† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=9PdaZdhWL50]

O veste zguduia întreaga Ortodoxie, cu precădere pe cea românească: Părintele Justin a trecut la Domnul! Se întâmpla fix acum 3 luni, după o îndelungă suferinţă, asumată cu demnitate. Dar nu au trecut decât puţine ceasuri ca să trăim minunea: S-A NĂSCUT UN SFÂNT! Un nou sfânt român! Şi bucuria învierii a cuprins inimile multora, rugându-se aşa: Sfinte Părinte Justin, mărturisitor al Ortodoxiei şi al neamului românesc, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

„Nu cred că sunt în stare să vorbesc despre Părintele Justin Pârvu pentru că nu m-am întâlnit niciodată cu el. Însă, am ştiut unul de altul, şi mai mult decât atât, mi-a trimis mesaje că au venit oameni pe care i-a trimis la mine spunându-le „mergeţi şi la Justinian”. M-a apreciat şi pot să spun acelaşi lucru despre el. De aceea, spun că nu sunt în stare să vorbesc despre el, din moment ce nu ne-am întâlnit. Dar îi ştiu activitatea şi am citit ce a scris. Ştiu cât s-a luptat pentru a scoate la lumină adevărul despre mărturisitorii şi mucenicii din temniţele comuniste.

Am vorbit şi cu alte ocazii despre cei care au suferit pentru credinţă în temniţele comuniste. S-a vorbit de subiect cu „acul scos”, dar eu am spus direct şi clar faptul că toţi cei care s-au jertfit şi au suferit acolo, sunt sfinţi! Chiar dacă nu sunt trecuţi în Sinaxar.

Toţi care au murit în închisoare, şi care au murit nu numai în închisoare, toţi au dreptul să treacă din suferinţa de aici în rândul sfinţilor din Sinaxar. Sfinţii nu se fac printr-o declaraţie oficială. În biserica apuseană, aşa se fac sfinţii. Să mă ierte Domnul, acolo se formează un tribunal unde există avocatul diavolului, avocatul lui Dumnezeu, şi apoi se discută despre persoana respectivă şi se decide dacă este sau nu este sfântă. Aceasta e metoda bisericii apusene. Biserica Ortodoxă are altă metodă: nu declară pe cineva sfânt, până nu-l declară poporul, până nu-l consideră poporul că-i sfânt. Abia după ce poporul, adică ceata credincioşilor, te consideră că tu eşti un om care ai calităţi, care ai viaţă sfântă, abia apoi Biserica te recunoaşte. Dar, poporul te declară sfânt. Aceasta e metoda. Sfinţi sunt nenumăraţi. Că vor fi trecuţi în sinaxare peste un an, peste doi, peste zece, Dumnezeu va decide. Acesta va fi triumful lui Hristos. Dar pentru aceasta, noi trebuie să ne trudim toţi, noi toţi. Ca să creăm o atmosferă în care cel ce se naşte, cel ce pătimeşte pentru Hristos, poate fi trecut automat din rândul oamenilor păcătoşi în rândul sfinţilor. Asta fiecare poate şi trebuie s-o facă. continuare »

COMUNICAT DE PRESA

Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel” isi exprima profunda indignare in legatura cu hotararea din 22 august a.c. a Consiliului local din Baia Sprie, judetul Maramures, privind acordarea titlului de cetatean de onoare post-motem parintelui Justin Parvu.

In mernoria victimelor Miscarii Legionare – 3 prim-ministri, zeci de personalitati politice si culturale, populalia evreiasca – Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania ,,Elie Wiesel” atrage atentia asupra unora dintre manifestarile publice ale parintelui Justin Parvu:

Justin Parvu, fost membru al Miscarii Legionare, si-a mentinut pe parcursul intregii vieti convingerile xenofobe, antisemite, negationiste si pro-legionare. La aniversarea a 92 de ani, i s-a cantat imnul “Sfanta tinerete legionara” (februarie 2011).

Preocuparea sa pentru ideea puritatii etnice este confirmata intr-un interviu din 2012, in care isi exprima ingrijorarea fata de natalitatea scazuta a romanilor si precizeaza ca ne-au ocupat tiganii si strainii”.

Atasamentul sau fata de Miscarea Legionara s-a manifestat prin elogierea membrilor acestei organizatii fasciste si prezentarea lor drept martiri care ,,s-au ridicat fatis impotriva comunismului”, infuriind ,,masoneria, vrajmasii crestinismului si trezind toata Europa din somnolenta in care se afla” (ianuarie 2013).

