† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

“Cazul Corneanu”. Banatul lui. Ecumenism ratat? – propaganda greco-catolica de tip iezuit folosindu-se de numele unui ierarh ortodox trecut la cele vesnice. Mitropolitul Nicolae Corneanu si diversiunea Ramonei Balutescu sustinuta de episcopul greco-catolic Virgil Bercea de la Oradea.

Nici bine nu s-a dus la cele vesnice mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului ca unii s-au gandit sa ii foloseasca numele pentru a dovedi ca ei au avut dreptate.

Ambitii, erezii, diversiuni, denigrari, calomnii, interese, manipulari etc. se pot asocia usor cu cartea tiparita la editura Emma din Orastie. In aceasta carte, prefatata de un episcop greco-catolic, ni se spune ca gresala mitropolitului banatean a fost o lectie de sfintenie si nu o ratacire. Marturiile despre subiect si le asuma o “atee” care se pretinde a fi aparatoarea postmortem a unui ierarh ortodox.

Am primit, nu demult, o carte numita “<Cazul Corneanu>. Banatul lui. Ecumenism ratat?” editata la EMMA in Orastie, anul 2014. Autoarea cartii este publicista greco-catolica Ramona Balutescu, dar care, dorind sa dea impresia ca este neutra din punct de vedere religios, ne spune ca este atee. Cartea cuprinde, pe langa aspecte frumoase din viata mitropolitului Nicolae si calomnii la adresa unor ierarhi ortodocsi ca PF Daniel Ciubotea, IPS Bartolomeu Anania, PS Daniel de la Varset, PS Lucian Mic de la Caransebes etc., in timp ce la adresa Bisericii Catolice autoarea cartii are doar aprecieri si laude. E drept ca IPS Nicolae a fost un om bland si cu inima mare, o spun toti care l-au cunoscut, dar in cazul acestei carti, contextul in care este folosit numele mitropolitului Nicolae e cu totul altul decat cel ce pare. La prima vedere se da impresia ca este prezentat portretul pozitiv al unui ierarh ortodox român, dar autoarea incearca sa directioneze toata atentia spre a rasturna lucrurile, punandu-le intr-un alt context. Greseala mitropolitului Nicolae (asupra acestui aspect nu ar fi fost cazul sa se mai revina) este vazuta ca un act de dragoste frateasca exemplara contestandu-se deciziile Sfantului Sinod al BOR si canoanele Sinoadelor Apostolice si Ecumenice referitoare la slujirea cu ereticii. Biserica Greco-Catolica are interesul sa sustina acest lucru pentru ca astfel da impresia ca se afla in Adevar. Practic nu este elogiat un ierarh pentru ca este ortodox, ci pentru ca a avut o opinie ca si a lor. Au fost, si inca mai sunt, ierarhi ortodocsi cu calitati exemplare, dar Biserica Greco-Catolica nu are interesul sa ii promoveze atata timp cat nu au incalcat aceste canoane sau, mai bine-zis, atata timp cat nu sunt in acelasi duh.

Nu o cunosc pe “viteaza” autoare, dar din felul in care prezinta lucrurile se observa ca nu are cunostinte teologice si arunca cu mare placere calomnii si denigrari asupra Bisericii Ortodoxe Romane, inclusiv atacuri la persoana. Singurul ierarh ortodox care, in opinia autoarei, ar mai fi de apreciat este Sofronie Drincec de la Oradea, cel care a slujit aghiasma cu episcopul catolic care prefateaza aceasta “opera de arta”. De altfel, Ramona Balutescu, este una dintre vocile banatene prin care catolicismul sustine venirea lui Sofronie in scaunul mitropolitan al Banatului. O fi avand PS Sofronie calitati exemplare si noi sa nu stim de aceasta? Probabil stie autoarea cartii care, in articolele sale, apreciaza “calitatile” actualului ierarh bihorean. Din acest motiv nu consider ca merita sa ma opresc asupra subiectului. Este o clara propaganda greco-catolica folosindu-se de numele ierarhului ortodox Nicolae Corneanu.

