2007 [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=s26hcpQcxp8]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6cGEfdBf6W0]

Fotografii de la intalnirea din 2009 in care se poate vedea fara dubiu prezenta lui Ieronim Cretu

Scrisoarea Sinaxei Clericilor si Monahilor catre Sfantul Sinod al Bisericii Greciei

8 octombrie 2009

Catre Respectabila Ierarhie a Bisericii Greciei

Preafericite, Inaltpreasfintiti si Sfinti Arhierei,

In ultimele zile, datorita apropiatei Adunari din Cipru a plenului Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre ortodocsi si romano-catolici, se pregateste din partea Patriarhiei Ecumenice o incercare de ponegrire, de calomniere, de intimidare si reducere la tacere a tuturor acelora care si-au exprimat in ultima perioada impotrivirea la deschiderile ecumeniste actuale si la demersul Dialogului Teologic. Aceasta incercare a luat o expresie oficiala in doua scrisori: una a Sanctitatii Sale, Patriarhul ecumenic, kir Bartolomeu, catre Preafericitul Arhiepiscop al Atenei si a toata Grecia, kir Ieronim, si una a Inaltpreasfintitului Mitropolit Ioan de Pergam catre toti Inaltpreasfintitii Mitropoliti ai Bisericii Greciei. In ambele scrisori se observa elemente ale unei tactici de interventie si de imixtiune in problemele interne ale Bisericii Greciei, de dezorientare si de raportare selectiva la fapte si hotarari, precum si o totala lipsa de argumente si de motive intemeiate. Din stilul si continutul scrisorilor reiese desconsiderarea Bisericii Greciei, a Inaltpreasfintitilor Mitropoliti ai Ei, a clericilor si monahilor Ei, a profesorilor Ei de Teologie si a poporului Ei credincios. Pe toti acestia ii considera vinovati de „tendinte zelotiste”, dispozitie schismatica, lipsa de informare, „neglijenta”, „nerespectare a hotararilor sinodale”, „patima, fanatism sau mania auto-afirmarii”. Este binecunoscuta tactica afurisirilor si a condamnarii publice, care nu intelege a acorda dreptul la replica, e incapabila a accepta o alta opinie si desfiinteaza pe oricine ar incerca sa o emita. Aceasta tactica, care se rezuma la convingeri cu forta, la conducere, calauzire, impunere totalitare si la sclavie bisericeasca. Este evidenta dispozitia celor doi inalti demnitari de a interveni in problemele interne ale Bisericii Greciei. Prin catalogari si sugestii necuvenite, prin santaje si amenintari indirecte se incearca conducerea si manipularea ierarhilor si urzirea artificiala a hotararii lor. Biserica Greciei este chemata, in felul acesta, sa-i condamne in esenta pe propriii Ei episcopi, pe clericii Ei, pe monahii Ei si pe poporul Ei credincios, care au semnat si continua sa semneze „Marturisirea de Credinta impotriva Ecumenismului”, de vreme ce, conform Patriarhul Ecumenic, „necondamnand, dar acceptand prin tacere… creeaza problematizare (neliniste) nu doar turmei Ei, ci si celorlalte Biserici Ortodoxe care sunt in comuniune cu Ea”.

Daca Biserica Constantinopolului ar fi avut o turma sensibila la evenimentele ecumeniste, ar fi infruntat aceleasi nelinisti si aceleasi bune problematizari. Biserica traditionala a Greciei nu numai ca nu creeaza probleme comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe, ci tocmai pe Ea si pe fortele Ei teologice sanatoase si viguroase se sprijina intotdeauna fratii nostri de aceeasi credinta, dupa cum s-a putut observa si din larga primire interortodoxa a „Marturisirii”. Si ne intrebam cu durere in suflet, daca Patriarhul Ecumenic a luat in calcul vreodata nu doar problematizarea, ci durerea profunda, deznadejnea si marea sminteala pe care o provoaca el insusi turmei ortodoxe prin partasia cu ereticii. Textul „Marturisirii de Credinta” este criticat pentru ca, chipurile, in el „exista samanta schismei”. Si ne intrebam: cum prezinta cu atata usurinta drept schismatice cele proprii credintei noastre? Sunt schismatici Sfintii si Parintii Bisericii noastre, care au legiuit si au dogmatizat Adevarul si scumpatatea Credintei noastre Ortodoxe? Nu cumva aceasta confirma inadmisibila teza mai veche a Patriarhului, conform careia stramosii nostri, care ne-au lasat ca mostenire schisma, au fost victimele nefericite ale sarpelui-incepatorul rautatii si se afla deja in mainile lui Dumnezeu, Dreptul Judecator? (Επίσκεψις, 30.11.1998). In ambele scrisori se invoca continuu hotararile panortodoxe referitoare la continuarea Dialogului Teologic cu eterodocsii. Aceste hotarari nu au fost puse la indoiala niciodata de catre cei ce critica ecumenismul, cu toate ca, desigur, ele nu constituie o descoperire divina si nici nu au o putere mai mare decat hotararile Sinoadelor Ecumenice si decat invatatura si constiinta dogmatica a Bisericii. Critica exercitata se refera in principal la deschiderile, actiunile si textele care nu s-au facut in baza vreunei hotarari panortodoxe si nu au fost girate sinodal niciodata, ci, dimpotriva, au fost intampinate negativ de partea ortodoxa. Este vorba despre punerea in practica si acceptarea de facto a panereziei ecumenismului.

In scrisoarea sa catre Preafericitul Kir Ieronim, Patriarhul Ecumenic sustine: „contactele cu eterodocsii sunt aprobate prin hotarari sinodale de catre toate Bisericile Ortodoxe“. Noi punem intrebarea:
Care hotarari sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe au aprobat participarea Patriarhului Ecumenic la liturghiile catolice de la Vatican?
Care hotarari sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe au aprobat participarea ereziarhului Papa la Dumnezeiasca Liturghie ortodoxa si schimbarea sarutului liturgic cu Patriarhul Ecumenic? Care hotarari sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe au aprobat participarea la rugaciunile in comun si la actele de cult cu eterodocsii?
Care hotarari sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe au facut acceptabile pentru partea ortodoxa teoriile eretice ale ramurilor, Bisericilor surori, celor doi plamani, a acceptarii botezului eterodocsilor?
Care hotarari sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe au recunoscut Vaticanul drept Biserica si pe Papa drept episcop canonic, coresponsabil pentru pastorirea crestinilor?

Invocarea insistenta a hotararilor sinodale si fetisizarea lor face cu totul lipsita de credibilitate argumentatia celor doua scrisori, de vreme ce – dupa cum se dovedeste, multitudinea acestor actiuni ale lor au fost realizate in lipsa, peste sau chiar contra unor hotarari sinodale. Semnalam, de asemenea, cunoscuta tactica a liniei duble de plutire. O linie foarte ortodoxa in cadrul Conferintelor Panortodoxe si in calatoriile prin Mitropoliile Greciei si in Sfantul Munte si o alta linie ecumenista in contactele cu eterodocsii. Nu ceea ce este da, da si ceea ce este nu, nu; ci uneori da, alteori nu. De pilda, hotararile celei de a III-a Conferinte Panortodoxe Presinodala (1986) pe care o invoca Patriarhul Ecumenic, au fost incalcate in mod repetat intr-un asemenea masura, incat de-acum ele constituie o litera goala. Mentionam ca pe un exemplu semnificativ textul final al celei de-a IX-a Adunari Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Porto Alegre, care a fost semnat in comun si cu reprezentantii ortodocsi si in care se declara ca „marturisim Biserica cea Una, Sfanta, Universala si Apostolica, dupa cum este marturisita Ea de catre Simbolul niceo-constantinopolitan (381). Orice biserica (nota: care participa in Consiliul Mondial al Bisericilor) este Biserica Universala, si nu doar o parte a Ei. Fiecare biserica este Biserica Universala, dar nu in integralitatea ei. Fiecare biserica isi desavarseste universalitatea ei, atunci cand este in comuniune cu celelalte biserici” (Porto Alegre, februarie 2006). In tot ceea ce priveste Dialogul Teologic Bilateral cu romano-catolicii din cadrul Comisiei Mixte Internationale pentru Dialogul Teologic, este evidenta abaterea de la hotararile si angajamentele panortodoxe.

