[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5ibXkPC9DyI]

AXA apare dupa o pauza de aproape un an, in care am schimbat formatul si, intr-o oarecare masura si tonul discursului. Cu aceasta serie noua, am considerat ca este necesar ca subiectele pe care le tratam sa fie, in totalitate, subiecte esentiale pentru cititorul AXA – fara sa mai lasam timpul de respiro, asa cum am facut in seria incheiata cu numarul 50.

Am putea spune altfel, ca ne-am radicalizat in discurs. Si asta pentru ca vremurile s-au radicalizat impotriva noastra. Trebuie spus lucrurilor pe chiar numele lor, exprimarea metaforica ramanand in sarcina altor reviste, care pun pret pe stilul literar. Astfel, de exemplu, probleme ca vaccinarea copiilor sau ca Rosia Montana sunt tratate la modul cel mai propriu. Vaccinarea este un mod de a imbolnavi copii, lucru stiut in mediile medicale din Romania si din multe alte tari, asupra caruia se arunca un val de tacere; este cunoscut statistic si din practica medicala ca, in tara noastra, cele mai multe cazuri de SIDA provin din infectarea voita a copiilor internati in diferite spitale din tara, copii care aveau cu totul alte diagnostice la internare. Nimeni nu a facut, niciodata, nici o ancheta asupra acestei crime oribile pusa la cale si dusa la indeplinire cu premeditare – despre acest subiect puteti citi in acest numar, unde mai puteti afla ca nu exista acea vaccinare obligatorie despre care se tot vorbeste si ca puteti refuza vaccinarea in baza legilor in vigoare. Afacerea Rosia Montana este pur si simplu o escrocherie, facuta de unii dintre cei mai mari escroci din lume, cu concursul de netagaduit al guvernantilor romani; mai precis al tuturor guvernantilor romani. Nu suntem doar jefuiti – zacamantul aurifer de la Rosia Montana este, in mod oficial, cel mai mare din Europa – ci suntem si batjocoriti. Suntem considerati idioti, tot in mod oficial, si ni se dau explicatii ca atare. continuare »

Am primit de la un cititor al blogului nostru urmatoare scrisoare deschisa, pe care nadajduim ca tov. Basescu o va citi si ca nu-i va starni rasul marinaresc, ci-i va ridica semne de intrebare asupra rolului pe care il are in apararea demnitatii nationale a romanilor si a sfinteniei credintei ortodoxe. Scrisoare face referire la raportul despre libertatea religioasa din Romania, intocmit de Hillary Clinton si facut public pe data de 13 septembrie 2011, cand presedintele Basescu era in vizita in SUA.

Stimate Domnule Presedinte al Romaniei,

Va scrie un cetatean roman de credinta crestina, adica ortodoxa. Nu v-am mai scris pana acum fiindca nu mi s-a parut nici un subiect atat de important incat sa va rapesc din timp. Dar acum ca am auzit ca o doamna de peste ocean, acasa la care erati oaspete, v-a injurat de mama, iar prin domnia voastra, cumva si pe mine, m-am gandit si m-am rasucit, si lucru de saga nu mi s-a parut. Adica sa explic. Avem doua lucruri in comun domnia voastra si cu mine. Doua lucruri pe care doamna din America nu le poate pricepe, chiar de i s-ar da o suta de tratate pe aceste subiecte, fiindca nu se pricep decat prin a le fi. Prima, prin a te naste din trup si sange pe aceste meleaguri si in aceasta limba romana, cu aceasta istorie, natura, valori, doine, samd. A doua, prin a te naste din Duhul Sfant Dumnezeu, adica prin Sfantul Botez ortodox. Aceste doua lucruri pe care le avem in comun, cele douazeci de milioane de romani, dintre care cei 87% care suntem botezati ortodox, fac sa avem doua mari iubiri comune: patria Romana nevazuta, adica Biserica Ortodoxa, si patria Romana vazuta, adica tara pamantului romanesc. Asa v-a injurat de mama: de mama-Biserica zicand ca e hoata si asupritoare, de mama-tara zicand ca e nedreapta si nemilostiva, si de mama dumneavoastra biologica, romanca si botezata ortodox, zicand ca e intoleranta si partinitoare. Mai precis: continuare »

Suprimarea biologica a adversarilor politici a fost un principiu pe care sangerosul dictator comunist, Stalin, l-a aplicat cu un feroce fanatism. “Mortii nu se pot apara si nici nu pot acuza”, spunea el cu ingamfare in repetate randuri. In lupta lor pentru izbanda unui ideal, comunistii au suprimat lesne si fara prea multe procese de constiinta, chiar si pe tovarasii lor din ilegalitate, deveniti prin cine stie ce imprejurari, incomozi noii oranduiri. Ceea ce a adus un plus de originalitate experienta inchisorilor din Romania a fost trecerea pe alte coordonate a crimei, dincolo de limitele ei biologice. Folosita cu sange rece si cinism, dar mai ales cu un sadism infiorator, in puscariile anilor ‘50, crima nu mai tintea trupul, ci sufletul.

