatiul public pentru a se face rechizitoriul fundamentalismului. Eventual, se manipuleaza in asa fel faptele si sensurile incat extremismul musulmanilor sa se extinda si asupra imaginii crestinilor. Si de atatea ori ni se repeta aceste lucruri incat pana la urma, ajungem si noi sa credem in ele — sau, cel putin, sa ne autocenzuram in marturisirea adevarului, in manifestarea ca si crestini. Nu cumva sa zica lumea ca suntem fundamentalisti!

Ba, mai mult, se naste un fel de crestinism relativist, al jumatatilor de masura, al sferturilor si zecimilor de masura. Adica, ceva de genul: „Auzi draga, asta tine tot postul – credinciosi suntem si noi, dar nici chiar asa!”. Sau: „Astia sunt extremisti rau de tot, cica nici la televizor nu se uita!”. Intotdeauna exista o stacheta si mai jos, care indica ceea ce este de bon ton, pentru ca „o face toata lumea”. Dar oare crestinismul inteles si trait astfel ne mai poate mangaia si odihni sufleteste? Ne mai poate lumina mintea cu intelesuri dumnezeiesti? Acest fel de cres­tinism ne mai poate oare mantui?

Ati constientizat oare vreodata ca virusul autocenzurii, de teama sa nu fim luati drept fundamentalisti, ne impune tot timpul sa traim si sa gandim intr-un duh complet strain Evangheliei? V-ati gandit vreodata ca atunci cand lumea se va afla intr-un stadiu avansat al patologiei obsesiei de a nu fi extremist ni se va impune sa ne lepadam de Sfanta Scriptura, ca fiind o carte extremista, homofoba si incorecta politic? In unele parti ale lumii occidentale, lucrul acesta a inceput sa fie afirmat deja pe fata. Si, in contextul credintei in corectitudinea politica, cei ce o fac sunt consecventi cu ei insisi, caci Biblia este o carte prin excelenta fundamentalista, dupa cum este definit astazi acest virus. Ca doar Dumnezeu spune: „Eu sunt Cel ce sunt; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!” (Ies 20:3), iar in Cartea Psalmilor se precizeaza clar: „Toti dumnezeii neamurilor sunt draci” (Ps. 95:5).  Mantuitorul nu lasa loc de confuzii, spunand: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; nimeni nu vine la Tatal meu decat prin Mine” (Ioan 14:6) – deci nu prin Buddha, Brahma, Mahomed sau prin altcineva. continuare »

Intr-un interviu acordat ziarului atenian “Orthodoxos Typos” (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei, Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: “Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte. Cunoastem bine fortele anticrestine care dirijeaza din culise ecumenismul… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta astazi cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale”.
In timp ce toate Bisericile Ortodoxe locale participa la actiunile C.E.B., aparatorii fermi ai Ortodoxiei sunt incurajati in zelul lor de aceste cuvinte pline de barbatie ale ierarhului din Alexandria: “Salut si binecuvantez pe toti clericii si mirenii care lupta impotriva ecumenismului!” Patriarhul a adresat de asemenea Sfantului Sinod al Bisericii din Elada apelul de a iesi din C.E.B.
Aceeasi urare ar trebui adresata tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, caci, daca ele nu vor face acest pas hotarator acum, cat timp mai sunt ierarhi cu gandire ortodoxa si mireni devotati Ortodoxiei, maine – cu noua generatie reeducata in spirit ecumenic – va fi prea tarziu!

Anatema data ecumenismului

Mult mai consecvent actioneaza Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care in august 1983, imediat dupa Adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul.

“Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumenice proaspat aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!”

Textul anatemei, desi succint, este destul de clar, asa incat nu are nevoie de comentarii. Este, pana acum, unica anatema pronuntata la nivel oficial impotriva ereziei ecumenice contemporane!

Biserica Ortodoxa a ramas neinvinsa si neatinsa in fata furtunilor vremii, fie si ca „turma mica” (Lc. 12, 32), dar care a lucrat peste tot ca o drojdie buna (Lc. 13, 21). Ea exista si azi si va exista si in timpurile venirii Antihristului, intarita nevazut de Hristos Mantuitorul (Mt. 28,20). In ea au fost mantuiti, se mantuiesc si vor fi mantuiti, pana la sfarsitul lumii, toti fiii lui Dumnezeu credinciosi lui Hristos, luminand in mucenicie tacuta si tainuita pentru adevarul lui Hristos si dreptatea lui Dumnezeu!
Acesti cu adevarat dreptcredinciosi fii ai lui Dumnezeu nu se cred deloc fara de prihana. Ei isi simt adanc vina in fata lui Domnului, se roaga mereu pentru iertarea pacatelor si se calauzesc dupa parerea binecuvantata, pe care o exprima Sfantul Teofan Zavoratul in scrisorile adresate fiilor sai duhovnicesti, dornici de mantuire:

Adevarul lui Dumnezeu nu poate fi strambat. El nu este al nostru, ci ne-a fost dat. Datoria noastra este sa-l marturisim si sa-l aducem tuturor curat, asa cum a ajuns la noi din gura lui Dumnezeu. De trait, traim rau; cel putin Adevarul lui Dumnezeu sa-l propovaduim fara amestec strain, si tot ar fi bine!

In acelasi spirit se pronunta si marele aparator al Ortodoxiei, Sfantul Marcu Mitropolitul Efesului:

Vom marturisi pana la ultima suflare, cu toata cutezanta, acea buna chezasie a Sfintilor Parinti – Credinta marturisitoare pe care o cunoastem din copilarie, careia la inceput i-am dat glas si cu care, la sfarsit, vom pleca de aici, luand cu noi… cel putin Ortodoxia!

