† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Parinte, asistam la o pasivitate generala si la o paralizie a vointei poporului roman, incat aproape nu mai este nicio reactie, nici atitudine fata de toate aceste bombardamente anticrestine. Cum se explica acest fapt?

Asta si pentru ca sarmanul popor nu mai stie ce sa creada, nu mai are incredere in niciun lider politic, in niciun formator de opinie, nici in Presa sau televiziune. De aceea este asa de rece si indiferent la tot ce apare. Aceasta stare de lucru este de altfel si indusa, programare la care s-a lucrat cu multa sarguinta, astfel incat sa desfiinteze modelele si elitele unui popor si sa strice reperele oamenilor. Acum are mai multa credibilitate in fata omului de rand cel care stie sa ofere mai bine paine si circ. Se mai trezeste cate unul din somnolenta asta si, suparat, cauta sa faca o mica revolutie. Dar revolutia asta tine numai pana la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni si de acolo se imprastie, nu mai ramane nimic din revolta lui; ramane el singur revolutionar. Pai ce era o greva altadata? Inspaimanta tot poporul, prin seriozitatea si hotararea protestatarilor. Acum sunt atatea diversiuni ca nu mai stii pentru cine si ce protestezi de fapt; acum nu mai ai incredere nici in fratele de langa tine.

Aceasta calitate de toleranta a avut-o romanul dintotdeauna sau e recent dobandita?

Mai, nici vorba, nu era romanul nostru asa. Pai Stefan cel Mare a avut luptatori din acestia? Toleranta a patruns prin secolul 18 cand a inceput omul sa se degradeze moral, prin influenta masonilor care au pus ochii pe frumusetea aceasta a tarii noastre si care au facut orice au putut sa ne dezmosteneasca de bogatia Ortodoxiei. Bunatatea taranului a dat gres aici, pentru ca nu si-au dat seama ce inseamna sa vina un strain in tara ta. Iar tinerii care au incercat sa orienteze poporul in perioada asta ’22 – ’44 , sa il puna pe un drum bun, au fost denigrati, ucisi de marea familie masonica carolingiana (Carol al II-lea). Atat rasaritenii cat si occidentalii au fost niste persecutori puternici ai ideii romanesti, ai neamului nostru. Si azi cand aud occidentalii de poporul roman, e ca si cum auzi de un calugar din Petru Voda. Se duce un calugar din Petru Voda undeva si il intreaba de unde este – „Aaaa… de la Petru Voda”? Iti intoarce spatele si pleaca. Poporul este bine prelucrat mai intai in scoala, apoi in armata, sedinte si conferinte prin care iti aplicau o educatie de asa maniera incat nu puteai sa mai vezi altfel decat ca un membru de partid. Nu crezi in nimic decat in ce iti spune Partidul. Partidul gandea, Partidul conducea, Partidul era totul in viata poporului roman.

Acum intelectualii nostri au vazut ca e bine sa ai o casa frumoasa, sa mergi la bai, in statiuni, in strainatate… si nu mai au ei timp sa ia atitudini de apararea a neamului si astfel ajung si taranul si intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma carora ei traiesc. […]

Noi suntem aici sub influenta asta slavoneasca ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Aceasta asa-zisa smerenie a luat nastere in urma terorii. Pe noi ne caracterizeaza acum frica si ateismul. Romanul nostru stie sa mai faca doar bancuri…. Ei, cam asa se amageste bietul roman, cu un banc, cu o gluma, dar sa faca el ceva concret, o fapta eroica – nu.

Si cei in care mai zvacneste inca o vita de roman, o vita nobila, cum pot depasi aceasta frica si sa ii poata mobiliza si pe ceilalti?

Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru ca nu ai ajuns nici macar pana acasa si ei te-au si depistat ce lucrezi si ce vrei sa faci tu. Ce era securitatea altadata si ce este acum, va dati seama cu mult mai avansata. Nu are cine sa se opuna acum partidului, atata vreme cat copiii celor ce ar avea un cuvant de spus sunt in Germania, in Franta, studiaza, burse, toate pe seama poporului roman…

Cititi integral aici.

(extras din nr. 15 al revistei ATITUDINI)

Nota A.S.C.O.R. Iasi: Va cerem scuze pentru amanarea pentru joi, 24 februrie a conferintei cu tema “Marturisirea crestina in temnitele comuniste – poezii de dupa gratii ” Invitatul Ilie Tudor, din motive personale nu a mai putut ajunge in Iasi pe 17 februarie.

ASCOR Iasi va invita joi, 24 februarie 2011, ora 19.00, in sala T17 din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”, la conferinta cu tema: “Marturisirea crestina in temnitele comuniste” (poezii de dupa gratii). Il vom avea ca invitat pe domnul Ilie Tudor, tatal artistului Tudor Gheorghe, supravietuitor al temnitei de la Aiud, locul in care spiritul sau de roman crestin ortodox, a invins materia “comunista” alaturi de colegi de suferinta, deveniti adevarati prieteni vesnici, precum parintele Dumitru Staniloae, poetul Radu Gyr si filosoful Petre Tutea. Conferinta va fi precedata, incepand cu ora 18.00, de savarsirea Acatistului Mantuitorului, in Capela Facultatii de Teologie.

Cand ASCOR-ul o sa aiba curajul sa-i cinsteasca pe Sfintii Inchisorilor, citind si Acatistul lor? Sau este interdictie de la ierarhul locului?

Cititi si: Poeti dupa gratii – Manastirea Petru Voda lanseaza un volum de poezii scrise in inchisorile comuniste

Nota A.S.C.O.R. Iasi: Va cerem scuze pentru amanarea pentru joi, 24 februrie a conferintei cu tema “Marturisirea crestina in temnitele comuniste – poezii de dupa gratii ” Invitatul Ilie Tudor, din motive personale nu a mai putut ajunge in Iasi pe 17 februarie.

ASCOR Iasi va invita joi, 24 februarie 2011, ora 19.00, in sala T17 din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”, la conferinta cu tema: “Marturisirea crestina in temnitele comuniste” (poezii de dupa gratii). Il vom avea ca invitat pe domnul Ilie Tudor, tatal artistului Tudor Gheorghe, supravietuitor al temnitei de la Aiud, locul in care spiritul sau de roman crestin ortodox, a invins materia “comunista” alaturi de colegi de suferinta, deveniti adevarati prieteni vesnici, precum parintele Dumitru Staniloae, poetul Radu Gyr si filosoful Petre Tutea. Conferinta va fi precedata, incepand cu ora 18.00, de savarsirea Acatistului Mantuitorului, in Capela Facultatii de Teologie.

Cand ASCOR-ul o sa aiba curajul sa-i cinsteasca pe Sfintii Inchisorilor, citind si Acatistul lor? Sau este interdictie de la ierarhul locului?

Cititi si: Poeti dupa gratii – Manastirea Petru Voda lanseaza un volum de poezii scrise in inchisorile comuniste

Mai jos vedeti un protest si un indemn la unitate alaturi de Parintele Justin, sub forma unui clip video trimis de un comentator al blogului nostru.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=mkXFOTr9maA]

Comentariile urmatoare au fost postate la articolul denigrator al site-ului Hotnews. Insa acestea au fost scoase de pe site (cu precizarea: Nota redactiei: Comentariile la acest articol au fost inchise.), atunci cand au vazut solidarizarea oamenilor cu parintele Justin si sanctionarea acuzelor nefondate ale centrului fantomatic de monitorizare al antisemitismului. Pentru ca banuiam ca se va intampla asa ceva, le-am salvat pe majoritatea dintre ele si le puteti citi mai jos:

