ORTODOXIA
între mondializare și
Trupul Tainic al lui Hristos

Pr. Prof. Dr. Mihai Valică
joi, 29 martie 2012, orele 18,
Sala de conferinţe a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Un eveniment sustinut si recomandat de
BUCOVINA PROFUNDĂ

Joi, 29 martie 2012, orele 18:00 vă invităm la conferința susținută de  Pr. Prof. Mihai Valică cu tema “Ortodoxia între mondializare și Trupul Tainic al lui Hristos”. Conferința va avea loc în Sala Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, str. Vasile Bumbac, nr. 14 , Suceava

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=S7vCIYUrBOk]

Extras din video: Nefericita intamplare cand oamenii, cautand acelasi lucru, totusi nu se inteleg. Crec ca principala pricina pentru care oamenii nu se inteleg intre ei ramane mandria. Mandria este o stare in care omul crede ca este mai drept, mai bun, mai destept decat celalalt. Iar varful mandriei este cand omul se crede chiar mai bun decat Dumnezeu si mai indreptatit sa hotarasca si sa actioneze cu privire la sine si la alti oameni, in aceasta viata. Cea mai mare pacoste in lume este mandria si cel mai rusinos si mai, pana la urma, neindreptatit pacat. Sunt fel de fel de pacate pe lumea asta, care se nasc din porniri firesti, care se imbolnavesc, dar pacatul mandriei n-are nici un fel de indreptatire. El face rau, fara vreo iertare si vreo nevoie pe care sa o aiba omul. Si cred ca despre asta este cartea asta pana la urma. Despre cum iti poti cheltui viata zadarnic, slujind niste ganduri mincinoase, care nu te reprezinta, dar si despre aceea cum dragostea acopera o multime de pacate. continuare »

De ce mucenicii (desigur, drep-credincioși) pot fi cinstiți deplin
încă de dinainte de canonizarea oficială

conform Sfinților renașterii isihaste
Nicodim Aghioritul și Athanasie din Paros

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=j_P27pGc6zQ] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=E4vaAchbzco]

Alocuțiunea cuprinde următoarele:

– Despre asemănarea dintre canonizarea Sf. Constatin Brâncoveanu și acelor dimpreună cu dânsul (care nu au fost condamnați din motive religioase, ci li s-a oferit ca „șansă” mincinoasă lepădarea de Hristos, pe care lepădându-o, s-au sfințit) și problema canonizării celor care au mărturisit în închisorile comuniste, care, de asemenea, dincolo de motivele încarcerării lor (motive politice, asimilate politic sau chiar și numai penale), au refuzat șansa eliberării condiționate de lepădarea de Hristos (care era punct central în re-educare, în formarea „omului nou”, comunist). continuare »

[slideshow]Slavă lui Dumnzeu şi Maicii Sale pentru încă o minune văzută de zeci de oameni şi la care am participat alături de un grup de monahi de la Mănăstirea Petru Vodă, minune ce s-a întâmplat la conferinţa, deja cu tradiţie, susţinută la Iaşi, pe data de 19 martie 2012, la Teatrul Luceafărul. Și de data aceasta, minunea s-a întâmplat în mai multe rânduri, în văzul tuturor, unii reuşind să şi surprindă cu aparatele video momentul în care dintr-o răcliţă a izvorât mir, izbucnind exact ca un iezer, încât a curs şi pe procovăţul care era sub raclă. Dar prima dată a izvorât mir dintr-un craniu, ce fusese al unui deţinut căruia i-a fost secţionat capul cu un fierăstrău. Au fost aduse spre închinare sfinte moaşte de la Aiud, o coastă, un craniu, apoi de la Mănăstirea Petru Vodă, Părintele stareţ Justin Pârvu a dăruit fratelui Danion o coastă din sfintele moaşte ale poetului martir Radu Gyr şi o parte din veşmântul Sfântului Ilie Lăcătuşu. Din mila Domnului, familia poetului Radu Gyr a hotărât ca moaştele poetului şi ale soţiei sale să fie dăruite spre închinare Mănăstirii Petru Vodă, ce are unul din hramuri pe Sfinţii închisorilor. Astfel, alături de alţi doi titani mărturisitori din temniţele comuniste, Părintele Gheorghe Calciu şi Părintele Atanasie Ștefănescu, acum credincioşii pelerini ce vin la Petru Vodă se pot închina şi moaştelor poetului Radu Gyr, care din momentul aducerii au săvârşit o minune. Mai precis, o persoană demonizată a început să se manifeste în prezenţa lor, spunând că simte o forţă puternică ce nu o lasă să se apropie de sfintele moaşte. continuare »

