Mitropolitul Augustin de Florina in incercarea de a depasi sinodal dezbinarea produsa de schimbarea calendarului in Grecia

Biserica Eladei in fata problemei vechi-calendaristilor

– referat din 12 ianuarie 1995 –

Sfantul Sinod mi-a incredintat sa fac un referat despre problema vechi-calendaristica. Chiar daca in urma cu sase ani (1989) ca (arhiereu) sinodal am dezvoltat foarte mult tema aceasta, cu toate acestea nu numai ca nu s-a inregistrat nicio imbunatatire, dar mai mult mergem spre mai rau. Ne aflam inaintea unei schisme foarte primejdioase pentru unitatea Bisericii. Voi spune din nou cele necesare si Va rog, Preafericite si Inaltpreasfintitilor Parinti Sinodali, sa ascultati acest referat al meu precum si solutiile propuse in el.
Pururea pomenitul si inteleptul profesor Hristos Andrutzos, raspunzand la intrebarea despre chestiunea vechi-calendarista a spus ca in sens mai larg tema este pur astronomica. Si asa cum observa autorizatul profesor Dimitrios Katsis, „Nedesavarsite sunt ambele calendare, si cel iulian si cel gregorian, cu diferenta ca cel iulian pierde o zi la 128 de ani, iar cel gregorian pierde o zi la 3320 de ani” (vezi Θρησκευτική και ηθική Εγκυκλοπαίδεια – Enciclopedia religioasa si morala, Vol. VI, pp. 46-50).
Asadar, de vreme ce este vorba despre calendare nedesavarsite (imperfecte), sa-i lasam pe astronomi sa se certe si sa cada de acord. Altfel ni se potriveste observatia Apostolului Pavel „Tineti zile si luni si timpuri si ani?” (Galateni 4, 10). Valoarea unei sarbatori crestine nu consta in a tine sarbatorile conform recomandarilor astronomilor, ci in a patrunde in continutul mai profund al fiecarei sarbatori. Asa cum observa Sfantul Ioan Gura-de-Aur: Trebuie sa examinam nu cand vom sarbatori, ci cum vom sarbatori. Iar in Biserica Veche, asa cum invata Istoria bisericeasca, sarbatorile nu se tineau in aceeasi zi. Insasi sarbatoarea Nasterii lui Hristos, radacina tuturor sarbatorilor crestinatatii, intr-o zi se tinea in Apus si intr-alta zi in Rasarit. In timpul Sfantului Ioan Gura-de-Aur, aceasta mare sarbatoare s-a reusit sa fie adusa in aceeasi zi. Si aceasta impreuna-sarbatorire, asa cum observa Sfantul Ioan Gura-de-Aur in Omilia lui la sarbatoarea Nasterii lui Hristos, a fost un eveniment imbucurator. Cu toate acestea, si atunci s-au aflat unii crestini, care nu erau de acord si tulburau linistea Bisericii. Schimbarea calendarului nu loveste in dogme, in consecinta este posibil ca sarbatorile sa se tina in zile diferite. Dovada? Sarbatoarea Sfantului Ioan Gura-de-Aur de pe 14 septembrie s-a mutat pe 13 noiembrie. Iar sarbatoarea Sfantului Gheorghe se muta de multe ori in a doua zi de Pasti. Iar in ceea ce priveste sarbatoarea Pastelui, aceasta – printr-o hotarare a Primului Sinod Ecumenic, s-a stabilit sa se sarbatoreasca in prima Duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara. In ceea ce priveste celelalte sarbatori, acestea pot fi sarbatorite in diferite zile sau chiar sa fie mutate, in urma unei hotarari unanime a Patriarhiilor si a Bisericilor Autocefale ale Ortodoxiei. continuare »

Pe data de 01.10.2010 va ceream sa ne ajutati in clarificarea motivului pentru care a plecat din Romania parintele Nichita de la manastirea Brancoveni, impreuna cu 29 maici. Mesajul initial includea si varianta persecutarii din cauza actelor cu cip. Stim ca parintele vorbea si despre aceste lucruri. Insa recent am primit un alt email care este semnat de parintele Nichita si toate cele 29 de maici, in care isi precizeaza clar motivul plecarii:

Marturisire de credinta

Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste,

Aducem la cunostinta episcopilor, clericilor, monahilor, monahiilor, tuturor fiilor si fiicelor duhovnicesti si intregului popor roman, ca mangaiere si intarire intru adevarul lui Hristos, ca noi am incetat orice comuniune euharistica si de rugaciune cu Patriarhia Romana.

Nu am ajuns sa luam aceasta decizie in graba sau fara discernamant.

Cu profunda durere sufleteasca, fiind deplin constienti de situatia prezenta a Patriarhie Romane (B.O.R.), precum si a tuturor Patriarhiilor oficiale aflate in comuniune unele cu altele care sunt impreuna-madulare ale organismului paraeclesiastic eretic C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), constiinta noastra ortodoxa nu ne mai ingaduie sa ramanem in comuniune cu voi.

……………………………………..

ne aflam in pragul intrarii sub omoforul Sinodului Adevaratei Biserici Ortodoxe (vechicalendariste) a Greciei, pastorita de I.P.S. Macarie de Petra – Arhiepiscop al Athenei si al Eladei. Din acest Sinod face parte astazi si bine-cunoscuta Misiune ortodoxa franceza Fratia Sfantului Grigorie Palama, adica ucenicii pururea-pomenitilor Parinti Ambrozie Fontrier si Patric Ranson.

Prin urmare, cauzele par sa fie ecumenismul care sapa la radacinile Ortodoxiei. Nu suntem in masura sa judecam aceasta alegere a parintelui Nichita, dar pentru noi nu constituie un model de urmat, atata timp cat marii nostri duhovnici raman in BOR si lupta impotriva ereziilor.

 In prezenta episcopilor ortodocsi si a celor papistasi, a protestantilor si a reprezentantilor comunitatii islamice din Serbia si comunitatii evreilor din Serbia a  avut loc intronizarea Patriarhului Irineu, in biserica Sfintilor Apostoli a Patriarhiei din Peci (Kosovo). Atat patriarhul Irineu cat si delegatii papei si-au exprimat bucuria pentru bunele relatii dintre Serbia si  Vatican, cat si pentru promovarea dialogului, care poate exista prin astfel de relatii. La aceasta ceremonie isi anuntasera prezenta cardinalul Kurt Koch, ca delegat al  papistasilor si reprezentant al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestine, episcopul catolic al Serbiei Centrale, Stanislav Hotcevar, reprezentanti ai bisericilor din Armenia si Siria, episcopul catolic de Kosovo si muftiul local, ca reprezentant al islamului. Patriarhul ecumenic Bartolomeu a fost reprezentat de trimisul sau, Mitropolitul Emanuil de Gallia, Patriarhul Alexandriei – reprezentat de Mitropolitul Kallinikos, iar Mitropolitul Ilarion de Volokamsk a fost reprezentantul Patriarhului Kyril al Moscovei.