Multa Sanatate Parintelui Parvu! (Duminică, 20 februarie 2011, 3:45) de alex

Da stimatilor, traiti intr-o lume in care mai exista si ROMANI. Repede ati inceput sa dati cu pietre. Si cu ce a gresit Parintele Parvu, ca e adeptul romanismului, ca s-a opus bolsevicilor in inchisoare pana la sange? In alta ordine de idei, m-am tot gandit ce s-ar fi intamplat daca nu rusii castigau razboiul, si nu sunt singurul convins ca acum Romania ar fi fost inscrisa pe o alta traiectorie. Centrul pentru Combaterea Antisemitismului nu are decat sa oracaie… Comunismul cine l-a instalat la noi, nu Ana Pauker si cu gasca de evrei? Mai are rost sa contabilizam cati evrei a deportat Antonescu si cati romani au omorat dupa aceea evreo-comunistii? Precizez ca nu simpatizez deloc cu legionarii si nu sunt antisemit, dar nu are omul voie sa asculte mai nou cantece legionare ca sare comitetul pentru combaterea lui peste..

piktor [anonim] i-a raspuns lui akabond007 (Duminică, 20 februarie 2011, 12:50)
vorbesti ca sa te afli in treaba amice; cum ai dedus tu ca comunismul e sora cu legionarismul? ai citit ceva despre miscarea legionara? ai incercat sa afli cine-au fost si ce-au facut intr-adevar? (nu ce spun comunistii ca au facut!!!) ai ascultat macar cantecele si cuvantul parintelui? ce ai gasit rau in ele??? sau ai sarit in sus cand ai auzit de cuvantul cheie… inchisorile politice comuniste au fost pline de legionari – Pitesti, Aiud sunt locuri cum n-au mai fost pe pamant de la inceputul lumii dar sa dam cu pietre suntem toti buni! am auzit ca s-a reinfiintat partidul comunist, ai comentat ceva atunci?

BRAVO (Duminică, 20 februarie 2011, 16:40) MIKE [anonim] i-a raspuns lui piktor
Sunt un roman pana in adancul sufletului meu, sunt nepot de fost legionar, nu sunt adeptul miscarilor nationaliste de dreapta, dar ca si bunicul meu sunt pentru restabilirea adeavrului istoric. Pacat ca sunt persoane aici care nu au habar de istorie si nu stiu ca de exemplu MISCAREA LEGIONARA a fost absolvita la Procesul de la NURNBERG de crime de razboi. Deci sa nu se mai asocieze LEGIONAR cu NAZIST. Cat despre arhimandritul JUSTIN PIRVU, MONUMENT AL SPIRITUALITATII ROMANESTI , ar trebui ca sa-i sarutam mainile pentru spiritul curat al sfintiei sale. continuare »

„Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii…” [34; 169].[1]

„Sa invieze Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii sai”

Sangele Mucenicilor este Samanta Bisericii

Troparul, glasul al treilea:

Biruitor al diavolilor,
izgonitor al puterilor intunericului,
cu blandetea ta ai mostenit pamantul
si imparatia din Ceruri;
mijloceste, astfel, la Milostivul Dumnezeu,
ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Viata

Sfantul neomartir Filumen s-a nascut in 1913, ca fiu al lui George ai al Magdalenei Hasapi si frate geaman al Arhimandritului Elpidios.

Chiar daca parintii sai proveneau din Orounta, din Mitropolia Morphou, ei traiau in parohia Sfantul Sava din Nicosia, de vreme ce tatal sau avea propriul han si o brutarie in acest oras. Impreuna cu fratele sau Elpidios, aveau multa ravna pentru rugaciune ai citirea vietilor sfintilor, in special ii impresiona viata Sfantului Ioan Calivitul/ Colibasul, care a avut un asemenea impact asupra vietii lor, incat au ajuns sa-ai doreasca viata monahala. De asemenea, pe langa mama lor, bunica Loxantra i-a influentat spre invatarea cailor Bisericii si spre formarea unei constiinte cu adevarat crestine, ortodoxe.

La varsta de 14 ani, cei doi frati au plecat spre M-rea Stavrovouni, apoi spre Ierusalim, unde au urmat liceul. Dupa terminarea liceului in 1939, Elpidios a slujit ca preot in diverse locuri si a trecut la Domnul pe 29 noiembrie 1983.

Filumen a ramas la Ierusalim, iar in 1979 a fost numit purtator de grija al Manastirii Fantana Sfantului Iacob. Pe cand traia acolo, pe 29 noiembrie 1979, Sfantul slujea Vecernia si a fost ucis cu un topor de evrei sionisti.

Mucenicia

Pe 16/29 noiembrie 1979 (ziua Sfantului Apostol Matei), in timpul unei ploi torentiale, ucigasii au navalit in manastire si l-au macelarit pe Arhimandritul Filumen cu un topor, inchipuind o cruce. Cu o lovitura de-a lungul, i-au despicat chipul, cu alta lovitura de-a latul i-au taiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au taiat in bucati degetele mainii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o data. Erau degetele cu care facea semnul Crucii.

Ucigasii nu s-au multumit sa-l macelareasca pe monahul cel fara de vina, ci au continuat apoi sa profaneze si biserica. A fost distrusa o troita, au fost imprastiate si murdarite vasele sfintite, si intreaga biserica a fost pangarita intr-un chip inspaimantator.

Autoritatile israeliene au declarat pe moment ca poarta o investigatie, pentru a-i identifica pe cei vinovati, dar nici pana astazi nu a fost anuntat vreun rezultat.

Cand Alexandra, sora dupa trup a parintelui Filumen, si copiii ei au aflat, la Atena, despre moartea infricosatoare a fratelui si unchiului lor iubit, au reusit sa vorbeasca la telefon cu parintele Elpidie, un alt frate al parintelui, aflat in Sfantul Munte Athos. Insa, inainte ca ei sa apuce a-i da de veste despre tragicul eveniment, acesta le-a spus: „Stiu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunandu-mi: «Frate, ma omoara, ma omoara! Dar sa nu te revolti, caci mor pentru Hristos!»”.

Marturia monahului Yeghia Yenovkian de la Man. Paradise, Ellisville, Mississippi:

„…In saptamana de dinainte, un grup de sionisti fanatici venise la manastire, la Fantana lui Iacov, pretinzand ca este un loc sfant al iudeilor si cerand sa fie inlaturate toate crucile si icoanele… Grupul a plecat proferand amenintari, jigniri si obscenitati pe care crestinii din zona le aud in mod regulat.

Dupa cateva zile, pe 16/29 noiembrie, in timpul unei ploi torentiale, un grup a navalit in manastire; [Parintele Filumen] isi pusese deja epitrahilul pentru vecernie. Taierea in bucatele a celor trei degete cu care facea Semnul Crucii arata faptul ca a fost chinuit, pentru a-l face sa se lepede de credinta sa crestin-ortodoxa. Chipul ii era despicat in forma de Cruce. Biserica si cele sfinte au fost pangarite. Nimeni n-a fost arestat pentru aceasta, niciodata.

fragmente dintr-un interviu aparut in Orthodox America

Canonizarea la numai 5 ani de la martirizarea sa

Pe 8 ianuarie 1985, Preafericitul Patriarh Diodor al Ierusalimului, care se gasea in cimitirul Sfantului Sion pentru inmormantarea pururea-pomenitului Arhiepiscop Clavdie al Perlei, a dispus deschiderea mormantului parintelui Filumen. Un fior de emotie i-a strabatut pe cei adunati, clerici si mireni, cand sicriul a fost scos si deschis. Toti au vazut intreg, dupa cinci ani de la infricoaata mucenicie, trupul parintelui Filumen. Ramasitele pamantesti nu aveau obisnuitul miros greu. Se distingeau si acum urmele loviturilor prin care fata ii fusese zdrobita. Preafericitul Patriarh a randuit ca Sfintele Moaste sa fie mutate in Biserica Sfantului Sion. El a declarat ca problema recunoasterii oficiale a sfinteniei parintelui Filumen revine Sfantului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului.