Închisoarea îţi creează condiţii aparte. Celula devine chilie de rugăciune, hrana, prilej de asceză, izolarea, lepădarea de bunurile şi bucuriile vieţii, prilej de trăire în sărăcie, curăţie şi feciorie. Necunoscutul, prilej de încredinţare în purtarea de grijă şi în voia lui Dumnezeu. Ascultarea cere un superior (Duhovnic) căruia să i te supui şi Dumnezeu ne-a oferit şi acest dar prin prezenţa preoţilor. Făceam ascultare şi faţă de programul impus de stăpânirea lumească, act de pedagogie Divină, în care voia ta intră în chip conştient în subordinea Voii Divine.

Nu e aceasta condiţia monahului? Lepădarea de lume, luarea Crucii şi acceptarea Voii lui Dumnezeu? După „cin” nu eşti monah. Poţi folosi însă această condiţie pentru creşterea ta duhovnicească, asumându-ţi suferinţa pentru greşelile proprii, aşa cum şi-a asumat-o tâlharul de pe cruce sau Căpitanul la Jilava: „Stau aici pentru păcatele mele” – mirean fiind după starea civilă, în societate, dar monah după duh.

Dumnezeu iubindu-ne, văzând gândul şi strădania noastră de a-L sluji, ne-a pus în condiţii care ne dădeau posibilitatea să-I oferim o fiinţă integral purificată (trup şi suflet) spre jertfire. continuare »

Şansele de a bloca vânzarea terenurilor către străini după 2013 sunt extrem de reduse, pentru că este aproape imposibil de modificat tratatul de aderare a României la UE, care conţine această clauză, a declarat miercuri la un seminar ministrul Agriculturii, Stelian Fuia.

“Ca să închidem un subiect care a fost de ceva timp în dezbatere – vânzarea terenurilor către străini. S-a făcut multă vorbire de către multe persoane în ultimul timp ce trebuie să facem noi ca să blocăm vânzarea terenurilor către străini din 2013 încolo”, a spus Fuia. El a adăugat că cei care au “făcut vorbire” au uitat să citească textul tratatului de aderare.

“Noi am acceptat prin tratatul de aderare această clauză, această obligaţie, că la 31 decembrie 2013 vom liberaliza piaţa terenurilor agricole. Şi cine vorbeşte astăzi că vom putea impune un moratoriu de câţiva ani de zile se înşală. Ar trebui să ne uităm ce tratat de aderare al unei ţări care a aderat după 2004 a fost modificat vreodată, până la ora actuală. Deci şansele de a bloca vânzarea terenurilor către străini după 2013 sunt aproape de zero. Asta nu înseamnă că nu vom face demersuri”, a spus el. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs]

Mitropolitul Serafim de Pireu, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii praznicale din Duminica Ortodoxiei din acest an (2012), a anatematizat printre alţi eretici vechi pe ereticii monofiziţi, monoteliţi şi monergişti, pe Dioscor şi Sever, pe Varlaam şi Achindin, dar şi pe papa Benedict al 16-lea şi pe cei ce se împărtăşesc cu el, pe Martin Luther, Calvin, Zwingli şi regele Henric al VIII-lea şi toate ramurile protestantismului, pe rabinii iudaismului şi pe musulmanii care hulesc Sfânta Treime, ca şi pe membrii societăţii anonime “Turnul de veghe” – martorii lui Iehova, pe cei care nu primesc Sfintele Sinoade a toată lumea – al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea, şi în cele din urmă pe cei care predică şi învaţă panerezia ecumenismului sincretist – inter-creştin şi inter-religios.

| Pelerin ortodox

Cititi si:
Interesanta și importanta rânduială, precedată de câteva necesare precizări teologice: VIDEO CU “ANATEMELE” MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