[slideshow]

Inainte de intronizarea sa, patriarhul Irineu a facut niste declaratii fara precedent, referindu-se la relatiile cu papistasii: a vorbit in favoarea unitatii ce “poate fi atinsa, prin dialog, sustinut de contacte, relatii si discutii semnificative care sa elimine diferentele”. El a adaugat ca in fiecare zi il “implora pe Dumnezeu pentru realizarea unitatii dintre cele doua Biserici”. El a mai spus ca, personal, ar dori ca papa sa faca o vizita in Serbia.“

Desi el se roaga pentru unitatea “celor doua Biserici”, in acelasi timp dezlantuie amenintari si pedepseste dur pe clericii ortodocsi si pe calugari pentru a-si demonstra angajamentul fata de traditia patristica ortodoxa. Visand la ziua cand papa va vizita Serbia, acesta cauta o modalitate de a obtine o astfel de aprobare din partea sinodului. Ecumenismul sarb este in plina desfasurare.

Pana la urma, despre ce a fost la Viena este greu de tras concluzii clare si de precizat rezultatul la care s-a ajuns. Cum am mai aratat si in alt articol, doar Ortodoxia a avut de pierdut in urma acestor intalniri. Sunt atatia sfinti parinti care ne-au spus ca dialogurile cu ereticii (papistasi, protestanti, pagani) nu au niciun rezultat, niciun folos, ci doar ne vatama asezarea noastra in Dreapta Credinta. Oare ortodocsii care au participat la Viena nu stiau acest lucru? Sau tocmai pentru ca vor sa primejduiasca credinta ortodoxa ei au probat vanzarea lui Iuda, dar Domnul le-a stat impotriva, lasand viclenia papistasilor sa se descopere public. Cel putin asa ne spune reprezentantul Rusiei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, care a sustinut ca primatul episcopului Romei nu ar fi fost niciodata recunoscut in Est.

pentru participantii ortodocsi este clar ca in primul mileniu jurisdictia episcopului Romei a fost exercitata doar in Vest, in timp ce in Est, teritoriile erau impartite intre cele patru patriarhate, astfel: Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim. Episcopul Romei nu a avut in mod direct in Est nicio competenta.

Si cum reprezentatul Vaticanului a zis ca fara primatul papal nu se poate vorbi de unire, este clar ca s-a ajuns la un conflict, dar care agita apele si in sanul Ortodoxiei. S-ar parea ca Moscova are interese de suprematie in Ortodoxie, in concurenta cu patriarhia ecumenica de la Constantinopol. Cel putin asa explica analistii Vaticanulu:

Mitropolitul Ioannis, care a vorbit pentru partea ortodoxa, face parte din Patriarhatul Ecumenic de la Istanbul, al carui intaistatator este liderul spiritual al Ortodoxiei, cu care Moscova pare sa concure pentru acest post de conducere.

Nu negam nici ipoteza dorintei de dominare a Ortodoxiei din partea patriarhiei Moscovei; este tipica bolsevicilor si agentilor KGB. Dar in niciun caz nu uitam deschiderea spre ecumenism a patriarhului Kyril ce are dese intruniri cu papistasi, monofiziti si cultele pagane. Ar fi o greseala sa credem ca oficialii bisericii ortodoxe ruse sunt aparatori ai Ortodoxiei.

In concluzie, noi stim clar ca singura sansa de unire, despre care prorociile spun ca nu se va intampla, este ca papistasii sa se lepede de papa si de toate ereziile lor, sa se pocaiasca, sa se boteze ortodox si astfel sa intre in Ortodoxie, Biserica lui Hristos. Cei ce incearca altfel, nu fac decat negocieri pentru vanzarea Dreptei Credinte si canoanele ii dau anatema pe unii ca acestia. In zadar este lupta de crestinare a papistasilor!

Relatiile dintre catolici si ortodocsi s-au adancit la nivel uman, prietenos si spiritual – si acesta este succesul principal al recentei reuniuni a Comisiei mixte teologice. Aceasta este opinia noului sef al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii “Crestinilor”, cardinalul de Kurt Koch.

Intr-un interviu telefonic exclusiv pentru Blagovest-info, cardinalul Koch, numit in post la 1 iulie acest an, a publicat avizul sau referitor la discutiile ce au avut loc la Viena, intre 20 si 27 septembrie, in cadrul Comisiei Internationale Mixte pentru Dialog Teologic intre romano-catolici si ortodocsi.

Textele pregatite pana in prezent vor fi considerate hartii de lucru, si in curand vor proceda la reflectii teologice mai profunde asupra rolului episcopului Romei in primul mileniu din istoria Bisericii.

Potrivit cardinalului elvetian, activitatea ambelor delegatii, la reuniunea de la Viena, ar trebui sa fie cu siguranta evaluata ca fiind “buna”.

“Dupa o saptamana de negocieri, ne-am adancit relatia noastra la nivel uman, prietenos si spiritual”, a spus Koch.

“La insistenta partii ortodoxe, noi am decis sa nu publicam niciun document final – a continuat seful Consiliului Pontifical.

Textele pregatite pana in prezent vor fi considerate hartii de lucru si in perioada urmatoare vor avea loc reflectii teologice mai profunde asupra rolului episcopului Romei in istoria Bisericii din primul mileniu”.

sursa: 3rm.info

Cu putin timp in urma va aduceam la cunostiinta cazul preotului Crecan, din Bocsa Montana care a slujit Sf. Liturghie cu un papistas si a impartasit pe toti cei prezenti, printre care catolici, greco-catolici si o persoana ex-comunicata din Biserica. In cele de mai jos, veti observa cu tristete ca aceasta ratacire este la nivel inalt in cadrul Episcopiei de Caransebes, ca de altfel in toata Mitropolia Banatului. Tinerii ortodocsi sunt indoctrinati cu erezia ecumenista si ajung sa nu mai faca nicio diferenta intre Ortodoxie si erezie (catolicism, protestantism). Ei actioneaza la nivel sentimental si lacrimogen, nestiind ca de fapt se leapada de Dreapta Credinta si de Canoanele Sfintilor Apostoli, care interzic rugaciunea in comun cu cei dinafara Bisericii. Este inacceptabil ca pe site-ul oficial al unei episcopii ortodoxe sa fie oferit drept indrumar, un citat al unui eretic, in persoana papei Ioan Paul al II-lea. Ortodoxia este binecuvantata de Dumnezeu si abunda de sfinte invataturi ale Sfintilor Parinti, iar tinerii nostri trebuie sa fie crescuti si educati in acest duh, drept-maritor si nu sa caute cele necesare mantuirii in sinagoga satanei (in cazul de fata: catolicism, protestantism). Nadajduim sa tragem un semnal de alarma fata de erezia ce se propaga, cu precadere in aceasta parte a tarii si conform, cel putin a, hotararii Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, care interzice aspru astefel de manifestatii, sa se ia masurile necesare stoparii acestui flagel strain de Ortodoxie, care duce la pierderea de suflete in iadul cel vesnic.

Iata un prim articol, gazduit de siteul protopopiatului Ortodox Roman Resita si intitulat  “Sa fim Lumina!”