Este semnificativ faptul ca memoriile Intaistatatorilor ortodocsi pe care le invoca doar selectiv Inaltpreasfintitul Mitropolit de Pergam, pun ca si conditie prealabila pentru continuarea Dialogului si schimbarea tematologiei lui, condamnarea anterioara, in esenta, a Uniatiei. Desigur, problema Uniatiei nu a fost dezbatuta nici la Belgrad in 2004, nici la Ravenna in 2007, in cadrul respectivelor intruniri ale Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic. Mai mult, in Textul de la Ravenna se face o delimitare indirecta, dar foarte evidenta, intre tema Uniatiei si ceea ce se dezbate in faza prezenta a Dialogului. Textul de la Ravenna mentioneaza: „Din anul 1990 pana in anul 2000, tema principala care a fost dezbatuta de Comisie a fost cea a „Uniatiei” (Textul de la Balamand din 1993, Baltimore, 2000), tema pe care o vom examina mai departe in viitorul apropiat. In prezent, depasim aceasta tema care s-a expus la sfarsitul Textului de la Valaam si studiem teme referitoare la comuniunea bisericeasca, sinodalitate si autoritate”. Lasam la o parte inadmisibila si provocatoarea trecere sub tacere si absenta la Ravenna a condamnarii Uniatiei prin hotararea plenului la Freising (Monaco, 1990), care dovedeste cat de lipsiti de credibilitate sunt reprezentantii Vaticanului la Dialog, pentru ca unele hotarari sunt acceptate, iar altele sunt respinse tragand – conform zicalei –  spuza pe turta lor. Afirmatia ca tema Uniatiei se va dezbate in curand, in cadrul dezbaterii temei referitoare la primatul papal, este un pretext si un subterfugiu al Mitropolitului de Pergam.

Tema Uniatiei se parea ca s-a definitivat prin hotararea de la Freising (Monaco), unde ortodocsii si romano-catolicii au semnat condamnarea Uniatiei. Ar trebui sa se rusineze si nu sa ridice tonul cei care au umilit Ortodoxia la Balamand, in Liban (1993), unde, in absenta a sase Biserici Autocefale, Ierusalim, Serbia, Bulgaria, Georgia, Grecia, Cehoslovacia, am fost atrasi spre o noua si inutila dezbatere despre Uniatie, prin care, la pretentia Vaticanului, am anulat hotararea de la Monaco (1990), am disculpat Uniatia si, ceea ce este mai rau, am mers mai departe spre cedari serioase in temele credintei; am egalizat acolo eclesiologic „Biserica Romano-Catolica” cu cea Ortodoxa, negand ca Biserica Ortodoxa este cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Singur acest lucru ar fi trebuit sa astupe gura si sa intepeneasca condeiul celor care indraznesc sa vorbeasca despre respectarea hotararilor sinodale, hotarari pe care le-au incalcat sistematic. Mai mult, continuam sa acceptam Uniatia ca partener co-vorbitor in cadrul Dialogului.

In ceea ce priveste Textul de la Ravenna, care a primit critici foarte dure din partea ortodoxa, deoarece cedeaza eclesiologia ortodoxa ereticilor, nici pana astazi nu a existat nici macar o dezbatere, informare, hotarare sau aprobare la nivel sinodal din partea Bisericii Greciei.
La ce hotarari panortodoxe se refera cei doi demnitari, cand nu exista nici macar aprobari sinodale ale Bisericii Greciei referitoare la cele zece texte ale intrunirilor anterioare ale Comisiei Mixte?
Cum se va duce trimisul sinodal al Bisericii Greciei sa participe la redactarea noului Text al Comisiei, cand nu a fost aprobat sinodal cel anterior, care desigur constituie si baza Dialogului prezent?
Ce credibilitate poate sa aiba un astfel de Dialog (sub co-presedentia Inaltpreasfintitului Mitropolit de Pergam), cand el este indiferent fata de aprobarea sinodala a concluziilor lui de catre Bisericile Ortodoxe Locale care participa la el?
De ce protesteaza impotriva „Marturisirii de Credinta impotriva ecumenismului”, care constituie o participare sinodala a pleromei Bisericii, pe care ar fi trebuit sa o caute, nu sa o afuriseasca ?

Aceasta nu inseamna eclesiologie ortodoxa, ci ierokratia (sfanta autoritate) papala. Aceasta ierocratica „autoritate si aprobare a hotararilor sinodale” o apara Mitropolitul de Pergam si acesta este „provocarea eclesiologica” pentru care se nelinisteste?
Intrebarea ce urmeaza este intr-adevar necrutatoare. Insa nu asa cum o perverteste Mitropolitul de Pergam incheindu-si scrisoarea, in care se intreaba daca „Exista Ortodoxie si dogme ale credintei in afara hotararilor sinodale?”, ci la modul in care aceasta este valabila in realitate. Adica: Exista hotarari sinodale in afara Ortodoxiei si a dogmelor credintei?

Aceasta este adevarata provocare: pazirea Adevarului si a scumpatatii Neprihanitei noastre Credinte Ortodoxe, exprimate sinodal de catre Preasfanta noastra Biserica in cadrul functionalitatii Ei neimpiedicate de Biserica Ortodoxa Locala Autocefala. Aceasta provocare nu vom inceta, prin harul lui Dumnezeu, a o apara si a o pazi neafectati si ramanand inflexibili in fata intimidarilor, amenintarilor si santajelor. Problematizarea celor doi Inalti epistolografi este neintemeiata. Eclesiologia ortodoxa este atacata de tendinte ierocratice, care ignora pleroma Bisericii din dispret fata de Predania ierocanonica si patristica, dupa cum a fost ea definita si formulata in cadrul Sinoadelor Ecumenice si Locale cu privire la pozitia noastra in fata ereticilor, dar si de implicarea puternica si nelimitata, relativ recenta, in problemele Bisericii Autocefale a Greciei.

Cu incredere in respectabila Ierarhie a Bisericii noastre, rugam filial pe Preafericitul Arhiepiscop si pe Inaltpreasfintitii Arhipastorii nostri sa hotarasca si sa se pozitioneze sinodal, prin luminarea Sfantului Duh, si sa odihneasca in Hristos turma lor, care se nelinisteste de lipsa de informare, asteptand glasul Mamei ei, Biserica.

Cu profund respect, Sinaxa Clericilor si Monahilor
Arhimandritul Markos Manolis, Intaistatatorul duhovnicesc al „Uniunii Ortodoxe Panelenice”
Arhimandritul Hrisostomos Pihos, Egumenul Sfintei Manastiri Longobarda
Arhimandritul Athanasios Anastasiou, Egumenul Sfintei Manastiri Marea Meteora
Arhimandritul Maximos Karavas, Egumenul Sfintei Manastiri a Sfintei Paraschevi din Milohorios-Ptolemaida
Arhimandritul Theoklitos Volkas, Egumenul Sfintei Sihastrii a Sfantului Arsenie Capadocianul, Halkidiki
Arhimandritul Grigorios Hatzinikolau, Egumenul Sfintei Manastiri a Sfintei Treimi din Ano Gatzeas, Volos
Arhimandritul Sarantis Sarantos, preot slujitor la Sfanta Biserica a Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu din Amarousios, Attika
Protopresbiterul Gheorghios Metallinos, profesor emerit al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii din Atena
Protopresbiterul Theodoros Zisis, profesor emerit al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii din Tesalonic
Batranul Ieromonah Evstratios Lavriotul
Presbiterul Anastasios Gotsopulos, preot slujitor la Sfanta Biserica a Sfantului Nicolae din Patra.

Traducere din greaca: Ierom. Fotie, https://orthodoxia-pateriki.blogspot.com via Presa ortodoxa de limba greaca