In cele ce urmeaza ma voi opri putin asupra prefatei scrisa de episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Acesta sustine ca miscarea ecumenica isi are originile in cuvintele Mantuitorului “Ca toti sa fie una” (Ioan 17;21). Cuvintele Mantuitorului le interpretreaza ca fiind o “unitate in diversitate”, in timp ce, mai jos cu un paragraf spune: “Pentru ca o persoana sa fie ecumenica trebuie sa-si iubeasca si sa-si traiasca credinta sa si valorile care o definesc. Doar avand aceasta baza solida de credinta se poate intelege innoirea permanenta a Bisericii pure, ramanand neschimbate dogmele si traditiile, se poate intelege ce inseamna convertirea inimii pentru a trai Evanghelia… se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu”

La ce se refera episcopul Virgil cand spune: “ramanand neschimbate dogmele si traditiile”? Care dogme si care traditii? Stim ca fiecare cult are crezul sau (dogma sa). Din cate crezuri sunt, pot fi toate adevarate? Pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele? Chiar daca se refera la acelasi Hristos, in multe se contrazic intre ele. Spre exemplu: catolicii cred altfel in Sfanta Treime decat ortodocsii. Apusul, incepand cu 1054 crede ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul (erezia filioque), in timp ce ortodocsii cred ca Duhul Sfant purcede doar de la Tatal (Ioan 15,26). Aceasta e o diferenta de crez referitor la Sfanta Treime. Un alt exemplu e cel al purgatoriului in care Biserica Apuseana crede ca exista un loc intermediar intre iad si Rai, altfel decat cred ortodocsii. Exemple de diferenta de credinta ar putea continua. Ne intrebam care dintre aceste dogme sunt cele care trebuiesc pastrate caci nu putem spune ca fiecare dintre ele sunt adevarate. Nu pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele. Va renunta episcopul unit de Oradea la ereziile sale? Tocmai din acest motiv, pentru a ascunde devierea de la dreapta credinta, ecumenistii spun: “sa nu ne uitam la ce ne desparte, ci doar la ce ne apropie”. Daca ne-am uita la ceea ce ne desparte, adica la invatatura de credinta, cuvantul “ca toti sa fie una” nu ar mai putea fi interpretat de fiecare cum doreste, in functie de interesul urmarit.

Sfantul Apostol Pavel spune: “Exista un domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4;5). Este clar pentru cine vrea sa inteleaga – nu mai multe credinte despre acelasi Domn, ci una singura. In acest capitol Apostolul Pavel vorbeste despre Capul Bisericii care este Iisus Hristos si felul in care trebuie sa credem in Biserica: “Pana vom ajunge toti la unitatea credintei… Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii, ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul – Hristos” (Efeseni 4;5-15). In fiecare perioada a istoriei invatatura lumii a fost diferita de invatatura lui Hristos, chiar daca lumea, in viclenia ei, a folosit si rastalmacit in mod viclean (ca sa nu spun “diplomatic”) cuvintele Mantuitorului.

Despre valul inselaciunii lumii acesteia marele teolog de talie internationala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae spune: “ecumenismul este produsul masoneriei, iarasi vor sa relativizeze credinta… Ecumenismul este panerezia timpului nostru”[1]. Despre, felul in care “lumea” vede importanta respectarii invataturii de credinta se vede si din expresia folosita des de catre sustinatorii ecumenismului care considera ca Biserica Ortodoxa si cea Catolica sunt surori, chiar daca invataturile lor difera in multe privinte, ba chiar se contrazic. In acest sens, parintele Staniloae spune: “Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie”[2]. Biserica Greco-Catolica fiind un rit al Bisericii Romano-Catolice este inclusa in aceasta.

A face ca “toti sa fie una” dupa intelesul lumii acesteia inseamna sa nesocotim toata lupta ce au dus-o martirii Bisericii pentru pastrarea invataturii de credinta. Sa sfidam ce ne-au lasat inaintasii nostri si sa lasam urmasilor nostri un sincretism religios in care sa domneasca haosul. Nu asta vrem. Parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria spunea ca “unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli… Iar daca e vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Duhul Sfant stie… Noi nu.”[3]. Este pe cat se poate de limpede, daca nu se face mai intai unitate de credinta, ecumenismul ramane un simplu act politic pe taram religios.

