[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FSrxjCr8CDw#at=11]

Sub aceasta denumire, de cativa ani s-a incetatenit a-i recunoaste pe cei ce au patimit in inchisorile comuniste in sec. al XX-lea, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea. Acestia sunt mucenicii si marturisitorii lui Hristos din inchisorile comuniste.

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care prin propria jertfa au ajuns mucenici si marturisitori. Datele statistice, atat cat au fost dezvaluite – caci de comunism si de securitate nu am scapat nici dupa 1989 – arata ca intre 80-90% dintre cei inchisi de comunisti au fost legionari.

Corneliu Zelea Codreanu si cei cei dimpreuna cu dansul au infiintat Miscarea legionara in 24 iunie 1927, de ziua Nasterii Sf. Ioan Botezatorul.

Miscarea legionara a pornit de la Icoana si de la Altar, pentru ca in biserica inchisorii – fosta manastire – Vacaresti o icoana a Sf. Arhanghel Mihail i-a impresionat pe CZC, Ion Mota, Tudose Popescu, Ilie Garneata, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, caci le-a descoperit pe cel ce i-a tradat. Pe Sf. Arh. Mihail din aceasta icoana il simteau viu si el le va deveni ocrotitor. continuare »

De la Monica si Demostene Popa, fiica si ginerele lui, aflam ca opera publicata a poetului s-a imbogatit cu cateva zeci de poeme antologate recent in substantialul volum “Poeti dupa gratii“, aparut la Editura Manastirii “Petru Voda”.

Cei doi soti ne-au mai spus ca au intentat proces pentru obtinerea unor despagubiri morale pentru cei aproape 16 ani de detentie politica suferiti de poet in vremea comunismului. Desi vremea detentiei se afla consemnata in arhivele vremii, totusi, legal, era nevoie si de declaratia unui fost coleg de temnita care sa “ateste” ca poetul a trecut pe acolo. Cu putin timp inainte sa plece la Domnul, mitropolitul Bartolomeu Anania a fost rugat sa dea o astfel declaratie scrisa, iar ierarhul a facut-o. Fostul mitropolit al Clujului a scris nu o simpla declaratie, ci un text literar, pur si simplu. Bineinteles, actul este autentificat la notar si are valoarea juridica necesara. Sotii Popa ne-au oferit acest text spre publicare. Din lipsa de spatiu, vom cita doar cateva fragmente semnificative.

(…) Pe poetul Radu Demetrescu (Gyr) l-am cunoscut pe la mijlocul anilor ’40 ai secolului trecut, cand impreuna cu familia sa, la invitatia parintelui Gherasim Bica, a venit sa-si petreasca o vacanta in Manastirea Polovragi, la liniste si aer. (…) Desi incarcat de suferinte, cu ani grei de puscarie in spate, cu un ochi pierdut pe front, cu trupul ros de multe betesuguri, poetul se desfasura vesel, glumet, sorbind fiecare picatura de viata cu voluptatea celui ce-i cunoaste pretul. (…) In timpul anchetelor care au urmat arestarii mele din vara anului 1958 eram intrebat de relatiile mele cu Radu Gyr si despre “ajutoarele” pe care i le dadusem acestuia. “Ajutorul legionar” era socotit drept una dintre cele mai vii si acoperite activitati reactionare. Definitia era foarte larga: ajutorul putea fi material sau moral, bani, mancare, gazduire, in genere orice fel de asistenta, chiar un sfat, o indrumare sociala si, pana la urma, simplul fapt ca intre doi sau mai multi presupusi legionari ar fi existat vreo legatura cat de cat. Ancheta nu parea deloc interesata de faptul (sau explicatia) ca intre mine si Radu Gyr existase o legatura si o prietenie de la scriitor la scriitor sau, in ultima instanta, de la om la om. Anchetatorii erau bine informati ca Gyr bause si mancase in casa mea, ca-i dusesem cadouri la spital, ca intervenisem la Arghezi pentru reintrarea lui in literatura, ca “activasem” pentru supravietuirea si infiltrarea lui in societatea socialista.

Capitolul acesta, al lui Radu Gyr, a durat, cred, vreo doua-trei saptamani; nu tagaduiam ca l-am asistat pe poet in unele trebuinte, dar nu recunosteam nicicum ca aceasta ar fi avut cumva semnificatia unui “ajutor legionar”. Dar nici nu era nevoie de recunoasterea mea. Anchetei ii trebuiau doar fapte recunoscute; calificarea faptelor apartinea Securitatii, procurorului, tribunalului. Doar la Aiud aveam sa aflu, din contactele cu doctorul Sarbulescu si altii ca o vreme figurasem in lista lotului Gyr, dar pesemne ca anchetatorii s-au razgandit.

Dintre camarazii de celula din inchisoarea de la Aiud mi-l amintesc pe un Popescu, avocat, care a adus vestea sigura a arestarii lui Radu Gyr. continuare »

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Stefan (Coco) Dumitrescu, s-a nascut la 2 martie 1905 la Campulung-Muscel. Tatal sau se nascuse la Brasov. A absolvit ca premiant Conservatorul din Bucuresti. Stefan Demetrescu a inceput sa joace teatru de timpuriu. La varsta de 16 ani intra in trupa unui vestit actor. Pleaca la Paris cu o bursa, unde studiaza arta dramatica. Inapoiat in tara (1898) este angajat la Teatrul National din Bucuresti. In legatura cu venirea sa la Craiova, aceasta s-a produs in anul 1908 sau 1910.