29 noiembrie 2009 a fost o zi istorica in orasul palestinian Nablus: la biserica ortodoxa a Fantanii lui Iacov a avut loc proslavirea intre sfinti a noului-mucenic Filumen, egumenul Manastirii „Putul lui Iacov”, proclamandu-se asezarea numelui sau in Sinaxarul Bisericii Dreptslavitoare. Preafericirea sa Patriarhul Theofil al III-lea al Ierusalimului a slujit Dumnezeiasca Liturghie, impreuna cu episcopii Bisericii Ierusalimului, cativa arhierei din Biserica Ciprului si o delegatie a Bisericii Ruse. Au luat parte mii de pelerini si inchinatori. Moastele sfantului se pastreaza in biserica in care a marturisit pentru Hristos. Data sa de praznuire este 29 noiembrie, ziua cand a mucenicit.

Marturii despre sfintenia sa

In acele zile de dupa mucenicie, s-a imbolnavit Arhiepiscopul Iordanului, Paladie. A suferit un accident vascular cerebral si i-a paralizat partea dreapta. A stat in spital o saptamana. Intr-o seara, parintelui Sofronie i s-a aratat in vis mucenicul Filumen si i-a spus: «Sa te duci la Vladica si sa-i spui ca sunt si eu pe aici». Parintele Sofronie s-a sculat a doua zi ai, convins fiind ca a primit o porunca, a luat degetul parintelui sau si a plecat la spital. In timp ce episcopul dormea, l-a insemnat cu degetul, in chipul crucii, pe partea dreapta, de la cap pana la picior. Apoi, episcopul s-a trezit si era bine… Cand am aflat minunea, l-am cautat pe episcopul Paladie si l-am intrebat daca este adevarat. Mi-a raspuns: «Eu nu stiu, dormeam. Am adormit suferind din cauza acestui accident cerebral, si m-am trezit sanatos. Mi-au spus ca, in timp ce dormeam, a venit parintele Sofronie si m-a inchinat cu degetul sfintitului mucenic Filumen»”, istoriseste Arhiepiscopul Paladie.

Parintele Iustin, care i-a urmat Sfantului Filumen la biserica de la Fantana lui Iacov, a fost izbavit, dimpreuna cu sfanta biserica, tot printr-o minune a inaintasului sau. Iata cum s-a intamplat: in timp ce dormea, parintele Iustin l-a visat pe parintele Filumen: „Scoala-te repede – i-a spus acesta – este ora slujbei!” S-a trezit si a vazut ca era inca devreme pentru slujba, dar nu s-a mai culcat la loc. In timp ce statea pe pat si isi punea ciorapii, dintr-o data l-a impins de la spate parintele Filumen, spunandu-i: „Coboara in biserica! Dar pe usa din stanga, nu pe cea din dreapta”. Parintele Iustin s-a insemnat cu semnul crucii ai a inceput sa se roage, fara sa priceapa ce se intampla. Noul mucenic al lui Hristos i s-a aratat din nou. De aceasta data, parintele Iustin i-a vazut culoarea anteriului; era cel pe care-l purta cand traia. „Nu te indoi, sunt Filumen. Numai du-te repede!”, i-a spus. Parintele Iustin a chemat indata cainii, pe care ii avea ca paznici, a aprins reflectoarele si s-a grabit catre biserica. Deodata a vazut larg deschise cele doua usi ale bisericii. Inspaimantat si rugandu-se cu cutremur – cumplita clipa! – coborand pe usa din dreapta, a auzit un mic zgomot, ca al unui ceas. Privind cu atentie, a ajuns la proscomidiar si in dulapul micut a zarit o bomba cu ceas! A alergat la telefon si a chemat politia. In scurt timp a ajuns si un echipaj al armatei din Nablus, oras aflat in apropiere. Imediat a intrat in biserica un specialist pirotehnist, care i-a zis parintelui: ,,Nu vad nici o fereastra! Trebuie sa aruncam bomba, pentru ca peste putin timp va exploda!” Luminat de Domnul, parintele Iustin s-a repezit la ferestruica din absida altarului, de deasupra Sfintei Mese. A dat la o parte obiectele sfinte si s-a urcat pe Sfanta Masa. Soldatul i-a dat repede bomba si parintele a aruncat-o afara. S-au trantit apoi la pamant si peste putin timp a avut loc explozia.

Arhimandritul Filumen a fost pazitorul Manastirii Ortodoxe grecesti de la Fantana lui Iacov, din orasul Nablus, in Cisiordania (West Bank). A vietuit in sfintenie si a slujit ca un iconom credincios al lui Iisus Hristos, insufletit de o ravna arzatoare pentru Ortodoxie.

Virtutea sa il scotea in evidenta printre monahii ai preotii Tarii Sfinte. Se cunoaste ca cu putina vreme inainte de mucenicia sa, arhimandritul Filumen a fost abordat de un grup de militanti iudei fanatici (sionisti), care i-au cerut sa inlature Crucea ai icoanele din preajma Fantanii lui Iacov, deoarece este un loc sfant al religiei lor, iar ei nu primesc sa se roage in prezenta unor astfel de simboluri ale crestinismului. Parintele a refuzat sa faca asa ceva, sustinand ca Fantana lui Iacov este de secole a crestinilor. Atunci, a fost amenintat ai i s-a spus sa paraseasca acel loc sfant sau va suporta urmarile.

monahul Yeghia Yenovkian de la Man. Paradise, Mississippi: “As vrea sa afirm ca daca nu l-as fi cunoscut pe noul sfintit mucenic Filumen, poate mi-as fi pierdut credinta. Eram necajit, precum multi altii, pentru ca Adevarul este slujit atat de rau. Propasesc tot felul de greseli. Noi, clerul, suntem rareori pastori buni, si cei ce-l cauta pe Dumnezeu nu sunt multi, in vreme ce ereticii si sectarii atrag la ei multimi, fara a conta cat de rele sunt invataturile si vietuirea lor. Reusesc sa merg mai departe doar tinand inaintea ochilor mei chipul Parintelui Filumen.”

Sa-l cinstim cum se cuvine

Parintele Filumen a fost jelit de toti cei care l-au cunoscut, deoarece era un duhovnic bun si sfant. Patriarhul l-a numit „inainte-mergatorul saracilor”. Si asa si era. Sfintele sale moaste sunt izvor de har si binecuvantari, si au tamaduit pe multi de bolile lor. Trupul sau izvoraste mir si cei ce intra in biserica simt buna-mireasma raspandita de sfantul mucenic.

Cei desavarsiti mostenesc Imparatia Cerurilor. A indurat pentru putina vreme martiriul si se afla acum intre sfintitii si cuviosii mucenici. Cu ale lui sfinte rugaciuni, sa ne invrednicim si noi de Imparatia cea cereasca! Sfinte al lui Dumnezeu Filumen, roaga-te pentru noi!

Troparul, glas 5

Vietii Samarinencei urmand, parinte, lui Hristos Datatorul de viata ai urmat bucurandu-te si Fantana lui Iacov pazindu-o, ai castigat desfatarea raiului in chip luminat, in zilele din urma, prin luptele muceniciei, sfintite Filumene, lauda cea noua a dreptslavitorilor.

Fie ca Dumnezeu, pentru rugaciunile Noului Sfintit Mucenic Filumen, sa ne invredniceasca pe noi si pe ortodocsii prigoniti ai Tarii Sfinte, ca sa rezistam valului de violenta impotriva crestinilor, ce se ridica, amenintand sa ne copleaeasca, si fie ca El sa ne daruiasca taria si harul de a marturisi Credinta cu barbatie si ravna fierbinte.

surse:

• Buletinul informativ nr. 46, al Departamentului de relatii externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, aparut in Orthodox America, aprilie-mai 1984;
• revista Familia Ortodoxa
• (Povestirea muceniciei si a minunilor a fost preluata din cartea „Noul Sfintit Mucenic Filumen”, Editura Egumenita)

Am luat cu indignare cunostiinta de protestul oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului(comunicat care nu a aparut nicaieri oficial, ci doar pe site-ul hotnews, mai nou un site de lupta antiromaneasca). Mai intai felicitam pe maicile de la Petru Voda pentru curajul si ravna lor in a aduce in atentia romanilor cantecele legionare, dintre care „Sfanta tinerete legionara” a marelui marturisitor legionar Radu Gyr, care impreuna cu sute de alti camarazi ar trebui degraba canonizati de BOR. Miscarea Legionara a dat neamului nostru cei mai multi sfinti romani si marturisitori. Poate datorita acestei dumnezeiesti scoli de formare a unor caractere iubitoare de Dumenzeu si neam mai suntem noi romanii astazi ingaduiti si miluiti de Dumnezeu.