Ideologii comunismului au considerat ca uciderea valorilor umane este mult mai utila. Reducerea individului la o treapta de animalizare totala, o dezumanizare definitiva, il transforma pe om intr-o pasta docila, maleabila, supusa tuturor capriciilor manipulatorului. Cand intre o bucata de fier inrosit supus modelarii si un om supus experimentului psihologic nu exista nicio diferenta, atat fierului cat si omului, li se pot aplica aceleasi metode de lucru pentru atingerea scopului urmarit. In virtutea unui asemenea rationament, despuiat de orice sentiment uman, asa s-a ajuns ca experimentul de la Pitesti sa devina un razboi al Infernului impotriva lui Dumnezeu, o lupta a diavolilor impotriva ingerilor, “o liturghie intoarsa pentru a inversa ordinea verticala a cerului, pentru a inlocui in sufletul victimelor ierarhia cereasca prin ierarhia diabolica”, asa cum spunea parintele Gheorghe Calciu, trecut si el prin ”Fenomenul Pitesti”. Un singur lucru n-aveau de unde sa stie comunistii atei: Omul apropiat de Dumnezeu are in el anumite forte interioare pe care nu i le poate distruge nimeni, nici macar el insusi, fiindca el, omul, nu-si apartine lui, si aceste forte din el marturisesc pe Cel Care l-a creat. Tinand seama de acest adevar, in inchisorile comuniste, dar mai cu seama in cea din Aiud, pentru cei inchisi acolo, tortura n-a reprezentat decat o usa prin care Hristos le-a facut intrarea in cer. De fapt chiar parintele Arsenie Papacioc a spus atat de frumos: ”Comunismul a umplut cerul de sfinti”. Pe acesti oameni, in majoritatea lor tineri, temnita i-a inteleptit, i-a transformat brusc in niste adevarati asceti cu trairi interioare profunde. Majoritatea marturiilor ne prezinta temnita ca pe o adevarata manastire, ca pe un loc in care au inteles mai bine ce este pacatul si ce inseamna adevarata pocainta. Asa au inceput urcusul duhovnicesc, printr-un examen sever al constiintei si printr-o perioada de constientizare a starii de pacatosenie. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=BY6CiONagN4]

[youtube=https://youtu.be/HrLnuNYgFmE?hd=1]