DE LA PATRISTIC LA POSTPATRISTIC
DEZICEREA DE SINE A CONDUCERII ORTODOXE 

pr. Gheorghios D. Metallinos, Profesor Onorific al Universităţii din Atena

Comunicare susţinută în cadrul conferinţei „Teologie patristică şi erezie postpatristică”, organizată de Sfânta Mitropolie a Pireului, Miercuri 15 februarie 2012

A) Continuarea tradiţiei patristice în timpul ocupaţiei otomane

Teologia şi practica pastorală a Bisericii Ortodoxe de până la cucerirea Constantinopolului de către otomani a urmărit cu precădere păstrarea Ortodoxiei, „credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 3), continuând mărturisirea şi tradiţia Sfinţilor Părinţi din vechime. Acest lucru însă presupunea respingerea în cuvânt şi în faptă a ereziilor pentru a apăra turma de înşelare păstrând neştirbită posibilitatea mântuirii creştinilor, adică  a îndumnezeirii acestora. Uriaşă este prin urmare răspunderea conducerii bisericeşti care în fiecare epocă poartă pe umeri o asemenea lucrare. Pentru că, de atitudinea conducerii bisericeşti faţă de înşelarea eretică depinde urmarea sau nu a Tradiţiei noastre teologice şi, prin urmare, unitatea diacronică şi sincronică a Ortodoxiei. Întemeindu-ne pe textele dogmatico-simbolice ale Bisericii noastre vom investiga acest demers începând din perioada postbizantină până în zilele noastre, pentru a compara în amănunt poziţia conducerii ortodoxe de azi cu poziţia celei din perioada bizantină şi postbizantină. Aceste texte, Mărturisiri de credinţă şi enciclice mărturisitoare, exprimă concret conştiinţa panortodoxă, în contextul şi pe limba teologică a fiecărei epoci, şi îşi vădesc credibilitatea prin credinţa şi fapta apostolică şi patristică.

Conducătorii bisericeşti ai perioadei pe care o cercetăm urmează poziţia Patriarhilor Fotie cel Mare (€ 891)[1] şi Mihail Cerularie (€ 1058)[2], primii care au semnalat pervertirea credinţei adevărate în Apusul franc, rupt de Răsăritul ortodox. Adaosul la Crez (Filioque) şi primatul papal, ca premisă a tuturor diferenţelor, vor reprezenta de acum înainte învăţăturile inovatoare şi anticanonice fundamentale ale papismului şi punctele principale ale criticii antioccidentale. continuare »

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Ştefan (Coco) Dumitrescu, s-a născut la 2 martie 1905 la Câmpulung-Muscel. Tatăl său se născuse la Braşov. A absolvit ca premiant Conservatorul din Bucureşti. Ştefan Demetrescu a început să joace teatru de timpuriu. La vârsta de 16 ani intră în trupa unui vestit actor. Pleacă la Paris cu o bursă, unde studiază arta dramatică. Înapoiat în ţară (1898) este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. În legătură cu venirea sa la Craiova, aceasta s-a produs în anul 1908 sau 1910.

Mama sa se numea Eugenia Gherghel şi îşi avea originea după tată în Botoşani. Bunica ei după tată, Mina Von Gelch, era de origine germană. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a căpătat de la părinţi o frumoasă cultură clasică germană, dar şi o solidă cultură şi educaţie muzicală, mama fiind pianistă. La absolvirea claselor primare tânărul Radu vorbea binişor această limbă. Un alt personaj miraculos în viaţa tânărului a fost poeta Elena Farago, casa ei fiind un centru de întâlniri culturale. (amănunte la George Popescu, în Permanenţe, aug. 2005) continuare »

Mitropolitul Serafim de Pireu:“Sioniştii pregătesc drumul pentru venirea lui antihrist!”
„Halul cel mai de jos – acceptarea dreptului englez !”
“Merkel este urmaşa naziştilor”

Mitropolitul Nicolae de Mesoghea: Suntem conduşi spre o catastrofă naţională istorică. Nu mă aşteptam la ceva mai bun de la Europa.

IPS Antim, Mitropolitul Tesalonicului: “Comportamentul Europei faţă de Elada este inadmisibil!”

Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi a toată Elada: „De ce un astfel de tratament inegal faţă de Biserică?”
„Nu este nesemnificativ că Angela Merkel este fiică de pastor protestant”

Mitropolitul Alexandru de Mantinia: ,,Nu e vinovată troika, ci guvernul elen!” “Ne vor bucată a globalizării!”

Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Mitropolit de Mesoghea: ,,Suntem conduşi spre o catastrofă naţională”

Cititi pe larg mai jos:

VLĂDICA SERAFIM VORBEŞTE INIMILOR NOASTRE

PAPADIMOS ŞI PAPANDREOU – UNELTE ALE CLUBULUI BILDERBERG ŞI ALE DICTATURII MONDIALE

Stefanos Hios – jurnalist:  Consideraţi că cei doi oameni politici [dl Lukas Papadimos şi dl Ghiorgos Papandreou] – unul este bancher, iar celălalt este politician – fac parte din acest circuit?

Mitropolitul Serafim: Da, din cunoscuta supralojă Bildemberg, care acţionează chipurile ca un think-tank[1] în cadrul căreia toţi aceştia au participat  de-a lungul vremurilor ca şi cadre de elită. Prin urmare se lucrează la guvernarea mondială, la religia mondială, care – fără îndoială – nu va fi nimic altceva decât luciferismul şi pregătesc drumul pentru venirea aşa-numitului Antihrist – oricât de mult s-ar percepe acest lucru drept caraghios şi de roman –  şi vreau să adaug aici ceva, deoarece am fost calomniat că chipurile sunt antisemit. Nu sunt antisemit, domnule Hios. Încerc să fiu antisemit, pentru că oricine colaborează cu sionismul colaborează cu Antihrist, colaborează cu Lucifer, colaborează cu cu înrobirea libertăţii şi identităţii persoanei umane. continuare »

Nu lasam doar mancarea de dulce ci si cele ale lumii, ale secolului. Nimeni sa nu indrazneasca sa posteasca, daca nu s-a iertat cu aproapele, cu cei din casa sau daca cumva cineva nu vrea sa vada pe cineva nu are voie sa posteasca pentru ca se transforma in pacat inclusive osteneala noastra. Este important sa iertati din toata inima. Atunci cand noi ca preoti criticam anumite atitudini ale unor politicieni sau oameni din administratie, locala sau centrala, care ne-au dezamagit sau isi fac doar jocul lor si dintr-un dispret total ne pericliteaza viata, nu am nimic cu ei ca persoane, ci ca atitudine. Noi ca preoti, efectiv avem obligatia morala si preoteasca de a sanctiona derapajele de orice natura: de la cele politice, administrative sau de morala.

Incepe o perioada frumoasa, de parasire a secolului, adica a celor lumesti si un proces de indumnezeire si de despatimire in primul rand si apoi de luminare si indumnezeire. Deci, iata ce perioada frumoasa ne asteapta. Si cu dorinta de a posti, de a ierta in primul rand, de a ne desavarsi in cadrul Bisericii, intr-o armonie frumoasa va fac si o recomandare: sa postim si pentru tara noastra, iubiti credinciosi. Postim pentru viata noastra, dar postul este extrm de important si pentru viata noastra. Avem nevoie foarte mult, mai mult ca oricand ca bunul Dumnezeu sa ne ajute sa scapam de niste oameni care nu au nimic comun cu Romania, decat sa o fure, sa o predea si sa o vanda. De aceea ne rugam ca bunul Dumnezeu sa le lumineze mintea si sa lase tara asa cum este, sa nu o mai vanda, ca nu mai ce sa vanda.

Rugamintea mea este din tot sufletul sa postim si pentru tara noastra, sa ne randuiasca Dumnezeu oameni cu frica de Dumnezeu si iubitori de tara. continuare »

Sa incepem postul cu inima usoara, iertand pe aproapele si pe vrajmasul nostru, aducandu-ne aminte doar cu pace de necazurile ce ne-au fost pricinuite, caci daca Domnul i-a iertat pe ei, cine suntem noi sa nu iertam? Mai cu seama ca daca vrem sa fim iertati, trebuie la randul nostru sa iertam. Insa pentru ce am gresit altora sa ne mustram neincetat si sa incercam a indrepta greseala noastra prin ajutorul nostru fata de cel pe care l-am mahnit.

Rugam cititorii acestui blog sa ne ierte pentru ce le-am gresit, sa se ierte si intre ei, sa fie intelegatori unii cu altii si macar in perioada Postului sa lase deoparte polemicile si judecarea aproapelui.