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim a fost praznuita in municipiul Resita intr-un chip cu totul deosebit, deoarece tinerii diferitelor confesiuni crestine au organizat o procesiune desfasurata sub moto-ul „Sa fim Lumina”. In seara zilei de 28 martie cele 12 grupe de tineri s-au adunat in fata bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul muncitoresc al Resitei, unde dupa ce s-a rostit rugaciunea Tatal nostru in mai multe limbi s-a pornit in procesiune inspre centrul civic al orasului.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=_BZlYUGzNN0]

Manifestarea s-a incheiat cu mesajul Preasfintitului Parinte Lucian, care a participat la acest eveniment, precum si a primarului Resitei, D-l ing. Mihai Stepanescu, a parintelui Nicolae Catalin Mirisan, Protoiereul Resitei si parintelui Arhidiacon Iosif Csaba Pal. Astfel aceasta manifestare se doreste a fi un inceput bun intr-o frumoasa traditie a unor astfel de manifestari unde prin tineri sa se reuseasca o regenerare si o revigorare duhovniceasca inspre binele neamului si a credintei strabune.

continuare »

Sfaturi si indemnuri ale Parintelui Arsenie:

• Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunta la confesionalitate… Tendinta Papei de a atrage in acelasi staul pe toti crestinii nu se va realiza niciodata. Papa nu va ajunge niciodata la o turma si un Pastor in staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Pastor: Iisus Hristos.
• Sectarii au provocat o libertate catehetica care-i duce la erezie.
• Diavolul stie si el Scriptura, insa diavoleste, deoarece mintea lui fiind nebuna, stramba intelesul oricarui cuvant, devreme ce el nu sta in adevar, ci in minciuna.
• Dracii nu au putere asupra crestinului ortodox, botezat dupa randuiala, in Biserica. Botezul pocaitilor (de tot felul) este lepadare de primul botez drept si e pacat.
• Nu da cu bata in viespele sectare.
• Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luandu-se dupa amagiri satanice, sa pogoare chiar foc din cer amagind chiar si pe sfintii adevarati. Acestia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adica sectarii, care atunci cand vor fi lepadati de dreptul Judecator vor zice: “Doamne, nu am facut minuni in numele Tau? Nu ne-am inchinat noi Tie?” La toate acestea Dumnezeu le va raspunde: “Duceti-va de la Mine blestematilor fiindca nu va cunosc pe voi”

continuare »

rugaciune in comun, contrar canoanelor ortodoxe

Mai jos aveti concluziile Comisiei de dialog dintre ortodocsi si papistasi, ce a avut loc la Viena intre 20-27 septembrie 2010:

• nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici (nn. vedeti cum din start, papismul este considerat biserica, si cei ce zic asta se leapada de Crez, care ne spune ca exista doar Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica);
  
• aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara (nn. pentru Ortodoxie nu a fost necesar 2000 de ani, de ce ar fi de-acum inainte? Este clar ca doar pe papistasi ii avantajeaza primatul papei);
• dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale comuna (nn. se renunta total la  cum au trait si ce au invatat Sfintii Ortodoxiei din mileniul al II-lea si nu numai, care au combatut asiduu papismul; prin aceasta, ierarhia ortodoxa se leapada de Sfinti precum: Fotie cel Mare – cel care a rupt primul legaturile cu papistasii, Grigore Palama, Marcu Evghenicul, Paisie de la Neamt, Ignatie Briancianinov, Ioan Maximovici, Ioan de Kronstadt, Serafim Rose, Nicolae Velimirovici, Justin Popovici s.a.);

• Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru; (nn. Roma nu mai este ortodoxa, ca sa vorbim de insemnatatea ei; acum este centrul ereziei papiste si al lojilor masonice ce-si au sediul pe strazile Vaticanului);
  
• la Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos la nivel universal; (nn. la Ravenna a fost tradata Ortodoxia, caci erezia primatului este straina Sfintei Traditii);
• in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii.(nn. insa atunci episcopul Romei era ortodox; unii chiar sunt cinstiti ca Sfinti, fiind mari aparatori ai Dreptei Credinte);
• ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe; (nn. FALS! Biserica rusa si cea bulgara nu au participat la Ravenna)
  
• principiul de baza al ecumenismului consta in schimbul de daruri (nn. papistasii nu au daruri, caci ei nu au nici biserica)
• punctul forte al Bisericii Ortodoxe este sinodalitate, dar doctrina primatului *(suprematiei) nu este asa de puternica…. sa ne imbogatim reciproc (nn. ideea de primat anuleaza sinodalitatea, caci primatul va implica si infailibilitatea papala);
  
• pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat (nn. de neimaginat pentru ortodocsi este unirea sub conducerea antihristului de papa);
  
• problema episcopului Romei nu este doar o chestiune de organizare, ci si una teologica (nn. este doar o chestiune de stapanire, de dictatura papistasa asupra ortodocsilor, fara implicatii teologice, caci papismul nu are nicio legatura cu Dumnezeirea);
  
• unirea inseamna ca ne vedem reciproc, pe deplin, drept biserici surori. Cred ca si insusi papa gandeste in aceasta directie. (nn. papa cu siguranta viseaza la fel, insa Hristos nu are doua trupuri, ci doar Unul – Biserica Ortodoxa);
• exista anumite lucruri fundamentale care trebuiesc clarificate in materie de credinta. Restul poate fi lasat diversitatii (nn. in materie de credinta, Ortodoxia este desavarsita, deplina si intreaga, iar diversitatea este crezul babilonian al religiei new-age);
• exista obiceiuri, ritualuri liturgice si alte practici care pot fi aranjate in mod liber de fiecare biserica in parte (nn. obiceiurile si ritualurile ortodoxe constituie Sfanta Traditie si Predania Sfintilor Parinti, comori nepretuite ale Ortodoxiei, ce nu pot fi aranjate, negociate ca pe ceva lumesc);
  
• modelul unirii… va fi rezultatul unei anumite… as spune – n-as numi-o reforma, ca este prea dur – ci adaptare din ambele parti (nn. insa chiar reforma se urmareste, prin adaptarea dogmelor ortodoxe la cerintele papistasilor);
  
• autocefalia este o problema, mai ales atunci cand este asociata cu aspectele nationaliste (nn. se doreste centralizarea conducerii Bisericii, adica renuntarea la sinodalitate si pregatirea religiei unice a lui antihrist);
  
• facem progrese semnificative in privinta organizarii sinodului pan-ortodox (nn. acest sinod este proorocit ca fiind unul apostat, talharesc);
  
• cu bisericile ortodoxe impartasim aproape totul in materie de credinta (nn. inseamna ca ortodocsii impartasesc ereziile lor? Dimpotriva! Papismul este despartit de Ortodoxie de foarte multe erezii grave, antitrinitare si blasfemiatoare);
  