Mama sa se numea Eugenia Gherghel si isi avea originea dupa tata in Botosani. Bunica ei dupa tata, Mina Von Gelch, era de origine germana. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a capatat de la parinti o frumoasa cultura clasica germana, dar si o solida cultura si educatie muzicala, mama fiind pianista. La absolvirea claselor primare tanarul Radu vorbea binisor aceasta limba. Un alt personaj miraculos in viata tanarului a fost poeta Elena Farago, casa ei fiind un centru de intalniri culturale. (amanunte la George Popescu, in Permanente, aug. 2005)

Radu a debutat la 14 ani, cu poemul dramatic In munti, publicat in revista Liceului Carol I din Craiova, al carui elev a fost. Devine student la Litere si Filosofie in Bucuresti, debuteaza editorial in 1924 cu volumul Linisti de schituri, cu un ton elegiac. A fost de mai multe ori laureat (1926, 1927, 1928 si 1939) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatura si al Academiei Romane. Doctor in litere, a fost conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. A colaborat la revistele Universul literar, Gandirea, Gand Romanesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana s.a., precum si la ziarele: Cuvantul, Buna Vestire, Cuvantul Studentesc unde a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.

Membru de seama al Miscarii Legionare, comandant legionar si sef al regiunii Oltenia. Cunoscandu-l pe Corneliu Codreanu, de care a ramas fascinat, Gyr i-a inteles sporul nou pe care-l aducea in viata politica romaneasca, punand problema transformarii interioare a omului, a prefacerii sufletesti – lucrul cel mai greu de realizat – si incercand in mijlocul societatii romanesti ajunsa intr-o stare avansata de descompunere morala, sa aseze la loc de cinste virtutea si credinta. El a compus nemuritorul cantec „Sfanta tinerete legionara, / Cu piept calit de fier si sufletul de crin, / Iures ne-nfranat de primavara, / Cu fruntea ca un iezer carpatin…”. De asemenea, este autorul versurilor cantecelor Imnul Mota-Marin (scris dupa moartea celor doi in Spania), Imnul Muncitorilor etc. continuare »

Credinta si traditii nemtene va propune o discutie interesanta cu tanarul Silvian Man, elev în clasa a XII-a la Colegiul National “Calistrat Hogas” din Piatra Neamt, despre guvernarea lumii de catre Dumnezeu, despre viziunea crestina referitoare la pronia divina.
Planul lui Dumnezeu fata de lumea sa a fost si ramane o doctrina fundamentala a Bisericii crestine. Cum ne integram în acest plan, cum se împaca un plan divin cu libertatea noastra si cum reusim sa ne facem datoria pe care Dumnezeu o asteapta de la noi? Care este locul Duhului Sfant în planul de conducere a lumii în aceasta etapa istorica.

De la viziunea unei lumi conduse de Dumnezeu-Creatorul la deismul viziunilor francmasonizante care populeaza gandirea contemporana, infiltrandu-se chiar si la nivelul viziunii unora dintre crestini.
Urmariti-l pe Silvian Man dand raspunsuri aplicate la toate aceste intrebari si probleme. Felicitari pentru raspunsuri!

Recomandam tuturor sa participe la aceste conferinte, atunci cand au loc in orasul lor. Veti pleca acasa mult mai dornici de a schimba ceva cu sufletul vostru si cu neamul aceasta. Felicitari organizatorilor pentru momentele deosebite ce au loc la aceste conferinte. Va invitam sa luati parte la unele din ele, chiar daca doar prin intermediul textului.

Conferinta de la Suceava

O perioada, din pacate intunecata din Istoria Contemporana a romanilor (1948-1964), a fost repovestita „picant”, miercuri 23 februarie a.c., in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor-Suceava sub egida unei duble lansari de carte: „Martiri si marturisitori romani din secolul XX” si „Poeti dupa gratii”, avandu-i ca invitati speciali pe Fabian Seiche, teolog si jurnalist, autorul primei carti citate, Ilie Tudor, unul dintre supravietuitorii de la Aiud in cadrul unei manifestarii organizate de „Bucovina Profunda” si Fundatia Culturala „Memoria”.

Legionarii din temnita ca martiri ai neamului

„Lupta impotriva Comunismului, acest regim ateu, a avut un profund substrat spiritual de lupta impotriva raului, printr-o scoala spirituala ce a dat martiri, respectiv Miscarea Legionara, iar Crestinismul este la baza acestei scoli. Evident, nu se poate face o antiteza sau o comparatie intre valorile spirituale crestine si Miscarea Legionara si asa cum spun doctrinarii ei, miscarea aceasta a dat sfinti in mare masura. In aceasta carte, „Marturisirea crestina in temnitele comuniste”, sunt tratate lucruri si inainte de Comunism si dupa, tratand crestinismul Miscarii legionare ca mediu de formare a sfintilor din inchisorile comuniste. Acolo, in temnita, cei mai buni crestini au fost acestia, dincolo de ce se pune pe seama lor: violente asa zise si toate minciunile care se spun despre Miscarea legionara. Cartea cuprinde anexe cu documente inedite si o prezentare alfabetica a principalelor temnite comuniste din Romania si eu sper ca lucrarea sa va fie de folos si spre mantuire, caci, orice creatie are la temelie o jertfa”, a declarat audientei Fabian Seiche in prezentarea lucrarii sale, subliniind ca si in prezent raul comunismului nu a disparut cu desavarsire.

Poezia de dupa gratii…

Poemele de dupa gratii, reeditate peste ani, sunt o comoara de mare pret, considera unul dintre organizatori si asta deoarece, in opinia sa: „…poeziile nu au fost create la o simpla masa de scris, ci, in mijlocul evenimentelor, fiind veritabile transmisiuni directe acolo si atunci, nefiind regandite ca azi, fiind un fenomen unic. Vedeti, temnita romaneasca a dat doua comori: memoriile si poezia. Toate acele fapte redate prin versuri se petreceau in realitate, fiind o poezie scrisa pe Cruce, o poezie tipic romaneasca, deci. Oamenii acestia chiar aveau nevoie de poezie spre a supravietui”. Pentru multi din cei incarcerati modelul sau idolul era poetul si carturarul Radu Gyr ale caror poeme erau ades recitate pe de rost, precum o Evanghelie.