Va dorim post binecuvantat, cu roade duhovnicesti care sa ne intareasca pentru vremurile in care traim. Sa ne intalnim bucurosi si luminosi in Ziua Invierii Domnului, ca intr-un cuget sa strigam: HRISTOS A INVIAT!

NOTĂ: Într’un număr mai vechi al revistei ”Vestitorul Ortodoxiei” am dat peste un scurt articol al Părintelui Arhimandrit SOFIAN BOGHIU de la Mănăstirea Antim, Bucuresti privitor la anii săi de închisoare în timpul regimului comunist, împreună cu alti membri ai miscării ”Rugul Aprins” de la Antim. Mărturisirea Părintelui este intitulată ”Rugul Aprins si Temnita.” Părintelui Sofian nu-i place să scrie, mai ales când e vorba de sfintia sa. În el se află însă un univers duhovnicesc pe care-l dezvăluie uneori în parte cu nespusă sfială si smerenie. E regretabil si mare pierdere pentru Patericul românesc, faptul că niciun ucenic sau prieten nu i-a cerut o serie de convorbiri duhovnicesti, din care s-ar cunoaste mai bine viata acestui om al lui Dumnezeu, oamenii pe care i-a cunoscut si mai ales învătăturile ce ni le-ar putea lăsa..

D.C.

Pentru mănăstirea Antim, anii foametei 1945-1948, care au năvălit peste noi, împreună cu sfârsitul războiului al doilea mondial si ocuparea noastră de către comunism, au fost ani foarte grei, nu numai pentru noi, ci pentru toată Ţara Românească. De atunci au început necazurile, care au durat până la Revolutia din luna Decembrie 1989.

În acesti ani grei, în obstea de la Mănăstirea Antim, în număr de circa 40 călugări si frati, din care, o parte, studenti la diferite facultăti din Bucuresti, iar altă parte, lucrători la Atelierele de obiecte bisericesti, cu sediul în această mănăstire, noi cei de aici, am avut parte si de câteva mângâieri si anume: în această perioadă s-au refăcut cele două turle mari de la biserica mare a mănăstirii, înlocuindu-se cele vechi, din paiantă, cu cele actuale, din beton armat si cărămidă aparentă si s-a spălat si restaurat pictura interioară a bisericii. Acestea pe plan material. Pe plan duhovnicesc, erau slujbele zilnice de la biserica în restaurare, si umila noastră procupare de atunci: Rugăciunea lui Iisus, în cadrul căreia a apărut Rugul aprins, expresie biblică, din Exod, cap. 3, vers. 2-5. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=CGUfWo7c88Y&feature=BFa&list=UU5tviYU5-C3cKLomPR3RbUw&lf=plcp]

După o lungă perioadă de timp în care subiectul Roşia Montană a fost marginalizat şi manipulat grosolan de către toate posturile de televiziune din România, după ani în care, de multe ori doar reclamele firmei miniere au ajuns în casele noastre prin intermediul difuzorilor media, după lungi insistenţe, vă putem anunţa azi că Televiziunea Română Publică a acceptat organizarea unei dezbateri pe acest subiect, dezbatere care, sperăm noi, va fi intr-adevăr obiectivă şi relevantă în contextul adevăratelor probleme care trebuie discutate în legătură cu subiectul Roşia Montană. continuare »

Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul tem­niţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veş­nic roagă-L să deschidă temniţa sufle­tului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea  sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele ne­ascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nede­să­vârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg nea­mu­lui meu pântece al Învierii!

Astăzi se implinesc 60 de ani de când marele nostru mărturisitor, Valeriu Gafencu, s-a săvârşit întru Domnul, la penintenciarul din Târgu Ocna. După o grea suferinţă, asumată până în ultima clipă ca pe cercetare a lui Dumnezeu, tânărul Valeriu de numai 31 de ani, avea să-şi prorocească propria moarte, asemănându-se astfel cu marii sfinţi, cărora Dumnezeu le dădea darul înainte vederii. Tot în acele momente de suferinţă Valeriu Gafencu a dat pildă tuturor despre cum trebuie să ne iubim aproapele, dar şi duşmanii.

