† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aaFtfVncsUg] Foste biserici catolice sunt acum librării, centre de sănătate şi chiar restaurante. Statisticile arată că, săptămânal, se închid două biserici catolice în Olanda, pentru că localnicii nu mai sunt aşa de credincioşi.

Bisericile închise donează preţioasele obiecte religioase ţărilor mai credincioase din America Latină. O catedrală din Republica Dominicană se bucură de noul său altar de marmură, în timp ce biserica din care provine acesta este transformată într-un centru de sănătate.

În ultimii ani, preţioasele obiecte religioase au fost adăpostite în beciurile parohiilor romano-catolice din Olanda. Acum, spaţiile religioase închise vor căpăta un alt mod de întrebuinţare.

În ciuda faptului că este foarte uşor să transformi o biserică într-un restaurant, oamenii se simt inconfortabil să ia cina înconjuraţi de obiecte religioase.

În ultimii 40 de ani, peste 200 de biserici catolice din Ţara Lalelelor au fost demolate şi alte 150 transformate în librării, centre de sănătate şi restaurante.

Reprezentanţii celor 18 culte din ţara noastră se vor întâlni joi, 26 aprilie 2012, în cadrul Consiliului Consultativ al Cultelor din România. Întrunirea cu tema Sănătatea – dar al lui Dumnezeu şi responsabilitate umană va avea loc la Palatul Patriarhiei sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României.

Mai multe informaţii despre ordinea de zi a acestei întâlniri a oferit pentru Radio TRINITAS Consilierul Patriarhal George Grigoriţă, de la Cancelaria Sfântului Sinod.

„La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în România s-a constituit Consiliul Consultativ al Cultelor din România. În ordinea de zi a acestei şedinţe sunt mai multe puncte. Printre ele am putea remarca semnarea statutului de organizare a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, iar apoi o dezbatere pe tema Sănătatea – dar a lui Dumnezeu şi responsabilitatea umană. Aici va fi discutată problema sănătăţii în contextul românesc actual, apoi se vor evidenţia anumite puncte de vedere privitoare la sistemul de continuare »

Pasapoartele biometrice au fost introduse in 2004 pentru combaterea fraudei. Insa, in contextul in care in Europa inca circula documente false, deputatii europeni cer Comisiei Europene sa ia in considerare reevaluarea regulilor privind emiterea de pasapoarte biometrice in UE.

Conform estimarilor citate de deputati, intre 500.000 si 1.000.000, din cele 6,5 milioane de pasapoarte biometrice ce se afla in circulatie in Franta, sunt false. Conform unui studiu facut de guvernul local din Roermond, Olanda, 21% din amprente sunt ne-verificabile.
continuare »

Şeful Direcţiei Generale de Paşapoarte, Aurel Sime, a declarat ca mai multe puncte mobile pentru colectarea şi onorarea cererilor de paşapoarte electronice vor fi înfiinţate, zilele acestea, în Oradea, Sălaj, Suceava, Rădăuţi, Botoşani şi Iaşi.[…] Precizez că putem onora doar cererile pentru paşaportul electronic, pentru a avea timpul necesar să personalizăm acest act.

Chestorul Aurel Sime, a vorbit şi despre următorul proiect: imprimarea unui nou tip de paşaport temporar. […]

| EVZ.ro

Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.

Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).

Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: “Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala.”
continuare »

Academicianul Dinu C Giurescu, un neobosit luptator pentru interesele nationale romanesti, considera ca statul roman se apropie de o dezintegrare. Afirmatia se bazeaza pe analiza cunoscutului istoric, aducind ca argument cedarea pe nimic a resurselor naturale si a vinzarii actiunilor statului roman din companii strategice.