Intr-o viata de om, te poti considera fericit sa traiesti o infima farama din istoria neamului, iar un caz fericit a fost Ilie Tudor, craioveanul care l-a cunoscut personal pe Capitanul Legiunii, Zelea Codreanu, o figura charismatica ce impunea oricui respectul, pe vremea cand era „copil de trupa” in Fratiile de Cruce legionare, intr-o tabara de vara in fosta statiune Carmen Sylva, azi Eforie Sud. Cum regimurile dictatoriale din Romania: Carlist, Antonescian si Comunist s-au succedat cu repeziciune la putere, o legatura din trecut cu Miscarea Legionara, de multa vreme uitata, l-a costat pe Ilie Tudor ani grei de temnita si experiente unice, pe unele dintre ele, mai „hazlii” redandu-le mai jos… continuare »

Recomandam tuturor sa participe la aceste conferinte, atunci cand au loc in orasul lor. Veti pleca acasa mult mai dornici de a schimba ceva cu sufletul vostru si cu neamul aceasta. Felicitari organizatorilor pentru momentele deosebite ce au loc la aceste conferinte. Va invitam sa luati parte la unele din ele, chiar daca doar prin intermediul textului.

Conferinta de la Suceava

O perioada, din pacate intunecata din Istoria Contemporana a romanilor (1948-1964), a fost repovestita „picant”, miercuri 23 februarie a.c., in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor-Suceava sub egida unei duble lansari de carte: „Martiri si marturisitori romani din secolul XX” si „Poeti dupa gratii”, avandu-i ca invitati speciali pe Fabian Seiche, teolog si jurnalist, autorul primei carti citate, Ilie Tudor, unul dintre supravietuitorii de la Aiud in cadrul unei manifestarii organizate de „Bucovina Profunda” si Fundatia Culturala „Memoria”.

Legionarii din temnita ca martiri ai neamului

„Lupta impotriva Comunismului, acest regim ateu, a avut un profund substrat spiritual de lupta impotriva raului, printr-o scoala spirituala ce a dat martiri, respectiv Miscarea Legionara, iar Crestinismul este la baza acestei scoli. Evident, nu se poate face o antiteza sau o comparatie intre valorile spirituale crestine si Miscarea Legionara si asa cum spun doctrinarii ei, miscarea aceasta a dat sfinti in mare masura. In aceasta carte, „Marturisirea crestina in temnitele comuniste”, sunt tratate lucruri si inainte de Comunism si dupa, tratand crestinismul Miscarii legionare ca mediu de formare a sfintilor din inchisorile comuniste. Acolo, in temnita, cei mai buni crestini au fost acestia, dincolo de ce se pune pe seama lor: violente asa zise si toate minciunile care se spun despre Miscarea legionara. Cartea cuprinde anexe cu documente inedite si o prezentare alfabetica a principalelor temnite comuniste din Romania si eu sper ca lucrarea sa va fie de folos si spre mantuire, caci, orice creatie are la temelie o jertfa”, a declarat audientei Fabian Seiche in prezentarea lucrarii sale, subliniind ca si in prezent raul comunismului nu a disparut cu desavarsire.

Poezia de dupa gratii…

Poemele de dupa gratii, reeditate peste ani, sunt o comoara de mare pret, considera unul dintre organizatori si asta deoarece, in opinia sa: „…poeziile nu au fost create la o simpla masa de scris, ci, in mijlocul evenimentelor, fiind veritabile transmisiuni directe acolo si atunci, nefiind regandite ca azi, fiind un fenomen unic. Vedeti, temnita romaneasca a dat doua comori: memoriile si poezia. Toate acele fapte redate prin versuri se petreceau in realitate, fiind o poezie scrisa pe Cruce, o poezie tipic romaneasca, deci. Oamenii acestia chiar aveau nevoie de poezie spre a supravietui”. Pentru multi din cei incarcerati modelul sau idolul era poetul si carturarul Radu Gyr ale caror poeme erau ades recitate pe de rost, precum o Evanghelie.

Intr-o viata de om, te poti considera fericit sa traiesti o infima farama din istoria neamului, iar un caz fericit a fost Ilie Tudor, craioveanul care l-a cunoscut personal pe Capitanul Legiunii, Zelea Codreanu, o figura charismatica ce impunea oricui respectul, pe vremea cand era „copil de trupa” in Fratiile de Cruce legionare, intr-o tabara de vara in fosta statiune Carmen Sylva, azi Eforie Sud. Cum regimurile dictatoriale din Romania: Carlist, Antonescian si Comunist s-au succedat cu repeziciune la putere, o legatura din trecut cu Miscarea Legionara, de multa vreme uitata, l-a costat pe Ilie Tudor ani grei de temnita si experiente unice, pe unele dintre ele, mai „hazlii” redandu-le mai jos… continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=axy2JDwt5VU]

…Nu voi incerca aici sa prezint in amanunt supliciile psihice si fizice la care au fost supusi romanii in puscariile comuniste; lucrul acesta l-au facut, perfect, cum era si normal, in cartile lor de memorialistica, cei care au trait respectivele chinuri. Eu voi incerca doar sa lamuresc o dilema – au venit comunistii in Romania, s-au instalat la putere, si si-au identificat, rapid, adversarii:

– crestinismul ortodox cel innascut al romanilor, care a fost pentru ei ca o adevarata piatra de moara;
– legionarismul care, la randu-i, era de factura crestina si nationala pe cand ei, comunistii, sant atei si internationalisti;
– national-taranismul;
– national-liberalismul;
– si, in general, orice alta forta, coborata pana la nivel de individ, care nu agrea noua politica conducatoare.

In secunda doi, comunistii au trecut la aplicarea planului lor de agresiune impotriva acestora.

Intrebare: de ce nu s-au folosit, mai mult decat au facut-o, de crima?! De ce nu i-au ucis masiv pe oponentii lor?!

Iata si raspunsul: pentru ca ei nu doreau o Romanie ocupata dar, in acelasi timp, si depopulata, asa cum la nivel planetar nu doreau castigarea puterii absolute dar pe care sa nu mai aibe pe cine s-o aplice. Nu. Ei doreau, asa cum am mai spus, castigarea de partea lor a constiintelor popoarelor, ei doreau ca oamenii sa inceapa sa creada in ei, sa se inchine lor, sa se lepede de intreaga lor credinta si de intregul lor patriotism si sa devina, dar nu oricum ci din convingere, comunisti internationalisti practicanti, foarte usor de supus, la nivel mondial, unei comenzi unice venite din partea unui guvern unic condus, desigur, de Itic, sau de Strul.