Fiind un exponent al Mişcării Legionare, de care nu s-a lepădat niciodată, mărturisitorul Valeriu Gafencu dă mărturie despre formarea creştină care a primit-o în cadrul acestei organizaţii; fiind pus pe Calea lui Hristos, a ajuns la desăvârşire, prin suferinţă, prin asumarea Crucii, căci spunea cu bucurie: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

Să cerem şi noi acelaşi lucru, în aceste vremuri din ce în ce mai ameninţătoare la adresa libertăţii noastre, rugând pe cel mai mare sfânt al nostru, aşa cum îl caracteriza părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, să mijlocească la Maica Domnului şi la Tronul Ceresc.

Un NOU acatist al Sfântului Valeriu Gafencu:

 

Vrednicului de lau­dă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia  cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului  său su­flet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:

Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!

Crin al iubirii odră­slit în pământul Basarabiei, asemeni născă­to­rilor tăi iubitor de Dumnezeu şi de neam ai fost. Şi precum tatăl tău a luptat pentru unirea cu patria mamă România, aşa şi tu Sfinte Mucenice Valeriu pentru unirea nea­mu­lui românesc cu Părintele Ceresc te-ai jertfit  şi alăturându-te altor  suflete râvni­toa­re ca şi tine, ocrotiţi de Sfântul Mihail Arhanghelul Domnului, lupta împotriva du­hurilor răutăţii o aţi purtat pentru care mi­nunându-ne de o lucrare ca aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te biruinţă vrednică de laudă a strămoşilor.
Bucură-te aleasă cunună a celor ce te-au născut pe tine.
Bucură-te sămânţă care prinde viaţă în sufletele urmaşilor.
Bucură-te fructul cel preafrumos al iu­birii de ţară.
Bucură-te bucuria a celor ce ţi-au fost în­vă­ţători.
Bucură-te împlinirea desăvârşită a das­că­lilor.
Bucură-te scutul celor ce împreună cu tine au luptat .
Bucură-te nădejdea celor ce te-au iubit.
Bucură-te ruşinarea celor ce te-au ju­decat.
Bucură-te îndreptătorul celor ce te-au prigonit pe nedrept.
Bucură-te împlinirea omului nou.
Bucură-te că tuturor te-ai făcut toate, lup­tă­­torule.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!

 

Pentru o ţară nouă şi strălucitoare ca un soare te-ai rugat Sfinte Valeriu, în care să domnească iubirea, drep­tatea, armonia. De aceea în Învierea neamu­lui  românesc crezând desăvârşit, pătimirile închisorilor comuniste ai răbdat cu mulţu­mire cântând:  Aliluia!

Celula chilie pustni­cea­scă ţi s-a făcut Sfinte Mucenice în care lupta cu păcatul o ai început pentru a bine­lui şi a frumosului biruinţă. Şi în rugă mis­tuindu-te Aiudul, Galda, Gherla, Piteştii, Văcăreştii, Târgu Ocna făcutu-s-au temple împodobite cu icoana îngerescului tău chip, înaintea căruia  căzând cu dragoste îţi stri­găm:

Bucură-te stâlp de foc care ai alungat în­tu­nericul celulei.
Bucură-te candelă care ai încălzit sufle­tele înfrigurate ale celor ce pătimeau cu tine.
Bucură-te lumină ascunsă sub obroc care acum luminezi tuturor.
Bucură-te floare parfumată care miro­sul cel greu al celulei îl alungi.
Bucură-te mireasmă care vindeci sufle­tele celor chinuiţi.
Bucură-te că surâsul tău a potolit mâ­nia cea nelegiuită.
Bucură-te că mândria cea preaurâtă se sme­reşte la rugăciunea ta.
Bucură-te că frumuseţea sufletului tău pe satana a învins.
Bucură-te că vârtutea lui infricoşează vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.
Bucură-te că puterea rugăciunii tale a sfă­râmat a inimilor piatră.
Bucură-te că iubirea ta a născut iubire.
Bucură-te întărirea şi nădejdea multora.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt! continuare »

Persoanele care intră în şomaj vor fi amprentate dacă doresc asta, în condiţiile în care la sediile AJOFM din ţară au fost amenajate spaţii în care cei care primesc şomaj să poată să îşi facă viza lunară fără să mai fie nevoiţi să treacă pe la ghişeele funcţionarilor.

Astăzi, directorul AJOFM BN, Alexandru Manea, a prezentat presei  infochioşcul amplasat în sediul instituţiei pe care o conduce. 