Iata gandurile academicianului Giurescu, ce vor fi detaliate in emisiunea de azi :

“Când vinzi resursele minerale, practic falimentezi o ţară şi o ştergi de pe harta lumii.
O asemenea vânzare este, alături de regionalizare, cea mai dură lovitură dată integrităţii statului român.
În condiţiile actuale mai ales, când globalizarea şi-a dovedit din plin limitele, când fiecare ţară îşi conservă resursele ca o temelie a existenţei statale, preşedintele, guvernul şi majoritatea parlamentară a României, vor să dea aproape de pomană, bogăţiile ţării.
Ce se ascunde în spatele acestor lucruri, lăsăm pe fiecare din dvs. să judecaţi. continuare »

Au început de la animale – cipuri în urechi, le-au pus peceţile acestea, nişte clame agăţate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulaţiei sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat… Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populaţia prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din ţară şi s-au dus argaţi în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociţii copii care sunt aruncaţi pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poţi avea în braţele tale. continuare »

Notițe pentru predică
Pr. Arhim. Marcu  Manolis

 Astăzi sărbătorim dătătoarea de viață  Înviere a Domnului și Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Învierea Domnului este Sărbătoarea Sărbătorilor  și  încununarea mântuirii noastre întru Hristos. Este  completa dispariție a păcatului și întoarcerea omului la condiția primordială de fericire. Reprezintă revenirea noastră la starea în care ne aflam înainte de neascultare, prin participarea din nou la viața veșnică și intrarea în Împărăția Cerurilor. Este adevăratul Paște. Așa cum sclavii israeliți au părăsit robia lui Faraon, așa și pe noi, acum, Învierea Domnului ne-a eliberat de sub captivitatea  Diavolului, ca să putem pleca din Egiptul patimilor către pământul promis și către adevărata viața întru Hristos. Prin aceasta, de la moartea pricinuită de păcat ne-am reîntors la viața adevărată și de la adâncul iadului ne-am urcat la cerul nemuririi și al libertății întru Hristos. Înainte eram copiii păcatului, pruncii diavolului, fiii întunericului și ai pierzării, iar El ne-a dat puterea să devenim fiii lui Dumnezeu. Izbăvirea noastră din păcat și înfierea ca fii ai lui Dumnezeu ne dau siguranța fermă că vom trăi și ne vom bucura de plinătatea harului și al adevărului, dăruite nouă de către Domnul, căci noi am văzut și am cunoscut pe Hristos Înviat, învingător al morții, ca rezultat al păcatului săvârșit de noi. Așa cum Adam, spune Apostolul Pavel, când a păcătuit, prin el a păcătuit  întreaga omenire, fiind condamnată la moarte, așa și Hristos când a înviat, învingând păcatul, cu el a înviat întreaga omenire.   Căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia ( I Corinteni 15,22 ). Deci văzând noi că Învierea Domnului reprezintă victoria împotriva păcatului, suntem datori să o sărbătorim ca fiind și ziua propriei noastre victorii asupra păcatului, deci ca pe ziua propriei noastre învieri. continuare »

Aşa au lucrat totul ca şi cum s-ar fi străduit să-şi coasă propriile lor guri

Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a zis, încă fiind viu: «După trei zile Mă voi scula». Porunceşte, dar, să se întărească mormântul până a treia zi, ca nu cumva venind ucenicii Lui să-L fure şi să spună norodului că a înviat din morţi. Şi va fi rătăcirea cea de pe urmă mai mare decât cea dintâi ^{Matei 27, 62-64}.

Totdeauna înşelăciunea se prinde în propriile ei lanţuri şi fără să vrea dă mână de ajutor adevărului. Uită-te! Trebuia să se creadă că Hristos a murit, că a fost îngropat şi că a înviat. Şi despre toate acestea duşmanii Lui ne fac dovada. Uită-te că înseşi cuvintele lor ne dau mărturie de toate acestea. Ei spun: „Ne-am adus aminte că amăgitorul acela, încă fiind viu”; deci a murit; „După trei zile Mă voi scula”. Porunceşte, dar, să se întărească mormântul”; deci a fost înmormântat; „Ca nu cumva să vină ucenicii Lui să-L fure”; deci, dacă va fi întărit mormântul, nu se va putea face nici o viclenie. Nici una. Prin urmare dovada învierii a ajuns de necontestat tocmai prin cele propuse de voi, nu s-a făcut nici o viclenie, pentru că mormântul a fost pecetluit. Iar dacă nu s-a făcut nici o viclenie şi s-a găsit mormântul gol, atunci negreşit a înviat. Ai văzut cum arhiereii şi bătrânii poporului, chiar fără voia lor, au luptat pentru dovedirea adevărului?