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Biserica Sa, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca pururea respinge orice unire (uniune) spirituala, ecclesiala sau duhovniceasca bazata pe amestecul dintre Adevar si minciuna, fiindca dupa cum prea bine se stie, dar lesne se si uita, intre Lumina si intuneric nu poate exista nici o partasie. Intruparea Fiului lui Dumnezeu, la plinirea vremii, a insemnat in modul cel mai real al cuvantului, izbavirea lumii de toate ratacirile idolilor si credintelor mincinoase. Biruinta Sa asupra vrajmasilor, dinafara si dinauntrul Bisericii dreptslavitoare, este vesnica, dar se actualizeaza in fiecare timp, loc si imprejurare istorica, pana la sfarsitul veacurilor.
Invatatura de capetenie adusa de Fiul lui Dumnezeu din Cer este cea despre Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta si Dumnezeiasca Treime inchinat si slavit: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De intelegerea si trairea acestei invataturi, in duh si adevar, depinde intelegerea si trairea celorlalte invataturi ale Bisericii, depinde insasi mantuirea sufletului nostru. In Vechiul Testament, Dumnezeu S-a aratat ca prin ghicitura, in chip de ingeri, la stejarul Mamvri lui Avraam si Sarrei, iar in Noul Testament in chip desavarsit la raul Iordanului si pe Muntele Taborului. Mantuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu Omul, L-a facut cunoscut pe Tatal si voia Lui, Tatal L-a facut cunoscut pe Fiul Sau Cel Unul Nascut ca Mesia, iar Duhul Sfant, Care numai din Tatal purcede, trimis de Fiul peste Sfintii Apostoli la Cincizecime, L-a facut cunoscut pe Fiul, deschizand desavarsit intelegerea ucenicilor pentra Viata, Persoana si Invatatura Sa, unice in istoria omenirii prin iconomia cea dumnezeiasca, vesnic vie si nebiruita, pe langa care orice invatatura omeneasca paleste si dispare ca floarea campului, cum zice imparatul psalmist David!
Crearea lumii, dar si restaurarea ei, sunt opera Prea Sfintei si Dumnezeiestii Treimi. Biserica sfintitoare, slujitoare si luptatoare este opera Prea Sfintei Treimi. Ea este plina de Treimea cea de-o Fiinta si nedespartita. In numele Prea Sfintei Treimi ne-am botezat, in numele Prea Sfintei Treimi ne inchinam, facandu-ne semnul Sfintei Cruci dupa Sfanta Predanie, dupa pilda Sfintilor Apostoli, a dumnezeiestilor Parinti adunati de Duhul Sfant la Soboarele Ecumenice ale tuturor Sfintilor traitori in duhul apostolic, care au marturisit prin viu grai, apoi si in scris, credinta in Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit, al Carui har vrea sa lucreze dimpreuna cu noi, pacatosii si nevrednicii, mantuirea noastra.
Nimeni nu poate in veci sa desparta pe Tatal de Fiul, pe Fiul de Tatal, pe Tatal de Duhul Sfant, pe Duhul Sfant de Tatal, pe Fiul de Duhul Sfant si pe Duhul Sfant de Fiul, asa cum ni se infatiseaza in Dumnezeiestile Scripturi. Chiar daca marturisesc ca sunt crestini, toti credinciosii care-si doresc sincer mantuirea in Hristos Domnul, trebuie sa primeasca si pe Tatal si pe Duhul Sfant. Pe Tatal, Care a nascut pe Fiul mai inainte de toti vecii si pe Duhul Sfant, Care numai de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si Fiul este inchinat si slavit si Care a grait prin Prooroci. De asemenea, trebuie s-o primeasca, preacinsteasca si marturiseasca si pe Maica Domnului ca pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maica nenuntita si Pururea Fecioara Maria.
Trebuie sa primeasca cu inima deschisa si invatatura despre Sfanta Cruce, despre Biserica, despre Sfintele Taine si despre sfintele icoane. Exista o singura invatatura adevarata, dreptslavitoare si mantuitoare. Cea a Bisericii Ortodoxe, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Mantuitorul nostru Hristos, Imparatul Vietii si Dumnezeu Omul este nedespartit in veci de Tatal si de Duhul Sfant, nedespartit in veci de Maica Domnului, nedespartit in veci de Sfanta Cruce, de Biserica Ortodoxa si de poruncile Lui; nedespartit in veci de Sfintii Parinti, de Dumnezeiestii Mucenici si de toti Sfintii; nedespartit de Dumnezeiasca Scriptura si de Dumnezeiasca Predanie, Izvor nesfarsit al darurilor sfinte in Biserica Sa, dimpreuna cu Duhul Sfant; nedespartit de credinta Lui Care a biruit lumea; nedespartit de sfintele icoane; nedespartit de adevaratii inchinatori si rugatori in duh si adevar, drept invatand si savarsind cuvantul Adevarului Sau, numai dupa voia lui Dumnezeiasca si nu dupa a lor cea omeneasca!

Nu exista comuniune cu cei care nu cred in Prea Sfanta Treime

Desigur, in mod absolut si irevocabil, Domnul Iisus Hristos este vesnic neimpacat cu vicleanul diavol, tatal tuturor minciunilor. Evident, in mod firesc, Biserica Lui este neimpacata cu vrajmasii Ei si cu toate ereziile din toate timpurile si din toate locurile (nascocite numai de diavol si slugile sale), indemnandu-i, invatandu-i si intarindu-i pe toti fiii sai devotati, credinciosi cu fapta, sa se lepede de diavol si de toate lucrarile lui intunecate, indiferent prin cine ar fi ele introduse in lume, caci daca inger din cer ar propovadui alta evanghelie, anatema sa fie asupra lui, cum zic toti Sfintii Parinti credinciosi pana la moarte Sfintei Predanii si vietii in Hristos Domnul!
Biserica Ortodoxa nu are comuniune cu cei care nu cred, nu marturisesc, ba chiar hulesc Prea Sfanta si Dumnezeiasca Treime. Prin urmare, nu are (si nu va avea in veci) nici o comuniune cu mahomedanismul sau cu mozaismul. Nu are (si nici nu poate avea) comuniune nici cu catolicismul care marturiseste rau, ca Duhul Sfant ar purcede si de la Fiul, contrar Revelatiei exprimate de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Evanghelia sa, sustinand primatul papal pe temeiuri politice si pseudoreligioase.

Biserica Ortodoxa nu are comuniune de rugaciune cu protestantii si neoprotestantii. Nu are comuniune de rugaciune cu paganii, care nu cred in Intruparea Cuvantului Lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Biserica Ortodoxa nu are comuniune (si nu va avea in veci) cu cei ce lupta impotriva Prea Sfintei Treimi si a invataturilor Bisericii dreptslavitoare, pe fata sau in ascuns; asadar, nu are si nu poate avea nici o comuniune cu teomahii, ateii, ocultofilii, hulitorii, ereticii sau satanistii. Totusi, in marea si cotropitoarea Sa iubire pentru toti oamenii, cununa creatiei dumnezeiesti, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu vrea moartea pacatosului, ratacitului, necredinciosului sau demonizatului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Biserica Ortodoxa ii primeste si pe catolici, protestanti, musulmani, mozaici, copti, armeni sau alti rataciti si orbi sufletesti, de orice neam ar fi acestia, cu conditia rebotezarii, mirungerii si implinirii tainei pocaintei lor reale, sincere si statornice, facand pogoramant dupa caz.

Dar, niciodata Biserica Ortodoxa nu binecuvanteaza erezia, pacatul si ratacirea, nici nu se uneste in vreun fel cu ele, fiindca aceasta ar insemna lepadarea de Intruparea, Persoana si Invatatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos si lepadarea de mantuire, întrucât numai El poate judeca, osandi si mantui oamenii. Nici un alt intemeietor de religie istorica (au fost destui!), de orice neam ar fi el, nu poate mantui pe nimeni, nici macar pe el insusi, ci va fi judecat, la randul sau, de Judecatorul tuturor, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia I S-a dat toata puterea in cer si pe pamant, dupa cum sta scris in Sfintele Scripturi si dupa cum a dovedit-o numai El prin Nasterea Sa mai presus de fire, prin viata si propovaduirea minunate, prin moartea pe Cruce si slavita Inviere a Lui cea de a treia zi, prin Inaltarea la cer si trimiterea Duhului Sfant, Mangaietorul, in chipul limbilor de foc, asupra Sfintilor Apostoli, in ziua Cincizecimii, si prin mainile lor asupra tuturor celor care au primit, primesc sau vor primi Botezul in numele Lui, dupa fagaduinta Sa de Trei ori Sfanta. Singurul Mantuitor al tuturor neamurilor este Cei ce S-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat. Si a patimit. Si S-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi, si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Intelegem, asadar, ce cadere infricosatoare a venit peste cei care s-au impacat cu ereziile de toate felurile, recunoscandu-le in mod naiv, imprudent sau interesat ca „biserici”. Biserica Ortodoxa ii numeste pe acestia ecumenisti (modernisti). Ei sunt cei care cred, in detrimentul Adevarului, ca ar avea mai multa dragoste decat Sfintii, desi nu au pus inceput bun unei reale vieti duhovnicesti (aceasta se vede pe chipurile lor intunecate, crispate si mereu nelinistite). Ei sunt cei care au parasit viata duhovniceasca, paza mintii, postul luminat, rugaciunea launtrica neincetata si cugetul Bisericii Ortodoxe. Cei care recunosc „tainele”, ereticilor, trecand necugetat peste doxologiile Prea Sfintei Treimi si canoanele Bisericii dreptslavitoare, peste Sfintii Parinti, se autoexclud de la Trupul tainic si vazut al Domnului nostru Iisus Hristos, ignorand sau chiar vrajmasind pe fata Canoanele Apostolice ale Sfintelor Sinoade si cuvantul de foc ceresc al tuturor Sfintilor.

Intre Biserica dreptslavitoare, drept invatand si savarsind cuvantul Dumnezeului cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit (numai dupa voia Lui cea Dumnezeiasca si nu dupa a noastra cea omeneasca) si panerezia ecumenismelor de tot felul, a fost, este si va fi o prapastie de netrecut. Pastorii care drept savarsesc, cu certitudine si drept ii invata pe pastoritii lor, dar pastorii care drept invata si stramb savarsesc, in mod la fel de evident osanda isi agonisesc, fiindca doar cu buzele Adevarul ei Il marturisesc, iar cu faptele Il rastignesc, inimile lor stand departe de El!
De curand, un astfel de nefericit pastor, „renumit” pentru excesele sale reformiste, ecumeniste, manageriale, ocultofile si declarativ umaniste, a cutezat sa „porunceasca” oficial excluderea cuvantul erezie din lexicul celor care au datoria sfanta de a-i invata pe pastoriti dreapta credinta… Respectivul amagit si amagitor, el insusi un ereziarh inrait si fatis, a uitat insa sa „porunceasca” si ce cuvant vor folosi de acum incolo Sfintii Parinti pentru a desemna ratacirile grave ale tuturor ereticilor! Trebuie sa-l dezamagim definitiv si irevocabil pe acest biet si intunecat ereziarh, declarandu-i fara cel mai mic echivoc ca nimeni dintre cei inviati launtric nu-i va urma vreodata indemnul aberant si eretic, iar toti crestinii cu fapta vor continua sa-i numeasca eretici pe cei care se indeparteaza din ignoranta, ispitire sau rea credinta de la Sfanta Predanie si Dreapta Credinta.