Iata scopul. Satana vrea sa conduca o omenire care i se inchina din convingere si nu doar care ii slujeste de teama si din interes, iar omenirea nu trebuie decimata pentru ca ea trebuie sa traga, sa munceasca, sa pompeze, prin transpiratia ei, milioane si miliarde in conturile celor care o guverneaza. continuare »

Din toata reactia blogosferei ortodoxe, cel mai bine a tras concluziile d-na Emilia Corbu. In doua articole, publicate de d-nia sa, se disting 2 directii de urmat:

1. obtinerea in instanta a hotarari definitive care sa lamureasca, din nou, si in sec. 21 adevarul despre Miscarea Legionara

Judecatorii sunt cei care hotarasc daca o acuzatie este intemeiata sau nu. Nu raspunsurile unuia sau altuia, persoana fizica sau juridica, ci instanta de judecata, fie romaneasca, fie europeana. In fata istoriei si la masa discutiilor politice flecareala noastra de pe bloguri, articolele chiar documentate nu fac doi bani. Raman insa in picioare protestele scrise ale Institutului ,,Ellie Wiesel,, sau mai nou ale acestui Centru de Monitorizare a Antisemitismului carora din punct de vedere oficial nu li s-a raspuns. Doar instanta poate raspunde unor asemenea acuzatii. Logic si legal este ca toti cei acuzati de antisemitism sau fascism sa se adreseze unei instante care sa stabileasca daca acuzatia e indreptatita sau nu. Doar asa un protest ramane valabil sau se va sterge din istorie. Dupa cate stiu eu nimeni nu a facut acest lucru pana acum. (cititi articol complet).

Pentru aceasta este nevoie ca niste avocati ortodocsi si patriosti sa se uneasca si sa faca front comun fata de amenintarea sionista. continuare »

[vimeo=https://vimeo.com/20328070]

PS: Pentru cei ce se cred barbati si mari luptatori, razboinici, luati exemplu de la aceasta adevarata doamna care marturiseste fara ezitare adevarul despre Miscarea Legionara.

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti  ia act cu ingrijorare de presiunile fara precedent (n.n. traim vremuri mai grave decat in perioada comunista) care s-au facut la adresa Bisericii Ortodoxe Romane in vederea smulgerii unei reactii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre nationale legate de Miscarea Legionara.

Consideram ca atat atitudinea Patriarhiei, cat si cea a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curata a constiintei celor care, prin voia lui Dumnezeu (nn. atitudinea lor arata ca evenimentul cu pricina nu implica biserica oficiala, pentru ca are un caracter privat), carmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Romane. Facem pe aceasta cale un apel la demnitate si la statornicie din partea pastorilor nostri, asigurandu-i ca numai astfel trupul Bisericii – ierarhi, clerici, monahi si laici – va ramane unit intru adevarul credintei.

Precizam ca legionarii s-au raportat in permanenta la valorile crestine si ca au fost mereu constienti de faptul ca unele din gesturile lor de autojustitie (atunci cand justitia romana, subordonata altor interese decat cele ale dreptatii, inchidea ochii in fata unor faradelegi strigatoare la cer comise impotriva legionarilor) se constituie in pacate din punct de vedere crestin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Acestia au platit pentru ele cu viata lor.

Asemenea evenimente tragice pentru toata lumea nu s-au mai petrecut insa de peste saptezeci de ani incoace. E un timp suficient de lung pentru a intelege ca accentul luptei legionare si-a gasit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent national-crestin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se afla Dumnezeu si credinta crestina, abia apoi urmeaza interesele nationale si la urma interesele individuale. Nu s-a facut niciodata confuzia filetista a amestecarii primelor doua planuri.

Ceea ce s-a pretins din partea intaistatatorilor Bisericii Ortodoxe Romane a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai inainte si implicit si a suferintei si muceniciei crestine a legionarilor din inchisori, care nu poate fi desprinsa de matca in care acesti oameni s-au format. De peste saptezeci de ani incoace legionarii s-au situat in avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin inchisorile comuniste, depunem marturie pentru atatea jertfe curate aduse de tineretul roman la Pitesti, Aiud, Gherla si in celelalte temnite, jertfe prin care au marturisit intotdeauna adevarul crestin si credinta lor in Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul ca tortionarii comunisti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenta politica explicita, ci chiar pe unii mistici si traitori crestini care doar au avut tangenta cu fenomenul legionar, fara a fi implicati direct: Parintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat si altii.

In vremurile de prigoana comunista, orice crestin incomod regimului risca sa primeasca eticheta de “legionar” si sa fie condamnat la ani grei de inchisoare. Nici Biserica din afara inchisorilor nu a fost cu adevarat in libertate, fiind obligata la compromisuri si la o pactizare silita cu regimul totalitar (n.n. inca mai sunt reminiscente in acest sens). Se pare ca si in ziua de azi orice crestin incomod risca sa primeasca aceeasi eticheta de “legionar”, cu toate falsele ei conotatii negative binecunoscute (n.n. dar pentru cei ce-i cinstesc pe Sfintii Inchisorilor, aceasta catalogare nu poate fi decat o onoare).

Nadajduim ca vremurile sub care am trait si am suferit noi au apus pentru totdeauna si ca societatea democratica de astazi va sti sa-si respecte cu adevarat principiile de la care se revendica: libertatea de opinie si libertatea credintei. Aceasta implicand si independenta Bisericii fata de orice fel de instante exterioare valorilor si credintei ei. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa le marturisim impreuna, pana la capat! Amin!