Afirmatia sa explicita potrivit careia ,,in Romania nu a existat Holocaust”, invocarea argumentului conform caruia documentele nu probeaza, acest episod istoric si descrierea Holocaustului din Romania ca inventie a evreilor care doresc umilirea romanilor (ianuarie 2013) probeaza in mod indubitabil ca Justin Parvu a fost un negationist (n.n. pe bună dreptate) al Holocaustului.

Acuzatiile conform carora evreii incearca, prin intermediul americanilor sa extermine populatia lumii (octombrie 2009), invinovatirea acestora de tentative repetate de a denigra prezenta romanilor in istorie printr-o lupta dusa in plan cultural, religios si militar, descrierea evreilor drept persoane pentru care ,,crestinii sunt spurcati” si asocierea acestui grup etnic Diavolului (ianuarie 2013) indica in mod clar ca Justin Parvu si-a manifestat public, in repetate randuri, sentimentele de ura impotriva evreilor. continuare »

Ambasadorul Israelului în România, Dan Ben-Eliezer, se va afla, miercuri, în judeţul Suceava, ocazie cu care, pe lângă întâlnirile de la Consiliul Judeţean şi Prefectură, se va deplasa şi la Muzeul Bucovinei, a declarat, luni, preşedintele CJ Suceava, Ioan Cătălin Nechifor.
El a spus că, în cadrul acestei vizite, îi va prezenta diplomatului israelian proiectul pe care administraţia judeţeană şi Muzeul Bucovinei intenţionează să îl realizeze în oraşul Siret, respectiv amenajarea unui Muzeu al Holocaustului.

“Vrem să profităm de relaţia foarte bună pe care o avem la acest moment cu ceea ce înseamnă minoritatea evreilor care trăieşte în Bucovina, dar şi cu cei care au plecat din Bucovina, pentru că aceştia constituie pentru noi un target extrem de important. Din acest motiv, foarte multe dintre proiectele noastre sunt adresate lor, inclusiv acest muzeu de la Siret. Sunt oameni care au plecat din Suceava în Israel sau în alte state şi care au încă o apartenenţă emoţională faţă de Suceava”, a spus Ioan Cătălin Nechifor. AGERPRES/(A – autor: Silvia Marcu, editor: Ştefan Gabrea)

| agerpress

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MZPdNLzKlRM]

montaj realizat de ziartarguneamt.ro, cărora le mulțumim, dar nu ne asumăm coloana sonoră ce nu ne reprezintă site-ul.

Aranjamentele florale de pe mormântul Părintelui Justin, înfăptuite prin osârdia maicilor de la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă și a părinților de la Mănăstirea Petru Vodă.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=GiGJp9vOGN4]

Predica IPS Teofan: Părintele Justin – Martor, Mărturisitor, Martir

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/102857740″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

Pentru alte imagini și detalii vizitați și Pomenirea a 40 de zile de la săvîrşirea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu

La 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Justin Pârvu, stareţ al Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, unde mormântul sau a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi, presa ortodoxă de limbă rusă îi aduce un frumos omagiu, publicând ample materiale cu interviuri şi date biografice ale celui considerat unul din cei mai mari duhovnici români, ‘un patriarh al monahismului jertfelnic românesc’, care şi-a închinat întreaga viaţa neamului, ţării şi Ortodoxiei româneşti.

Pentru prăznuirea celor 40 de zile de la trecerea la Domnul, mormântul Sfântului Părinte Justin de la Petru Vodă a fost împodobit cu un deosebit ornament floral,  reprezentând România “în vechile hotare”. Frumoasa împodobire s-a făcut prin osârdia ucenicilor Părintelui Justin, călugări, maici și mireni.

Sâmbătă dimineaţa, 27 iulie, în Mănăstirea Petru Vodă se va săvârşi Liturghie arhierească şi Slujba Parastasului la pomenirea a 40 de zile de la trecerea din viaţa aceasta a Părintelui Justin Pârvu.

Părintele Justin ne încredinţează de sfinţenia şi ocrotirea să cerească

Ieri seară, în jurul orelor 23, aproape de ora la care Părintele a trecut la Domnul, chiar la împlinirea a 40 de zile de la adormirea sa, Părintele Justin ne-a mângâiat cu o minune, în chilia sfinţiei sale din mănăstirea de maici, unde a petrecut ultimii 3 ani din viaţă şi unde şi-a dat obştescul sfârşit. Chilia memorială a Părintelui a fost deschisă spre vizitare începând cu ziua de ieri, 25 iulie. Pe fotoliul Părintelui de unde obişnuia să miruiască pelerinii în ultimii ani de viaţă, este aşezat un tablou cu imaginea Părintelui Justin, în mărime naturală, binecuvântând credincioşii. Aseară, în timp ce un ieromonah şi câţiva credincioşi mireni se rugau în chilia părintelui, tabloul părintelui a izvorât mir din mână cu care binecuvânta credincioşii.