• avem cultura diferita din pricina divizarii pe care am experimentat-o in mileniul trecut (nn. adica Sfintii nostri apartin de domeniul culturii? Papistasii “s-au separat nu numai prin obiceiuri, ci si prin dogme straine de ortodocsi, iar cele straine de ortodocsi sunt intru totul eretice si trebuie catehizati dupa canoane si trebuie sa se faca deopotriva cu ortodocsii” – Sfantul Marcu Evghenicul);
• dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii (nn. iubirea nu poate fi decat in Hristos, iar papistasii l-au inlocuit pe Hristos cu papa; iubirea ortodocsilor pentru catolici consta in a le spune ca sunt in inselare si credinta lor este eretica, iar daca vor sa se mantuiasca, sa se intoarca la Ortodoxie!)
• va fi cu siguranta un comunicat, dar documentul inca poate astepta (nn. se intarzie intocmirea acestui document, special pentru a studia reactiile in urma conferintei de presa, si astfel sa introduca in documentul final doar ceea ce nu deranjeaza prea tare incat sa le blocheze planul apostat; insa este de ajuns ce au declarat pana acum, pentru a ne da seama ca papistasii nu vor unirea cu Adevarul);

continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HdsAOxq3eCQ]

N-avem timp sa mai discutam! Scoatem sabia! Daca nu se inteleptesc prin ce le spunem, scoatem sabia si le spunem ca e ascutita! Nu vrem sa schimbam macar cu o virgula din Ortodoxie! HRISTOS A FOST ORTODOX!

Daca nu se tem de sabia noastra scoasa, atunci incepem sa taiem capetele! Daca suntem ortodocsi, suntem ortodocsi in fata tuturor problemelor vietii!

In momentul asta istoric PUNE-TE TU LA PUNCT! Devii un punct de reper!

Mai ales sa pastram unitatea! Sa facem orice sa nu rupem unitatea intre noi, ortodocsii! Sa stim sa trecem si peste anumite greseli, doar-doar isi vor da seama fratii nostri ca au gresit! Sa fim liberi, caci dragostea numai in libertate se desavarseste!

Niciun mare propovaduitor, nici apostolii nu au contribuit la mantuirea lumii cat au contribuit razboaiele ortodocsilor cu toti! In lupta se desavarseste eroul!

Tu trebuie sa fii un factor luminos,omul cerului cu orice chip! Lumea care trebuie pusa la punct, nu e lumea dinafara, e lumea din tine! Pune-te tu la punct! Sa fie un moment de revolta pentru divinitate!

Multi s-au isterizat cand am folosit cuvintele de mai sus, ce apartin Parintelui Arsenie. Dar aceasta le arata lasitatea lor si inclinatia spre compromis. Chiar daca ar fi fost formulate de un anonim, atata timp cat exprima Adevarul, el ar fi trebuit sa rasune intr-o inima de ortodox adevarat! Dar a fost un test si au picat multi, convingandu-ne inca o data ca unii ce-si spun razboinici, nu sunt luptatori, decat cu numele. Acum sa-i vedem daca au de gand sa mai zica si de Parintele Arsenie ca vrea schisma.

Ne precizam inca o data pozitia, iar cel ce ne v-a acuza de altceva, Dumnezeu sa-l certe!

Apartinem de BOR si in BOR vrem sa ne mantuim! Cu toate ratacirile si faptele apostatice ale ierarhiei actuale si trecute, noi stim ca nu trebuie parasita Biserica si ca nu acestia reprezinta Biserica, iar ei – putregaiul- se vor desprinde singuri de Trupul Bisericii si nu noi trebuie sa o parasim. Acuzele de stilism sunt doar soapte ale diavolului ce s-a cuibarit in urechile unor dezbinatori. Sunt reale motive sa-i consideram pe acestia oameni ai sistemului si angajati cu norma ai patriarhiei. Noi nu avem treaba cu Slatioara sau cu alti rataciti, ci tinem de Biserica in care mari parinti precum Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu si lista e mult mai mare, au marturisit si marturisesc pe Hristos cel Unul, propovaduit de 2000 de ani de Biserica Ortodoxa. Aceasta este Biserica, impreuna cu ierarhii ce tin dreapta credinta si randuiala Sfintilor Parinti. Apostatii nu reprezinta pentru noi Biserica, iar daca vom lovi in faradelegile lor nu inseamna ca vrem schisma de Biserica, ci schisma de Roma papistasa! Asta inseamna a fi ortodox desavarsit, ca pe langa datoria de zi cu zi de rugaciune si milostenie, sa nu tacem cand credinta noastra este calcata in picioare de nelegiuti! Asa cum ne zice si Parintele Arsenie in inregistrarea de mai sus: Sa ne punem la punct! Sa fim noi ortodocsi! Asa vor cadea si capetele neortodoxe! Ei vor face schisma, nu noi! Noi ramanem in Biserica! Sa iasa ei din Casa Domnului!

Cititi si: Despre erezia papistaseasca: Epistola enciclica, catre ortodocsii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca

Mai jos sunt redate extrasele din ceea ce papistasul Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului si Mitropolitului Ioannis Zizioulas de Pergam au avut de spus la conferinta de presa sustinuta vineri, 24 septembrie, la Viena. papistasul Koch a vorbit in limba germana, iar Mitropolitul Ioannis in engleza.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici. Predecesorii nostri si mai ales liderii bisericilor noastre atat din partea catolica, cat si din cea ortodoxa, au pregatit calea pentru o discutie frateasca si prieteneasca. Trebuie sa va asigur ca acest duh a predominat in discutiile noastre. Si, prin urmare, doresc sa va asigur ca daca continuam asa, Dumnezeu va gasi o modalitate de a depasi toate dificultatile care raman, si va duce cele doua biserici – cele mai vechi biserici, care impart acelasi trecut ecumenic, aceleasi traditii, acelasi inteles asupra bisericii – la deplina comuniune”.

Papistasul Kurt Koch a citat din comentariul Papei Ioan Paul al II-lea despre cele doua biserici ca fiind cei doi plamani ai Crestinatatii si a spus ca acestia trebuie sa practice sa respire impreuna. “Aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara, deoarece am trait impreuna in diversitate, dar, in acelasi timp, si in unitate in primul mileniu crestin, insa al doilea mileniu crestin – in care am crescut separati – sta intre noi *(ne desparte)”. “Papa Benedict al XVI-lea a spus deja in prelegerea sa faimoasa de la Graz din 1976 ca nu ne putem astepta mai mult de la ortodocsi decat ceea ce a fost practicat in primul mileniu. Deci, dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale (comuna). Acest dialog are nevoie de spatiu liber (‘Freiraum’) si de rabdare. Stiu ca anumiti oameni pot fi nerabdatori, dar rabdarea este expresia iubirii. Oamenii stiu din propria lor experienta ce inseamna atunci cand doi soti se despart – noi avem 1000 de ani de recuperat. Trebuie, si dorim, sa gasim cai noi, deoarece Iisus ne-a dat misiunea ca sa traim impreuna(nn. Hristos ne-a zis sa fim UNA in Biserica Sa, Biserica Ortodoxa).