Nu te teme turma mica

Biserica Ortodoxa, credincioasa in duh si adevar Sfintei Predanii, respinge cu fermitate, fara nici o teama, transant, nenegociabil si irevocabil, orice pseudoteologie, pseudohristologie, pseudopneumatologie, pseudomariologie sau pseudoecclesiologie eretica, indiferent cine ar fi (sau s-ar crede ca este!) cel care o initiaza, sustine si promoveaza, crezandu-se pe el insusi, sarmanul inselat si patimasul inselator, in mod nebuneste, a fi deasupra intelepciunii Sfintilor Parinti, inspirati si calauziti in mod vadit numai de catre Duhul Sfant. Biserica Ortodoxa va ramane credincioasa pana la sfarsit numai Capului ei Vesnic, Mantuitorul Iisus Hristos, indiferent de cate pierderi si caderi va suferi, caci cu slujitorii ei nebiruiti de duhurile acestei lumi, este Dumnezeul Cei vesnic Viu, intelegeti neamuri si va plecati!
Toti cei care sustin erezia tuturor ereziilor, panerezia ecumenismului, se afla sub anatema Bisericii si a Sfintilor Parinti. Pe acesti nefericiti inselati si inselatori Domnul Iisus Hristos ii scoate din Biserica, la sorocul vremii, pentru ca aceasta, Mireasa Sa, sa ramana fara prihana pana la sfarsitul veacurilor. Unii ca acestia nu au nici o biruinta, caci se lovesc de Piatra cea din capul unghiului, de Insusi Mantuitorul Hristos, care a biruit pe diavolul, tatal tuturor ereziilor gnostice sau neognostice, dar si a tuturor pseudospiritualitatilor mincinoase si pierzatoare de suflet.
Dumnezeul Cei vesnic Viu si Mantuitorul nostru nu dispretuieste pe nimeni, caci pentru oaia cea ratacita, le lasa pe celelalte 99, mergand dupa aceea, oriunde s-ar afla, punand-o pe umerii Lui si bucurandu-se de salvarea ei mai mult decat pentru toate celelalte deja puse la adapost. Asa se bucura Mantuitorul Iisus Hristos de toti paganii, de toti catolicii, protestantii, musulmanii, mozaicii si de toti pacatosii care vin la Dreapta Credinta (la Sfanta si Dumnezeiasca Ortodoxie, singura mantuitoare si sfintitoare) cu cainta si sinceritate, oricat de mult ar fi ratacit dramul…
Dupa pilda Sfantului Mare Ierarh Nicolae, a Sfintilor Ierarhi capadocieni, a Sfantului Ioan Maximovici, a Sfantului Ierarh Ignatie Brianceaninov, a Sfantului Ierarh Nicolae Velimirovici etc., misionarul ortodox merge peste tot, in Occident si in orient, propovaduind pilduitor Sfanta Ortodoxie, oriunde in lume. Se inchina la sfintele moaste ale Sfintilor occidentali din primul mileniu, dar niciodata nu se roaga impreuna cu reprezentantii sau adeptii altor spiritualitati. Se roaga pentru ei in rugaciunile particulare, dar niciodata in public, laolalta cu ereticii sau sectarii, pentru a nu legitima cu prezenta si rugaciunea lui falsele spiritualitati.
Asa cum nu ne putem lasa trupul pe mainile unui oarecare amatori nepriceput si iresponsabil, in loc sa ne adresam unui chirurg cu experienta si bun renume, cu atat mai mult nu trebuie sa ne incredintam sufletul unor lupi ecumenisti, imbracati in blana de mieluti iubitori, oricat de iscusita, si „iluminata” le-ar fi vorbirea (si prosper managementul pseudoreligios!), ci numai Pastorului Cei Bun, Care-si pune sufletul pentru oile Sale, ele urmandu-L, fiindca-L cunosc si recunosc vocea fara nici o greseala, printr-o taina negraita si de peste doua milenii nebiruita! Numai in Sfanta Ortodoxie se poate canta cu deplin temei sublima si stravechea cantare din imnografia bisericeasca: „Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata. nedespartitei Sfintei Treimi închinându-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi!”

Avem incredere neclintita in cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci El va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor si nici portile iadului nu vor putea birui Biserica Sa, nici rapi turma cea mica si netematoare prin harul Sau; numai El ne va putea pazi si pe noi, pacatosii si nevrednici, prin mijlocirile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor Parintilor nostri, de lupii cei intelegatori si necrutatori, adica fratii cei mincinosi strecurati in randurile credinciosilor, preotilor si arhiereilor dreptmaritori, atata timp cat vom pastra, iubi si lucra cuvintele Sale, slujind neclintit, cu vreme si fara vreme, invataturii si randuielilor statornicite la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice ale Bisericii dreptslavitoare, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Cine are urechi de auzit sa auda, punand cu adevarat la inima cuvintele Mantuitorului, fiindca sulul vremii se strange tot mai mult, iar candelele noastre launtrice trebuie tinute aprinse. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

8 iunie 2009
Prea Sfanta Treime, Sfintii Mucenici Marcian si Nicandru
Ieromonahul Teoclit

Patriarhul Ecumenic Kir Bartolomeu se comporta ca un stapanitor lumesc. Dezlantuie amenintari polemice impotriva arhiereilor care au semnat calduroasa „Marturisire de Credinta impotriva ecumenismului”.

Trimite reprezentanti care inmaneaza din partea sa scrisori cu continut terorizant episcopilor din Biserica Ortodoxa a Greciei care au semnat „Marturisirea de Credinta…”. Sufletul sau este cuprins de intristare pentru acest comportament al episcopilor. Evident, considera semnatura lor ca pe un banner de demascare a planurilor lui eretice. De altfel, insa, invata erezia rugandu-se in comun odata cu un guru, altadata cu alti lideri religiosi ai indigenilor din Amazonia, odata cu papa in Catedrala Patriarhala Sfantul Gheorghe din Fanar si altadata cu alti eretici din „Consiliul Mondial al Bisericilor (adica al eresurilor)”. Patriarhul ecumenic este o continua sminteala.

Provoaca confuzie ortodocsilor prin co-liturghisirile si rugaciunile sale in comun, proclamand indirect, dar clar, ca toate sunt la fel si ca nu exista diferente intre ortodocsi, catolici, protestanti si alti crestini rataciti. In zilele patriarhatului sau, Lumina Credintei a devenit una cu intunericul ereziei. In zilele patriarhatului sau, Biserica Ortodoxa a devenit egala cu cea catolica, cu cea protestanta, cu cea anglicana. Evident, pentru ca in mod constient crede exact ca papa, care a proclamat ca Ortodoxia este erezie. In zilele patriarhatului sau, lupta pentru apararea credintei si pentru pazirea nestirbita a Sfintelor Canoane constituie un „act de nebunie” pus in practica de catre unii crestini ortodocsi botezati, care apara poruncile de Dumnezeu insuflate, dar sunt depasiti pentru secolul XXI al globalizarii si al Noii Ordini a Lucrurilor. In tabara „nebunilor” intra si Mitropoliti, Egumeni ai Sfintelor Manastiri, rasofori, profesori universitari, respectabili clerici, teologi din Educatia Medie, simplul popor al lui Dumnezeu. Acesti „nebuni” care apara cele sfinte si cuvioase ale Bisericii noastre sunt denuntati de catre filo-ecumenistul patriarh ecumenic ca unii care se afla in afara Bisericii. Inima sa si tronul sau au fost clatinate de catre crestinii ortodocsi care pazesc comorile predaniilor Bisericii noastre, pe care ar fi trebuit el insusi sa le pazeasca ca un cap director al Ortodoxiei. Pentru prima data, patriarhul ecumenic se afla intr-o confruntare atat de puternica cu o miscare a credinciosilor, miscare care urmareste sfarsitul dispretuirii Sfintelor Canoane de catre anumiti capi ai Bisericii Ortodoxe. Pentru prima data, patriarhul ecumenic este contestat atat de dinamic de catre fratii crestin-ortodoxe si de majoritatea conservatoare a publicatiilor bisericesti, a Sfintelor Manastiri, teologilor si oamenilor de stiinta. Pentru prima data, patriarhul ecumenic formuleaza „amenintari” la adresa mitropolitilor din Grecia. continuare »

Extras din cartea ECUMENISMUL ÎNCOTRO? O nouă viziune ortodoxă asupra ecumenismului sincretist de Ieromonah Agapit Popovici

Se prea poate sa existe cititori care, ajungând pâna aici, sa se intrebe: Oare chiar asa sa fie? Oare ecumenismul sa slujeasca politica de globalizare si de satanizare a lumii?