Tu însă uită-mi-te la dragostea de adevăr a ucenicilor! Nu ascund nimic din cele spuse de duşmani, chiar dacă spun lucruri de ocară. Iată îl numesc pe Hristos „amăgitor” şi nu o trec sub tăcere. continuare »

Mitropolitul Vladimir este rugat să nu permită premierului Vlad Filat să urce în scena din faţa Catedralei Mitropolitane în noaptea Învierii şi să nu-i înmâneze Focul Haric atât timp cât acesta nu se va pocăi public. Apelul este făcut de către un grup de tineri ortodocşi. Aceştia spun că Vlad Filat este autorul „fărădelegii nediscriminare”, care ar urmări subordonarea majorităţii creştine faţă de minoritatea sexuală.

În apelul către Mitropolit, tinerii ortodocşi, din diferite parohii ale Bisericii Ortodoxe, spun că sunt îngrijoraţi şi indignaţi, în acelaşi timp, de faptul că i s-a permis şi în acest an prim-ministrului Vlad Filat să finanţeze, să organizeze şi să răspândească creştinilor Focul Haric în seara Învierii.

„Acest şef de guvern a rănit şi continuă să rănească Biserica Ortodoxă. Acesta nici nu se mai sfieşte să arate ura faţă de Biserică şi faţă de tot ce înseamnă normalitate şi valoare. Mai mult, am fost martorii începerii unei represiuni anti-bisericeşti nemaivăzute la noi din perioada bolşevică, în special prin percheziţionarea bisericilor, intimidări, dezinformări şi cenzurarea dreptului la libera exprimare”, a spus Ion Pelin, membru al grupului de iniţiativă, la o conferinţă de presă. continuare »

Cultul şi asceza, componente ale vieţii duhovniceşti ortodoxe[1]

de Preot Gheorghe D. Metallinos,
profesor emerit al Facultăţii de Teologie,
Universitatea Atenelor, Grecia[2]

1. Viaţa duhovnicească şi teologia bisericească

Instituirea vieţii Bisericii, în realizarea ei locală şi mondială, are un scop unic şi neclintit: calea spre îndumnezeire a membrilor ei, adică integrarea lor desăvârşită (I Tes. 5: 23) în Trupul lui Hristos, fapt care reprezintă ţinta şi ţelul absolut al vieţii creştine. Posibila schimbare a acestui scop înseamnă în mod automat înstrăinarea Bisericii (în partea ei umană) şi reducerea ei la o grupare lumească (asociaţie, corporaţie etc.), în consecinţă, pierderea caracterului ei. De altminteri, falsificarea esenţială a Creştinismului, care alterează radical fiinţa lui, este considerarea lui ca o ideologie creştină sau un sistem de adevăruri[3], pe care credinciosul este chemat să să le accepte, pentru a-şi contura în mod analog viaţa. În cazul acesta, cineva învaţă Creştinismul, aş cum învaţă o anumită lecţie de şcoală. Dar Creştinismul nu este pur şi simplu o lecţie, ci mai întâi de toate o pătimire. Se oferă ca viaţă, ca integrare într-un mod de viaţă în Hristos, nou şi descoperit, adică viaţa pe care a introdus-o în istorie Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. Credinciosul este chemat să ajungă, pe o cale concretă, la momentul în care să aplice şi pentru sine mărturisirea Sfântului Apostol Pavel: nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2: 20). Acest fapt înseamnă luarea chipului lui Hristos în interiorul credinciosului, conform aceluiaşi Sfânt Apostol: Hristos va lua chip în voi (Gal. 4: 19).