La sectiunea dedicata intrebarilor, papistasul Koch a spus: “Cred ca exista cu siguranta o recunoastere a faptului ca in primele zile ale Bisericii a existat o practica sau o ordine a lucrurilor in care Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru. La Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos, primul, la toate nivelurile – la nivelul bisericii locale, la nivel de regiune si la nivel universal(nn. catolic) Acum ne aflam la nivelul universal si cautam mai indeaproape sa vedem cum arata acest protos la momentul respectiv. Aceasta este ceva nou”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Noi inca studiem primul mileniu si nu am ajuns inca la o concluzie. Dar principalul si cel mai important lucru pe care l-am descoprit in urma discutiilor este ca ceea ce am decis la Ravenna pare sa fie confirmat si de istoria primului mileniu”. “Cu alte cuvinte, in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii. A mai fost si faptul ca acesta nu a operat fara consultarea celorlalti episcopi in jurisdictia sa, precum si pe plan universal. Asadar, am descoperit acest lucru in istorie si este un aspect important”.

“Biserica Rusa a absentat de la Ravenna din motive care nu au avut nimic de-a face cu dialogul nostru. Aceasta nu a parasit Ravenna din cauza dialogului. Ceea ce am decis la Ravenna a fost deja pregatit de precedentele intalniri la care si Biserica Rusa a participat de asemenea. Prin urmare, in esenta nu exista nicio problema… Per ansamblu, ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe”. continuare »

Din pacate, ortodoxia din vestul tarii este din nou umbrita de o fapta regretabila savarsita de un preot ortodox, anume: slujirea Sf. Liturghii alaturi de un eretic, un preot papistas. Totul s-a intamplat cu ocazia vizitei in Romania a ratacitei Vassula Ryden, excomunicata, conform deciziei din 2001 a Comisiei pentru erezii a Bisericii Ortodoxe din Grecia. In plus este casatorita cu un lutheran si a ajuns faimoasa pentru “prorociile” personale pe care zice ca le primeste de la… . Dupa un periplu “misionar” prin zona Banatului a fost invitata in data de 23 mai 2010, in Bocsa Montana, jud. Caras Severin la Sfanta Liturghie savarsita de preotul ortodox Daniel Crecan si preotul papistas (romano-catolic) Rolf Philip Schoenenberg. Preotul ortodox a impartasit apoi pe ortodocsi, romano–catolici, greco–catolici si pe Vassula Ryden.

Mai jos puteti vedea imagini de la eveniment:

[slideshow]

Toata acestea au avut loc cu suportul mitropolitului Banatului – Nicolae Corneanu care, dupa cum bine stim, s-a “impartasit” la papistasi in 2008, iar sinodul l-a iertat fara ca el sa se fi pocait. In urma acelui scandal, sinodul Sfintei Biserici a reamintit, printr-un comunicat, Sfintele Canoane care spun urmatoarele:

– nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

– cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni.

Conform acestei hotarari a sinodului, preotul Daniel Crecan ar trebui sa fie caterisit. Vom vedea cum isi respecta cuvantul, sinodul BOR.

continuare »

Dupa cum v-am anuntat, in aceasta saptamana se intruneste plenul Comisiei Mixte Internationale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocsi si catolici, care se desfasoara la Viena. Papa s-a referit la dialogul in desfasurare, subliniind printre altele:

Tema fazei actuale de studiu este rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericii universale, cu referinta speciala la primul mileniu al istoriei crestine. Ascultarea de vointa Domnului Isus, si luarea in consideratie a marilor provocari care se prezinta astazi Crestinismului, ne obliga sa ne angajam in mod serios in cauza de restabilire a deplinei comuniuni intre Biserici. Va indemn pe toti sa va rugati pentru lucrarile Comisiei si pentru o continua dezvoltare si consolidare a pacii si concordiei intre cei botezati, pentru ca sa putem da lumii o marturie evanghelica din ce in ce mai autentica.

Declaratia papei arata graba cu care vrea sa se deplaseze spre falsa unire intre toti „crestinii botezati”. Insa nu intrevedem nicio intentie de pocainta sau de respingere a ereziei in declaratia papei. Dimpotriva, in mod superficial, papa incearca acum sa intemeieze „unirea Bisericilor” pe faptul ca toti suntem botezati! Dar „Botezul” catolicilor nu este acceptat de catre ortodocsi; ca nici o alta „Taina (sacrament)” de fapt.

La intalnire participa 20 de membri din partea „Bisericii” romano-catolice, iar cu exceptia Patriarhiei Bulgariei, sunt reprezentate toate Bisericile Ortodoxe: Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Serbiei, Patriarhia Romaniei, Patriarhia Georgiei, Biserica Ciprului, Biserica Eladei, Biserica Poloniei, Biserica Albaniei si Biserica Cehiei si Slovaciei.

PRINCIPALA TEMA DE DISCUTIE

Rolul episcopului Romei in comuniunea
Bisericii din primul mileniu

Introducere

1. In textul de la Ravenna, „Consecinte eclesiologice si canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniune eclesiala, sinodalitate si autoritate”, catolicii si ortodocsii au recunoscut legatura neintrerupta dintre sinodalitate si primat la toate nivelurile vietii Bisericii. „Primatul si sinodalitatea sunt interdependente reciproc. De aceea la toate nivelurile vietii Bisericii — local, regional si universal — primatul trebuie intotdeauna privit in contextul sinodalitatii, iar sinodalitatea in contextul primatului (Ravenna, § 43). De asemenea, sunt de acord ca „in vremea Bisericii nedespartite” aceasta ordine canonica (taxis) era recunoscuta de toti. Mai sunt de acord ca Roma, Biserica care „prezideaza in iubire”, potrivit expresiei Sfantului Ignatie al Antiohiei (Catre Romani, prolog), ocupa primul loc in aceasta taxis si, prin urmare, episcopul Romei era protos‑ul intre patriarhi” (Ravenna, § 40 si 41). Textul se refera la rolul activ si la privilegiile episcopului Romei ca „intaiul intre patriarhi”, „primul in Scaun peste episcopii mari?” (Ravenna, § 41, 42, 44) si conchide ca „rolul episcopului Romei in comuniunea tuturor Bisericilor” trebuie „sa fie studiat intr-o mai mare profunzime”. Care anume e functia specifica a episcopului „primului scaun” in ecleziologia de comuniune (koinonia)? (Ravenna, § 45).

2. Tema pasului urmator al dialogului este asadar „Rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericii din primul mileniu”. Scopul este intelegerea mai profunda a rolului episcopului Romei pe durata acestei perioade, atunci cand Bisericile Apusului si Rasaritului se aflau in comuniune, in pofida unor abateri dintre ele si astfel sa raspundem la intrebarea de mai sus.