In ce priveste afirmatia despre originea ecumenismului imi pun intrebarea: “-La 1054, sau la 1700, nu exista acest citat in Sfanta Scriptura?” Cand episcopiile  greco-catolice din Banat si Ardeal (sustinute de Biserica romanao-catolica), actioneaza in instanta bisericile ortodoxe uita de acest mesaj biblic: “Ca toti sa fie una”? Tocmai acum de cand se tinde spre globalism si uniformizare si-au amintit unii de spusele Mantuitorului? Este clar ca ecumenismul e o chestiune de diplomatie prin care, de sus in jos, se promoveaza idei si lozinci dupa modul de gandire al “lumii”. Omul de rand nu are nevoie de ecumenism. Oamenii se pot intelege intre ei si daca sunt de etnii si confesiuni diferite, daca au respect reciproc si nu se urmareste prozelitismul. In acest sens, fostul detinut politic, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa spune: “Miscarea ecumenica este o forma a internationalismului in plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor noi guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar Gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintelor de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o acctiune diabolica si sunt de accord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru”[4]

In textul episcopului greco-catolic de Oradea citat mai sus spunea “…se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu”. Despre acelasi Domn si credinta fata de acelasi Dumnezeu, am lamurit mai sus. Deocamdata nu exista o definitie a ecumenismului si nu s-a clarificat pana unde se poate ajunge in aceasta directie, caci de la a dialoga pana la a te ruga cu ereticii este cale lunga. Ma voi opri putin asupra rugaciunii in comun cu cei de alte credinte, dar inainte de aceasta voi mentiona ce este erezia.

Erezia este orice abatere de la dreapta credinta, intr-un cuvant orice inovatie si orice modificare a dogmelor se numeste erezie. Ereticii sunt cei care marturisesc in invatatura lor aceste modificari ale invataturii de credinta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea despre aceasta: “Daca cineva ar falsifica o parte cat de mica din moneda regala, ar falsifica intreaga moneda. Asa este si cu credinta. Daca cineva ar schimba o iota cat de mica din dogmele Bisericii, ar falsifica intreaga credinta”. Din moment ce Biserica Romei a adus inovatii in invatatura de credinta, este vinovata de ereziile aparute in sanul acesteia. Erezia este hula asupra Duhului Sfant pentru ca prin aceasta s-a falsificat credinta in Sfanta Treime (erezia filioque). De aceea, Sfintii Parinti au oprit prin canoane ecumenice slujirea cu ereticii. Enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848 demasca eresul din Biserica Apuseana. A crede ca acum invatatura de credinta este alta decat in perioada apostolica, sau in perioada sinoadelor ecumenice, este o dovada a ruperii de Adevar.

La anul 50, Apostolii s-au adunat la Ierusalim unde au format primul sinod, numit pana azi Sinodul Apostolic. Canoanele Apostolice 10, 45, 46 si 64 interzic orice comuniune cu ereticii. Asadar, catolicii fiind rupti din Adevar (caci au schimbat invatatura de credinta avuta de Biserica in primele veacuri crestine) sunt eretici. Vezi in acest sens enciclica patriarhilor din rasarit de la 1848, care este bazata pe dogme, canoane si invataturi ale Bisericii primare.

O alta diversiune a episcopului catolic Virgil Bercea este teoria prin care acesta sustine ca “…in ceruri sunt doar sfinti. Acolo nu gasim nici ortodocsi si nici greco-catolici, nici protestanti si nici romano-catolici, ci doar sfinti” recunoscand ca “Biserica este , iar camasa lui Cristos noi, oamenii, am sfartecat-o”. Chiar daca interpretarea sa este alta decat cea oferita de Sfintii Parinti, putem spune ca intr-adevar Biserica este Una, dupa cum se mentioneaza si in crez: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”. Deci nu doua Biserici, sau trei, sau zece… Care estea cea Una a lui Hristos puteti sa vedeti singuri vazand care pastreaza invatatura de credinta neschimbata de la Mantuitorul pana azi. Acum intelegeti domnilor ecumenisti de ce Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului vine doar la Ortodocsi? Doar la ierarhii ortodocsi! Camasa lui Hristos s-a rupt la 1054 cand “oameni” dornici de suprematie s-au considerat infailibili, iar din aceasta mandrie s-a cazut in primele schimbari ale invataturii de credinta. Prima erezie apuseana fiind Filioque. Episcopul Virgil Bercea este sigur ca IPS Nicolae este un sfant, ceea ce nu poate dovedi – astfel, ca totul ramane la o parere personala, ca sa nu spun: minciuna.