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Presedinte: Constantin Iulian
Secretar: Gheorghe Jijie

Stiu sa reactioneze si ma bucur foarte mult, chiar daca generatia aceasta nu mai are forta generatiei trecute. Imi amintesc pe vremea lui Carol al II-lea, eu am dat batalia asta din jos. Eram de fata cand regele a vrut sa puna mana pe Garda de Fier ca organizatie si oferea fel de fel de lucruri. Si Codreanu nu era de acord. Noi nu eram ca niste politicieni. Eu eram un copil la douazeci si ceva de ani, doritor de lupta pentru frumusetea unui Adevar, in fruntea caruia se afla Arhanghelul Mihail. Eu eram impotriva sangerarii. Dar nu contam eu. Eu eram un scuipatel acolo, dar traiam. Si uite ca Dumnezeu nu m-a lasat. Pentru ca am invatat troparul Sfantului Arhanghel Mihail de cand eram mic.

Codreanu era un om cinstit, un mare erou. Am stat cu el mult de vorba si am fost prin tabere, dar ne mai si contraziceam. Adica nu eram pentru pozitia asta exclusiv militara intr-o problema si cu nuanta politica, dar si spirituala. Uite va spun o situatie: cum era sa-l dea jos pe regele Carol. Am provocat o intalnire pe Calea Victoriei in Bucuresti, eram pana la 9 insi atat. Si am inceput sa cantam cantece legionare pe Calea Victoriei. Si, va dati seama, s-a adunat lumea, incat nu se mai vedea de lume. Si era unul mai plinut acolo si s-a ridicat la tribuna: „Cum sa strig”? Si i-am zis: „Jos regele Carol al II-lea, traiasca regele Mihai! Ura!” Si acela a zis invers. Si a zis Ura cand nu trebuia si Ho cand trebuia. Si atunci ma gandeam ce sa fac eu? Si am zis: „Dati-l jos!”! Acum, eu fiind mai mititel, m-au ridicat repede pe mine. Am luat cuvantul, am linistit poporul si am zis limpede cu intentia sa repar si greseala care se facuse in clipa aia. Lumea a zis cum am zis eu. Si am zis: Asta e lumea! Apoi ne-am retras la un hotel sa vedem ce zice presa. Si au aparut niste articolase, dar mititele – ceea ce insemna ca le era frica si la presa.

Noi speculam lucrurile acestea. Si am recurs la un lucru de mare risc. Am luat trei masini si am inceput sa strigam prin fata palatului: „A abdicat regele! A abdicat regele!” Si am strigat pana cand intr-adevar a abdicat regele! Si cu o astfel de editie speciala, va dati seama ce era pe noi! Eram in masina cinci insi: un avocat, doi doctori … si ne-am hotarat sa mergem la Vacaresti sa cerem rugaciune la Arhanghelul Mihail. Si era destul de inchis ca drum. … Si am ajuns la Vacaresti.  Acolo era lacat, era poarta, dar bateam in poarta ca niste stapani. Ne opreste paznicul sa ii spunem cine suntem. Si am luat eu comanda. „Domnule, a biruit Garda de Fier. Deschideti-ne sa ne inchinam aicia, sa facem altar la Vacaresti, nu inchisoare de detinuti”! A pus mana pe telefon si ne-a deschis imediat civilizat. Si era un detinut acolo, un singur legionar. Si zice: „Nu te scot de aici”! Si l-am scos a doua zi bineinteles.

Si eu stateam in Zarnesti, Brasov, unde am fost si primar. Si cand am ajuns de la Vacaresti inapoi in centru, nu mai incapeai de camasi verzi. Toti s-au dat jos. Eu am refuzat sa ma dau. Si am bagat la cap. Toti acum erau legionari, dar de forma. De unde or fi scos camasile alea verzi in cateva ceasuri, nu stiu! Si am ajuns si la Brasov si am dat ordin sa dea raport in gara. Sa fie si o manifestare vazuta ca sa putem face un plan de bataie. Cand am ajuns in gara la Zarnesti, nu era nici un om. Si m-au informat unii ca pe terenul de fotbal s-au adunat. Si am ajuns pe terenul de fotbal. Tot oraselul era adunat acolo; pe marginea si pe mijlocul terenului erau legionarii si venisera sa dea raportul. Dar nu ii cunosteam. Si m-am invatat minte de la Bucuresti. Nu le-am dat atentie, i-am imprastiat, i-am gonit. „Nu va cunosc pe voi”! Nu faci armata cu improvizati. Noi purtam camasa verde cu o convingere puternica si nobila. Am luat comanda cum trebuie. Si nu imi pare rau. „Asa credeti, voi, profitorilor? Si va si condamn ca indrazniti sa imbracati camasa verde de care numai ati auzit si voi. Si potential voi ati fost prigonitorii”. Asa le-am zis. Si homo homini lupus nu mai e valabila, cum ca omul ii lup pentru om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de cand a venit Hristos. Vedeti? Aceasta este strategia! Hai sa intram cu nitel curaj in valorile autentice care au relatie cu vesnicia. Actionati cu strategie. Eu acum nu sunt asa de informat si nu am o armata in jurul meu cum are Parintele Justin. Eu sunt singur aici. Dar puneti-va capul la bataie.

(preluat din revista Atitudini, nr 5).

Am luat cu indignare cunostiinta de protestul oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului(comunicat care nu a aparut nicaieri oficial, ci doar pe site-ul hotnews, mai nou un site de lupta antiromaneasca). Mai intai felicitam pe maicile de la Petru Voda pentru curajul si ravna lor in a aduce in atentia romanilor cantecele legionare, dintre care „Sfanta tinerete legionara” a marelui marturisitor legionar Radu Gyr, care impreuna cu sute de alti camarazi ar trebui degraba canonizati de BOR. Miscarea Legionara a dat neamului nostru cei mai multi sfinti romani si marturisitori. Poate datorita acestei dumnezeiesti scoli de formare a unor caractere iubitoare de Dumenzeu si neam mai suntem noi romanii astazi ingaduiti si miluiti de Dumnezeu.