(extras din ORTODOXIA SI ECUMENISMUL, de Arhimandrit Serafim Alexiev, Arhimandrit Serghie Jazadjiev)

Vedeti si: Salba Ortodoxiei romanesti nu este de acord cu erezia ecumenismului

In atentia ierarhiei aparate de ric-ari:

Cea de-a cincea biserica de gheata construita in “tinutul de clestar” de la Balea Lac, in Masivul Fagaras, a primit binecuvantarea preotilor luni, 24 decembrie. Ineditul lacas de cult, singurul de acest fel din aceasta parte a Europei, a fost edificat in imediata apropiere a Hotelului de Gheata, dupa aproape trei saptamani de munca.
Slujba de sfintire a Bisericii de Gheata a fost oficiata de preotii ortodocsi Ioan Chidu, Mihaiu Resiga (Parohia Avrig 3), Liviu Mujat (Parohia Oprea- Cartisoara) si Constantin Avram (Parohia Glamboaca), Stefan Ioan Crisan (Biserica Greco-Catolica, Parohia Bradu), Michael Stefan Reger (Biserica Evanghelica, Parohia Carta) si Oscar Raicea (Biserica Romano-Catolica, Biserica Romano-Catolica Sibiu), numarul preotilor prezenti fiind cel mai mare inregistrat vreodata la evenimentele de aici. Si in ceea ce priveste numarul de turisti participanti la ceremonie, s-a stabilit un adevarat record (au fost prezenti peste 50 de turisti), foarte multi dintre acestia sosind la Balea Lac in mod special pentru a lua parte la acest eveniment deosebit (un grup de 30 mici scolari sibieni, alaturi de invatatoarele lor). Cei mai multi dintre participanti au asistat pentru prima data la o slujba oficiata intr-o biserica de gheata, si au fost cu adevarat impresionati de acest moment.
La fel ca si anul trecut, slujba de sfintire a fost, de fapt, o imbinare a mai multor slujbe diferite, cei sapte preoti prezenti prezentand serviciile religioase potrivite si permise pentru un asemenea eveniment de randuielile si canoanele fiecarei biserici. Slujbele au fost oficiate in limbile romana si germana.
Biserica de Gheata de la Balea Lac promoveaza ecumenismul si este deschisa, in mod gratuit, oricarui doritor, indiferent de religie sau orientare.

Biserica de Gheata poate gazdui diverse evenimente, dar pentru toate acestea este nevoie de programare. In sezoanele trecute, la bisericile de gheata construite la Balea Lac au fost oficiate doua botezuri, o cununie religioasa si mai multe slujbe sau momente de rugaciuni.
Biserica de Gheata si Hotelul de Gheata sunt principalele obiective ale Proiectului de Marketing Turistic “Hotel of Ice- Balea Lac”.

sursa: tribuna.ro

O figura harismatica, care si-a lasat o adanca si luminoasa pecete pe istoria Bisericii, este impusa cu o deosebita actualitate de catre calendarul sarbatorilor acestei luni. Este Sfantul Marcu Evghenicul, antiunionistul. In zilele noastre, in care miscarea ecumenica l-a nelinistit pana si pe cel mai simplu om si se prezinta de-acum nu numai in haina bisericeasca, ci si intr-una surprinzator de sociala, nimic nu este mai interesant, dar si mai credibil decat sa ascultam mesajul celui care a fost odata protagonist in aceste evenimente si caruia dupa veacuri i s-a dat dreptate.

Sub titlul: Rugaciune si cooperare practica pentru unitatea crestina, suntem anuntati de catre Patriarhie ca si anul acesta va avea loc Saptamana de rugaciune impreuna cu ereticii: papistasi, luterani, anglicani, calvini si greco-catolici. Toti acestia sunt considerati crestini. Dar a fi crestin inseamna a avea drept cap al Bisericii pe Hristos, de a cinsti pe mama Sa, Sfanta Fecioara Maria si nu in ultimul rand de a marturisi Simbolul Credintei, asa cum a fost stabilit de Sfintii Parinti. In plus avem sfintele Canoane ortodoxe care interzic intrarea ereticilor in biserica ortodoxa si intrarea ortodocsilor in lacasurile lor de cult, ce se mai numesc si sinagogi ale satanei. Ereticii trebuie primiti in Biserica, doar dupa ce s-au lepadat de erezia lor si au acceptat Unicul Botez valid, in numele adevaratei Sfinte Treimi, Botezul ortodox. Dupa cum ne zice si Sf. Apostol Pavel:

Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre; Este un Domn, o credinta, un botez (Efeseni 4:5)

Pai de unde putem noi zice ca si acesti eretici au credinta, sau ca sunt in acelasi Duh, cel crestin si ca fac parte din acelasi trup? Ori noi, ori unul din ei? Deci ar insemna sa ne lepadam de credinta noastra ca sa-i putem considera si pe eretici crestini si ca ei au botez si alte sfinte taine. Trebuie sa marturisim ce au marturisit Parintii Bisericii si sa nu avem partasie in niciun fel cu cei ce blasfemiaza numele Domnului, dusmani ai lui Dumnezeu numindu-se.

Referitor la tema din acest an se observa clar tendinta de a se ajunge la acelasi potir, al impartasirii impreuna, dupa cum pe parcursul anilor s-a ajuns sa fie recunoscut si botezul, si preotia ereticilor. Finalul, daca noi il vom accepta, va fi disparitia Ortodoxiei din tara noastra si implicit a noastra ca neam. Sa nu fie!

Cinste acelor ierarhi care nu vor face in bisericile pe care le pastoresc, aceste apostate rugaciuni; iar celor ce vor tine aceste rugaciuni, anatema Sfintilor Parinti se va abate asupra lor. Asemeni si credinciosilor care vor participa sau nu la aceste faradelegi.

Sa marturisim impreuna cu Sfantul Marcu Evgenicul: „Credinţa noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia”.

UPDATE: Un cititor ne-a transmis ideea de stabili o ora de citire a Psaltirii pentru izbavirea oamenilor de erezie, rataciri, secte si ecumenism si intoarcerea lor la dreapta credinta. Consideram ca e de ajuns ca fiecare sa citeasca cand poate, numai sa ceara Sfintilor, Maicii Domnului si Domnului Hristos izbavirea de ecumenism, erezia ereziilor.

Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care intareste Sfantul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapada botezurile ereticilor care se fac in alt chip[1]

Dintre multele mijloace prin care ne invrednicim de mantuire si care se succed si se leaga  unul de altul ca o scara (fiindca toate privesc catre acelasi tel) cel dintai este Botezul, cel predat de Dumnezeu sfintitilor apostoli, de vreme ce fara el celelalte sunt nelucratoare.