Intr-un fel, intrebarile sunt justificate, de vreme ce expunerea noastra incearca sa arate cum ecumenismul surpa Biserica, indemnându-i pe crestini catre sincretism religios si satanism. De aceea, ne-am gândit ca este potrivit sa amintim si o parte dintre efectele nefaste pe care ecumenismul le-a produs in rândul ortodocsilor si nu numai.

Toti ecumenistii nostri se jura ca apara ortodoxia. Noi nu contestam marturisirea lor. Ii intrebam totusi, cum explica actiunile antiortodoxe de mai jos?

– cenzurarea, in secret, a cartilor de cult;
– cenzurarea literaturii teologice prin eliminarea scrierilor care demasca erezia ecumenista;
– punerea in circulatie de literatura teologica pro-ecumenista;
– interdictia pusa preotilor si calugarilor de a publica lucrari cu caracter antiecumenic;
– incercarea de a controla tiparirea de carte religioasa cu scopul de a evita publicarea de carti ortodoxe defavorabile orientarii ecumeniste;
– minimalizarea studiilor de apologetica si indrumari misionare si inlocuirea lor cu studii de promovare a ecumenismului;
– politizarea cursurilor de indrumare preoteasca;
– intimidarea si amenintarea cu demiterea si caterisirea preotilor antiecumenisti;
– intimidarea si amenintarea cu excluderea din monahism a monahilor antiecumenisti. Desigur, afirmatiile noastre pot fi contestate. Cu atât mai mult cu cât masurile de intimidare si represalii pot fi acoperite de masuri disciplinare. Sau altfel spus, marturisirea de credinta ortodoxa si avertizarile asupra ereziei ecumeniste au ajuns sa fie socotite acte de indisciplina.

Ce argument pot aduce ecumenistii? Ei pot veni cu argumentul ca s-au incalcat hotarârile Sf. Sinod. Noi insa, ne intrebam: De când a ajuns Sf. Sinod sa condamne pentru marturisirea de credinta ortodoxa?

Daca am fost atenti la marturiile istorice, intelegem ca membrii Sfântului Sinod nu sunt infailibili, mai ales atunci când sunt preocupati de politica si avantaje materiale.

Se cuvine inca o precizare, in general, hotarârile luate de Sf. Sinod pot fi justificate canonic; ceea ce nu se justifica in cazul nostru este modul de aplicare.

Dintre actiunile antiortodoxe amintite mai sus, cea mai grava ni se pare aceea de cenzurare a cartilor de cult si a altor scrieri duhovnicesti, in spiritul celor hotarâte la dialogul teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, New York, 1972.

Referitor la cenzura se constata:

1. Eliminarea Rânduielii de primire la ortodoxie a celor de alte credinte.

– Molitfelnic, Editura Istitutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe   Române, (EIBMBOR), 1992, ISBN 937-9130-11-9 – este corect.
– Molitfelnic, EIBMBOR, 1998, ISBN 973-9130-97-6 – este cenzurat.

2. Modificarea troparului invierii, glas I, prin eliminarea cuvântului iudei.
– Vecernierul, EIBMBOR, 1974, editia a II-a – este cenzurat.
– Vecernierul, Ed. Partener, Galati, 2002, ISBN 973-85743-2-3 – este cenzurat.
– Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, ISBN 973-9130-11-9.
– Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1993, dupa editia din 1973.
– Catavasier, Ed. MMB, Iasi, 2000, ISBN 973-9272-97-5.
– Catavasier, Ed. IBMBOR, Timisoara, 1995.

3. Eliminarea completa a mai multor strofe din Prohodul Domnului.

4. Modificarea referintelor la evrei:

– Proloagele, vol. I, Ed. Bunavestire, fara an, la luna octombrie, ziua 11. Merita ca cercetarile sa fie extinse.

In continuare, vom prezenta câteva dintre urmarile nefaste ale implicarii ortodocsilor in miscarea ecumenica:

– influentarea unor ierarhi, iar prin ei influentarea deciziilor din Bisericile locale;
– influentarea preotilor prin ierarhi;
– influentarea profesorilor de teologie si prin ei a invatamântului teologic;¹⁸⁴
– efectuarea de studii teologice in universitati si institutii catolice si protestante;
– organizarea de asa-zise rugaciuni comune, cu incalcarea flagranta a prevederilor sfintelor canoane;¹⁸⁵
– eliminarea studiilor apologetice si misionare si inlocuirea lor cu studii despre ecumenism;¹⁸⁶
– modificari in cult in numele deschiderii catre dialog;
– relativizarea invataturii de credinta,¹⁸⁷
– politizarea structurilor administrative ale Bisericii.¹⁸⁸

In concluzia celor de mai sus, spunem ca se urmareste:

– crearea de brese in sinoadele locale intre ierarhii ecumenisti si cei neecumenisti;
– imixtiunile politicului in treburile interne ale Bisericii;
– crearea de brese in invatamântul teologic prin abaterea de la traditia ortodoxa in favoarea invataturilor eterodoxe;
– incurajarea sincretismului religios;
– minimalizarea principiilor moralei crestine in numele drepturilor omului.

In incheierea acestui capitol, mai aducem un exemplu luat din Invatatura de credinta crestina ortodoxa, Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, Bucuresti, 1952.

In raspunsul la intrebarea 228, gasim scoasa in evidenta deviza francmasoneriei: fraternitate, egalitate, libertate si dreptate.¹⁸⁹

Credem ca aceasta deviza nu-si avea in nici un caz locul in Invatatura de credinta.

184. Pr. Prof. Ion Bria, Teologia ortodoxa in România contemporana, ed. Trinitas, Iasi, 2003, p. 41, 61. 105
185. Ibidem, p. 13.
186. Ibidem, p. 89.
187. Ibidem, p. 92.
188. Ibidem, p. 105, 131.
189. Acelasi text este reprodus si in editia publicata de Editura Trinitas, la Iasi in 1999, cu titlul Credinta ortodoxa, ISBN 973-97478-7-6. A se compara cu deviza libertate – egalitate – fraternitate citata de Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. I. 1991, p. 101.

Varianta noua a Acatistului Sfintei Mari Mucenite Eufimia

În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457), s-a făcut la Calcedon, Sinod mare (451), de 630 de Sfinţi Părinţi, din toată lumea, şi au osândit erezia lui Dioscor şi al lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mântuitorul lumii, este o Persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu primeau dreapta credinţă, care învaţă că Dumnezeu cel întrupat, Mântuitorul lumii, este Persoana Fiului, din Sfânta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrând împreună la mântuirea noastră.

Astăzi, (11 iulie – n. n.) prăznuim minunea ce s-a făcut de cinstitele Moaşte ale Sfintei Muceniţe Eufimia, din vremea acestui al IV-lea mare Sinod a toată lumea, de la Calcedon. Căci, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: «Scrieţi, într-o carte, mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie, şi noi, mărturisirea noastră. Şi amândouă scrierile să le pecetluim şi să le punem la racla cu preacinstitele moaşte ale marii Muceniţe Eufimia. Apoi, să ne rugăm, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea să ne descopere credinţa cea dreaptă.» Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Şi, după trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte despre această prea-slăvită minune din timpul Sinodului, Sfânta Mare Muceniţă Eufimia se zugrăveşte cu o scrisoare în mâna drea-ptă.

Ea s-a născut şi a crescut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor şi, tot în acest loc, a primit şi cununa muceniciei, în anul 307, pe vremea sângerosului împărat Galeriu (305-311). Era fiica lui Filofron şi a Teodosianei şi se purta, în viaţă, ca o tânără fecioară, care îşi închinase viaţa lui Hristos. Şi pârâtă fiind că este creştină, a fost pedepsită cu roata, dată la fiare şi la alte măiestrite chinuri şi şi-a luat cununa muceniciei prin foc, fiind arsă de vie.

Sfânta Biserică serbează pomenirea ei şi astăzi 11 iulie, la prăznuirea minunii de la Calcedon, a Sfintelor Moaşte, dar şi la 16 sep-tembrie, ziua ei de mucenicească pătimire.”

(Proloagele, 11 iulie)

Despre erezia monofizismului

Monofizismul este o erezie care, de peste 1500 de ani, vatămă sufletele oamenilor cuprinşi de ea. În secolul al V-lea, Eutihie, un eretic din Constantinopol, susţinea că Domnul Iisus Hristos nu ar avea două firi (dumnezeiască şi omenească), ci una singură – cea dumnezeiască. Prin lucrarea vrăjmaşului, Eutihie a dus în rătăcire pe mulţi credincioşi. Patriarhul Dioscor al Alexandriei a căzut şi el în această erezie.

Împotriva acestei erezii, şase sute treizeci de Sfinţi Părinţi s-au adunat la cel de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Calcedon, în anul 451. Ei au anatematizat monofizismul şi pe susţinătorii lui. Luminaţi de harul lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi au arătat că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire. El este o singură Persoană cu două firi (dumnezeiască şi omenească).