Cifrele si statistica patimitorilor romani care au marturisit impotriva comunismului – de sorginte evreiasca – la noi arata: 500 000 de martiri si marturisitori romani care au patimit in cele 200 de lagare si inchisori din tara noastra, dintre care 75% au fost legionari.

Manastirea Petru Voda este inchinata acestor sfinti care au fost ajutati de Sf. Arhanghel Mihail. De altfel Miscarea se numeste si Legiunea Arhanghelului Mihail, iar manastirea Petru Voda are hramul pe langa Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil si pe Sfintii Martiri si Marturisitori romani din temnitele comuniste. Asadar, gestul de a-i canta Parintelui Justin Parvu – care a indurat 17 ani de temnita sub regimul comunist, format in cea mai mare parte din membri de origine evreiasca – ni se pare un gest firesc, binecuvantat de Dumnezeu. In fond noi, ca si crestini, avem dreptul sa cantam orice cantare prin care se lauda Dumnezeu si prin care se aduce neamul in slujba Lui. Acestea au fost de altfel si unele din principiile de baza ale Miscarii Legionare.

Maine, poimaine acesti fii ai diavolului, cum i-a numit Insusi Iisus Hristos pe evreii care L-au rastignit, vor latra ca si Evanghelia este antisemita, asa ca sa nu fim lasi si tradatori ai lui Hristos si ai neamului pentru 30 de arginti, adica pentru imprumuturile evreimii care de fapt sunt bani furati tot de la noi.

Dar avem o intrebare:

De cand evreimea se intereseaza de spiritualitatea ortodoxa si de cand avem nevoie de aprobarea lor pentru a ne practica credinta in Biserica? continuare »

O mare minciuna. Dam exemple de evrei legionari sau simpatizanti:

– Ana-Maria Marin, sotia lui Vasile Marin, mort in Spania;

– Catalin Ropala (1911 -2002), instructor legionar, autorul cartii batalionul de la Sarata”. Frate cu Ana-Maria Marin. Cunoscut si ca sportiv de performanta, si-a facut din indatoririle fata de neam si tara o religie pe care a slujit-o fara rezerve. Este chinuit in temnitele comuniste pentru lupta sa alaturi de Miscarea Legionara. Refractar oricarui compromis, dar si oricarei scaderi a stachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezinta ultima si suprema tentativa de reconstructie a unei lumi romanesti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuala neistovita, a avut darul sa impartaseasca si altora din afara idealurile nobile prin atasamentul neconditionat, (cf. rev. Permanente, mai 2002).

– Vasile Noveanu, medic, sef al judetului Arad, ministru al Statului National Legionar; alti trei frati ai sai: Nicodim, Mihai si Arthur;

– Compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenta educatiei legionare, scrie Oratoriile in stil bizantin de Craciun si de Pasti.

– Felix Aderca, simpatizant. Despre el scrie Mihail Sebastian in Jurnal: „Aderca, pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard, unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila“. (Fior Strejnicu, „Crestinismul Miscarii Legionare”, 2001, p.67, 195).

– Nicolae Steinhardt, simpatizant (1912-1989). S-a convertit la Ortodoxie in inchisoare datorita legionarilor. Povestea lui este o „dubla indragostire: de Neamul Romanesc si de Biserica Ortodoxa”. Propus pentru canonizare de episcopul Iustinian Chira al Maramuresului. Securitatea analiza in 1984 lucrarea sa Jurnalul fericirii astfel: „Lucrarea reprezinta rememorarea efectiva a detentiunii de aproape 5 ani pe care autorul a suferit-o intre 1960-1964… De la inceput trebuie spus ca autorul nu face nici un secret, ci dimpotriva declara limpede lipsa oricarei aderente si simpatii fata de comunism. In mod cu totul surprinzator, mai ales tinand seama de originea etnica a autorului [evreu], cei mai umani si cumsecade oameni intalniti in inchisori sunt legionarii, colegii de celula care l-au ajutat in grele ocazii…”).

Diferentele dintre legionarism si national-socialism sau fascism

Alexandru Cantacuzino, consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu): „Sunt unii ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau mussoliniana. Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialista germana. Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre, e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in mistica crestina. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit, prin crestinism noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata. N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o Dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti. N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice [cum facea Blaga in tinerete, pentru care Dumnezeu e Marele Anonim, o esenta impersonala, de-a dreptul panteista!].

Dar, ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insasi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare, este neaparat sortit sa se naruie…

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care, toate impreuna, ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna…

“Lupul este lup tocmai fiindca mananca oaia”, da, dar numai in lumea animala (Nae Ionescu). Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup, numai daca iubeste oaia”.

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

Cititi si:

• Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste
• Mistica legionara si esenta ei profund spirituala

De la inceput, Miscarea Legionara s-a asezat sub semnul transcendentului divin. In jurul unei icoane, purtata in temnite si constituind mereu prilej de inaltare si intarire sufleteasca, s-au inchegat primele legaminte si primele increderi in rodnicia actiunii incepute. Loviti din toate partile, neintelesi nici de fratii lor, izolati, acesti ctitori ai luptei nationale au avut intotdeauna un punct de sprijin neclintit in credinta lor. Atunci cand erau mai persecutati, cand viata lor era pusa la grea incercare, ei au ingenuncheat si s-au rugat in fata altarului.

Cum s-ar putea explica neinteleasa, sublima lor intransigenta, perseverenta lor, drumul lor luminos, implacabil, niciodata cu meandre, daca nu prin gratia cereasca pe care au invocat-o intotdeauna? Prin increderea lor nezdruncinata, nepusa la indoiala niciodata, ei exprima prima miscare politica romaneasca contemporana autentica. Pentru ca actiunea legionara isi are radacinile adanc infipte in sufletul autohton, in credinta stramoseasca, in traditia si trairea adevarat romaneasca. Asa se explica jertfa lui Mota si Marin, asa se explica faptul ca Legiunea este singura organizatie politica romana care a putut produce eroi si martiri…

Spiritul legionar este diametral opus aceluia care intelege totul, dar nu poate adera la nimic; care stie totul, dar nu poate infaptui nimic. Spiritul legionar este opus aceluia care vorbeste facand apologia moralei si traieste imoral care se exprima in numele unor sentimente pe care nu le cunoaste, in numele unor idei care nu au nici o aderenta cu sufletul sau. Spiritul legionar este, intr-un fel o reflectarea in realitatea sociala a cuvantului „Ortodoxia nu se invata, ci se traieste”.