De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (In. 3: 5);

Botezul ortodox

caci trebuia neaparat ca, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip [de nastere] mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, nici sa se sfarseasca in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Intemeietorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece, si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur[2]; iar Duhul Care se pogoara in apa are rolul lui Dumnezeu, Care plasmuieste fatul; si dupa cum Acela, dupa punerea in mormant, a treia zi a revenit la viata, tot asa, cei ce cred, fiind cufundati in apa, in loc de pamant, prin cele trei cufundari inchipuiesc in sine harul invierii cel de a treia zi, apa fiind sfintita prin pogorarea Preasfantului Duh, asa incat trupul sa fie luminat prin apa vazuta, iar sufletul sa ia sfintire prin Duhul cel nevazut. Caci dupa cum apa dintr-o oala se impartaseste de caldura focului, asa si apa din colimvitra, prin lucrarea Duhului, se preface in putere dumnezeiasca, curatind si invrednicind de infiere pe cei astfel botezati, dar pe cei initiati [botezati] in alt chip aratandu-i necurati si intunecati in loc de curati si infiati.

Asadar, pentru ca deja mai inainte cu trei ani s-a ridicat problema daca sunt primite botezurile ereticilor care vin la noi [la ortodoxie], savarsite in afara predaniei sfintilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti si in afara obiceiului si randuielii Bisericii sobornicesti si apostolesti, noi, prin dumnezeiasca mila fiind crescuti in Biserica Ortodoxa si urmand canoanelor sfintitilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti, si cunoscand ca Biserica noastra sfanta, soborniceasca si apostoleasca este singura si unica [Biserica], si [la fel] Tainele Ei, prin urmare si dumnezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, cate sunt savarsite nu precum Duhul Sfant a randuit sfintitilor Apostoli si precum Biserica lui Hristos face pana astazi, ci fiind gaselnite [inventii] ale oamenilor stricati, [le primim deci] ca intrutotul neobisnuite si le stim straine de intreaga predanie apostolica, si de aceea le lepadam prin hotarare obsteasca. Si pe cei dintre ei care vin la noi ii primim ca nesfintiti si nebotezati, urmand Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Lui „sa boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Mt. 28: 19), si sfintitilor si dumnezeiestilor Apostoli, care randuiesc a-i boteza pe cei ce vin [la credinta] prin trei afundari si ridicari, si la fiecare afundare a chema un nume din Sfanta Treime[3], si sfintitului si intocmai cu apostolii Dionisie, care zice: continuare »

Dupa cum stiti, planul iudeomasoneriei este, pe langa crearea unui stat mondial, de a crea si o religie unica, inchinata lui antihrist. Acest lucru se infaptuieste prin intermediul ecumenismului, erezia ereziilor, in fruntea caruia se afla cel mai inselat om de pe pamant – papa de la Roma. In aceasta hora sunt cuprinsi si o mare parte a ierarhilor ortodocsi, fapt care ii face niste falsi ortodocsi, niste intrusi ai papei in Ortodoxie, “cozile de topor ale Apusului” (cum ii numeste parintele Arsenie Boca). Mai jos aveti declaratiile de delimitare a unor astfel de “ortodocsi” de declaratiile marturisitoare ale mitropolitului Serafim.

Arhiepiscopia Ortodoxa Greaca din America deplange retorica antisemita

Romfea.gr

NEW YORK – Ca raspuns la retorica recenta anti-semita, care a fost, din pacate, facuta in mod public de catre un ierarh al Bisericii din Grecia, sfanta Arhiepiscopie a Americii condamna orice astfel de limbaj, si isi exprima tristetea ca aceste cuvinte jignitoare au fost pronuntate. Arhiepiscopia Ortodoxa Greaca din America considera ca remarcile sunt grav ofensive si total inacceptabile.

Ca lider in dialogul interconfesional (n.n. asta e si explicatia; sunt prinsi in hora ecumenista), Arhiepiscopia Ortodoxa Greaca isi afirma relatiile de lunga durata si pozitive cu Comunitatea Evreilor de aici si din strainatate, si se intristeaza impreuna cu ei de acest incident, care nu este expresiv cu sentimentele si atitudinea Bisericii Ortodoxe Grecesti din America si la nivel mondial, si natiunii grecesti. In aceasta perioada sfanta in care se sarbatoreste pacea si bunavointa intre toate popoarele, sa ne rugam ca, cu harul si ajutorul lui Dumnezeu, prin respect reciproc, intelegere si iubire se va trece pesste acest eveniment. (n.n. in aceasta perioada se sarbatoreste Nasterea Domnului Iisus Hristos, adevaratul Mesia, Cel pe care jidovii cu care au ei “relatii pozitive” nu-l recunosc ca Dumnezeu si Il hulesc)

Arhidioceza Patriarhiei Ecumenice din America condamna anti-semitismul, un mesaj de la comandamentul general

New York  24.12.2010

Ordinul Sfantului Andrei, apostolul intai chemat, arhidioceza Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, condamna fara echivoc anti-semitismul, si in special condamna tirada extraordinara anti-semita a emisiunii in care a aparut Mitropolitul de Pireu saptamana trecuta. Ordinul isi exprima indignarea ca un cleric al Bisericii Ortodoxe Grecesti ar putea vorbi astfel de minciuni atroce si bizare indreptate catre un grup de fiinte umane. Intr-o declaratie de Comandor al Ordinului, Dr. Anthony Limberakis a spus:

“Este de neconceput ca un ierarh al Bisericii ar putea vorbi in acest fel, cu atat mai mult cu cat cred mai putin aceste lucruri. Ca functionari dedicati Bisericii care sustin si apara libertatea religioasa a Patriarhiei Ecumenice si libertatea religioasa pentru toti oamenii, nu putem tace in fata acestui atac respingator fata de surorile si fratii nostri evrei. Ca si crestini ortodocsi, si ca persoane ale traditiei elene, suntem ingroziti de comportamentul, atitudinea, discursul rauvoitor al Mitropolitului Serafim al Pireului. Noi spunem neconditionat ca el nu reprezinta in nici un fel nici crestinismul ortodox, nici idealurile grecesti. Comportamentul sau a adus jena si rusine asupra functiei sale ierarhice si speram ca el va retrage automat si va cere scuze pentru remarcile sale scandaloase. Si cum ne pregatim pentru sarbatoarea de Craciun, ne rugam pentru toti oamenii ca sa se imbratiseze reciproc cu respect si toleranta slavind pe Dumnezeu, cu pace pe pamant si bunatate intre femei si barbati. “