In ce priveste afirmatia cu “sfintii din Cer” pot spune ca e o alta diversiune ecumenista deoarece in Imparatia lui Dumnezeu nu au cum ajunge ereticii care, prin ereziile lor, aduc hula impotriva Duhului Sfant. Ar putea spune episcopul Bercea ca “sfintii” declarati oficial pe hartie, de catre Vatican, si reconstituiti din ceara sunt sfinti si in fata lui Dumnezeu? Daca ar gandi aceasta se insala amarnic. Multi sfinti din calendarul Bisericii Ortodoxe au marturisit ca tainele ereticilor nu sunt valide, nici spovedania, nici impartasania, nici botezul, cununia, hirotonia… Acesta este un subiect teologic pe care il vom discuta mai pe larg cu alta ocazie.

Inainte de a incheia, voi prezenta aici doar ce spune sfantul Ioan Iacob Hozevitul (sfintele sale moaste sunt intregi si se pot vedea la manastirea din Hozeva- Ierusalim) referitor la cei care s-au rupt de Biserica lui Hristos si, pentru a-si justifica caderea, denigreaza canoanele: “Iar cativa dintre slujitorii Sfantului Altar de azi, defaima aceste Sfinte Canoane, numind Canoanele insuflate de Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti ai celor sapte sinoade ecumenice si zic: Canoanele de multa vechime pe care o au , au ruginit. Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat mintea si au naparlit, cazandu-le si parul si mustata, facandu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al sfintilor si cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor, ei le calca in picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi”. Sfantul Ioan Iacob se refera aici la ortodocsii care, cuceriti fiind de duhul lumesc, cad in felurite rataciri, dar spusele sale sunt valabile pentru toti cei care marturisesc aceeasi erezie ecumenista.

In prefata acestei carti episcopul greco-catolic de Oradea vorbeste foarte mult de iubire. In cazul in care aceste cuvinte sunt sincere de ce se ajunge ca episcopia condusa de el sa actioneze in instanta parohii ortodoxe in sate unde greco-catolicii au deja locas de cult, dar si in situatii in care se revendica biserica de la un sat intreg- acolo unde biserica greco-catolica are doar 2, 3 credinciosi, sau uneori nici unul.

Cartea prefatata de episcopul greco-catolic Virgil Bercea nu are incuviintarea Bisericii Ortodoxe, iar editura EMMA cu sediul in Orastie are si alte implicatii in propaganda catolicizanta din Ardeal. Pe coperta cartii este mitropolitul ortodox Nicolae inconjurat de doi ierarhi catolici. O fi rupt oare de sinodul din care facea parte? Cu siguranta nu, ci doar se da aceasta impresie. A fost iertat de colegii sai de sinod si a ramas in comuniune cu ei in Biserica Ortodoxa. Acestea sunt peste puterea de a intelege a unor “atei” si catolici care “apara” o falsa ortodoxie.

Catalin Berde – teolog

[1] Rev. “Schimbarea la Fata”, Bucuresti, nr. 2 din Noiembrie 1997, p.8;
[2] “Omagiu memoriei parintelui Dumitru Staniloae”, Ed. MMB, Iasi, 1994, p.93.
[3] “Ne vorbeste parintele Cleopa”, vol.3, 1996, p.75-76.
[4] “Ziua”, ziar central, Bucuresti, 5 dec. 1998, p.8;

Vineri, 28.11.2014, la Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea prin care Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a cerut anularea Hotărârii emise de Consiliului Local Tîrgu Ocna privind retragerea “Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna” – acordat postmortem lui Valeriu Gafencu.

Fiindcă în acest caz sentinţa nu este definitivă, asupra acesteia putându-se exercita o cale de atac, atragem atenţia asupra faptului că maniera corectă de interpretare este una singură: sentinţa pronunţată este rezultatul unui circuit legal şi democratic, specific unui stat de drept, în care unei instanţe de judecată i s-a cerut să se pronunţe asupra unei proceduri netransparente, nelegale şi afectate de imixtiuni nepermise, prin care autoritatea locală a procedat la retragerea unei distincţii civice acordate în deplină cunoştinţă de cauză şi asupra căreia se pronunţase anterior, la o distanţă de timp foarte mică. continuare »

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e calea adevarul si viata. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tW9711nOz5o] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=t6Aasx04rNs]

Curtea Constitutionala a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca “La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii Curtii au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor, transmite Agerpres. Surse oficiale au declarat pentru HotNews.ro ca argumentatia Curtii porneste de la ideea ca cel care vrea sa faca ceva trebuie sa ceara acel lucru, si nu cel care nu vrea.