3. Textul prezent va evalua tema considerand urmatoarele patru puncte:

1. Biserica Romei. Primul Scaun. Prema cedus [ilizibil].

2. Episcopul Romei ca succesor al lui Petru.

3. Rolul episcopului Romei in vremuri de criza in comuniunea ecleziala.

4. Marea influenta a factorilor neteologici.

5. Biserica Romei. Primul Scaun. continuare »

Reprezentantii oficiali ai Bisericii Ortodoxe la Dialogul Teologic cu catolicii urmaresc, conform propriilor declaratii, o unire cu catolicii care se va sprijini pe traditia comuna a Bisericii Nedespartite dinainte de epoca schismei din 1054. Aceasta perspectiva a reconfirmat-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sarbatoarea Sfintei Chiriachi, vorbind in biserica cu acelasi nume din Kontoskali, unde printre altele a spus: „Noi, ortodocsii, credem ca pe terenul Bisericii Nedespartite a primului mileniu putem intr-un mod sigur sa ne reintalnim si sa ne unim (a se intelege cu romano-catolicii)”.
Cu toate acestea, un dialog cu catolicii care se sprijina doar pe teologia Parintilor dinainte de schisma desconsidera teologia ortodoxa patristica dezvoltata la jumatatea mileniului al doilea.
Insistenta catolicilor in kakodoxie (rea-credinta, erezie) si deplina lor despartire de Biserica prin schisma de la 1054 i-a condus pe Sfintii Parinti la scrierea si rostirea unor cuvinte de combatere a kakodoxiei papistase. Un exemplu caracteristic sunt cuvintele „Despre purcederea Sfantului Duh” si celelalte cuvinte impotriva latinilor ale Sfantului Grigore Palama, prin care s-a formulat lamurit invatatura ortodoxa despre purcederea Sfantului Duh si teologia energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sfintilor Parinti impotriva catolicilor, care s-au scris dupa schisma, s-au descoperit in toata dimensiunea lor rataciri ca „Filioque”, harul creat, primatul papal si infailibilitatea si atatea alte kakodoxii. continuare »

Ne aflam in toiul verii. In aceasta perioada a ales Papa sa adreseze mesaje catre ortodocsi. Si mesajele sunt multe si ingrijoratoare. Le trimite cu ocazia inlocuirii la Vatican a responsabilului cu unirea „Bisericilor”[1], Cardinalul Walter Kasper, cu ferventul dascal al Ecumenismului, specializat in teme de dialog teologic intre Ortodocsi si Papistasi si de relatii cu lumea evreiasca. Inlocuitorul Cardinalului Walter Kasper, „episcopul” de Basel, Elvetia, Kurt Koch, care a fost promovat ca „Arhiepiscop”, divinizeaza Ecumenismul si toate hotararile Conciliului II Vatican, in cadrul caruia s-a proclamat (1964-1965) ca, purtand stindardul Ecumenismului si al diplomatiei „dragostei”, se va inainta catre marea incercare de Unire a „Bisericilor”, fara ca Papismul sa renunte insa la ereziile Filioque, infailibilitatea Papei (zeu pamantesc) si primatul.

Luarea de pozitie a lui Kurt Koch in aceasta chestiune importanta a Vaticanului se face intr-o perioada in care ierarhii ortodocsi, dar si Patriarhul Ecumenic, caracterizeaza Vaticanul ca Biserica sora fata de care a existat o oarecare dezbinare. Ei nu vorbesc de erezie, ci de Biserica canonica, in timp ce Parintii Bisericii vorbesc de erezie. Se intampla insa ca aceste opinii sa fie facute publice de catre Ierarhi ai Bisericii Grecesti care participa la dialogul dintre Ortodocsi si Papistasi. Nu vorbim de Mitropolitul Pergamului care nu are turma, are un rol principal in dialogurile cu eterodocsii si care reprezinta „bucuria” Ecumenistilor si Papistilor la dialoguri, ci despre Ierarhi ai Bisericii Greciei. Poporul credincios a dovedit atat prin atitudinea lui, cat si prin calda imbratisare a „Marturisirii de credinta” ca nu se increde in reprezentantii Ortodoxiei la dialoguri. Poporul credincios este cu mult mai nelinistit acum datorita numirii lui Kurt Koch in pozitia de responsabil cu unirea „bisericilor” la Vatican. Sfantul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei este dator sa ia aminte la nelinistea poporului credincios si sa dovedeasca in practica prin fapte si decizii care vor linisti poporul si clerul cinstit. Sfantul Sinod al Ierarhiei este dator, in vederea iminentului dialog teologic despre primatul Papei, dar si, in general, in vederea dialogurilor teologice cu papistasii, sa lamureasca cadrul dialogului si sa stabileasca „linia rosie” de demarcatie a acestuia. Nu este posibil ca Ierarhii Bisericii Greciei sa improvizeze in cadrul dialogurilor sau sa se identifice cu pozitiile reprezentantilor Fanarului, care pozitii starnesc reactii de respingere din partea ierarhilor, clericilor, ieromonahilor, teologilor si laicilor membri ai Bisericii. Amintim ca lamurirea in Sinod a cadrului de desfasurare a dialogului a fost ceruta de catre Mitropoliti inca de cand vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei Hristodul a respins decizia Ierarhiei si a plecat in vizita la Vatican doar prin decizia Sinodului Permanent, cu sase luni inainte de declansarea bolii sale. Sfantul Sinod al Bisericii este dator, de asemenea, sa inlocuiasca actuala reprezentanta a Bisericii Greciei din cadrul dialogurilor teologice, pentru ca unii membrii ai ei au inselat increderea poporului credincios, dar si a Ierarhilor. Date fiind acestea, persoanele respective nu pot sa reprezinte Biserica. Aceste inalte fete de Mitropoliti, prin pozitiile si declaratiile lor, pot multumi Fanarul sau pe Papistasi, dar provoaca opozitia Ierarhilor, clericilor si membrilor laici ai Bisericii. Pot avea cele mai bune intentii si poate ca a fost inteles gresit modul in care raspund la diferite chestiuni bisericesti. Au inselat insa increderea clerului si a poporului si trebuie sa fie inlocuiti cu alti membrii ai Ierarhiei care sa aiba o puternica constiinta ortodoxa (chiar daca nu vorbesc public despre aceste chestiuni), sa aiba Credinta intreaga, sa cunoasca strategiile, vicleniile si erezia Papistasilor, sa ii cinsteasca pe Sfintii Parinti ai Bisericii, respectand si aplicand mostenirea sacra fata de crestinii aflati in inselare si sa aiba o profunda cunoastere teologica asupra schismei si papistasilor. Ca reprezentanti in dialogurile teologice (in opinia noastra, aceste dialoguri nu ar trebui sa aiba loc, de vreme ce papistasii raman nepocaiti in erezie si neclintiti pe pozitiile lor) nu trebuie sa participe Ierarhi Ortodocsi care in problemele pan-ereziei Ecumenismului sunt stegarii noului responsabil cu unitatea „bisericilor” al Vaticanului. Cand in cadrul comisiei mixte a dialogului teologic Papisti si Ortodocsi se intrec sa dovedeasca cine este „mai catolic decat Papa si decat Conciliul II Vatican”, e de la sine inteles ca rezultatele vor fi in defavoarea Ortodoxiei. Cand noul responsabil cu unirea „Bisericilor” la Vatican se adreseaza cu o „calduroasa salutare de lupta” reprezentantei grec-ortodoxe a dialogului si vorbeste foarte lingusitor despre constiinta ecumenista a unor distinsi membrii ai acesteia, zdruncinarea increderii fata de reprezentanta Ortodoxa se mareste si se intareste convingerea ca ni se tradeaza credinta.  Membrii reprezentantei Ortodoxe au primit cuvantul lingusitor al „excelentei sale, al arhiepiscopului” Vaticanului si nu i-au replicat. Dupa cum nici nu au comentat unul dintre interviurile „excelentei sale”, potrivit caruia „capul” adevarat al Ecumenismului este Hristos, cand stim cu totii ca Hristos este capul Bisericii Ecumenice si in nici un caz capul Pan-ereziei Ecumenismului (vezi in pagina 8 respectivul interviu[2]). Prin aceasta chemam Sfantul Sinod al Ierarhiei la trezire, urgentare si la trasarea unei strategii in relatia cu Vaticanul.