Prezentarea concertului de catre arhiepiscopul Ieronim (la minutul 2:20 se pot auzi protestele credinciosilor ce se aflau afara in fata bisericii)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=7AImiiqWB48]

Cu profunda tristete va semnalam un alt caz de cadere al unui inalt ierarh ortodox, de data aceasta din Grecia. Dupa nefericitul caz al patriarhului Serbiei care a adus jerfta intr-o sinagoga, fapta aspru pedepsita de canoanele ortodoxe, acum aflam cu indignare ca arhiepiscopul (cea mai inalta functie bisericeasca din Grecia) Ieronim al Greciei aproba oganizarea unui concert in mijlocul unei biserici. Mentionam ca este contrar traditiei ortodoxe si canoanelor utilizarea instrumentelor in biserica si mai ales muzica lumeasca seculara. Si de data aceasta poporul grec, mai fierbinte in credinta decat multi altii, a protestat in fata bisericii, insa conducerea oficiala a bisericii a apelat la fortele de ordine pentru a bloca protestul. Iata cum are loc politicizarea si laicizarea Bisericii, facand-o placuta si corecta politic pentru apuseni, pentru papistasi, pentru masoni, pentru toti cei care nu suporta duhul ortodox de rugaciune, ci vor aducerea teatrelor paganesti in cadul bisericii, spre desfatarea propriilor patimi. Sa nu uitam ca ambele evenimente, cel din Serbia si acesta din Grecia, au avut loc in Postul Nasterii Domnului, lucru cu atat mai grav, care se inscrie in seria de batjocorire a Ortodoxiei lansata de jidovi la nivel mondial. Ne dor asemene caderi, caci si acestia sunt ierarhii nostri, iar Ortodoxia sufera de pe urma lor. Sa nadajduim in ierarhi mai buni si sa ne rugam sa nu asistam si in Romania la asa ceva. Mai jos aveti materiale video/foto care vorbesc de la sine.

continuare »

[vodpod id=ExternalVideo.980194&w=425&h=350&fv=imgURL%3Dhttp%3A%2F%2Fvideo.jurnaltv.md%2Fgallery_video%2Fthumbs2_188552.jpg%26amp%3BvideoURL%3Dhttp%3A%2F%2Fvideo.jurnaltv.md%2Fgallery_video%2F188552.mp4]

Este de luat exemplu acest intelectual grec de catre mintile intelectualitatii ortodoxe romanesti. Dar oare vor risca ei intr-atat? Vor risca sa-si piarda functiile si conduita politic-corecta de pana acum?

Articol scris de domnul Nikitas Aliprantis, Profesor de Drept al Universitatii „Demokritos” din Tracia si Profesor onorific al Universitatii din Strassbourg, membru in Consiliul Europei in perioada 1998- 2008 (Fiu duhovnicesc al Parintelui Marcu Manolis)

Un dialog isi justifica existenta daca se ambitioneaza sa ajunga la un anume rezultat si sa abordeze toate temele spinoase care motiveaza necesitatea lui. In acest sens se naste intrebarea referitoare la dialogul dintre ortodocsi si romano-catolici: reprezinta primatul papei si chestiunile ecleziale legate de acesta singurele chestiuni care diferentiaza continutul si trairea credintei crestine a unora de a celorlalti? Se intelege ca intrebarea nu vizeaza trecutul, ci diferente care exista astazi si nu sunt doar particularitati de exprimare si politice dintre Rasarit si Apus, nici „teologumene”, adica chestiuni care pot primi mai multe abordari in functie de mentalitatea si de conditiile de existenta diferite. Cu ochii neteologului vom semnala, nu insa exhaustiv, anumite laturi esentiale ale romano-catolicismului, care constituie diferente fata de credinta ortodoxa.

1. Prima „piatra a scandalului”, atat de mare si de veche incat, probabil din cauza obisnuintei, nu se mai semnaleaza frecvent este dimensiunea politica a bisericii Romano-Catolice. Daca astazi aceasta dimensiune reprezinta un simplu stat simbolic, – datorita interventiei revolutionarilor italieni din secolul al XIX-lea – se pastreaza insa integral infatisarea si ideologia statala: teritoriu, populatie, sistem legislativ si judecatoresc, autoritati, caracterul international al locuitorilor[1]. Justificarea acestei structuri ramane pana astazi aceeasi: puterea politica asigura „libertatile si independenta” bisericii romano-catolice, adica ale ierarhiei bisericesti si mai ales ale papei, care „nu poate, fara a prejudicia serios exercitarea slujirii sale universale, sa fie subiect al vreunui conducator lumesc oarecare”[2]. Se considera ca aceasta putere se legifereaza prin „suprematia speciala (care) apartine bisericii, (ca) societate perfecta, datorita demnitatii supreme a scopului spiritual la care aspira”[3].

Intrebarea fundamentala care se pune aici este daca are sens Biserica crestina configurata dupa dimensiunile „Cezarului”? Nu se auto-submineaza oare in acest mod si prin aceasta ideologie ca Biserica? A aspirat Hristos la independenta Sa fata de Cezar din pricina scopului spiritual al Bisericii Sale? Este clar ca aceasta ideologie romano-catolica nu are doar repercusiuni periculoase, dar denatureaza si continutul credintei crestine, amestecand-o cu elemente ale dependentei politico-juridice si prin urmare ale denaturarii religioase. Este intamplator oare ca cuvantul „dogma” a ajuns, incepand din Occident, sa aiba o conotatie negativa si sa fie considerat o invatatura impusa de sus si din exterior, in loc sa fie trait ca bunavestire libera si eliberatoare catre om?