In pasajele citate din cartea Sefului Legiunii revine ca un laitmotiv cuvantul “traire”. Cultura si transfigurarea interioara sunt singurele care pretuiesc… Legiunea vrea o schimbare a omului in sensul revenirii la om. Alungand pozitivismul, scientismul dezolant, materialismul ateu, spiritul legionar vrea intoarcerea la credinta, la divinitate. Un stat care sa se desavarseasca sub semnul crestin, prin suflet crestin, iata revolutia legionara.

„Telul final nu este viata, ci Invierea”. Dar invierea este posibila si in viata aceasta, invierea intru spirit. Destinul specific al omului este traire pe plan divin si spiritual. Omul nu poate gasi un sens vietii si existentei, decat realizand gandul lui Dumnezeu in lume. continuare »

Imnul biruintei

Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare!

(V. Gafencu)

La 24 Iunie 1927, vineri, de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, a luat fiinta, din pronia divina, „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumita astfel dupa icoana Sf. Arhanghel Mihail, protectorul ei, icoana purtata in toate ceasurile de suferinta. Întemeietorul, tanarul Corneliu Zelea Codreanu, marturiseste:

Eram asa de putini si asa de saraci, incat nu numai ca am fost tinta sagetilor ironiei altora, dar ne-am ingrozit noi insine de saracia noastra. Credinta insa nu ne-am pierdut-o nici o clipa. N-am avut nici o secunda de indoiala. Pare ca Dumnezeu inadins ne-a adunat asa de saraci pentru ca sa arate ca in victoria legionara materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clara a victoriei finale si mi-am asumat intreaga raspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutati, primejdii si riscuri nenumarate, dar aceasta viziune a victoriei nu m-a parasit nici o secunda…

De atunci a intrat in viata sociala si in vesnicie miscarea romaneasca de revigorare moral-spirituala, comparata cu ceea ce, in monahismul ortodox, a fost miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama (secolul XIV). Fenomenul legionar poate fi patruns in esenta sa doar pe cale teologica. El nu se reduce la politica, nici la anticomunism, nici la eroism de bravura, nici la gesturi sau imbracaminte, cum fals considera chiar unii „apropiati” de fenomenul legionar. Legiunea este o parte a Bisericii, face parte din ea. Lupta impotriva comunismului ateist si a tuturor nedreptatilor; are un temei spiritual, crestin: lupta impotriva raului.

Sfantul Apostol Pavel ii dojeneste astfel pe crestini: „In lupta voastra cu pacatul, mi v-ati impotrivit inca pana la sange^“ (Evrei 12,4). Lupta aceasta este nevazuta, cum arata acelasi apostol: Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare”. (Efes. 6, 11-13). Deci o lupta interioara cu sine insusi, cu patimile si neputintele personale, si de aici rezultand formarea unui om nou, crestin, cat se poate de desavarsit, moral, integru, cinstit si constiincios in fiecare domeniu de activitate, inclusiv in politic si social. Acest lucru a fost realizat tocmai de Miscarea Legionara in membrii ei si, prin ei, in toata tara, dorind o „tara sfanta ca soarele de pe cer“, cum spunea Mota. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Bh-MHc2uE1g] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nTythp-2Y9k] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PPRza0sP-zQ] [vodpod id=ExternalVideo.987571&w=425&h=350&fv=]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=1pn72es3psw]

Vineri 10 Decembrie 2010, ora 9:oo,  la FORTUL 13 JILAVA (Valea Piersicilor), a avut loc o ceremonie in memoria LUPTATORILOR ANTICOMUNISTI PARASUTATI  DE AVIOANELE MILITARE AMERICANE si executati la 31 octombrie 1953.

Semnificatia zilei de 10 decembrie in istoria Miscarii Legionare si a rezistentei nationale anticomuniste

10 Decembrie 1922: delegatii centrelor si societatilor studentesti din tara se intrunesc in Congres in marele amfiteatru al Facultatii de Medicina din Bucuresti. Se da semnalul de lupta al miscarilor studentesti anticomuniste, tragandu-se un semnal de alarma national fata de monstrul rosu care se ridica la granita de Rasarit a Romaniei. Se condamna bolsevismul si francmasoneria. Manifestatia pe strazile Capitalei tine pana dupa miezul noptii. Jandarmii trag focuri de arma. Cad raniti. Se fac arestari. Tot atunci se hotaraste ca 10 Decembrie sa fie declarata sarbatoare oficiala a studentimii.

La 10 Decembrie 1929, se inugureaza, in Bucuresti, Biserica studenteasca Sf. Anton (Curtea-Veche). Vorbesc: preotul N. Georgescu-Edinti, duhovnicul studentimii si Andrei C. Ionescu , presedintele Centrului Studentesc Bucuresti.

La 10 decembrie 1932, Corneliu Codreanu înfiinteaza prin ordin de zi gradul de comandant legionar si inainteaza in acest grad, in prima promotie de legionari, pe urmatorii: Ion Banea, Ion Belgea, Ion Blanaru, preot Dumitrescu Ion, Andrei C. Ionescu, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Traian Cotiga si Tanase Antohi.

In noaptea de 9 catre 10 Decembrie 1933, I.G. Duca dizolva Garda de Fier si agentii politiei devasteaza sediile Miscarii Legionare, fac arestari si maltrateaza legionarii. Garda de Fier depusese candidaturi in toate judetele. Practic, prin aceasta dizolvare este impiedicata sa se prezente la alegerile generale fixate pentru 20 Decembrie 1933, in urma carora ar fi ocupat o pozitie cheie in Parlament, conform regulilor “democratice”.