Minunea s-a repetat şi a doua, zi, dimineaţa, în timp ce pelerinii vizitau chilia şi muzeul memorial închinat Părintelui Justin Pârvu. Aceştia nu doar că vizitau, ci zăboveau câteva minute rugându-se în genunchi în fața fotoliului unde părintele obişnuia să petreacă cea mai mare parte din zi, ascultând necazurile şi durerile oamenilor. Iar Părintele, parcă să ne încredinţeze că şi acum ne ascultă şi ne poate ajuta, ne-a trimis acest semn minunat spre credinţă şi mângâiere.

Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii!

| Mănăstirea Paltin – Petru Vodă

PALTIN-PETRUVODA.RO

Site-ul mănăstirii Paltin vă oferă informații despre ce-a de-a doua ctitorie în satul Petru Vodă a Părintelui Justin Pârvu. Totodată puteți afla detalii și despre muzeul ce-a fost inființat în chilia în care Părintele Justin și-a petrecut ultimii 3 ani din viață și unde și-a dat obștescul sfârșit. Muzeul cuprinde o serie de obiecte ce aparțin Părintelui Justin precum veșminte, cărți, cruci, manuscrise și diverse obiecte cult.

Pe același site puteți afla produsele naturiste care sunt obținute în laboratorul mănăstirii, cât și icoane, veșminte, costume naționale confecționate de maicile din mănăstire.

Călătorie minunată

„Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!

Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…

Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”!  Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!

L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.

Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.

– Ei, ei, tocmai de la Iaşi aţi venit, pe o vreme ca asta? Cum e?…

– Preacuvioase Părinte, ni s-a defectat maşina şi, totuşi, am vrea sa ne daţi binecuvântare pentru călătoria până la Iaşi. Am venit doar să vă vedem, ne-am închinat în biserică şi acum am vrea să plecăm, dar nu ştim dacă ajungem cu bine la Iaşi pe ninsoarea asta, că-i drumul lung şi greu.

Părintele se uita cu o privire care parcă trecea prin mine şi îmi spune:

-Domnul să vă binecuvinteze!

-Dar o să ajungem cu maşina asta a noastră?

–Ajungeţi, măi, ajungeţi cu bine!

-Rugaţi-vă pentru noi, aşa să fie! Binecuvântaţi şi iertaţi!

-Doamne ajută! Doamne ajută! … Continuare »

Știm că sfinţia voastră aţi fost în temniţă cu Părintele Ilie Lăcătușu la Periprava. Ne-aţi mai povestit din minunile pe care Părintele Ilie le săvârșea printre deţinuţi, ce ne mai puteţi spune despre caracterul Părintelui? Ce anume credeţi că i-a conferit mai multă sfinţenie, pentru că nu toţi martirii au fost așa de proslăviţi de Dumnezeu care sunt sfintele sale moaște?

Părintele Ilie Lăcătușu a fost un model de desăvârșire creștină, de demnitate și bunătate; era un sprijin și reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj și nu a trădat pe nimeni. A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă și nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos.

Era un mare trăitor, trăia rugăciunea și viaţa în Hristos. Era un model de lepădare de sine, toţi știau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Și ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă. Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tușea (a și murit de altfel după două luni) și Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav și cine știe pe câţi alţii nu a mai hrănit?

Această forţă imensă de dăruire către celălalt l-a sfinţit. De altfel era un om foarte bun și blând la suflet. Faptul că Părintele Ilie este proslăvit poate mai mult decât ceilalţi martiri arată cinstea cu care Dumnezeu i-a proslăvit pe acești mărturisitori din temniţele comuniste, și că nu doar cei care au fost muceniciţi acolo sunt sfinţi în faţa Domnului, ci și cei care, eliberaţi fiind, au continuat trăirea evanghelică în lume. El a ieșit din închisoare sfinţit, ca un odor de preţ al Bisericii lui Hristos și a luminat tuturor celor din jurul lui calea mântuirii.

Iar faptul că la noi nu sunt canonizaţi este lesne de înțeles. Dacă ar recunoaște sfinţenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni, se prăbușesc cu totul. Ei supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă. Dar prin martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi și osândiți și după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor popoare ortodoxe.

Creștinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi și calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos așa cum zice foarte frumos și Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai știi de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire și recunoștință” (Ierom. Serafim Rose și S.A. Nilus, Sfântul Serafim de Sarov, Povăţuiri duhovnicești, Editura Axioma, 2012.)

extras din interviul cu Părintele Justin, din revista ATITUDINI,nr. 27