Prin acest memoriu noi, obştea Sfintei Mănăstiri Paltin – Petru Vodă, respingem cardurile de sănătate în temeiul următoarelor motive:

1. Toate documentele pentru „Dosarul Electronic de Sănătate” (D.E.S.) arată că acceptarea cardului de sănătate se face prin acordul persoanei asigurate. În virtutea dreptului nostru de cetăţeni refuzăm să ne dăm acordul pentru acest card.

2. Toate documentele pentru D.E.S. arată că există posibilitatea legală a autentificării pacientului pe baza codului numeric personal (CNP) sau a codului de asigurat. Drept urmare, cardul de sănătate nu este necesar în mod real pentru funcţionalitatea sistemului D.E.S. Din punctul nostru de vedere cardul de sănătate se prezintă în clipa de faţă ca o formă de fraudare a cetăţenilor români prin una din cele două variante prezentate mai jos ori prin amândouă.

3. Respingerea de către noi a cardului de sănătate este în primul rând un protest al nostru faţă de sistemul de supraveghere electronică generală din România!
Acest sistem încalcă libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere a statelor totalitare. Hitler, Stalin sau Horthy ar fi fost fericiţi să dispună de o asemenea putere asupra cetăţenilor, de asemenea mijloace de supraveghere ce distrug orice intimitate a persoanei şi o transformă în individ controlat de autorităţi. Diferenţa tehnologică între tatuajele şi filtrele organizate de nazişti sau bolşevici şi sistemul actual de supraveghere electronică se suprapune peste aceeaşi patologie a controlului total asupra cetăţenilor. continuare »

[youtube=https://youtu.be/fZ971qfcGgE]

A pune ștampila pe capul unui politician, înseamnă a-și pune soarta întregului popor român și a întregului șir de fii, nepoți și strănepoți în mâinile lui. Să mergi cu frică și cutremur, să știi ce faci! Pentru că a alege însemnă ca îți dai girul pentru acest bărbat cu tot ce face el, cu toate crimele lui, cu toate urgiile lui, cu toate fericirile lui, cu toate închisorile care le face, cu toate anchetele, cu toate bisericile care le face… Până ce nu vom alege un om al lui Dumnezeu care să aibă inspirația Duhului Sfânt, nu ieșim din noroiul în care suntem! Fără Dumnezeu, nimic!

În situatia in care dascalii din scoli invata copii cu paganisme, singura solutie ramane educatia din familie. Parintii sa nu isi lase copii la “serbarile” de Halloween organizate in scoli.

Din pacate multi nu isi dau seama de pericolul ce il reprezinta Halloween pentru viitoarele generatii. Copii nostri sunt invatati de acum cu aceste sarbatori ca si cum ar fi un lucru firesc, o simpla joaca de-a magia. Din pacate, acest duh demonic, caracteristic cugetului american, este preluat de massmedia romaneasca. Asta nu ne mira, stiind ca tot ce este antiromanesc este promovat in massmedia din Romania. Trist este ca multi profesori din scoli sustin si promoveaza in institutiile de invatamant aceasta sarbatoare a vrajitoriei.

Este dureros ca un dascal, indiferent ca ar fi de la tara sau de la oras, organizeaza petreceri de Halloween cu copiii carora le predau la cursuri, in timp ce multi au uitat de ziua recoltei sau de ziua eroilor. Aceasta sarbatoare, pe langa faptul ca e pagana, are si consecinte grave in formarea personalitatii copiilor inca de mici. Multi copii nu stiu care este ziua nationala a Romaniei, sau lucruri importante din istoria tarii, in timp ce toti sunt chemati de profesorii lor sa sarbatoreasca “Halloween” si “Valentine’s day”. Daca e sa fim atenti cine sunt profesorii care promoveaza aceste “sarbatori” observam cu usurinta ca majoritatea dintre ei sunt robi ai anumitor vicii. Nu e greu sa constati ca unii dascali sunt mai preocupati de banchetele de la sfarsitul anului, de “petreceri cu clasa”, in timp ce educatia copiilor lasa de dorit. Cam aceeasi profesori incurajeaza o vestimentatie indecenta la fete si invata copii ca sexul e un lucru firesc indiferent de varsta. Iata cam cine sunt acei profesori care indeamna copii la sarbatoarea Halloween-ului! Ce se va alege de noua generatie?