2. Duhul legalist, care adapa pana astazi romano-catolicismul si care a fost semnalat in mod repetat, nu este independent de dimensiunea politica a acestuia. Aici ne intereseaza doar in ce masura duhul legalist, fie sub forma canoanelor si a sanctiunilor rigide, fie in expresia dreptatii compensatorii sau justificatoare, afecteaza continutul credintei si trairea acesteia de catre credinciosi. In acest punct se va face referire pe scurt la trei manifestari (ale catolicismului), iar cea de a patra va fi dezvoltata separat datorita repercusiunilor ei decisive in credinta crestina. continuare »

Mai mult de 1000 de persoane din intreaga Serbie au participat la Sfanta Liturghie pe care a savarsit-o episcopul Artemie duminica (8/11/2010 – prima zi de post pe calendarul neaggiornat) in biserica Sfantul Ioan Botezatorul din satul Ljuljaci.  Episcopul a vorbit despre marele bici al ecumenismului.

Episcopul de Raska si Prizren, Artemie, a mai declarat ca decizia Sinodului Bisericii Sarbe de a “restabili ordinea” intre calugari este anormala si neavenita.

Pe langa acuzatia mincinoasa de deturnare de fonduri, fericitul Episcop Artemie mai este acuzat scandalos de crima, de catre fostul episcop de Hertegovina, Athanasios Gieftits. “Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 10).

traducere dupa: https://aktines.blogspot.com

Semnul vadit al apropiatei nasteri (n.n. veniri) a Anti­hristului celui mare este politica ecumenista a Ortodoxiei oficiale, ecumenism care a ajuns „dogma” (adica adevar neschimbator) impotriva sfintelor dogme lasate de Insusi Hristos – Dumnezeu in vremea vietii Lui si apoi de Sfantul Duh-Dumnezeu, prin Sfin­tii Apostoli si prin Sfintii Parinti ai Bisericii. Sa vedem ce spun despre acest rau pe  care il traim nemijlocit cativa dintre Sfintii Parinti ai vremii noastre. De pilda, Cuvio­sul Iustin Popovici: „Ecumenismul e numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru «Bisericile» mincinoase ale Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul in frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste «Biserici» mincinoase, nu sunt nimic altceva decat erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de «atot-erezie» (pan-erezie). De ce? Fiindca, de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau slu­teau anume insusiri ale Dumnezeu-omului Domnului Hristos, in timp ce ereziile acestea europene Il indeparteaza pe Dumnezeu-omul in intregime si-L pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este «legiune» . Alte lamuriri aduce Cuviosul Serafim Rose:

continuare »

Un articol prevestitor fata de ce avea sa se intample la Iasi, o suprimare a marturisirii credintei, articol postat chiar pe site-ul doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Sa luam aminte:

Incepand cu seara zilei de 9 octombrie 2010, noi, iesenii, il vom avea in mijlocul nostru, in chip vazut, pe Sfantul Maxim Marturisitorul. Un barbat brav care a suferit multe prigoniri din cauza faptului ca marturisea credinta ortodoxa, un om care a suferit din mana propriilor frati bizantini, intr-o vreme in care singura Biserica ortodoxa din Pentarhie era Biserica Romei.
Vom avea binecuvantarea sa atingem trupeste un sfant care a iubit Ortodoxia cu pretul vietii. Sfantul Maxim a murit pentru marturisirea dreapta a dogmei despre Fiul, Cel in care sunt „doua firi, doua vointe si doua lucrari“. Nu a facut nici un compromis cu Biserica Constantinopolului care, pe atunci, se afla in erezie ci a cautat ajutor la Roma, singura Biserica care mai pastra, pe atunci, dreapta credinta. Atunci cand a cazut si Roma, Sfantul Maxim a rupt comuniunea si cu ea. Si era un simplu calugar. Putea sa taca, putea sa-si vada de cartile si de biblioteca sa, de ascultarea manastireasca. Dar a stiut ca este o vreme sa taci si o vreme sa vorbesti, o vreme sa mustri cu asprime si o vreme sa indrepti.

El a avut intelepciunea de a sti cand trebuie sa loveasca in cei care imprastiasera molima ereziei in Biserica. A stiut cand trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca un teolog pus in fata celei mai cumplite caderi in care un frate al sau, un om al Bisericii poate cadea – erezia. Nu i-a fost rusine de autoritatea lumeasca, nu a invocat scuza ascultarii fata de ierarhul devenit ereziarh, nu a facut decat un singur lucru: a ramas in credinta in care a fost botezat. Si a vorbit celorlalti despre fumusetea ei.

Noua de ce ne este asa de greu sa ramanem ortodocsi, adica sa traim credinta Sfintilor Parinti? De ce ne rusinam de credinta in care am fost botezati? Fiindca nu ne convin toate canoanele Sfintilor Parinti si nu le putem ajusta patimilor noastre, fiindca plecam urechea la hula si batjocura lumii, fiindca suntem mai mari traitori si dogmatisti decat Sfintii Parinti. Ma intreb ce ar fi raspuns adeptii teologiei comuniunii ecleziale la cele invocate de eretici impotriva Sfantului Maxim:
„Si ce vei face daca romanii se vor unii cu bizantinii? Caci iata ca ieri au sosit emisarii Romei si maine se vor impartasi cu patriarhul; si va fi limpede pentru toti ca tu i-ai intors de la credinta pe romani… Daca romanii se impaca cu bizantinii, ce vei face?“.
Probabil ca ei ar fi zis ca de vreme ce bazele eclesiologice au fost puse, chestiunile dogmatice sunt de importanta secundara iar unirea este posibila si „legitima“… Dar iata ce a raspuns Sfantul Maxim:
„Duhul Sfant ii anatemizeaza prin Apostolul Pavel chiar si pe ingerii care ar inova ceva pe langa ceea ce s-a propovaduit [Gal. 1, 18]“. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=oVC3obuD2wc]

Acesta este un colaj din cele mai reprezentative momente ale interpretarii cantecului “Svet i radost'” (“Lumina si bucurie”) de catre formatia “Tsvety” si echipa sincretista formata din reprezentanti a celor cinci religii mari a Federatiei Ruse pe 6 martie 2010, in Postul Mare, in ajunul Duminicii Sfintei Cruci. Din partea Bisericii Ortodoxe Ruse, cu incuviintarea Arhiepiscopului Ioan de Belgorod si Starooskolsk, a evoluat corul arhieresc al Eparhiei de Belgorod. In vreme ce iudeii, musulmanii, budisdii si indusii isi cantau „simbolurile de credinta” (“On namah Shivaya”, juramantul catre Budda, “Allahu akbar”, “Shma Israel” si lecturi din texte oculte cabalistice), ortodocsii de la Belgorod au cantat „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururi si in vecii vecilor”, confirmand astfel ca toti participantii la concert se roaga unui „dumnezeu” comun. Cu toate astea, declaratia oficiala a Departamentului de Misionarism al BORu spune ca „scopul participarii corului a fost in a marturisi credinta ortodoxa” si ca in varianta de studio cantecul se termina cu rugaciunea ortodoxa fara nici un amestec sincretist (minciuna neacoperita, iata cantecul in varianta studio, unde e chiar mai grav decat la concertul live).