Cifrele si statistica patimitorilor romani care au marturisit impotriva comunismului – de sorginte evreiasca – la noi arata: 500 000 de martiri si marturisitori romani care au patimit in cele 200 de lagare si inchisori din tara noastra, dintre care 75% au fost legionari.

Manastirea Petru Voda este inchinata acestor sfinti care au fost ajutati de Sf. Arhanghel Mihail. De altfel Miscarea se numeste si Legiunea Arhanghelului Mihail, iar manastirea Petru Voda are hramul pe langa Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil si pe Sfintii Martiri si Marturisitori romani din temnitele comuniste. Asadar, gestul de a-i canta Parintelui Justin Parvu – care a indurat 17 ani de temnita sub regimul comunist, format in cea mai mare parte din membri de origine evreiasca – ni se pare un gest firesc, binecuvantat de Dumnezeu. In fond noi, ca si crestini, avem dreptul sa cantam orice cantare prin care se lauda Dumnezeu si prin care se aduce neamul in slujba Lui. Acestea au fost de altfel si unele din principiile de baza ale Miscarii Legionare.

Maine, poimaine acesti fii ai diavolului, cum i-a numit Insusi Iisus Hristos pe evreii care L-au rastignit, vor latra ca si Evanghelia este antisemita, asa ca sa nu fim lasi si tradatori ai lui Hristos si ai neamului pentru 30 de arginti, adica pentru imprumuturile evreimii care de fapt sunt bani furati tot de la noi.

Dar avem o intrebare:

De cand evreimea se intereseaza de spiritualitatea ortodoxa si de cand avem nevoie de aprobarea lor pentru a ne practica credinta in Biserica? continuare »

O mare minciuna. Dam exemple de evrei legionari sau simpatizanti:

– Ana-Maria Marin, sotia lui Vasile Marin, mort in Spania;

– Catalin Ropala (1911 -2002), instructor legionar, autorul cartii batalionul de la Sarata”. Frate cu Ana-Maria Marin. Cunoscut si ca sportiv de performanta, si-a facut din indatoririle fata de neam si tara o religie pe care a slujit-o fara rezerve. Este chinuit in temnitele comuniste pentru lupta sa alaturi de Miscarea Legionara. Refractar oricarui compromis, dar si oricarei scaderi a stachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezinta ultima si suprema tentativa de reconstructie a unei lumi romanesti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuala neistovita, a avut darul sa impartaseasca si altora din afara idealurile nobile prin atasamentul neconditionat, (cf. rev. Permanente, mai 2002).

– Vasile Noveanu, medic, sef al judetului Arad, ministru al Statului National Legionar; alti trei frati ai sai: Nicodim, Mihai si Arthur;

– Compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenta educatiei legionare, scrie Oratoriile in stil bizantin de Craciun si de Pasti.

– Felix Aderca, simpatizant. Despre el scrie Mihail Sebastian in Jurnal: „Aderca, pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard, unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila“. (Fior Strejnicu, „Crestinismul Miscarii Legionare”, 2001, p.67, 195).

– Nicolae Steinhardt, simpatizant (1912-1989). S-a convertit la Ortodoxie in inchisoare datorita legionarilor. Povestea lui este o „dubla indragostire: de Neamul Romanesc si de Biserica Ortodoxa”. Propus pentru canonizare de episcopul Iustinian Chira al Maramuresului. Securitatea analiza in 1984 lucrarea sa Jurnalul fericirii astfel: „Lucrarea reprezinta rememorarea efectiva a detentiunii de aproape 5 ani pe care autorul a suferit-o intre 1960-1964… De la inceput trebuie spus ca autorul nu face nici un secret, ci dimpotriva declara limpede lipsa oricarei aderente si simpatii fata de comunism. In mod cu totul surprinzator, mai ales tinand seama de originea etnica a autorului [evreu], cei mai umani si cumsecade oameni intalniti in inchisori sunt legionarii, colegii de celula care l-au ajutat in grele ocazii…”).

Diferentele dintre legionarism si national-socialism sau fascism

Alexandru Cantacuzino, consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu): „Sunt unii ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau mussoliniana. Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialista germana. Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre, e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in mistica crestina. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit, prin crestinism noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata. N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o Dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti. N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice [cum facea Blaga in tinerete, pentru care Dumnezeu e Marele Anonim, o esenta impersonala, de-a dreptul panteista!].

Dar, ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insasi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare, este neaparat sortit sa se naruie…

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care, toate impreuna, ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna…

“Lupul este lup tocmai fiindca mananca oaia”, da, dar numai in lumea animala (Nae Ionescu). Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup, numai daca iubeste oaia”.

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

Cititi si:

• Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste
• Mistica legionara si esenta ei profund spirituala

De la inceput, Miscarea Legionara s-a asezat sub semnul transcendentului divin. In jurul unei icoane, purtata in temnite si constituind mereu prilej de inaltare si intarire sufleteasca, s-au inchegat primele legaminte si primele increderi in rodnicia actiunii incepute. Loviti din toate partile, neintelesi nici de fratii lor, izolati, acesti ctitori ai luptei nationale au avut intotdeauna un punct de sprijin neclintit in credinta lor. Atunci cand erau mai persecutati, cand viata lor era pusa la grea incercare, ei au ingenuncheat si s-au rugat in fata altarului.

Cum s-ar putea explica neinteleasa, sublima lor intransigenta, perseverenta lor, drumul lor luminos, implacabil, niciodata cu meandre, daca nu prin gratia cereasca pe care au invocat-o intotdeauna? Prin increderea lor nezdruncinata, nepusa la indoiala niciodata, ei exprima prima miscare politica romaneasca contemporana autentica. Pentru ca actiunea legionara isi are radacinile adanc infipte in sufletul autohton, in credinta stramoseasca, in traditia si trairea adevarat romaneasca. Asa se explica jertfa lui Mota si Marin, asa se explica faptul ca Legiunea este singura organizatie politica romana care a putut produce eroi si martiri…

Spiritul legionar este diametral opus aceluia care intelege totul, dar nu poate adera la nimic; care stie totul, dar nu poate infaptui nimic. Spiritul legionar este opus aceluia care vorbeste facand apologia moralei si traieste imoral care se exprima in numele unor sentimente pe care nu le cunoaste, in numele unor idei care nu au nici o aderenta cu sufletul sau. Spiritul legionar este, intr-un fel o reflectarea in realitatea sociala a cuvantului „Ortodoxia nu se invata, ci se traieste”.

In pasajele citate din cartea Sefului Legiunii revine ca un laitmotiv cuvantul “traire”. Cultura si transfigurarea interioara sunt singurele care pretuiesc… Legiunea vrea o schimbare a omului in sensul revenirii la om. Alungand pozitivismul, scientismul dezolant, materialismul ateu, spiritul legionar vrea intoarcerea la credinta, la divinitate. Un stat care sa se desavarseasca sub semnul crestin, prin suflet crestin, iata revolutia legionara.

„Telul final nu este viata, ci Invierea”. Dar invierea este posibila si in viata aceasta, invierea intru spirit. Destinul specific al omului este traire pe plan divin si spiritual. Omul nu poate gasi un sens vietii si existentei, decat realizand gandul lui Dumnezeu in lume. continuare »

Imnul biruintei

Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare!