G. Zervos

sursa: Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, pp. 1, 8.   Traducere Tatiana Petrache, via Graiul ortodox
[1] Titlul complet al funcţiei este Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine (n.tr.).
[2] Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, p. 8.

Cititi si: Interviu provocator al noului responsabil al Vaticanului cu unirea “bisericilor”, Kurt Koch

MITROPOLITUL AUGUSTIN: TRĂDAREA CREDINŢEI ORTODOXE (I), (II), (III)

Sunt necajit si sufar mult din cauza perspectivei groaznice a Sfintei Biserici Universale. Ma doare pentru intreaga Ortodoxie, pentru ca intreaga Ortodoxie este intr-un pericol nemaiauzit. Masonii, nu crestinii, ci masonii, pregatesc pentru noi al Optulea Sobor Ecumenic (cel talharesc – n.) la care ei vor sa rastalmaceasca intreaga noastra Ortodoxie. Duhul Sfant viaza in adevarata Biserica, in dreapta Biserica a lui Hristos. Invatatura lui Hristos sta in Adevar, dar masonii sau mai degraba diavolii, luptand cu Dumnezeu, insista ca Biserica noastra Ortodoxa sa imbratiseze ecumenismul, sa primeasca unirea (cu catolicii si ceilalti eretici – n.)

Biserica lui Hristos are o exprienta foarte mare in lupta cu ereziile. Totodata, in aceasta lupta, sa nu uitam ca intreaga Europa a fost ortodoxa, insa doar cateva tari au ramas ortodoxe. Nici Franta, nici Anglia, nici Germania, nici Italia nu au ramas in ortodoxie. Țarile europene au pierdut curatenia ortodoxiei. Ele au primit catolicismul, protestantismul si alte erezii. De aceea, noi, ortodocsii, trebuie sa intelegem si sa pretuim faptul ca suntem in Adevarata Sfanta Biserica Ortodoxa, despre care a spus Hristos: „voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Biserica ramane nebiruita, numai oamenii se intampla sa piarda harul pentru ca se lasa pervertiti de ispitele eretice, se departeaza de curatenia ortodoxiei si pier. Noi insa trebuie sa pastram curatia ortodoxiei, sa ne straduim sa o aparam. Noi suntem in stare sa aparam Sfanta Biserica Ortodoxa.”

In continuare, parintele a amintit de Unirea de la Ferara-Florenta cand in apararea curatiei Ortodoxiei s-a ridicat un singur om – episcopul Marcu din Efes.

La intrebarea despre adevarata nevointa a crestinului in vremurile noastre, parintele Rafail, a raspuns ca, precum se cuvine intotdeauna, trebuie sa ne rugam, sa ne nevoim, sa postim, sa urmam tipicul Bisericii privind posturile si rugaciunea. Totusi, cea mai mare nevointa in timpurile noastre este statornicia in credinta, caci, dupa cum spunea Cuv. Anatolie de Optina: „cine va ravni dupa Dumnezeu, dupa Sfanta Ortodoxie, aceluia Dumnezeu ii va socoti acestea ca nevointa”.

Trebuie sa pastram unitatea si sa incercam, cu toate puterile, sa avem si sa mentinem dragostea intre noi. Suntem Biserica luptatoare. Cu dusmanii Bisericii trebuie sa luptam, iar pe cei personali sa-i iertam din toata inima. Trebuie sa fim fierbinti in marturisirea credintei, iar daca ne vor propune painea sau crucea, vom alege crucea.

Pentru apropiatii nostri, care sunt inca departe de constientizarea semnelor apostaziei vremurilor noastre, care sufera de necredinta, de diferite necazuri, sa ne rugam cu rugaciunea lui avva Dorotei: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-l si pazeste-l pe robul Tau (numele) si pentru sfintele lui rugaciuni, miluieste-ma pe mine pacatosul”.

Parintele a mai vorbit despre cartea sa „Nabat” („Clopotul de restriste”), in care vorbeste despre faptul ca multi dintre arhierei – episcopi, arhiepiscopi, mitropoliti – au fost recrutati de catre dusmanii Ortodoxiei, de catre serviciile secrete comuniste si nu numai, pentru distrugerea Bisericii dinauntru. Astfel se explica faptul ca acestia spun cuvinte nebunesti, indreptate clar impotriva Adevarului dumnezeiesc. „Fiti intelepti, fratilor, nu pentru a judeca episcopii, ci pentru a intelege ca exista si lupi in piei de oi. Pentru a obtine cuget bun si a gasi duhovnici care osandesc globalizarea si ecumenismul,” a mai spus parintele Rafail.

La intrebarea cat de periculoasa este acceptarea noilor documente biometrice, parintele Rafail a spus ca oamenii care le primesc se primejduiesc duhovniceste. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=vzSuXSAPUSc]

In imagine, la tedeumul savarsit  in 2006 in catedrala patriarhala din Constantinopol special cu ocazia venirii lui Benedict XVI, papa este pomenit la ectenie , preotul inchinandui-se totodata, ca episcop al Bisericii (potrivit invataturii Bisericii papa este eretic si nu are nici un rang in ierarhia bisericeasca – nota) inaintea patr. Bartolomeu I, deci e recunoscut ca fiind intaiul dupa cinste.

Filmarea apartine televiziunii catolice EWTN (Eternal World Television Network) si poate fi vizionata integral (momentul prezentat mai sus e la minutul 7:19) pe site-ul realizat de catre Patriarhia Constantinopolului special cu ocazia vizitei eresiarhului Benedict XVI.

sursa: toaca.md

Mai jos aveti invitatia adresata de Chris Spirou, Presedintele Congregatiei Internationale Agia Sofia, primului ministru turc si altor lideri politici, ca de ex. Hilary Clinton.

Excelentei Sale, Tayyip Erdoğan prim-ministru al Republicii Turcia

Excelenta Voastra prim-ministrului Erdogan,

V-am scris pentru a va informa ca organizatiile noastre, “Congregatia Internationala Agia Sofia”, “Consiliul american Free Agia Sofia ,” si “Consiliul european Free Agia Sofia”, si membrii nostri din intreaga lume vor vizita la Istanbul, in luna septembrie 2010. Scopul vizitei Congregatiei noastre este de a realiza serviciul Liturghiei in Biserica Sfintei Agia Sophia, Biserica Mare a crestinismului si simbol crestin ortodox pana la confiscarea sfintei Biserici de catre fortele turcesti otomane pe 29-05-1453.