Cine atunci e totusi ortodox: Sfantul Constantin Brancoveanu mucenicit pentru ca nu a vrut sa primeasca islamul sau corul arhieresc din Belgorod (si implicit Departamenul de „Misionarism”), care are acelasi „dumnezeu” cu musulmanii?

sursa: Toaca.md

Dumnezeu, suprema existenta, este o viata iubitoare intre cele trei Persoane de o unica fiinta. Aceasta este prima dogma.

A doua este ca Dumnezeu, Cel in Treime, creeaza din iubire fapturile umane intr-o lume folosita in comun, ca sa-si extinda iubirea si la ele si sa-L iubeasca si ele.

A treia dogma este ca dupa ce fapturile umane refuzand iubirea au cazut in moarte, Tatal ceresc a trimis pe Fiul Sau la ele ca om, care mergand in iubirea Lui pana la moarte, ca sa invinga moartea in Sine si prin Sine si in ei moartea lor, daruindu-le celor ce vor voi viata de vesnica fericire in comuniune cu Dumnezeu cel in Treime. Aceasta e a treia dogma.

Fara un astfel de Dumnezeu iubitor si astfel de fapte ale Lui, urmarind un asemenea scop cu oamenii, daca existenta ar consta numai din ce da lumea aceasta, supusa unor legi oarbe, monotone si supusa atator mizerii ce sfarsesc cu moartea definitiva a persoanelor umane, ce apar rand pe rand, conceptie proprie mai tuturor filosofilor si religiilor panteiste, ea nu ar avea nici un sens. De unde si spre ce scop ar fi iubirea si datoriile faptelor bune cand totul decurge fatal, conform legilor oarbe ?

Mai trebuie sa mentionam ca Imparatia fericita a vesnicei comuniuni cu Dumnezeu in Treime depinde si de voia noastra de a ne insusi aceasta viata, de comuniune intre noi, urmand pilda lui Hristos, care a mers pana la jertfa pentru noi. Am putea spune ca aceasta arata o a patra dogma, poruncita de Hristos, o dogma prin care se cere oamenilor sa-si insuseasca in mod liber binele pe care ni L-a adus El si pe care il vedem realizat din veci in Sfanta Treime. Contributia noastra la insusirea acestui bine a cerut-o Hristos, spunandu-ne: “Iubiti-va unii pe altii, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 13,34). Numai pazind acest cuvant al Lui, va veni El si Tatal Lui in noi si-si vor face locas in noi (Ioan 14,23). Iar aceasta iubire a noastra intre noi,venita noua din prezenta Sfintei Treimi in noi, este Biserica. In ea trebuie sa fim cu totii una cu Hristos intre noi, precum este Fiul cu Tatal in Sfantul Duh (Ioan 17,11).

De aceea a pus Domnul Hristos atata accent pe Biserca (Matei 16,18), declarand ca adevarata credinta in El trebuie sa se arate in unitatea oamenilor in Biserica. Iar Biserica este nu acolo unde se ramane numai la Evangheliile scrise de doi Apostoli si doi ucenici ai lor, ci unde se pastreaza invatatura tuturor Apostolilor Sai, transmisa comunitatilor bisericesti in unire din vremea Apostolilor pana azi; se pastreaza acolo unde Apostolii si-au luat urmasi pe ucenicii lor, dandu-le harul primit la cincizecime de la Duhul Sfant, dupa ce acestia au invatat de la ei tot ce au invatat ei de la Hristos. “Te indemn, zice Sfantul Apostol Pavel lui Timotei, sa tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este dat tie prin punerea mainilor mele” (2 Timotei 1,6). Ca acesti ucenici pot si sunt datori sa pastreze invatatura de la Apostoli, nu numai pe cea scrisa de unii din ei, ci si pe cea predata oral, o spune Sfantul Apostol Pavel catre Timotei: “Tine dreptarul cuvintelor sanatoase ce le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Iisus Hristos” (2 Timotei 1,13). Iar corintenilor le scrie: “Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile precum vi le-am dat” (1 Corinteni 11,2). Nu-i lauda ca citesc Evangheliile si nu-i indeamna sa respecte numai ceea ce le scrie in Epistole, ci sa tina toate cate le-a spus vreme de un an si jumatate (Fapte 18,1). El stie ca episcopii si preotii sunt cei ce-si pot indeplini datoria de a pastra invatatura cea sanatoasa si de a mustra pe cei potrivnici: “Pentru ca multi sunt cei razvratiti, graitori in desert si inselatori carora trebuie sa li se inchida gura” (Tit 1,11). Dedesuptul multor acestor rataciri propavaduite si astazi sta vointa celor ce neaga pe Hristos ca Dumnezeu, recunoscandu-L doar ca un prooroc, asemenea celor din Vechiul Testament, un simplu Iisus, nascut ca orice om din pacat, care, deci, nu a mantuit pe oameni prin cruce, ci a suferit pentru pacatele Sale ca orice om, fiind slujitor cel mult al lui Iehova. Necunoscand un bine superior vietii din lumea aceasta, o astfel de invatatura ca si tot panteismul, nu poate reprezenta adevarul (Tit 1,14). continuare »