(V. Gafencu)

La 24 Iunie 1927, vineri, de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, a luat fiinta, din pronia divina, „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumita astfel dupa icoana Sf. Arhanghel Mihail, protectorul ei, icoana purtata in toate ceasurile de suferinta. Întemeietorul, tanarul Corneliu Zelea Codreanu, marturiseste:

Eram asa de putini si asa de saraci, incat nu numai ca am fost tinta sagetilor ironiei altora, dar ne-am ingrozit noi insine de saracia noastra. Credinta insa nu ne-am pierdut-o nici o clipa. N-am avut nici o secunda de indoiala. Pare ca Dumnezeu inadins ne-a adunat asa de saraci pentru ca sa arate ca in victoria legionara materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clara a victoriei finale si mi-am asumat intreaga raspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutati, primejdii si riscuri nenumarate, dar aceasta viziune a victoriei nu m-a parasit nici o secunda…

De atunci a intrat in viata sociala si in vesnicie miscarea romaneasca de revigorare moral-spirituala, comparata cu ceea ce, in monahismul ortodox, a fost miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama (secolul XIV). Fenomenul legionar poate fi patruns in esenta sa doar pe cale teologica. El nu se reduce la politica, nici la anticomunism, nici la eroism de bravura, nici la gesturi sau imbracaminte, cum fals considera chiar unii „apropiati” de fenomenul legionar. Legiunea este o parte a Bisericii, face parte din ea. Lupta impotriva comunismului ateist si a tuturor nedreptatilor; are un temei spiritual, crestin: lupta impotriva raului.

Sfantul Apostol Pavel ii dojeneste astfel pe crestini: „In lupta voastra cu pacatul, mi v-ati impotrivit inca pana la sange^“ (Evrei 12,4). Lupta aceasta este nevazuta, cum arata acelasi apostol: Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare”. (Efes. 6, 11-13). Deci o lupta interioara cu sine insusi, cu patimile si neputintele personale, si de aici rezultand formarea unui om nou, crestin, cat se poate de desavarsit, moral, integru, cinstit si constiincios in fiecare domeniu de activitate, inclusiv in politic si social. Acest lucru a fost realizat tocmai de Miscarea Legionara in membrii ei si, prin ei, in toata tara, dorind o „tara sfanta ca soarele de pe cer“, cum spunea Mota. continuare »

„Stiu ca Valeriu a fost la Ramet si de acolo avea o cruciulita de aluminiu pe care o purta la gat si la perchezitii o baga in gura, iar in gura nu-l cautau ca era bolnav de TBC. Lasa putina sputa pe gura si fugeau toti de frica lui…

Ei doi (Valeriu si Ianolide) au discutat cu Wurmbrand si l-au convins oarecum ca Biserica crestina este totusi altfel decat Protestantismul. Ca Wurmbrand mi-a spus la un moment dat: „stii ca eu am fost comunist”. Mi-a povestit cand era foarte bolnav, pe indelete toata viata lui. Avea multe gauri, fistule tbc pe spinare, trebuia sa i le schimb din ora in ora. Il durea.

– Voi, legionarii?…
– Da, noi legionarii, te ingrijim pe tine, jidovul. Spune-mi ce sa-ti fac? Pot sa te pup si in …, iti fac tot ce vrei pentru ca te iubesc, esti semenul meu. Tu n-ai face pentru mine?
– Asta-i lucru greu.
– Pai e lucru greu, dar uite ca il facem cum putem. Uite vezi astia cum ne toarna ca noi s-ajutam pe voi.
– Da, vad.
Atunci am discutat cu el despre a crede sau despre ateism. Am facut sinteza cum vad eu. cu ultima forma a necredintei – ateismul suprem – care e masoneria, grad 33. Wurmbrand mi-a spus:
– Tu stii ca am un frate in America si care este grad 33?
– De unde sa stiu?…
Ei, in 1957 a venit o delegatie americana la Bucuresti. Si in acea delegatie a fost unul din membrii masoneriei si a cerut lui Gheorghiu Dej libertatea masonilor. Si n-a aprobat-o! Wurmbrand stia toate lucrurile astea. Aici in inchisoare, scrie el undeva, ca a dat el streptomicina lui Valeriu Gafencu. Nu-i adevarat! Remus Stratan a primit vreo 4-5 borcanele ie streptomicina si le-a cedat lui Valeriu. El a zis: da-le lui Wurmbrand ca poate intr-o zi va fi de folos. Ce-am aflat pe urma? Wurmbrand, cand a ajuns in Statele Unite, primul lucru ce i. tacut: a cerut sa-l vada senatul american in congres. L-au primit. Acolo s-a dezbracat, si-a ridicat mainile si a zis: „Domnilor congresmeni, priviti corpul meu, vin din Romania”. El s-a rasucit si au vazut ranile acelea, au vazut si articole scrise de baptisti de-ai lor. Gauri, cum ca i-au smuls cu clestele din el… Nu-i adevarat nimic! El a avut fistule TBC, la astea li se zice gropi! Congresmenii au ramas foarte impresionati, ca dupa aceasta a urmat dispozitia: dezlegati robia din Romania. Asa spun toti, ca numai de asta ne-au dat drumul…
In ziua de 2 februarie 1952, Valeriu ma cheama la el, dimineata: „mai Nicule, am o rugaminte la tine. Uite, vreau sa te rog ceva”. Spune orice vrei, fac orice. „Eu am avut o viziune: mi s-a aratat ca voi pleca in 18 februarie”. Notez ca atunci cand am ajuns in Targu Ocna si a vorbit cu Ionel Cazacu, mi-a zis: „ne luam la intrecere, facem prognosticuri, cine moare primul”. Toti mureau, puneau pe Valeriu primul dar el nu murea… continuare »

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: ”Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”

Ioan Ianolide: Astazi se implinesc 31 de ani de cand a murit Valeriu. M-am dus la Biserica sa ma spovedesc. Duminica ma voi impartasi. In ziua aceasta am aflat zidita in fiinta mea sfintenia, asa fe1 incat nimic sa nu ma mai poata desparti de ea. Este cea mai fericita zi din viata mea, desi in ziua aceasta a murit cel mai de pret om pe care l-am cunoscut vreodata. El este cel care, in ziua aceasta, mi-a transmis fericita si binecuvantata stare care m-a insotit intreaga viata. Am fost atat de fericit, incat am dorit viata vesnica mai mult decat plinatatea spirituala pe care am simtit-o atunci, in ziua aceea. Am fost, si fireste, si Valeriu a fost, perfect lucid, normal si constient de toate cele ce se petreceau. El era plin de Har. In el se afla Hristos si am putut sa fiu si eu partas la starea lui binecuvantata de sfintenie. Il umplea desavarsit o stare de intensitale spirituala. Vesnicia se facea vazuta in timp, in clipa. Fericirea izvora din insasi suferinta. Totul era scaldat intr-o lumina nepamanteasca. Sufletul imi era plin de pace. Trupul era lumina. Sub picioare simteam ceva ca un camp energetic, un fel de vibratie care ma tinea legat de pamant. De fericire – am plans. Am putut vedea in duh: am vazut cerurile deschizandu-se in adancimea de nemasurat a ochilor lui Valeriu. Am simtit Duhul Sfant care lucra si vorbea prin el. In slabiciunea si epuizarea lui fizica am simtit Puterea Dumnezeiasca a unui alt plan al existentei. M-am gandit ca sunt in ,,cer”. Ma gandeam si la faptul ca sunt aproape de Iisus Hristos, pentru ca Iisus Hristos se afla in Valeriu. Credinta lui Valeriu imi dadea si mie tarie. Chemarea mantuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desavarsit iubirii lui Hristos. Stiu si simt ca Valeriu ma insoteste si ma ajuta in toata lucrarea de a discerne cele doua „lumi” in care traim si care, in planul divin, se afla intr-o perfecta unitate. Viata mea este Hristos. (The Orthodox Word, Nr. 224-225/2002)

„Valeriu s-a regasit in suferintele Mantuitorului, a urcat piatra cu piatra muntele suferintei, s-a inaltat din suplicii mai luminos, mai Biruitor pana ce transfigurat de iubire a trecut “dincolo” incununat cu coronita de martir.” (Aspazia Otel Petrescu, Permanente, aprilie 2002). Valeriu, „unul din sfintii inchisorilor” (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, editia 2005,p. 142)