Domnule prim-ministru, cinci sute cincizeci si sase (556) de ani au trecut de la ocuparea bisericii noastre: mai mult de cinci secole de ocupatie, profanare, sacrilegiu, abuz, neglijare, si lipsa de respect – actiuni care nu sunt nici practicate, nici tolerate de catre religia Islamului.

D-le Prim-ministr Erdogan, vineri 17 septembrie 2010, Congregatia noastra va veni la Istanbul pentru a efectua Serviciile Liturghiei in Biserica Agia Sophia. Ziua de 17 septembrie este ziua in care religia crestin ortodoxa sarbatoreste ziua sfintei Sofia, a credintei sperantei si iubirii. Ca lider politic al statului in care sfanta noastra biserica, Agia Sophia, se afla, va invitam sa va alaturati noua in ceea ce trebuie sa fie un pelerinaj la Sfanta Biserica Agia Sofia, similar cu pelerinajele  religioase in care stramosii nostri au luat parte pentru 916 ani inainte ca Biserica Mare sa fie violent luata de la stramosii nostri crestini.

Ne asteptam ca Intalnirea Internationala si rugaciunea in Sfanta Biserica Agia Sophia sa serveasca un punct de plecare pentru organizarea unui summit international al pacii si rugaciunii sub cupola de aur a Bisericii Sfanta Agia Sofia, cupola in care a avut loc Marea Schisma dintre Biserica crestina Rasariteana si cea Apuseana in 1054. Sub aceeasi cupola pe 17 septembrie 2010, nu numai crestinii, ci oameni din toate religiile vor fi invitati sa se adune impreuna. Locul in care a avut loc separarea mare, seminte ale unitatii si pacii trebuie sa fie plantate.

Credem ca Pelerinajul International si rugaciunea in Biserica Sfanta Agia Sofia ofera o oportunitate unica pentru liderii politici si religiosi  ai lumii sa se adune si sa se uneasca in pace si rugaciune.

Ce loc mai bun decat in Biserica Sfintei Agia Sofia, a lui Dumnezeu Sfanta Intelepciune, poate fi pentru liderii lumii de a-si lua angajamentul ca nu vor participa in razboaiele “in numele Domnului”, ca nu incita la ura religioasa, ca nu instiga o religie impotriva alteia, si ca nu trebuie sa utilizeze mijloace politice si militare pentru a-i refuza unei fiinte umane drepturile sale fundamentale, pe cele ale libertatii de exprimare si de cult religios……

Cititi  intreaga scrisoare aici.

Sfatuitorii papei sunt hulitorii lui Hristos: rabinii jidovi

Citat din FRATII KARAMAZOV (vol. I):

– Cine sint acesti detinatori de taine care accepta sa poarte povara nu mai stiu carui blestem pentru a ferici omenirea? Cind s-a vazut asa ceva? Ii cunoastem noi pe iezuiti si stim cite lucruri urite se spun pe socoteala lor! Cum ii infatiseaza insa poemul tau? Sint altfel, crede-ma, cu totul altfel decit ii prezinti tu… De fapt, menirea lor e sa alcatuiasca armata Romei in slujba viitorului imperiu mondial, in frun­tea caruia urmeaza sa fie suveranul pontif… asta e idealul lor. Un ideal care nu ascunde nici o taina si nici un fel de sublima melancolie… in fond, nu este decit cea mai vulgara rivnire de putere, o lacomie dupa josnicele placeri lumesti, dorinta de a subjuga… de a introna o noua stare de sclavie, in care ei sa joace rolul unor latifundiari… asta-i tot. Se prea poate ca pina la urma nici sa nu creada in Dumnezeu.

– As vrea totusi sa te intreb ceva: esti convins intr-adevar ca miscarea catolica din ultimele secole nu se rezuma decit la setea de putere, la dorinta de a dobindi unele satisfactii josnice?

– Ba pot sa-ti spun chiar mai mult: unul sin­gur ca el ajunge pentru a se descoperi, in sfirsit, adevarata idee calauzitoare a intregului catolicism roman, cu toate armiile si iezuitii lui, ideea suprema a acestei miscari. iti marturisesc cinstit: sint convins ca acest om unic n-a fost nici un moment absent din rindurile celor aflati in fruntea miscarii. Cine stie daca asemenea exceptii nu se vor fi gasit si printre inaltii pontifi romani! Poate batrinul asta afurisit, care, in felul lui, iubeste cu o nemasurata dragoste omenirea, mai exista inca si azi, si chiar in mai multe exemplare, sub infatisarea unor mosnegi singuratici ca si dinsul si unici in felul lor. Si nu printr-o simpla coincidenta, ci ca o organizatie, o uniune secreta, de mult injghebata pentru a pastra cit mai bine taina, despre care ti-am vorbit, ferind-o cu grija de lumea celor marunti si neputinciosi, pentru ca sa-i poata face fericiti. Trebuie sa existe asemenea asociatie, nu se poate sa nu existe. Mi se pare ca si masonii au la origine tot ceva similar, de aceea cred ca si sint priviti cu atita ura de catolici, care vad in ei niste concurenti, o sciziune a miscarii lor, cind, de fapt, ar trebuie sa fie o singura turma si un singur pastor…

Citat din IDIOTUL:

– Pavliscev era un spirit luminat si un crestin, un adevarat crestin, declara brusc printul. Cum a putut el sa treaca la o credinta care nu e crestina?… Catolicismul nu este de fapt o religie crestina! adauga el deodata, invaluind dintr-o privire scinteietoare intreaga societate.

– Asta-i cam prea mult, murmura „inaltul demnitar” si se uita cu mirare la Ivan Feodorovici.
– Cum vine asta, ca religia catolica nu este o credinta crestina? se rasuci pe scaun Ivan Petrovici. Atunci ce fel de credinta este?

– Si totusi nu este o religie crestina! raspunse emotionat si peste masura de taios printul. Asta in primul rind, iar in al doilea rind catolicismul roman e chiar mai rau decit ateismul, iata parerea mea! Da! asta e parerea mea! Ateismul, de fapt, se margineste la negare, reduce totul la zero, pe cind catolicismul merge mai departe: predica un Hristos denaturat, un Hristos ponegrit si profanat, un Hristos care este contrariu celui adevarat! Catolicismul il predica pe Antihrist, va asigur, v-o jur! E convingerea mea intima pe care mi-am format-o de ani de zile si care m-a facut sa sufar cumplit… Catolicismul roman crede ca biserica nu poate sa traiasca pe pamint daca lumea intreaga nu este supusa puterii sale politice si striga: Non possumus.

Dupa mine, catolicismul nici nu este propriu-zis o religie, ci numai continuarea Imperiului roman din Apus, si totul in el, incepind cu credinta, e subordonat acestei idei. Papa a pus stapinire pe pamint, pe un tron terestru si a luat sabia; de atunci totul merge asa, numai ca sabiei i-au mai adaugat minciuna, intriga, falsitatea, fanatismul, superstitia, ticalosia si crima; continuare »

[dailymotion id=xdkc8k]