Această cale, care echivalează cu procedura de vindecare a existenţei umane[4], este tocmai viaţa duhovnicească sau viaţa în Sfântul Duh. Acest lucru înseamnă participare la harul nezidit dăruit de către Sfântul Duh, care se sălășluiește în omul ce face asceză ca Împărăţie a Cerurilor (Împărăţie Cerească) şi se arată ca şi cale în Sfântul Duh. Destinaţia omului este să trăiască în lumina treimică şi sfântă, ca să fie într-adevăr om şi seamăn, iubind cu adevărat pe Dumnezeu şi pe aproapele său, în limitele bunei credinţe şi ale altruismului iubitor, după cuvântul apostolic: cu înţelepciune şi cu dreptate şi cu cucernicie să trăim în veacul de acum (Tit 2: 12). continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=SdQkW3U7Dy8]

Creştinii ortodocşi şi realitatea contemporană[1]

                                                           de Preot Gheorghe D. Metallinos, profesor emerit al
Facultăţii de Teologie,
Universitatea Atenelor, Grecia[2]

1. Epoca noastră este pecetluită în mod categoric de o nouă condiţie istorică, şi anume Noua Ordine Mondială a lucrurilor, care este determinată, cât priveşte începutul, de Războiul din Golf[3] şi distrugerea aşa-numitului Socialism existent[4], al cărui gol s-a grăbit să-l acopere Monarhia absolută mondială care a apărut, adică Pacea Americană (Pax Americana), care transferă lumea noastră, retrospectiv, la unitatea Păcii Romane (Pax Romana) şi la ceea ce aceasta poate să cuprindă pentru om şi lume. După cum atunci, aşa şi în zilele noastre, umanitatea este încadrată într-un sistem mondial de politică şi de valori, care controlează şi formează la nivel global, prin intermediul educaţiei omogenizate şi a mijloacelor de informare în masă care sunt dirijate, pe om şi societatea lui, ca pe un om planetar şi o societate planetaro-holistică.

În acest cadru a fost mitizat anul 2000, care este considerat inaugurarea pregătitei Noii Ere. În bibliografia imensă şi specifică mereu crescândă, Noua Ordine se află, în genere, în legătură cu Noua Eră (New Age), altfel spus, cu perioada care se doreşte să urmeze epocii lui Iisus Hristos, adică perioadei care este pecetluită de învăţătura Lui. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=kUiaf7DnmG8&feature=player_embedded]

Pentru aderarea la UE, Basarabia este obligata sa aprobe legea antidiscriminare, ce ofera drepturi minoritatilor sexuale, religioase s.a., drepturi care contravin moralei crestin-ortodoxe si reduc insusi drepturile majoritatii. Dar, spre deosebire de Romania, in Basarabia preotii sunt mult mai uniti si reusesc sa tina piept tavalugului evreopean, sionist ce vrea sa spurce si ultimul taram romanesc, inca nealterat decat de ciuma bolsevica.

Este de admirat si de luat exemplu cum se mobilizeaza preotii basarabeni, alaturi de ierarhii lor, prin conferinte, emisiuni tv, actiuni in strada, scrisori catre conducerea tarii, pentru a pazi trupul Bisericii de spurcaciunile occidentale. Ultima actiune a fost un sir de conferinte, avandu-i ca invitati din Grecia pe renumitii teologi Părintele Profesor Emerit Gheorghe Metallinos, prof. de Liturgică a Universităţii Teologice din Atena si dl. Dimitrios Țelenghidis, prof. de dogmatică ortodoxă a Universităţii Aristotelice din Tesalonic, ucenicul Cuv. Paisie Aghioritul, alături de traducătorul Ioan Croitorul, profesor al Facultăţii de Teologie din Târgovişte (România), toti luptatori pentru apararea Ortodoxiei.