Şomerii pot afla prin utilizarea echipamentului care sunt locurile de muncă vacante, iar agenţii economici pot opera fără a mai fi necesar ajutorul personalului agenţiei. continuare »

Principalul sindicat al poliţiei elene ameninţă că va solicita emiterea unor mandate de arestare pe numele membrilor delegaţiilor UE şi FMI, sub acuzaţia că aceştia propun măsuri de austeritate profund nepopulare, scrie ziarul The Guardian, în ediţia online, citat de Mediafax.

Conform unei scrisori obţinute de Reuters, Federaţia Poliţiei Elene îi acuză pe reprezentanţii CE, BCE şi FMI de “şantaj, anularea în secret sau erodarea democraţiei şi suveranităţii naţionale” a Greciei. Sindicatul ameninţă că ar putea cere un mandat de arestare pe numele şefului delegaţiei FMI, Poul Thomsen.

Ameninţarea este mai degrebă simbolică, potrivit specialiştilor, în condiţiile în care mandatele de arestare trebuie aprobate de judecători. Situaţia reflectă însă furia cetăţenilor greci faţă de noile măsuri de austeritate solicitate de Troica formată din BCE, CE şi FMI pentru acordarea unui nou împrumut destinat evitării intrării Greciei în incapacitate de plată. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=iDTzNOX5_dg]

FERICIŢI CEI PRIGONIŢI
Părintele Justin Pârvu
Mărturisitor al temniţelor comuniste

DVD – film documentar despre prigoana din temniţele comuniste, cu relatări ale Părintelui stareţ Justin Pârvu, mărturii ale foştilor gardieni şi ofiţeri de securitate, precum şi dezvăluiri din dosarele arhivelor C.N.S.A.S.
Durata: 70 min. Pret 15 lei

Pentru comenzi accesati site-ul ATITUDINI.

O problemă reală care ameninţă Biserica de câţiva ani încoace este ecumenismul. Sf. Justin Popovici a fost printre primii care a atras atenţia asupra acestui pericol, numindu-l panerezia timpurilor noastre. Cum vedeţi învăţătura Sfântului Justin Popovici într-o perioadă în care ecumenismul este din ce în ce mai activ?

Pentru mine Sf. Justin Popovici este cea mai frumoasă aplicare a dogmei în veacul nostru. Este omul care l-a readus pe Dumnezeu între oameni, într-o civilizaţie întemeiată pe sine, pe un umanism luciferic. Un mare teolog şi dogmatist de valoare, care a incomodat şi incomodează prin modul în care spune tranşant Adevărul. Bineînţeles că în facultăţile de Teologie nu îl veţi găsi studiat. El apare ca un mare duşman al Bisericii şi al Europei, pentru că a combătut papismul şi toate rătăcirile umaniste ale statelor europene, dar în special erezia catolică ce i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu. El este pe drept un adevărat apostol al naţiunilor europene. A delimitat credinţa Răsăritului de cea a Apusului; Răsăritul care își trăieşte viaţa în pocăinţă şi asceză, prin suferinţe şi necazuri, iar Apusul absorbit de curentul ecumenist şi umanist. Revoluţia franceză constituie apogeul umanismului şi nihilismului – Franța, Germania, Italia, Portugalia sunt părinţii umanismului şi nici până astăzi nu pot suporta Răsăritul ortodox.

Cititi integral pe site-ul ATITUDINI.

[slideshow]M-am născut într-o familie de oameni de la munte, cu obiceiuri frumoase, şi am fost educat într-un duh de evlavie. Aveam o icoană cu care mă culcam şi mă trezeam înaintea ochilor: Sfântul Munte al Athosului, scăldat de Marea Egee, pe care se vedeau bărcile, iar pe munte se vedeau mănăstirile şi chiliile sihaştrilor, şi în înălţime era Sfânta Treime binecuvântându-i pe nevoitori. Şi acolo mi-era veşnic gândul, în copilărie. Îi spuneam mamei, din când în când: trebuie să ajung la Sfântul Munte! Şi au trebuit să treacă ani şi ani de-a rândul şi să trec printr-o mulţime de încercări, ca până la urmă să ajung în Sfântul Munte şi să văd cu ochii locul atât de visat al copilăriei. continuare »