| ATITUDINI

Într-una din serile trecute, pe la orele 22.00, aud mai multe apeluri pe telefonul mobil de la un număr necunoscut. Omul insista cu apelul aşa că am răspuns într-un final, deşi de obicei nu apăs pe tasta deschide, dacă nu recunosc numărul de telefon. Surpriza a fost plăcută, ca la celălalt capăt al firului am auzit vocea celebrului istoric Marius Oprea, cunoscut ca şi „vânătorul de securişti”. M-am bucurat mult să-i aud vocea prietenului meu, omul care l-a dezhumat pe eroicul partizan anticomunist Teodor Şusman din Răchiţele. L-am simţit trist, un „om sfârşit” vorba lui Giovanni Papini. Marius Oprea simţea nevoia să se confeseze în ceas de noapte din cimitirul nebunilor de la Închisoarea Tg. Ocna. Era de câteva zile la fosta închisoare din anii 50, de lângă Bacău, în căutarea trupului martirului anticomunist Valeriu Gafencu. În anii 80, închisoarea Tg. Ocna a fost spital de nebuni şi apoi, prin anii 90, a redevenit închisoare. Istoricul Marius Oprea îmi tot povestea despre ce halucinant este să sapi în groapa comună cu morţii nebuni ai spitalului. La un moment dat la săpături a găsit şi trei deţinuţi politici aruncaţi de către gardienii comunişti în maldărul cu cadavre cu faţa în jos, ei neavând nici măcar o înmormântare creştină. Au murit în chinuri şi îngropaţi în anonimat, în gropa comună. Marius Oprea îmi tot repeta întruna la telefon: – Ionuţ e halucinant! Îl durea până în rărunchi modul în care au sfârşit deţinuţii politici anticomunişti. Mai era trist şi faptul că a văzut inopinat un conflict în sânul bisericii noastre, cum călugării de la Mănăstirea Petru Vodă veniţi să-l ajute să găsească ciolanele sfinte au fost izgoniţi, după câteva zile, de juristul Patriarhiei Ortodoxe, care nu i-a mai lăsat să sape în căutarea eroilor morţi ai neamului românesc. Călugării au fost nevoiţi să privească de după gard, cu lacrimi în ochi, cum echipa istoricului săpa să descopere moaştele Sfântului Închisorilor. Marius Oprea era întristat şi pentru că primea telefoane perfid îngrijorate dintr-o capitală a Axei lui Băsescu, ca nu cumva să descopere ciolanele sfinte ale lui Valeriu Gafencu, care a făcut parte dintr-o mişcare care nu este corectă politic azi. Să nu mai vorbim de securiştii, cocoţaţi pe toate gardurile dimprejur, ai lui George Maior, acest Moruzov al serviciilor speciale de la Bucureşti. De trepăduşii ăştia nu-i este frică lui Marius Oprea sunt sigur de asta şi nici mie. Adevăraţii gardieni ai siguranţei naţionale nu sunt, din păcate, în fruntea SRI. Îl simţeam pe Marius Oprea cum dorea să se confeseze. Am discutat multe, lucururi private, care nu se dau publicităţii. Atunci în ceas de noapte, în preajma ciolanelor sfinţite de martiriu ale deţinuţilor politici am simţit un mare istoric, care dorea să se descarce sufleteşte ca de la un creştin la creştin, ca de la un român la român, ca de la o inimă ca primăvara, la o inimă verde. Vorba lui George Bara: – Ionuţ, la cine doreai să se confeseze „vânătorul de securişti”, la Patriciu, la Antonescu, la Tăriceanu, la Băsescu, la Voiculescu, la Ponta, la Tismăneanu? Înţeleg ăştia ce înseamnă valorile înveşnicite ale neamului? continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?hl=ro&v=qgQfkXbGimc]

Aiud, 13 septembrie 2011

Cititi si:

• 14 mai – Ziua de praznuire a Sfintilor Inchisorilor
• Parintele Justin Parvu ne vorbeste despre ziua de 14 mai 1948

Acatistul Sfintilor Inchisorilor

Troparul, glasul 1:
Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.

Condacul 1:

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit! continuare »

In ziua de 13 septembrie 2011, ora 12 (cu aprox.) va avea loc la schitul “Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud slujba de parastas pentru pomenirea victimelor regimului comunist, ce au fost intemnitate la Aiud si nu numai.

Apoi, la orele 16 va fi vecernia, urmand ca de la orele 22 sa inceapa privegherea de toata noaptea, unita cu Sf. Liturghie. Schitul de la Aiud isi sarbatoreste hramul cu ocazia marii sarbatori a “Inaltarii Sfintei Cruci”, la care va participa si preacuviosul Parinte Arhimandrit Justin Parvu, de la Manastirea Petru Voda.

Cititi si: Moastele Sfintilor din inchisori sunt cinstite peste hotare si savarsesc minuni. Marturii de la Manastirea Sf. Sava (Tara Sfanta) si Manastirea Grigoriu (Sfantul Munte Athos)

Astazi, 7 septembrie 2011, s-au incheiat sapaturile de scoatere la lumina a osemintelor marturisitorului Valeriu Gafencu. Pe perioada celor 3 zile de lucru a fost sapata o groapa de 6 m X 2 m, de o adancime de 1,80 m in care au fost gasite 11 morminte. Din cele 11, arheologii de la Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania au tras concluzia ca 4 apartin fostilor detinuti politic deoarece trupurile detinutilor au fost aruncate in gropi fara a fi puse in sicrie, unul dintre ele chiar cu fata in jos. Restul de trupuri erau in sicrie de PFL si apartineau bolnavilor din Spitalul de boli psihice din cadrul penitenciarului Targu Ocna. Osemintele celor patru detinuti politic au fost scose din pamant si puse in saci, care vor fi pastrati in biserica din cadrul cimitirului pana anul viitor cand vor fi prelevate si celelalte parti ale osemintelor descoperite anul acesta. Trebuie precizat ca pe aria sapaturilor a fost gasit doar un trup intreg dintre cele ale detinutilor, celelate fiind descoperite partial, restul corpului ramand sub pamant deoarece depasea aria sapaturilor. Tocmai din acest motiv, anul viitor se vor continua sapaturile spre a recupera si celealte parti ale corpurilor si a fi ingropate cum se cuvine, dupa randuiala ortodoxa. La sfarsit, inainte de a fi scoase din pamant osemintele, a fost oficiat un parastas de catre preotul paroh al bisericii cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor. continuare »