Promovarea unor astfel de sarbatori este o sfidare fata de jertfelnicia stramosilor nostri. Pentru ce au murit Brancovenii, razesii lui Stefan sau Mihai Viteazul? Cu siguranta nu pentru aceste “invataturi” pe care unii le preiau cu “demnitate” lasandu-se manati de pofte si slabiciuni. Nici pentru ca generatia noastra sa ramana pasiva de educatia urmasilor nostri.

O fetita dintr-un sat apropiat a venit zilele trecute la manastire si a intrebat: “Maicutelor, am auzit ca aveti la manastire un atelier de croitorie. Ati putea sa imi faceti si mie o rochita de vrajitoare? Joi avem la scoala serbare de Halloween si domnul profesor ne-a spus sa ne imbracam in vrajitoare si sa ne mascam” Copilul, in naivitatea lui, nu si-a dat seama de ceea ce cere pentru ca in mintea sa a fi vrajitor i se parea ceva firesc, asa i-a spus profesorul. Practic, acest copil nu mai are nevoie sa fie spalat pe creier caci deja au facut-o dascalii sai din scoala. Singura solutie pentru a salva educatia copiilor e ca parintii sa nu lase copii sa mearga la aceste “sarbatori” organizate in scoli.

ieromonah Eftimie Mitra | Astradrom

• Dorinte de revenire a greco-catolicilor la ortodoxie au fost mai multe, dar momentele politice nu au lasat finalizarea dorita (Ardealul fiind sub ocupatie straina).
• Momentul cel mai important este cel de la 1939 cand ierarhii uniti au semnat in grup revenirea la Biserica din care s-au desprins la 1700. Presiunile si amenintarile papei de la Roma i-a facut sa se razgandeasca.
• La 21 octombrie 1948, la Alba Iulia, intelectuali, preoti, tarani greco-catolici au revenit în masă la ortodoxie.

Cauzele dezbinării

      Odată cu ocuparea Ardealului de către Habsburgi (1698) s-a încercat ruperea românilor de aici de românii de peste Carpaţi. Această rupere trebuia făcută religios, cultural şi politic urmărindu-se totodată un control deplin asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.

       Începând cu anul 1700, împăraţii habsburgi au dus o intensă activitate de catolicizare a populaţiei din zonele cucerite. Pe de o parte se intenţiona izolarea românilor ardeleni iar pe de altă parte recuperarea numărului de credincioşi pierduţi de catolicism prin trecerea la reformă. În acest sens papalitatea şi coroana austriacă aveau un scop comun. Episcopul Romei se gândea la recuperarea numărului de credincioşi iar Habsburgii erau conştienţi că dacă va creşte numărul catolicilor în teritoriile cucerite vor avea mai mulţi susţinători din interiorul imperiului.

       Înainte de ocupaţia habsburgică nu existau români de religie catolică în Ardeal, dar cum între catolicism şi protestantism prăpastiile se adânciseră tot mai mult, atenţia li s-a îndreptat în mod deosebit spre credincioşii ortodocşi care aveau un cult asemănător. Un alt motiv pe care Roma îl avea de a-i converti pe ortodocşii din Ardeal e legat de vechea intenţie de a cuceri cât mai mulţi adepţi din ţările ortodoxe pentru a se extinde până la Constantinopol.

        Deoarece cu toate silniciile impuse românilor ardeleni aceştia au refuzat trecerea la catolicism atât din motive naţionale cât şi din motive de credinţă, papalitatea şi Casa de Habsburg au încercat o altă metodă creând o religie intermediară între catolicism şi ortodoxie: greco-catolicismul sau unirea cu Biserica Romei.

      Românilor li s-a spus că se unesc doar administrativ cu Biserica Romei iar obiceiurile şi învăţăturile de credinţă şi le vor păstra. Chiar şi în această situaţie foarte puţini au fost cei care au acceptat ideea. Marea majoritate a românilor s-au ţinut în continuare de ortodoxie pe care o numeau şi “legea Ierusalimului”. Abia după mai bine de un secol şi jumătate, prin sinoadele Greco-catolice de la Blaj (1872 şi 1882) s-a hotărât schimbarea învăţăturii de credinţă prin care românii deveniţi uniţi cu Roma acceptau, pe lângă subordonarea administrativă, şi dogmele apusene mai exact ereziile filioque, azima, purgatoriul…

continuare »

Sfinții Închisorilor[youtube=https://youtu.be/AKC2LnFjbjA] continuare »