Traian Popescu despre Valeriu: „inalt, putin adus de spate, caci povara anilor petrecuti in inchisoare isi pusese amprenta, purta pe cap o caciulita crosetata, care semana cu o armura medievala, tesita, ce-i acoperea fruntea. Figura ascetica, de mucenic bizantin, dar avand o fata luminoasa, surazatoare, care usor trecea din zambet intr-un ras tonic, neostentativ, dar puternic, reconfortant. Parea coborat dintr-o pictura medievala, pentru a raspandi injur tihna… Am vazut cum la acest om, pe masura ce puterile fizice il paraseau, cele spirituale deveneau tot mai puternice. Devenise un schelet, care abia se mai ridica de pe pat, dar care nu inceta sa ne talmaceasca din talcurile evanghelice. Se eteriza pur si simplu, sleindu-se in acelasi timp fizic”, (la N. Trifoiu, Studentul Valeriu Gafencu, 2003, p. 150)

Marin Naidim, condamnat in acelasi lot cu Virgil Maxim, ajunge la Aiud in 1942. Cu o structura sufleteasca apropiata de a lui Valeriu, se apropie mult de acesta si spune: „Valeriu era o fire entuziasta. Facea parte dintre aceia despre care frecvent se spune ca umbla cu capul in nori… Valeriu ne-a aratat calea ce duce la mantuire: iubirea crestina. Iubirea era un cuvant de ordine, il spunea in toate imprejurarile, si-n scris si verbal, era in loc de salut, de la revedere si de orice”, (ibid., p. 82).

IPS Bartolomeu Anania: „intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul Valeriu Gafencu”.

Virgil Maxim, Ploiesti: „Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele: Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reprosa ceva, smerenia imbinandu-se cu tenacitatea hotararilor. Spiritual, era transfigurat tot timpul, intr-o stare extatica aproape permanenta; nu puteai sa-ti dai seama daca ceea ce spune vede in duh sau daca Duhul vorbeste prin el. Viata lui era zbor spre inaltimi, pe care cu greu il puteai urmari. Cand eram impreuna cu parintele Serghie Vasile, sub a carui indrumare ne insuseam rugaciunea isihasta, Valeriu iradia, la nivelul perceptiilor senzoriale, o caldura interioara de o intensitate greu de inteles si de exprimat, cuvantul ramanand dator in actul cuprinderii” (Imn pentru crucea purtata). continuare »

(Trebuie mentionat ca articolul este ciuntit dupa modelul politic corect, pentru ca nu face nicio referinta la activitatea legionara a tanarului Valeriu, evitandu-se folosirea cuvantului “legionar”, cuvant ce a fost pe buzele Sf. Valeriu in marturisirea din timpul procesului sau. Dar sa vedem partea plina a paharului si sa nadajduim ca Sfantul Valeriu ne va da mai mult curaj la toti! Sau ar mai putea fi ipoteza urmatoare: Tocmai pentru faptul ca acest cuvant legionar are o conotatie distorsionata in mintea multora – datorita comunistilor, MMB a inlocuit termenul cu nationalist-crestin, ceea ce este foarte adevarat. Si de aici ar trebui cu totii sa afle ca a fi legionar insemna a fi iubitor de credinta, neam si tara).

Astazi se implinesc 59 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit in inchisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfantul inchisorilor“.

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti (Basarabia). In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice“. Pledoarie inutila, fiindca dictatura nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu. Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Targu Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941-1944) si de la Pitesti. Din cauza torturilor si a regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani, pana la 18 februarie 1952, ar putea fi considerata drept o minune. Pretul rezistentei sale morale a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul sau era, insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, despre care depun marturie multi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

Cititi restul articolului pe site-ul MMB.

Vedeti si: Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove vrea canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu – 59 de ani de la trecerea la Domnul

Printre ultimele cuvinte ale Mucenicului Valeriu au fost: „Nu uitati sa va rugati la Dumnezeu sa ne intalnim acolo cu totii. Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea ce-mi robeste sufletul“. Valeriu incheia aceasta viata purificat prin rugaciune, traire spirituala inalta, depasind toate suferintele fizice fara nici o revolta.

Valeriu Gafencu s-a nascut in Basarabia la 24 ianuarie 1921 in comuna Sangerei, jud. Balti. Tatal sau, Vasile Gafencu, a facut parte din Sfatul Tarii din Chisinau care la 27 martie 1918 a votat pentru unirea cu patria mama. In 1940, cand a fost cedata Basarabia, conducerea URSS a dispus deportarea lui Vasile Gafencu si a tuturor celor ce au militat pentru Unire, in Siberia – unde a si decedat. Lui Valeriu ii revine sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza Liceul Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi, unde se refugiase cu familia.

Valeriu – seful Fratiilor de Cruce din Miscarea Legionara

A frecventat Dreptul si Filosofia pana in 1941, cand este arestat si condamnat la 25 ani munca silnica pentru activitate in Fratiile de Cruce, de catre regimul antonescian, si trimis la inchisoarea Aiud. Valeriu intrase ca frate de cruce in Miscarea Legionara in anul 1937. In 1940/1941 era seful Fratiilor de Cruce Iasi.

In toamna lui 1941, cand a fost arestat, avea 20 de ani si era student in anul II. “Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de el la proces. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila.

La inchisoare

A trecut prin inchisoarea Galata in anul 1941, apoi la Aiud intre anii 1941-1946 (intai sub Antonescu, apoi preluat de comunisti), colonia de munca fortata Galda de Jos, 1946- 1948, reintors la Aiud si trecut prin Pitesti. Dupa trierea celor bolnavi de TBC si escala de la Vacaresti (spital-penitenciar), Valeriu a ajuns la spitalul penitenciar din Targu Ocna in 1950. Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, a ajuns la sanatoriul – inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava, incat supravietuirea timp de doi ani (pana la 18 februarie 1952) este o minune. Pretul rezistentei sale moral-spirituale in fata lui Turcanu la Pitesti a fost ruinarea definitiva a sanatatii: TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism, lipsa hranei.

Chipul sau era scaldat intr-o lumina cereasca, fapt marturisit de toti care au fost in preajma sa. Se ruga mereu. In ultimul an, scuipa mereu sange (hemoptizie). Lumina sfinteniei trecea dincolo de el si ii atingea si pe ceilalti detinuti.

In toamna lui 1943 comandantul inchisorii Aiud, maiorul Alexandru Munteanu, a cerut detinutilor legionari sa dea declaratii de desolidarizare fata de Miscarea Legionara si aderare la politica lui Antonescu – cu perspectiva plecarii pe front pentru reabilitare. Cei care au refuzat sa dea declaratiile au fost izolati in celulele din Zarca veche, cu regim sever, fara legatura cu exteriorul si cu ratie de mancare redusa. In perioada 1941-1944, Gafencu alaturi de alti traitori legionari – Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, pr. Vasile Serghie, Virgil Maxim, Constantin Pascu si altii – au trasat o linie de conduita crestina si romaneasca pentru toti detinutii politici, linie ramasa valabila si in timpul comunismului: neacceptarea concilierii intre asupriti si asupritori.

continuare »

Ideea integrarii europene a Republicii Moldova a aparut si a devenit una populara odata cu deschiderea tarii fata de Occident. Un rol important in acest sens l-a jucat, in special, cresterea masiva a numarului de cetateni plecati temporar la munca peste hotarele tarii, care s-a produs mai bine de un deceniu in urma, o buna parte dintre acestia alegand ca destinatie statele membre UE.

Economiile slabe – anexe ale unor economii dezvoltate?