Incident cu adevarat discriminatoriu

Exact la sosirea pe aeroportul din Chisinau distinsii profesori din Grecia, Parintele Metallinos si domnul Telenghidis au fost opriti de politia moldava si au primit ordin ca sa se intoarca cu primul avion inapoi in Grecia. Dupa cateva ore prin trimiterea de avocati in specializarea Drepturilor Omului li sa permis accesul in Rep Moldova, si aceasta numai cu amenintarea celor de la Mitropolia Moldovei cum ca vor fi chemati ziaristii si se va creea un scandal international. Se pare ca oamenilor de stat din Rep Moldova nu le-a placut tema simpozionului si anume ”Uniunea Europeana si rezistenta ortodoxa”

continuare »

Recentele proclamări de noi sfinţi^[i], în masă, de către Biserica Ortodoxă, prin acţiunea Patriarhiei Ecumenice, dar şi de către Biserica Rusiei, mi-au stimulat cugetările care urmează în privinţa unui aspect esenţial al procedurii „recunoaşterii” Sfinţilor în tradiţia ortodoxă.

1. Tradiţia patristică ortodoxă atribuie caracterizarea de Sfânt^[ii] acelor persoane care au ajuns la îndumnezeire şi constituie mărturisitorii acesteia [ai îndumnezeirii] în cadrul istoriei. Conform Sfântului Ioan Damaschin, cinstim pe Sfinţi ca pe unii care sunt „uniţi cu Dumnezeu după alegerea voinței și Îl primesc pe Acesta să locuiască în ei și, prin părtășia cu El, ei se fac prin har ceea ce este El prin fire”. Sfinţii sunt „bisericile însufleţite ale lui Dumnezeu, corturile Lui însufleţite”, pentru că „prin intermediul minții, Dumnezeu S-a sălășluit în trupurile lor”.^[iii].

Unul dintre cele mai îngrijorătoare simptome ale vremii noastre – rod al înstrăinării adânci a criteriilor noastre teologice – este abordarea mântuirii, şi în consecinţă, şi a sfinţeniei, prin prisma eticii, în cadrele strădaniei morale şi ale îmbunătăţirii omului. Datorită instalării treptate a predominării criteriilor umaniste şi moraliste, îndumnezeirea a ajuns să fie considerată un fapt moral, iar nu unul ontologic, o schimbare „după har” a continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TwQlCXE8I9g]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=hpasJYXKlig]

Preacuviosi si preacucernici parinti, preacuvioase maici, iubiti pelerini si iubiti credinciosi.
Ziua de astazi reprezinta o intreita bucurie cu un intreit har peste har, avand in vedere importanta ei si anume este praznic imparatesc (si anume) Bunavestire. Pentru ca astazi este duminica a patra din Post prin care sfantul apostol si evanghelist Marcu ne aminteste de importanta rugaciunii si a postului, prin acea vindecare minunata pe care o face Iisus Hristos Dumnezeu acelui copil lunatic. Si a treia mare bucurie, faptul ca astazi, aceasta duminica este inchinata Sfantului Ioan Scararul.
Desigur, cuvantul va fi putin mai lung, dar oricum nu intreit. Si voi incerca sa fac o sinteza acestor foarte importante momente din viata postului si din viata noastra- urcusul nostru duhovnicesc.
Ne amintim ca in prima duminica a sfantului si marelui post, am serbat cu totii bucuria biruintei Ortodoxiei, care desigur, e reprezentata in mod special prin victoria sfintelor icoane impotriva iconomahilor –cei care, desigur, tagaduiau ca harul lui Dumnezeu s-ar revarsa si prin aceste frumoase imagini, care sunt imagini ceresti expuse ochilor nostri trupesti. Si a doua duminica, ca nu cumva sa ramanem doar la ceea ce se vede: la pictura, la pereti, la catapeteasma, la icoane, la cruci, Sfintii Parinti au randuit sa fie serbat Sfantul Grigorie Palama, cel care a sintetizat dumnezeiasca invatatura despre energiile dumnezeiesti necreate. Deci, in spatele a ceea ce se vede si ne-am obisnuit si ne-am bucurat in Duminica Ortodoxiei, vine a doua duminica si ne spune: da, dar nu numai aceasta este Ortodoxia. In spatele a ceea ce se vede este si ceva nevazut si anume harul dumnezeiesc necreat si desigur, slava lui Dumnezeu pe care o vedem si pe aceea. continuare »