Ieri s-a judecat primul termen al apelului făcut de Procuratură la Curtea de Apel Bucureşti în procesul de dizolvare a Partidului „Totul pentru Ţară” în baza acuzaţiilor de fascism, antisemitism şi activitate împotriva ordinii de stat, urmare a unei sesizări a Institutului „Ellie Wiesel”. În iulie 2013, instanţa Tribunalului Bucureşti respinsese acţiunea Parchetului, considerând-o neîntemeiată. La acea dată judecătorii constataseră că activitatea TPT respectă legile în vigoare, apreciind că asumarea unei relaţii de continuitate cu formula politică omonimă a Mişcării Legionare interbelice nu poate constitui o premisă în susţinerea acuzaţiilor de fascism.
Procuratura a făcut atunci apel, primul termen fiind programat abia ieri, pe 17 septembrie 2014, după un an şi 3 luni. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZwEvCcGoYTI]

Braşovul se pregăteşte să-şi cinstească Sfînta Ocrotitoare

• Manifestările încep încă de joi cu concertele susţinute de artiştii Operei şi Filarmonicii Braşov
• Sîmbătă, de la ora 17.00, va avea loc o slujbă de Maslu săvîrşită de 31 de preoţi şi o impresionantă procesiune închinată marii sărbători a Naşterii Sfintei Fecioare
• Va fi pusă piatra de temelie a Monumentului Imnului de Stat al României, care va fi ridicat pe locul unde „Deşteaptă-te Române“ s-a cîntat pentru prima dată

În 8 septembrie, întreaga suflare creştină va prăznui ziua „Naşterii Sfintei Fecioare Maria“, Ocrotitoarea Braşovului. Ca în fiecare an, vor avea loc manifestări religioase şi culturale, pentru a le aminti braşovenilor că Sfînta Fecioară este, de cîţiva ani, ocrotitoarea oraşului, dar şi pentru a conferi un aer de sărbătoare Braşovului. Va avea loc o mare procesiune închinată marii sărbători a Naşterii Sfintei Fecioare, o slujbă de Maslu săvîrşită de 31 de preoţi, dar şi două concerte susţinute de artiştii Operei şi Filarmonicii Braşov. Anul acesta, marea sărbătoare va fi marcată şi de semnarea unui protocol între „Ordinul Suveran al Sfintei Fecioare Maria“ şi Biserica „Sf.Treime – Tocile“, protocol care va pune piatra de temelie a Monumentului Imnului de Stat al României, care va fi ridicat chiar pe locul unde „Deşteaptă-te Române“ s-a cîntat pentru prima dată, în Grădina lui Ţimăn. continuare »

Vi se pare că Biserica Ortodoxă se interesează prea puţin de criza mondială, şi acest lucru vă roade. Cum „se interesează prea puţin”? Cine ar putea dori pacea mai mult decât chinuiţii şi mucenicii? Asta o scriu nu ca laudă de sine, ci doar mărturisind faptele istorice confirmate. Şi pe limba dvs. puteţi găsi cărţi, istorii şi însemnări de călătorie în care sunt descrise pătimirile şi chinurile de veacuri ale popoarelor ortodoxe. Acestea, însă, arată doar o măruntă parte a nedescrisului adânc de pătimire prin care au umblat sute de ani popoarele ortodoxe. Dacă popoarele bogate şi libere doresc pacea, ele o doresc, mă tem, pentru o viaţă în confort, neaducătoare de folos; iar când popoarele chinuite şi sărace doresc pacea, ele o doresc ca pe o odihnă trebuincioasă. Este firesc, deci, pe deplin firesc ca Biserica Ortodoxă,ca ocrotitoare şi hrănitoare a sufletului popoarelor ortodoxe, să dorească din toată inima pace în lume – pacea, nu războiul. De aceea se înalţă dimineaţa şi seara în bisericile noastre rugăciuni „pentru pacea a toată lumea”. De ce rugăciuni? Fiindcă noi, ortodocşii, credem că pacea pe pământ este dar al lui Dumnezeu, la fel ca vremea bună, şi rodirea, şi ploaia, şi sănătatea, şi însăşi viaţa. De aceea ne rugăm Dăruitorului tuturor darurilor bune să dăruiască pace lumii.