Cadrul institutional actual de organizare a economiei mondiale, in care statele ce dispun de o structura economica slaba sunt fortate sa concureze pe picior de egalitate cu statele dezvoltate economic, reprezinta in realitate o modalitate indirecta de lupta impotriva concurentei si care, in ultima instanta, se opune principiului de liberalism economic. Astfel, expunerea prematura sau, privita la general, expunerea directa a economiilor slab dezvoltate in competitia acerba de pe pietele globale, contribuie de facto la mentinerea unui statu-quo a economiei mondiale, favorabil statelor care in prezent sunt dezvoltate economic. Astfel se asigura aplicarea unor conditii „aride” de dezvoltare economica a statelor slab dezvoltate, in vederea limitarii la maximum a capacitatilor acestora de a dezvolta entitati economice independente, care ar face concurenta liderilor economici de moment. Astfel, economiile slabe sunt sortite unei existente la limita supravietuirii sau, in cel mai bun caz, sa fie anexe ale unor economii dezvoltate. Care este raspunsul elitei politice autohtone la aceste provocari… este oare constientizata si abordata in termeni reali aceasta problema in Moldova?

UE nu este o agentie de ajutor social care ne va rezolva problemele

Daca descrierea teoretica de mai sus nu pare a fi verosimila, cei care au dubii sa analizeze evolutia economica din ultimii 10-15 ani a Republicii Moldova. In aceasta perioada, drept urmare a unei deschideri premature a economiei, Republica Moldova a ramas aproape in totalitate fara sectorul sau industrial. Astfel, in prezent, in comertul intern majoritatea bunurilor sunt cele de import. Moldova a ajuns un stat care cu greu de mai exporta ceva, iar cea mai importanta sursa de intrari de valuta a tarii o reprezinta exportul fortei de munca, cu toate aspectele inerente unei astfel de „structuri economice”, care sunt traficul de fiinte umane, prostitutia, traficul de organe umane.

… este important pentru elita politica din Republica Moldova sa vizualizeze si celalalt aspect in care se manifesta UE, si anume, de competitor al Moldovei in cadrul unui sistem economic capitalist. Este cunoscut faptul ca capitalismul nu se bazeaza pe ajutor reciproc, ci pe concurenta, iar in final reuseste cel care este mai eficient. In acest context, UE nu este o agentie de ajutor social care, la un simplu apel, va rezolva problemele cu care se confrunta Republica Moldova, ci, mai degraba, un club al statelor care au reusit in plan economic, intrunite in vederea augmentarii si asigurarii unei dezvoltari prospere in continuare. Rationamentul care ghideaza cooperarea UE cu Republica Moldova, chiar si sub aspectul ce tine de fondurile nerambursabile alocate tarii, este, in primul rand, cel al asigurarii propriei prosperitatii sociale si economice. In acest context, apropierea economica de UE, de exemplu in cadrul unui acord de liber schimb, ar putea sa prejudicieze, mai mult decat sa ajute, economia firava a Moldovei.

– Parintele Dionisie: Ne modifica, ne modifica pe toti propovaduirile astora care au luat puterea omenirii. Uniunea Europeana sub nici un motiv nu-ti da voie sa amintesti de cele adevarate, decat numai de cele ce le spun ei. Asta-i adevarul, ce spun ei. “Drepturile omului”, dreptul omului! Uite, un exemplu de drepturile omului – inca de mic, copilul, daca parintii l-au crescut oleaca, de-acuma are “dreptul” ca sa nu-l supere parintii, sa-l lase sa faca ce vrea el. Asta-i dreptul omului, sa-l lase sa faca ce vrea el.

– Incotro duc toate acestea?

– Parintele Dionisie: La pieirea, la distrugerea omenirii. Cunosc lucrul asta cei care au pus legile Uniunii Europene, dar ei vor sa distruga omenirea. Fiindca nu cred in Dumnezeu, ei spun ca aici ii raiul si aici ii viata, si ca dupa ce ai murit ai pierit ca orisice vietate care nu ii dupa chipul lui Dumnezeu. Eh, asa socotesc ei. Si de aceea oamenii se osarduiesc sa faca numai doi-trei copii sau unul sau deloc. “Ce ne trebuieste copii? Noi sa ne distram si cutare si cutare”, zic ei. Si te distrezi, dar cat? Cat esti tanar. Dar dupa ce imbatranesti, ce distractie mai ai? Nu mai poti ca sa te distrezi, ca cea mai mare distractie a omului este sa se impreuneze cu femeia. Dupa aceea tu nu mai poti, si care mai este bucuria ta? Asa ca… cazi. De aia nu inteleg oamenii lucrurile astea, fiindca e instalat in cugetul lor gandul ca aici ii raiul si aici ii iadul, si de-acuma, sigur, se osarduiesc sa traiasca in raiul asta de pamant. Ei spun ca acuma-i adevarul; ca ce-i asta, ce-a fost pana acuma? Dar adevarul lor este adevarul Satanei si “adevarul” Satanei este ca sa ne distruga cu desavarsire, nu numai trupeste, ci si sufleteste, ca sa nu poti capata imparatia Cerului, sa te duci direct in partea lui.

– Legat de vremurile noastre, se poate spune ca cei care conduc lumea pun adevarul lor in locul lui Hristos?

– Parintele Dionisie: Apoi asta-i. Pentru asta se osarduiesc ei si asta-i imparatia lor, imparatia lui Antihrist, ca nu se poate sa imparateasca Antihrist pana cand nu ingenuncheaza Adevarul. Adevarul nu este altceva decat Hristos care s-o pogorat din cer, asta-i Adevarul. Ei vor sa ingenuncheze cu totul lucrul asta, pe toti cei care cred in Hristos si cred ca El este Adevarul, fie el catolic, fie el cutare. Si il pregatesc pe Antihrist. De ce i se zice Antihrist? Pentru ca e contra lui Hristos. Orice a facut Hristos, el e contra – anti-Hrist. (1999) continuare »

Anul acesta, pe 16 februarie, se implinesc 2 ani de cand a plecat la Domnul unul din marii duhovnici si luptatori ai neamului nostru. Purtand intr-o mana sabia curajului si intr-alta lacrima smereniei, Parintele Ioan Sabau s-a aratat ca un biruitor in fata prigonitorilor lui Hristos si ca un dibaci pescar de suflete, insufletind inimile tinerilor spre a rezista apostazilor societatii de azi.

Nascut in Tara Hategului si imprumutand parca din duhul lui Iancu de Hunedoara, Parintele Ioan a fost un stalp de foc de temut pentru hoardele straine, atat neamului, cat si Bisericii lui Hristos. Martor al celor doua razboaie mondiale si patimitor in inchisorile comuniste, a petrecut un veac de framantari luptand cu trezvie pentru invierea sufletului neamului romanesc.

Absolvent al Facultatii de Teologie din Cernauti, sufera prima arestare in 1938, pe cand era preot la biserica din Renghet, urmand sa fie eliberat in doua saptamani. In 1945 este din nou arestat, de data aceasta fiind preot in localitatea Vinerea, biserica ridicata din temelii impreuna cu credinciosii din Vinerea, pentru care si-a pus sufletul ca un adevarat pastor al turmei lui Hristos. Este inchis petru doi ani in lagarele Hategului, dar nu apuca sa guste prea mult din bucuria libertatii, ca este iara arestat in 1948 pentru patru ani. Dar Domnul vrand sa lamureasca sufletul celui care a inteles ca suferinta este ochiul prin care Il poti vedea pe Dumnezeu, este din nou arestat in 1957, de data aceasta pentru opt ani, avand sa cunoasca si mai bine bucuriile suferintei in temnita Aiudului, alaturi de mari personalitati precum: Parintele Staniloae, Parintele Ilarion Felea, Nichifor Crainic si altii, de care Parintele isi aminteste cu multa admiratie.