Prin circulara de la 1 Decembrie 1934, Corneliu Codreanu proclama ziua de 10 decembrie ziua suferintei legionare.

Peste aproape 20 de ani, legionarii care, in Occident, au conlucrat impotriva puterii bolsevice cu Aliatii anglo-americani – practic prima formatiune romaneasca partenera a fortelor NATO (aviz celor care rescriu Istoria!) -, sunt arestati si executati. In munti continua prigoana dar si rezistenta anticomunista , cea mai indelungata din intregul bloc al tarilor si natiunilor est-europene comunistizate fortat.

sursa: FoaieNationala.ro

UPDATE:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=IDcCY2pMcD8] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=9v8bcH66–w]

Totul a plecat de la aceste secvente, in care ziaristul Ion Cristoiu aprecia pe singurul comandat al Miscarii Legionare, Capitanul Corneliu Zelea Codreanu, pentru incoruptibilitatea sa, cu toate ca i se propusese de catre Carol al II-lea sa vina la guvernarea tarii.

Ca unul care a studiat toate dosarele SRI despre Corneliu Codreanu, ziaristul Ion Cristoiu nu a gasit ceva de condamnat la marele roman, ci dimpotriva a fost impresionat de personalitatea lui de om politic al vremii, ceea ce nu mai gasim la niciun politician din vremea noastra. Ei bine, au fost de-ajuns aceste aprecieri pentru ca aparatul de monitorizat al jidanilor sa se sesizeze prin mai multe acuzatii, printre care cea mai scabroasa din istoria omenirii, cea de antisemitism. Si chiar nu era cazul fata de Capitan. Stim ca holocaustul adevarat a fost cel comis de comunisti – holocaustul rosu si a facut sute de milioane de victime la nivel mondial. Iudeo-francmasoneria a stat la baza acestor conflicte si are in continuare drept obiectiv reducerea populatiei globului si crearea unui stat mondial condus de “mesia” lor, antihrist. Poporul evreu se va intoarce la singura cale de mantuire, la Ortodoxie, insa jidovii ce L-ar rastigni din nou pe Iisus nu inceteaza holocaustul satanic si crimele impotriva umanitatii.

Maine CNA va ancheta acest caz si foarte probabil ca sa fie sanctionata realizatoarea emisiunii, Eugenia Voda. Conducerea TVR deja s-a dezis de afirmatiile d-lui Ion Cristoiu.

Va rugam sa trimiteti emailui de sustinere la urmatoarele adrese ale CNA: [email protected], [email protected], [email protected]

Traian Trifan, Dr. în Drept internaţional: “Capitanul Corneliu Codreanu a deschis drumul bataliei spre Invierea Neamului, implantand in constiinte, prin exemplul vietii sale, responsabilitatea in fata lui Dumnezeu pentru actele savarsite pe pamant si pecetluind cu sangele sau acest crez pentru neamul nostru”. (Traian Trifan, Mărturisesc… Robul 1036, Ed. Scara, 1998, p. 119).

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=xTlaaDc83Ko] urmariti la sfarsitul articolului o dedicatie speciala pentru politrucii zilelor noastre

Era in toamna anului 1937. Venisem la restaurantul legionar din strada Gutenberg nr.3 pentru masa de pranz. Lume multa la mesele deja pline si multe alte persoane care asteptau sa se elibereze un loc. Ma asez si eu la rand. Putin timp si intru in sala. Dintr-un colt de unde pandeam un loc liber, zaresc pe Capitan asezat la o masa cu inca doua persoane cu care statea de vorba. Dupa discutie mi-am dat seama ca erau arhitecti care se ocupau cu construirea blocului cu cateva etaje, ce urma sa adaposteasca prima infiripare a comertului legionar.

In timp ce Capitanul se ospata cu niste ochiuri, ii observam toate gesturile. La un moment dat ii intalnesc privirea. Am ramas ca hipnotizat. Din ochii lui se desprindea ceva nedefinit, un fel de caldura interioara care ma invaluie, ma cuprinde, ma fascineaza, uitand de tot ce ma inconjoara.

Cu incetul sala se goleste. Eu, ramas singur, privesc mereu in aceeasi directie, unde parca mi se desvelise un mister.

Capitanul se ridica si se indreapta spre iesire. Acum ii vad statura. Inalt, de o frumusete rara. Frumos ca un Adonis, cu mersul apasat, maiestos, hotarat.

Uitasem de ce am venit si o iau pe urma lui pana ce-l pierd din vedere.

Proaspat student la Facultatea de Litere, in Capitala tarii, iesit din „Fratia de Cruce” de la liceul „Traian Doda” din Caransebes, scoala unde se forjau caracterele, totul imi pare acum o legenda, unde imi angajasem viata. L-am mai vazut de atatea ori pe Capitan, fie in costum de schi pe treptele sediului, fie antrenandu-se cu noi a canta pentru prima data „Imnul Muncitorilor”. Am invins „Internationala”, exclama Capitanul, imnul opus proletariatului comunist. La numai un an si jumatate, acest atlet al lui Hristos se afla intemnitat intr-o celula rece si umeda din inchisoarea Jilava, asteptand sa fie judecat pentru tradare de tara. Resemnat, citea Noul Testament, procesul lui Iisus. Singur in celula simtea ca drumul sau nu mai era lung. Citind mereu cele patru evanghelii, vedea dealul Capatanii, urcusul greu, se apropie de Cel ce va fi rastignit, urmarindu-I procesul si se pregateste si el, incredintandu-si sufletul crestin, lui Iisus, simtind ca fariseii il vor condamna si pe el. continuare »

“Frica genereaza frica, iar cinstea sufleteasca, marturisirea si rugaciunea genereaza curaj”

[vodpod id=ExternalVideo.925162&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9806235%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3D%7Cnewest%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cuvant la praznuirea Sf. Valeriu Gafencu, Tg. Ocna, 20 feb. 2010

Vizitati si: Părintele Amfilohie – Despre monahism şi mărturisirea Adevărului