 In prezenta episcopilor ortodocsi si a celor papistasi, a protestantilor si a reprezentantilor comunitatii islamice din Serbia si comunitatii evreilor din Serbia a  avut loc intronizarea Patriarhului Irineu, in biserica Sfintilor Apostoli a Patriarhiei din Peci (Kosovo). Atat patriarhul Irineu cat si delegatii papei si-au exprimat bucuria pentru bunele relatii dintre Serbia si  Vatican, cat si pentru promovarea dialogului, care poate exista prin astfel de relatii. La aceasta ceremonie isi anuntasera prezenta cardinalul Kurt Koch, ca delegat al  papistasilor si reprezentant al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestine, episcopul catolic al Serbiei Centrale, Stanislav Hotcevar, reprezentanti ai bisericilor din Armenia si Siria, episcopul catolic de Kosovo si muftiul local, ca reprezentant al islamului. Patriarhul ecumenic Bartolomeu a fost reprezentat de trimisul sau, Mitropolitul Emanuil de Gallia, Patriarhul Alexandriei – reprezentat de Mitropolitul Kallinikos, iar Mitropolitul Ilarion de Volokamsk a fost reprezentantul Patriarhului Kyril al Moscovei.

[slideshow]

Inainte de intronizarea sa, patriarhul Irineu a facut niste declaratii fara precedent, referindu-se la relatiile cu papistasii: a vorbit in favoarea unitatii ce “poate fi atinsa, prin dialog, sustinut de contacte, relatii si discutii semnificative care sa elimine diferentele”. El a adaugat ca in fiecare zi il “implora pe Dumnezeu pentru realizarea unitatii dintre cele doua Biserici”. El a mai spus ca, personal, ar dori ca papa sa faca o vizita in Serbia.“

Desi el se roaga pentru unitatea “celor doua Biserici”, in acelasi timp dezlantuie amenintari si pedepseste dur pe clericii ortodocsi si pe calugari pentru a-si demonstra angajamentul fata de traditia patristica ortodoxa. Visand la ziua cand papa va vizita Serbia, acesta cauta o modalitate de a obtine o astfel de aprobare din partea sinodului. Ecumenismul sarb este in plina desfasurare.

Cu putin timp in urma va aduceam la cunostiinta cazul preotului Crecan, din Bocsa Montana care a slujit Sf. Liturghie cu un papistas si a impartasit pe toti cei prezenti, printre care catolici, greco-catolici si o persoana ex-comunicata din Biserica. In cele de mai jos, veti observa cu tristete ca aceasta ratacire este la nivel inalt in cadrul Episcopiei de Caransebes, ca de altfel in toata Mitropolia Banatului. Tinerii ortodocsi sunt indoctrinati cu erezia ecumenista si ajung sa nu mai faca nicio diferenta intre Ortodoxie si erezie (catolicism, protestantism). Ei actioneaza la nivel sentimental si lacrimogen, nestiind ca de fapt se leapada de Dreapta Credinta si de Canoanele Sfintilor Apostoli, care interzic rugaciunea in comun cu cei dinafara Bisericii. Este inacceptabil ca pe site-ul oficial al unei episcopii ortodoxe sa fie oferit drept indrumar, un citat al unui eretic, in persoana papei Ioan Paul al II-lea. Ortodoxia este binecuvantata de Dumnezeu si abunda de sfinte invataturi ale Sfintilor Parinti, iar tinerii nostri trebuie sa fie crescuti si educati in acest duh, drept-maritor si nu sa caute cele necesare mantuirii in sinagoga satanei (in cazul de fata: catolicism, protestantism). Nadajduim sa tragem un semnal de alarma fata de erezia ce se propaga, cu precadere in aceasta parte a tarii si conform, cel putin a, hotararii Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, care interzice aspru astefel de manifestatii, sa se ia masurile necesare stoparii acestui flagel strain de Ortodoxie, care duce la pierderea de suflete in iadul cel vesnic.

Iata un prim articol, gazduit de siteul protopopiatului Ortodox Roman Resita si intitulat  “Sa fim Lumina!”

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim a fost praznuita in municipiul Resita intr-un chip cu totul deosebit, deoarece tinerii diferitelor confesiuni crestine au organizat o procesiune desfasurata sub moto-ul „Sa fim Lumina”. In seara zilei de 28 martie cele 12 grupe de tineri s-au adunat in fata bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul muncitoresc al Resitei, unde dupa ce s-a rostit rugaciunea Tatal nostru in mai multe limbi s-a pornit in procesiune inspre centrul civic al orasului.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=_BZlYUGzNN0]

Manifestarea s-a incheiat cu mesajul Preasfintitului Parinte Lucian, care a participat la acest eveniment, precum si a primarului Resitei, D-l ing. Mihai Stepanescu, a parintelui Nicolae Catalin Mirisan, Protoiereul Resitei si parintelui Arhidiacon Iosif Csaba Pal. Astfel aceasta manifestare se doreste a fi un inceput bun intr-o frumoasa traditie a unor astfel de manifestari unde prin tineri sa se reuseasca o regenerare si o revigorare duhovniceasca inspre binele neamului si a credintei strabune.

continuare »

N-avem timp sa mai discutam! Scoatem sabia! Daca nu se inteleptesc prin ce le spunem, scoatem sabia si le spunem ca e ascutita! Nu vrem sa schimbam macar cu o virgula din Ortodoxie! HRISTOS A FOST ORTODOX!

Daca nu se tem de sabia noastra scoasa, atunci incepem sa taiem capetele! Daca suntem ortodocsi, suntem ortodocsi in fata tuturor problemelor vietii!

In momentul asta istoric PUNE-TE TU LA PUNCT! Devii un punct de reper!

Mai ales sa pastram unitatea! Sa facem orice sa nu rupem unitatea intre noi, ortodocsii! Sa stim sa trecem si peste anumite greseli, doar-doar isi vor da seama fratii nostri ca au gresit! Sa fim liberi, caci dragostea numai in libertate se desavarseste!

Niciun mare propovaduitor, nici apostolii nu au contribuit la mantuirea lumii cat au contribuit razboaiele ortodocsilor cu toti! In lupta se desavarseste eroul!

Tu trebuie sa fii un factor luminos,omul cerului cu orice chip! Lumea care trebuie pusa la punct, nu e lumea dinafara, e lumea din tine! Pune-te tu la punct! Sa fie un moment de revolta pentru divinitate!