Iata cum povesteste parintele una din minunile din puscaria Devei:

„In 1949, in puscaria din Deva, de Pasti, s-a cantat Hristos a inviat! Acelasi maior, Mohoreanu, care m-a laudat pe mine si a spus ca imi face propunere de eliberare, sa vedeti acum ce era in stare sa faca! S-a auzit Hristos a inviat! A cantat toata inchisoarea. Dupa vreo jumatate de ora a venit maiorul la noi: „Bestie de popa! – s-a rastit infuriat la mine –, aici o sa-ti putrezeasca oasele! Eu te-am propus pentru eliberare, eu te ucid”!… I-am raspuns: „Domnule maior, nu am meritul asta sa fi organizat eu cantarea”! „Stii ce inseamna asta”? mi-a spus. Condamnare la moarte! Aici iti putrezesc oasele”! Eu atat am mai zis: „Domnule maior, sa stiti ca nimeni nu a organizat! S-a organizat de la sine. Celula din celula s-a cantat, pana ce a ajuns in toata inchisoarea”!
Dupa doua ore au fost acoperite cu obloanele toate ferestrele, varuite, sa nu se mai vada si sa se auda in parc, ne-a izolat complet. El s-a dus grozav de nervos, sa se razbune. Eu tot timpul m-am rugat sa nu condamne oamenii, sa faca lot. Pentru ca lotul era teribil pentru ei. Fara lot ramaneai cu condamnari mici: pana la 10-15 ani. Cu lot, primeai de la 20-25 ani, pe viata, moarte… Asta era sistemul lor de a condamna cand era lot, adica organizare. Pentru ca asta ii inspaimanta pe ei cel mai tare. Eu m-am rugat. Dimineata, vin gardienii, ne bat in usa si ne spun: „Bai, a murit diavolul vostru”! Am crezut ca a murit Stalin… Murise insa maiorul. In ziua de Pasti. Tuturor le era frica de el, era un tiran! Lovea cu bocancul unde nimerea. Mi-aduc aminte ca la anchete ne baga si in cotet de porc, de rate, si un tanar de 1, 90 m aproape nu a apucat sa se ridice repede la raport. Pana sa se scoale, ca dadea cu capul de pat, a aparut maiorul: „Uite, bestia, nici nu se scoala”! Si-l loveste in ochi, si-i scoate ochiul! Un tanar frumos, cuminte…
L-au inmormantat a doua zi de Pasti, cu funerarii nationale, cu sute de coroane. Noaptea s-au aprins toate coroanele de pe mormantul sau, vreo 200 de coroane. Toata Deva a fost in alarma, cu pompieri, Securitate, Militie, ca arde Deva”.

Din ’64 de cand a fost eliberat, Parintele Ioan Sabau nu a incetat sa marturiseasca noii generatii adevarul pus in lanturi de comunisti si sfintenia vietii celor care au patimit pentru Hristos.

Adesea marturisea ca „suntem singura natie care-l mai poate apara pe Dumnezeu astazi”. Daca pentru noi este prea greu sa intelegem taina acestor cuvinte sa il ascultam chiar pe Parintele intr-una din cuvantarile de la Aiud: continuare »

La fel cum biroul de presa al Patriarhiei este impins la inaintare cu cele mai nastrusnice concepte (vezi cazul pasapoartelor cu cip, calendarul “barat” s.a.), asa si consilierul presedintelui apare in presa cu analize si solutii bolnavicioase, straine de mentalitatea si credinta poporului roman. In ambele cazuri se vrea mascarea faradelegilor puse la punct de mai marii, mai inaltii si mai iluminatii ce salasluiesc in fruntea unor… institutii. Cititi si va “minunati”:

Sebastian Lazaroiu: O revolutie sexuala este de asteptat la jumatatea acestui secol in Romania. „Miresele l-au dat jos pe Ceausescu, barbatii frustrati – pe Mubarak”

Recomandat recent de Traian Basescu drept “sociolog”, consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu a revenit la profesiunea sa de baza cu un studiu despre demografia din Romania, intitulat “Demografia iubirii: revolutie sau razboi”. Printre concluziile sale: peste opt ani, vor fi mai multi barbati la varsta casatoriei decat femei, exista riscul ca agresivitatea sa creasca pe fondul frustarilor sexuale, solutia fiind legalizarea “obligatorie” a prostitutiei. “In anul 2019, in Romania vor fi mai multi barbati la varsta casatoriei decat partenere disponibile. Un milion de tineri isi vor cauta perechea, iar aproximativ 160.000 de barbati vor ramane necasatoriti. In asemenea perioade de dezechilibru, cercetatorii arata ca exista riscul de avea revolutii (chiar de catifea) sau cresteri ale agresivitatii (razboaie). Daca in 1989 aveam doua partenere la un barbat si s-a ajuns la o revolutie politica, in 2019 vom avea 1,3 parteneri la fiecare partenera, iar efectele nu sunt inca foarte usor de anticipat”, afirma Lazaroiu, in studiul publicat de Q Magazine.

“Prea multe mirese l-au dat jos pe Ceausescu” (subtitlurile date in citat ii apartin lui Lazaroiu – n.red.)

Consilierul prezidential afirma ca politica demografica “agresiva” a lui Nicolae Ceausescu, de la sfarsitul anilor ’60 a contribuit semnificativ la caderea dictatorului: “Practic, la sfarsitul anilor ’80 erau aproximativ 800.000 de tineri (cu varste intre 21 si 23 de ani) care isi cautau perechea. Dintre acestia, un sfert de milion erau fete, pentru ele existand riscul sa ramana singure. (…) Fenomenul nu a fost probabil diferit de cel petrecut in Statele Unite in anii ’60. Se creasera premisele unei revolutii sexuale, avand in vedere ca pentru patru cohorte de varsta era un raport de doua fete la un baiat. (…) In asemenea perioade, din cauza lipsei partenerilor, fetele lasa garda jos mai repede, iar baietii incearca sa profite cat mai mult de acest trend libertin. Numai ca, in 1989, frustrarea era de ambele parti. Fetele nu isi gaseau parteneri, iar baietii nu puteau profita de numarul mare de potentiale partenere din cauza regimului extrem de restrictiv. Un asemenea potential de frustrare a contribuit, cu siguranta, la revoltele de la sfarsitul lunii decembrie. Mai ales ca Revolutia din 1989 a fost una, in primul rand, a tinerilor iesiti in strada. Asadar, impiedicarea unei revolutii sexuale a dus la o revolutie politica”. Lazaroiu precizeaza ca nu doar acest factor a condus la caderea lui Ceausescu: “Nu vreau sa spun ca doar acest fenomen al aglomeratiei de mirese a produs rasturnarea regimului din 1989, dar sigur a fost un factor favorizant. Pe langa frustrarile alimentare si cele privind libertatea de exprimare, s-au adaugat frustrarile unei revolutii sexuale neimplinite”. continuare »

Evanghelia despre rugaciunea vamesului si fariseului

Luca 18:9-14

Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.

Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era putred pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos pe dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: “La ce-mi foloseste mie acest copac inalt, necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne? Celalalt, chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si astfel, daca muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru casa mea.” Si, fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac.

Tot la fel va alege si Dumnezeu intre doi oameni pentru casa Sa si nu va alege pe cel care pare bun pe dinafara, ci pe cel a carui inima este plina de dreptatea sanatoasa a lui Dumnezeu.

Cei mandri, ai caror ochi sunt intr-una ridicati spre cer, in vreme ce inimile lor sunt lipite de pamant, nu sunt placuti lui Dumnezeu; sunt bineplacuti lui Dumnezeu numai cei smeriti si blanzi cu inima, ai caror ochi sunt plecati spre pamant, in vreme ce inimile lor sunt bogate intru cele ceresti. Ziditorul lumii alege oamenii care cauta la pacatele lor inaintea lui Dumnezeu, mai mult decat la faptele lor cele bune. Caci Dumnezeu este doctorul care vine la patul pe care sta fiecare dintre noi si intreaba: “Unde te doare?” Omul care foloseste de venirea doctorului, ca sa-i spuna despre toate durerile si slabiciunile sale, este intelept, dar omul care isi ascunde durerea si se lauda cu sanatatea sa, este nebun. Ca si cum doctorul viziteaza oamenii pentru sanatatea lor si nu pentru starea lor de boala! Marele Ioan Gura de Aur spune ca “Este rau sa pacatuiesti, desi aici se poate da ajutor; dar sa pacatuiesti si sa nu ingadui pacatul – aici nu se mai poate nici un ajutor.” continuare »