Mai tîrziu a apărut şi un „monofizism moderat”, al patriarhului eretic Sever al Antiohiei, care considera că cele două firi din care este Hristos sunt amestecate într-o nouă fire. Sfinţii Părinţi au luptat şi împotriva acestei erezii.

Dintre Sfinţii care au luptat împotriva monofizismului şi monotelismului, cei mai cunoscuţi sunt: Flavian Patriarhul Constantinopolului, Proteriu Arhiepiscopul Alexandriei, Leon Arhiepiscopul Romei, Martin Mărturisitorul Arhiepiscopul Romei, Dometian Episcopul Meletinei, Agapit Arhiepiscopul Romei, Sofronie Patriarhul Ierusalimului, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Anastasie Sinaitul, Simeon Stâlpnicul, Auxenţiu cel din Munte, Leonţiu de Bizanţ, Fotie cel Mare, Maxim Grecul.

Deşi au fost anatematizaţi, născocitorii ereziilor nu s-au îndreptat, ci au format adunări eretice numite pe nedrept „Biserici”. Astfel de adunări eretice sunt numite necalcedoniene sau anticalcedoniene, deoarece nu acceptă hotărârile dogmatice ale celui de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic de la Calcedon. Dar ele însele se consideră a fi ortodoxe şi se autointitulează „Biserici Ortodoxe Vechi Orientale” sau „Biserici Orientale Ortodoxe”. Una din acestea este „Biserica Coptă” din Egipt, o adunare monofizită care nu acceptă al patrulea, al cincilea, al şaselea şi al şaptelea Sfânt Sinod Ecumenic.

În ultimii zeci de ani, unii ierarhi şi preoţi ortodocşi, lepădând comuniunea cu Sfinţii Părinţi, au intrat în ecumenism (mişcarea de amestecare a religiilor). Ei au participat la întâlniri oficiale şi neoficiale cu reprezentanţi ai „Bisericilor” anticalcedoniene, spunând că şi aceia sunt ortodocşi. Au îndrăznit chiar să afirme că anatemele date de Sfinţii Părinţi împotriva monofiziţilor trebuie ridicate, că ereticii respectivi trebuie cinstiţi ca sfinţi şi că numele lor trebuie introduse în Calendarul Bisericii Ortodoxe. S-a mai propus modificarea cărţilor de Istorie Bisericească şi a cărţilor de cult ortodoxe, prin eliminarea textelor referitoare la monofiziţi. S-a hotărât organizarea unui „program educativ” prin care credincioşii să fie pregătiţi să accepte textele „revizuite”.[2]

Toate acestea sunt pregătiri pentru unirea ecumenistă cu monofiziţii (adică slujirea şi împărtăşirea împreună cu ei, trecând cu vederea că aceia sunt eretici).

Sfinţii Părinţi ne învaţă că împărtăşirea împreună cu ereticii este foarte periculoasă. Sfântul Theodor Studitul spune că „împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi îl predă diavolului. După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e şi deosebirea dintre împărtăşania drept slăvitoare (ortodoxă) şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl uneşte cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viaţă sufletului, cealaltă îl ucide. Împărtăşania din mână eretică este otravă, nu simplă pâine.” [3]

Situaţia actuală fiind foarte gravă, este necesar ca binecredincioşii creştini să cunoască pericolul unirii ecumeniste cu monofiziţii. Cei care se împărtăşesc cu ereticii sau acceptă ereziile lor, nu au nădejde de mântuire, dacă nu se întorc la Ortodoxie. Iar cei care se întorc la Ortodoxie, au datoria să anatematizeze ereziile în care au căzut, şi să primească întreaga învăţătură ortodoxă.

Datoria noastră este să păstrăm dreapta credinţă primită de la Dumnezeu prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Numai aşa vom intra în comuniunea veşnică a Sfinţilor.

[1] Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol I, 1998.

[2] cf. Ion Grădincea, Relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile Vechi Orientale din anul 1964 până în anul 2001, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Sitech, Craiova.

[3] cf. Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, p. 123.

Sfintele moaşte din Catedrala Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe – Constantinopol

Mai jos aveti troparul, cantari din vecernie (cantate) si paraclisul
https://dl.transfer.ro/Transfer_ro-3727c53d7a8dbbb6a1.zip

Nu este şi o vină a ucenicilor? Mă refer la neîncrederea în cuvântul duhovnicilor, şi mai ales a marilor duhovnici.

Iertaţi-mă, lucrurile stau în felul următor, şi mă refer aici şi la Părintele Justin. Mi se pare penibil, mi se pare o batjocură să se spună despre părintele Justin că e înşelat, că e minţit, că este condus de alţii. Păi, ori el este părintele cu P mare ori e o mascotă pe care eu o joc cum vreau? Nu se poate… Ori e, ori nu e! Şi eu zic că este, pentru că harul lucrează. Eu nu am cum, chiar dacă aş vrea, chiar dacă aş încerca să-l persuadez, părintele ştie foarte frumos pentru că are harul acesta al Duhului Sfânt. Şi facem la fel cum a fost şi cu Sfântul Ioan. Aceeaşi întrebare o pun şi eu acum: Botezul lui Ioan de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu? Cuvântul Părintelui Justin de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu? Dacă a fost de la oameni, toţi vor zice că nu se poate. Iar dacă zic că e de la Dumnezeu iar eu nu ascult de el, ce fac? Zic: nu ştiu; poate e înşelat. Dar asta este o minciună! Eu ştiu sigur că părintele nu e înşelat. Ştiu sigur că părintele e părintele cu P mare şi ştiu sigur că păcatele sunt ale mele mândriei mele, ale orgoliului meu, ale părerii mele. Căci părerea este cea mai sigură cale de a-mi distruge viaţa. Părerea… Nu avem nevoie decât de certitudini, nu de păreri. Sfinţii Părinţi spun că noi mărturisim ceea ce spun ceilalţi. Nu spun nimic de la mine. Şi atunci, cum pot spune eu, vezi Doamne, a zis cutare? Nu a zis cutare. A zis Biserica! A zis Duhul! Altfel nu zic! Oamenii aceştia nu vorbesc de la ei, că nu-şi permit. Eu vorbesc de la mine, din prostia mea dar el măcar nu poate. Ba mai mult şi eu, ca duhovnic, în puterea tainei, ar trebui să fiu înfricoşat şi să zic ce spune Duhul. Condiţia este să mă lepăd eu pe mine în puterea Duhului. Pentru că Dumneazeu îmi dă puterea aceasta. Dumnezeu m-a sfinţit în puterea tainei prin actul hirotoniei şi mi-a poruncit să-mi sfinţesc viaţa întru împlinirea iubirii Lui în mine. „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi”(In. 13:34). Dar puterea sfinţitoare în mine mi-a dat-o ca să pot să fac aceste sfinte taine. Şi fără această putere sfinţitoare a lui Dumnezeu, eu ce aş fi? Ştiu atâtea istorioare frumoase din Pateric în care atât de frumos lucrează harul peste preot. Dar asta nu înseamnă că eu sunt infailibil pentru că lucrează harul, că şi eu pot să fac voia mea, şi eu pot să lepăd harul, şi eu pot să fiu batjocoritor de har, şi eu pot să ajung un om care blasfemiază cuvântul lui Dumnezeu. Şi vai de mine!

interviu cu parintele Ioan Sismanian, varianta completa in revista Atitudini, nr. 6

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=fVqfwSBAZSI]

Un eveniment scandalos se intampla de ceva vreme in BOR chiar sub ochii sanctitatii sale, patriarhul Romaniei, si chiar in buricul Bucurestiului. Bine ca acest pastor dictator are lupa sa vada marturiile cu adevarat ortodoxe si care “caraie” fata de abaterile sale de la dreapta credinta, iar abaterile grave din mitropolia sa raman complet nesesizate. Daca nu stiati, in biserica manastirii Radu Voda din Bucuresti, la sfanta liturghie se pomeneste patriarhul grec Athenagoras, patriarh eretic care a avut spurcata indraznire sa ridice anatemele impotriva catolicilor stabilite la 1054.

Oare staretul de la Radu Voda a uitat numele ierarhilor ortodocsi romani? Oare ce simtire mistica il patrunde atunci cand il pomeneste pe acest nelegiuit patriarh? Cumva una asemanatoare mitropolitului Corneanu cand s-a impartasit la greco-catolici?

Este limpede incotro tinteste patriarhul nostru cu suita: la nelegiuita unire cu catolicii.

Frati bucuresteni, luati atitudine si cereti autoritatilor bisericesti sa scoata pomenirea ierarhilor mincinosi din bisericile noastre! Cereti pomenirea ierarhilor ortodocsi! Biserica nu este a lor! Biserica este a lui Hristos! Biserica sunteti voi, cei ce pastrati nestavilita pravila ortodoxa!