Multi s-au isterizat cand am folosit cuvintele de mai sus, ce apartin Parintelui Arsenie. Dar aceasta le arata lasitatea lor si inclinatia spre compromis. Chiar daca ar fi fost formulate de un anonim, atata timp cat exprima Adevarul, el ar fi trebuit sa rasune intr-o inima de ortodox adevarat! Dar a fost un test si au picat multi, convingandu-ne inca o data ca unii ce-si spun razboinici, nu sunt luptatori, decat cu numele. Acum sa-i vedem daca au de gand sa mai zica si de Parintele Arsenie ca vrea schisma.

Ne precizam inca o data pozitia, iar cel ce ne v-a acuza de altceva, Dumnezeu sa-l certe!

Apartinem de BOR si in BOR vrem sa ne mantuim! Cu toate ratacirile si faptele apostatice ale ierarhiei actuale si trecute, noi stim ca nu trebuie parasita Biserica si ca nu acestia reprezinta Biserica, iar ei – putregaiul- se vor desprinde singuri de Trupul Bisericii si nu noi trebuie sa o parasim. Acuzele de stilism sunt doar soapte ale diavolului ce s-a cuibarit in urechile unor dezbinatori. Sunt reale motive sa-i consideram pe acestia oameni ai sistemului si angajati cu norma ai patriarhiei. Noi nu avem treaba cu Slatioara sau cu alti rataciti, ci tinem de Biserica in care mari parinti precum Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu si lista e mult mai mare, au marturisit si marturisesc pe Hristos cel Unul, propovaduit de 2000 de ani de Biserica Ortodoxa. Aceasta este Biserica, impreuna cu ierarhii ce tin dreapta credinta si randuiala Sfintilor Parinti. Apostatii nu reprezinta pentru noi Biserica, iar daca vom lovi in faradelegile lor nu inseamna ca vrem schisma de Biserica, ci schisma de Roma papistasa! Asta inseamna a fi ortodox desavarsit, ca pe langa datoria de zi cu zi de rugaciune si milostenie, sa nu tacem cand credinta noastra este calcata in picioare de nelegiuti! Asa cum ne zice si Parintele Arsenie in inregistrarea de mai sus: Sa ne punem la punct! Sa fim noi ortodocsi! Asa vor cadea si capetele neortodoxe! Ei vor face schisma, nu noi! Noi ramanem in Biserica! Sa iasa ei din Casa Domnului!

Cititi si: Despre erezia papistaseasca: Epistola enciclica, catre ortodocsii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca

Mai jos sunt redate extrasele din ceea ce papistasul Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului si Mitropolitului Ioannis Zizioulas de Pergam au avut de spus la conferinta de presa sustinuta vineri, 24 septembrie, la Viena. papistasul Koch a vorbit in limba germana, iar Mitropolitul Ioannis in engleza.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici. Predecesorii nostri si mai ales liderii bisericilor noastre atat din partea catolica, cat si din cea ortodoxa, au pregatit calea pentru o discutie frateasca si prieteneasca. Trebuie sa va asigur ca acest duh a predominat in discutiile noastre. Si, prin urmare, doresc sa va asigur ca daca continuam asa, Dumnezeu va gasi o modalitate de a depasi toate dificultatile care raman, si va duce cele doua biserici – cele mai vechi biserici, care impart acelasi trecut ecumenic, aceleasi traditii, acelasi inteles asupra bisericii – la deplina comuniune”.

Papistasul Kurt Koch a citat din comentariul Papei Ioan Paul al II-lea despre cele doua biserici ca fiind cei doi plamani ai Crestinatatii si a spus ca acestia trebuie sa practice sa respire impreuna. “Aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara, deoarece am trait impreuna in diversitate, dar, in acelasi timp, si in unitate in primul mileniu crestin, insa al doilea mileniu crestin – in care am crescut separati – sta intre noi *(ne desparte)”. “Papa Benedict al XVI-lea a spus deja in prelegerea sa faimoasa de la Graz din 1976 ca nu ne putem astepta mai mult de la ortodocsi decat ceea ce a fost practicat in primul mileniu. Deci, dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale (comuna). Acest dialog are nevoie de spatiu liber (‘Freiraum’) si de rabdare. Stiu ca anumiti oameni pot fi nerabdatori, dar rabdarea este expresia iubirii. Oamenii stiu din propria lor experienta ce inseamna atunci cand doi soti se despart – noi avem 1000 de ani de recuperat. Trebuie, si dorim, sa gasim cai noi, deoarece Iisus ne-a dat misiunea ca sa traim impreuna(nn. Hristos ne-a zis sa fim UNA in Biserica Sa, Biserica Ortodoxa).

La sectiunea dedicata intrebarilor, papistasul Koch a spus: “Cred ca exista cu siguranta o recunoastere a faptului ca in primele zile ale Bisericii a existat o practica sau o ordine a lucrurilor in care Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru. La Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos, primul, la toate nivelurile – la nivelul bisericii locale, la nivel de regiune si la nivel universal(nn. catolic) Acum ne aflam la nivelul universal si cautam mai indeaproape sa vedem cum arata acest protos la momentul respectiv. Aceasta este ceva nou”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Noi inca studiem primul mileniu si nu am ajuns inca la o concluzie. Dar principalul si cel mai important lucru pe care l-am descoprit in urma discutiilor este ca ceea ce am decis la Ravenna pare sa fie confirmat si de istoria primului mileniu”. “Cu alte cuvinte, in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii. A mai fost si faptul ca acesta nu a operat fara consultarea celorlalti episcopi in jurisdictia sa, precum si pe plan universal. Asadar, am descoperit acest lucru in istorie si este un aspect important”.

“Biserica Rusa a absentat de la Ravenna din motive care nu au avut nimic de-a face cu dialogul nostru. Aceasta nu a parasit Ravenna din cauza dialogului. Ceea ce am decis la Ravenna a fost deja pregatit de precedentele intalniri la care si Biserica Rusa a participat de asemenea. Prin urmare, in esenta nu exista nicio problema… Per ansamblu, ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe”. continuare »