Ştiţi şi dvs. că pacea este o urmare a virtuţii, nu o chestiune de abilitate. Ştiţi că îngerii lui Dumnezeu, deasupra peşterii de la Betleem, în cântarea lor au vorbit mai întâi şi apăsat despre slăvirea lui Dumnezeu, şi apoi despre pacea pe pământ: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu,şi pe pământ pace, întru oameni bună voire. Cei ce nu încep prin a-L proslăvi cu credinţă şi rugăciune pe Făcătorul lor Cel Preaînalt cum pot avea pace în suflet, şi cum pot da lumii ceea ce n-au în sine? Apoi, ştiţi spusa lui Pavel despre Hristos: El este pacea noastră. Şi ce să mai zic? Ştiţi toată Evanghelia lui Hristos, care este în esenţă singura Carte despre Pace care există în lume. Şi ştiind toate acestea, cum aţi putea şi dvs. să gândiţi altfel decât că pacea este urmare a virtuţii, nu o chestiune de abilitate, şi că pacea poate fi atinsă doar prin virtute, nicicând prin abilitate? Luaţi ca exemplu o familie în care bărbatul şi femeia, amândoi fără virtute, păstrează pacea între ei doar prin abilitate. Oare pacea dintr-o asemenea familie poate fi trainică? Iar în familia unde Dumnezeu este slăvit, unde domneşte cinstea, acolo nu se vorbeşte despre pace, fiindcă în ea este deja pace de la sine, ca urmare a virtuţii. La fel, să zicem, precum căldura sau lumina este urmare a focului. Aşa este şi într-un popor, şi în întreaga omenire. Dacă virtutea n-ar fi şubrezită în lume, nu s-ar vorbi atâta despre pace. continuare »

MEDIAFAX: Festivitatea a durat doua ore, in cadrul ceremoniei fiind inclusa si o slujba de sfintire a noii piste, oficiata de mitropolitul Moldovei si Bucovinei IPS Teofan si de episcopul romano-catolic Petru Gherghel.

ZIARUL DE IAȘI: Slujba de sfinţire a pistei, oficiată în comun de ÎPS Teofan şi PS Gherghel, şi cuvântările celor doi clerici vor avea loc în intervalul 9,50-10,15.

Este un alt eveniment ecumenist al mitr. Teofan, prins în flagrant pentru a n-a oară. Dacă pe 17 mai 2014 a participat la beatificarea unui catolic mort în închisorile comuniste, în timp ce Sfinții închisorilor stau încă necanonizați, ieri 21 aug. mitr. Teofan “sfințește” împreună cu un eretic lepădat și anatematizat de Biserică… pista unui aeroport. Nu mai poți găsi explicații cum unii preoți sau stareți de mănăstiri pot să tacă în continuare față de faptele ecumeniste ale acestui ierarh! Ce să crezi? Că sunt plătiți ca să tacă? Dar vorba Părintelui Justin: Măi, din el nu mai poți face unul mai bun, dar mai rău da.

Va trebui să defilăm cu ei până la împărtășirea cu ereticii din același potir și atunci vorba Părintelui Arsenie Boca: La iad, cu arhierei cu tot, Ferească Dumnezeu! Nimeni nu poate dori cuiva așa ceva, chiar și pentru ultimul musulman ce a ucis mii de oameni trebuie să dorim venirea la Ortodoxie și mântuirea. Dar când Domnul te-a uns Înalt Prea Sfințit slujitor al Său, când administrezi bogăția veșniciei – Ortodoxia, mai poți face rabat de la ea pentru ceva din lumea aceasta? Care-i prețul? viața sau Viața? Onorabilă, ca și în alte funcții, ar fi recunoașterea nevredniciei de a duce după norme (în cazul nostru Sfintele Canoane) postul ocupat. Sau asumarea posturii de păstor și încredere în turma care îți va fi alături în caz de prigoană. Dar în niciun caz calea compromisului cu erezia ereziilor, care duce la pierderea propriei mântuiri și rătăcirea turmei de la Calea cea dreaptă. Problema este că pentru astfel de ierarhi Sfintele Canoane sunt reguli lumești, iar contextul special în care au fost pronunţate anatemele de către Sinoadele Ecumenice față de erezii precum monofizismul, papismul, a fost un context caracterizat ca unul al dezbinării, al lipsei de acord în formularea învăţăturii de credinţă şi al lipsei de iubire frăţească.

Mai mult decât fotografiile, proba evidentă a înregistrării video, nu poate fi tăgăduită de alte explicații din partea reprezentanților mitropoliei și a acoliților lor. Să ne punem cu credință nădejdea în Sfânta Parascheva, căci nu le va mai permite mult batjocorirea Ortodoxiei!