Asa cum ne asteptam, IPS Teofan a luat atitudine fata de scandalosul eveniment din 28 noiembrie 2008, cand intr-o biserica ortodoxa din Iasi a avut loc un ritual masonic a cavalerilor de la Malta, oficiat de preoti ortodocsi. Mai jos, va prezentam comunicatul MMB :

Cu privire la imaginile difuzate pe internet în care este prezentată o ceremonie a Ordinului Cavalerilor de Malta, desfăşurată în Biserica Barnovschi din Iaşi, facem următoarele precizări:
1. Acest moment s-a desfăşurat pe data de 28 septembrie 2008, fără ştirea şi fără aprobarea Centrului Eparhial Iaşi.
2. Biserica Ortodoxă are rânduielile sale de ordin liturgic, dar o astfel de ceremonie nu este prevăzută în cultul nostru. De aceea, astfel de ritualuri nu pot primi binecuvântare din partea Bisericii.
3. În momentul de faţă se cercetează implicarea preotului paroh de la Biserica Barnovschi în cele întâmplate.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

Biserica Ortodoxa va dainui atata timp cat vor mai fi ierarhi marturisitori in fruntea ei, care sa condamne faradelegile dusmanilor lui Hristos. Nadajduim la mai multe acte de acest gen si asiguram de tot sprijinul pe cei ce nu au frica decat de Arhiereul Suprem, Mantuitorul nostru.

Directive dictatoriale discutate la TV Trinitas (Televiziunea Patriarhiei Romane)[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jZVhBDGNLkM]

Ceremonie a cavalerilor de la Malta, in biserica Barnoschi din Iasi[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zizkqtUMhIs]

Oare Trinitas TV nu ar fi trebuit sa discute aceste erezii ce se intampla in bisericile ortodoxe? Ei discuta despre cenzura si dictatura asupra site-urilor ce inca mai spun adevarul?

Se pare ca aceasta ceremonie a cavalerilor de la Malta a avut loc in septembrie, 2008, cand mitropolitul Teofan fusese deja inscaunat la Iasi. Sursele noastre ne-au precizat ca IPS Teofan a luat act de acest eveniment si ca urmeaza sa faca public un comunicat. Nadajduim in purtarea de grija a IPS Teofan pentru buna oranduire din bisericile noastre si credem ca este de asteptat o penalizare a acestor faradelegi, ca sa avem certitudinea ca arhiereii inca mai vegheaza asupra bisericilor ce le pastoresc. Acea biserica a fost spurcata si trebuie resfintita, iar preotii caterisiti. Oare ce molitfelnic au folosit acei preoti pentru binecuvantarea sabiei cavaleresti? Cum de le-a permis acelora, care nu sunt fii ai Bisericii, ci parte a masoneriei, sa pangareasca sfantul locas ortodox? Oare cata nerusinare trebuie sa aiba acesti falsi slujitori ai Bisericii ca sa declare necanonice siteurile  ce vadesc pe fata faradelegile lor, pe cand ei incalca cu nerusinare pana si canoanele de baza ale Bisericiii ortodoxe, pentru care sfintii si-au varsat sangele?

In final se pun intrebarile: Mai sunt canonice aceste biserici? Mai sunt canonici acesti preoti? Mai sunt valabile liturghiile savarsite in astfel de locasuri pangarite? Mai sunt canonici acesti ierarhi care ingaduie astfel de faradelegi in bisericile ce le pastoresc? Oare nu e limpede ca uraciunea pustiirii a ajuns la locul ce nu i se cuvine?

Cititi si: Parerea parintelui Savatie despre aceasta emisiune

Facem apel la Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane , la toate institutiile statului sa ia atitudine fata de nedrepatile si  abuzurile la care este supusa comunitatea ortodoxa din comuna Sarasau Maramures. Vechea biserica ortodoxa atestata documentar la 1600, este in continuare revendicata de catre greco-catolici. Inaintea acestei biserici din piatra exista una din lemn ctitorita la 1456. Aceasta biserica de la 1600 ,cu hramul Sfintii Arhangheli Maihail si Gavriil  a fost zidita de catre sotia unui boier moldovean ,Doamna Balasa ,care era originara din acest sat .In aceasta biserica la anul 1704,Sfantul Iosif Marturisitorul a tinut un sobor in cadrul caruia s-au dezbatut probleme grele ale timpului cand toata Transilvania era sub presiunea imperiala si a iezuitilor .De asemenea Sf Iosif episcopul Maramuresului a slujit aici de mai multe ori.

Parintele Academician Mircea Pacurariu mentioneaza in volumul I din Istoria Bisericii Ortodoxe Romane existenta primei biserici din lemn de la Sarasau datand din 1456.  Actuala biserica din 1600,este din piatra si astfel  a rezistat tunurilor lui Bukow si urgiei catolice !!!!!  Intr-un act emis de Cancelaria Sfantului Sinod  nr 10401/26 dec 1990 se specifica faptul ca in raportul Consililui Eparhial ortodox roman Cluj Napoca nr 8279/1931 inaintat Patriarhului Miron Cristea se precizeaza un fapt extrem de importatnt”in comuna Sarasau au revenit  in 1923 ,la ortodoxie o parte din locuitori care au format  o parohie ortodoxa recunoscuta de stat cu ordinul nr 23120/9 octombrie 1924 .Slujbele se oficiuau intr-o sala de clasa a scolii pana in toaman anului 1931 cand preotul greco catolic Eugen Dragos a hotarat evacuarea ortodocsilor din scoala ,cu concursul prefectului  judetului Flaviu Jurca ,greco catolic. In sedinta Sfantului Sinod din 2 dec 1931 patriarhul Miron Cristea aduce la cunostinta Sfantului Sinod “cazul de extraordinara si nemaipomenita barbarie savarsita contra bisericii ortodoxe dei Sarasau Maramures”…. .Acesti credinciosi au opus rezistenta imperialismului catolic tinanad aprinsa candela credintei ortodoxe.In anul 1990 preotul ortodox Opris Ilie s-a declarat greco catolic fortand trecerea la catolicism .A dezbinat si rupt comunitatea ortodoxa insa in ciuda presiunilor preotului si substantialelor ajutoare venite din Occident, mai bine de juamatate satul nu si-a vandut sufletul…. Vechea biserica din 1600 este obiectul unui litigiu intre noi si catolici,incepand din 1997 .Acestia revendica  biserica ortodooxa construita la 1600!!!!  In anul 2000 am castigat definitiv si irevocabil la Curtea de Apel Cluj biserica dar autoritatile nu au aplicat hotararea judecatoreasca . Catolicii au mutilat efectiv biserica monument istoric varuid pictura executata de catre Biltu Dancus ,au introdus curentul elctric si refuza sa predea cheile . Asistam la grave abuzuri ale Vaticanului indreptate impotriva bisericii ortodoxe . Biserica monument istoric a fost construita intr-o perioada cand nu existau greco-catolici in Ardeal !

PREOT PAROH PUSCAS GABRIEL   SARASAU MARAMURES

Patriarhia Română a luat act cu surprindere de hotărârea Primăriei Generale a Capitalei de a aproba organizarea la baza Dealului Mitropoliei, în zilele de 22 – 23 mai 2009, a două manifestaţii publice de către mai multe asociaţii şi organizaţii care funcţionează fără binecuvântarea Sfântului Sinod şi urmăresc doar propria lor imagine şi publicitate.

Prin această decizie, factorii responsabili din Primăria Generală a Capitalei, fără să respecte libertatea Cultelor cu specificul lor religios, paşnic şi solemn, dovedesc că nu înţeleg incompatibilitatea manifestaţiilor zgomotoase de stradă cu spiritul de rugăciune, reculegere, pelerinaj şi evlavie de pe Dealul Mitropoliei, destinat doar organizării de ceremonii religioase. (restul anomaliei aici)

Lepadarea e pe fata ! Nu se mai sinchisesc sa o faca pe ascuns, departe de ochii lumii ! Ne sfideaza pe fata aceste iude si talhari de cele sfinte, delimitandu-se de majoritatea poporului roman ce este in total dezacord cu manifestatiile desfranatilor. Acest patriarh papistas apara si protejeaza din ce in mai vizibil interesele antihristice ale mai marilor sai pana la ultimul grad – satana, amenintand mantuirea multor oameni ce inca mai au credibilitate in “gloata” din jurul lui. Iata ca uraciunea pustiirii, semn de recunoastere a vremurilor din urma, cuprinde pe “cei alesi” si-si face loc in Biserica lui Hristos. Acum vedem cu ochii nostri adevarata fata a celor infiltrati de jidani in B.O.R., sub paravanul masoneriei. Totul se face la ordin, nici un gest nu le scapa, sanctioneaza si stopeaza orice initiativa de marturisire a dreptei credinte si a bunului simt.Vom asista la acte si mai grave : de vindere a Ortodoxiei. Dar nu va pierdeti nadejdea, caci putregaiul se va desprinde usor de trupul Bisericii.

Da-le Doamne dupa cum vrei Tu, spre mantuirea binecredinciosilor Tai !

cititi si : MARSUL FAMILIEI SI SEMNELE TOT MAI PRONUNTATE DE TOTALITARISM PATRIARHAL

ESTE PATRIARHUL DANIEL PRO-HOMOSEXUAL? Sau din contra?

Stim ca in perioada 18-24 mai 2009, au loc manifestatii ale homosexualilor, ce se vor incheia cu parada lor de pe 23 mai. Patriarhia Romana a primit mai multe sesizari de la organizatii non-guvernamentale, crestine sau civice pentru a adopta o pozitie de sanctionare a acestor expuneri ale rusinii in fata copiilor nostri. Pana acum nu au dat nici un raspuns. Aceste lucruri nu fac cinste traditiei si credintei ortodoxe a poporului roman, dar cei mai putin deranjati de asemenea pericole sunt reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane, care de fapt ar trebui sa fie primii care sa ceara interzicerea lor. Ce sa credem prin asta ?

1. Este din cauza fricii de a nu deranja oficialitatile ce au aprobat aceste parade ?

2. Nu vor sa deranjeze pe unii sponsori, dintre care ar putea fi si gay ?

3. Au ascultare de la masoni, ce vor sa distruga familia traditionala ?

4. Sunt slujitori ai antihristului si duc la indeplinire planurile lui satanice ?

Sa auzim o voce de episcop, de mitropolit, de patriarh care sa boicoteze aceste parade ale homosexualilor si sa iasa alaturi de popor in strada pentru a protesta fata de atacurile murdare ale statului antihristic in care traim.

De nu se va ridica nici unul dintre acestia NEVREDNICI SUNT TOTI de slujirea ce o fac !

Sa va certe Domnul pe voi care nu dati ANATEMA pe homosexuali, pe masoni si pe toti slujitorii lui antihrist !

SA FIE TACEREA UN ACORD FATA DE HOMOSEXUALI ?!

cititi si : SCRISOARE DESCHISA adresata Primarului Geeral al Capitalei, Sorin Oprescu: Opriti perversiunea homosexuala stradala! Faceti Referendum!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=biGWsJiz4Vk]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=gzQixqTyZmY]

IPS Bartolomeu Anania – Fragment din Scrisoarea pastorală de la Sfintele Paşti ale anului 2005 (01 mai)

Despre reforma si Europa : EUROPA, NU SODOMA !

“Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire” (II Petru 2, 1:2)

Asistăm zilele acestea la dezvăluiri tulburătoare din interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe este făcută publică realitatea unor fărădelegi ce dăinuie de prea mult timp în cadrul bisericii noastre. E bine sau nu să se ştie aceste lucruri ? E bine sau nu să fie spus adevărul ? Cine vrea acest lucru ? Care va fi rezultatul ? Trăim deja timpurile când urâciunea va pângări şi sfintele biserici ?

Încercăm să ne spunem punctul de vedere, asumându-ne răspunderea pentru cele spuse.

Pornim de la principiul că adevărul trebuie mereu spus, iar minciuna este urâciune în faţa Domnului. Dar ce ne facem când spunând adevărul, rezultatul nu este cel firesc, adică de luminare, de îndreptare, de bucurie, de găsire a liniştii interioare şi de împăcare cu Dumnezeu ? Poate fi acesta rezultatul unei mărturisiri ? Dacă vorbim de propria persoană, de păcatele proprii, înseamnă că nu am făcut tot ce trebuie; poate a lipsit rugăciunea, poate nu am spus tot, poate nu ne-am iertat cu fraţii noştri etc. Cert este că depinde în totalitate de noi să avem o mărturisire completă.

Ce ne facem când problema se extinde la un număr mai mare de persoane ? De ce rezultatul nu este cel aşteptat şi asistăm la tulburări, conflicte, judecări şi dezbinări ? Oare să fie alte principii care se aplică în acest caz ?

Totul se reduce la cât de pregătiţi sunt oamenii pentru a primi adevărul, dar mai ales la cât de mult iubesc Adevărul. Fiind vorba de o persoană oficială, păcatul săvârşit se răsfrânge asupra unui număr de oameni corespunzător ariei de influenţă a acelei oficialităţi. Cu atât mai mult este important să fie demascată o faptă ce afectează un grup de persoane, ce aduce atingere unei credinţe şi provoacă sminteală printre credincioşi, mai ales celor ce se află la începuturi în ale credinţei.

Mai mult decât atât, ceea ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română de câteva decenii încoace, dar mai grav în ultimii ani arată că unii ierarhi şi preoţi din BOR nu sunt adevăraţi slujitori ai Bisericii lui Hristos. Diferitele pacturi cu monofiziţii, împărtăşirea la greco-catolici a mitropolitului Corneanu, săvârşirea slujbei de sfinţire a apei cu romano-catolicii a episopului Sofronie Drincec, participarea la diferite întâlniri ecumeniste a majorităţii ierarhilor, printre care cel mai activ pare a fi IPS Joantă, mitropolitul BOR al Germaniei, Europei centrale şi de nord şi intensele pregătiri pentru sinodul pan-ortodox din Cipru de anul acesta, sinod despre care Sfinţii Părinţi spun că va fi unul tâlhăresc. Apoi este de sancţionat statutul BOR de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor, o adunătură în duh new-ageist, manevrată de masoni şi jidovi, precum şi lipsa unei atitudini de împotrivire faţă de noile documente electronic, cu cip.

Cu toate acestea şi multe altele, vine întrebarea : oare mai reprezintă astfel de slujitori Biserica ? Mai fac ei parte din Biserică ? Nu sunt ei lupi în piei de oaie, duşmani ai Bisericii ? Ş-atunci cum să fim acuzaţi că vrem răul Bisericii, când arătăm faptele lor împotriva Bisericii ? Şi oare nu Şi-a ridicat Dumnezeu mâna de deasupra lor, dacă au ajuns să cadă unul, câte unul şi să le fie dezvăluite fărădelegile ? Şi ei cad tocmai pentru că trădează adevărata Biserica a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă.

Parintele Arsenie Papacioc ne lamureste unde este Biserica : “Adevărul e unul. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Nu e numai o fracţiune din Biserică, e toată Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul (…) Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul (…) Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.“

Linişte şi pace interioară vă dorim în mărturisirea Adevărului !

Semne ale Sfârşitului. Dovezi a ceea ce deja se ştia de către mulţi, dar s-a preferat să nu se afle pentru a nu tulbura liniştea ce trebuie să ne-o dea Biserica, prin slujitorii ei. Însă adevărul trebuie spus cu orice preţ, căci oricum va ieşi la suprafaţă.[vodpod id=ExternalVideo.820156&w=425&h=350&fv=%26file%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.ziuaconstanta.ro%2Fimages%2Fstories%2F2009%2F05%2F06%2FCat_costa_Duhul_Sfant__4020_v.flv%26autostart%3Dfalse%26repeat%3Dlist%26skin%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.ziuaconstanta.ro%2Fflv%2Fembed%2Fmodieus.swf]

Semnalăm cu dezgust “afacerile” arhiepiscopului Tomisului, Teodosie, prins în flagrant când săvârşea păcatul numit simonie, ce înseamnă traficul cu lucruri considerate de biserică drept bunuri spirituale, sfinte. Şi este pedepsită cu excomunicarea, caterisirea. Deci cu darea afară din biserică. Semnalam într-un articol recent, o colaborare tot a arhiepis. Teodosie cu organizaţia masonică Clubul Rotary, aşadar acest ierarh are multe bube ce nu fac cinste poziţiei pe care o ocupă şi aduce atingere imaginii BOR.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ldOUuF1FAyk]

Nu vrem să fim acuzaţi că avem ceva cu ierarhii, dar uitaţi fraţilor că faptele vorbesc împotriva lor. Trageţi singuri concluziile şi gândiţi-vă că acest tip de slujitor huleşte cele sfinte şi face lucruri caracteristice mafiei, tâlharilor.

Cazul Corneanu a fost unul deosebit de grav şi am văzut prea bine cum au muşamalizat totul.

[polldaddy poll=1596678]

In cadrul conferintelor lui Danion Vasile, mai ale din ultima vreme, s-au spus niste adevaruri care deranjeaza din ce in ce mai mult pe iudele din Biserica Ortodoxa. Astfel multi preoti vorbesc impotriva lui Danion si sfatuiesc lumea sa nu mearga la conferintele sale. Efectul este contrar, caci salile sunt arhipline, ceea ce arata ca oamenii stiu sa deosebeasca duhurile si se conving de fatarnicia unor slujitori ai altarelor, o parte din ei cedand presiunilor venite din varf  de deal.

In bisericile din Tulcea, cu vreo doua exceptii, lumea a fost sfatuita sa nu mearga la conferinta pentru ca Danion Vasile “nu are binecuvantare”.

Va anuntam urmatoarea conferinta ce va avea loc marti, 5 mai 2009, ora 18:00, la teatrul Jean Bart din Tulcea.