In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp… Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea. Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor. Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo… Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp. continuare »

In baza unei solicitari primite la CICCR in data de 20 iunie 2011 din partea d-nei Valentina Gafencu, au fost incepute o serie de investigatii privitoare la stabilirea locului unde au fost ingropate ramasitele pamantesti ale fratelui acesteia, Valeriu Gafencu, care a murit la data de 18 februarie 1952 in penitenciarul-spital de la Targu Ocna. In urma cercetarilor noastre de teren, s-a stabilit faptul ca trupul lui Valeriu Gafencu a fost inhumat in apropierea penitenciarului din Targu Ocna, in perimetrul cimitirului situat langa biserica ortodoxa cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor. In incercarea de cautare, identificare si recuperare a osemintelor celui care a fost Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor, cum l-au numit toti cei care l-au cunoscut, numire care a fost institutionalizata de catre monahul Nicolae Steinhardt, CICCR organizeaza incepand cu data de 5 septembrie 2011, timp de cateva zile, o cercetare arheologica in spatiul acestui cimitir. continuare »

Parinte, vedem toti ce se intimpla, cum merge lumea, cum merge tara, cum se rostogoleste iarasi o criza peste noi. Si va veni vreme de decizie pentru romani. Ce stiam noi ca este o problema, devine inca o criza: discernamintul romanului. Mai are romanul vreo sansa sa isi recupereze discernamintul?

Dragul meu, romanul chiar daca l-ar rascumpara cumva, nu poate sa-l implineasca. Nu se poate pentru ca noi nu mai sintem noi, romanii cei de-acu’ 100 de ani, 80 de ani, chiar 50 de ani. Este o pervertire in lumea asta a noastra incit nu se mai poate nimic nadajdui.

Gata, ne resemnam?

Noi trebuie sa plecam de la o generatie cu cel care-i de-un an jumate, doi ani, ca sa-l formezi pe asta intr-o constiinta, sa-l ridici frumos. Da’ unde sa-l ridici? In familie nu se poate ridica, familia este asa cum este. In scoala nu se poate ridica pentru ca este asa cum este – examenul l-am dat cu bacalaureatul asta -, societatea la fel si copilul asta ajunge al nimanui. De aceea ce ramine acuma la noi e sa realizam mama. Da’ mama e aviatoare, e sef de tren, sef de gara – nu-i la locul ei… Uite, un copil de termina un liceu vrea sa plece. Unde-ai sa pleci tu? „Vreau sa plec, numai aici sa nu stau.” Bai, ce-ti lipseste aicea? „Nu vedeti, vin chinezii, vin strainii aici si-si fac loc si fac viata posibila si mai ult decit posibila, si noi plecam, ne ducem de la casa noastra.” Omul nostru nu este deloc incurajat. Parca ar fi interes sa se distruga tot ce-am mostenit si ce-a mai ramas. Este asa de greu sa dai sfaturi unui tinar ca nu te intelege in veac… continuare »

[vodpod id=Video.15338203&w=425&h=350&fv=]

DESCARCA

Copilaria – “Eram eu mic, dar gandeam mai batraneste”

Parintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a nascut in anul 1914, intr-o zi de mare praznic, la 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. S-a nascut din parintii binecredinciosi,Vasile si Stanca, in comuna Perieti, satul Misleanu, judetul Ialomita. Tatal, Vasile, era agent sanitar peste sase sate si unul dintre principalii ctitori ai bisericii din sat. Numele de Papacioc i se trage de la tatal bunicului, care a fost preot in Macedonia, in nordul Greciei. Si pentru ca era „popa” cu cioc, i s-a spus Papacioc, dar numele original era Albu.

Inca din copilarie Parintele Arsenie era foarte evlavios, fiind atras de bogatia spirituala a Bisericii. Parintele insusi marturiseste: „Datorita educatiei din familie am constientizat inca de mic prezenta lui Dumnezeu langa noi. Si asta mi-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gandeam mai batraneste. Mergeam la biserica, eram singur din familie care postea…”. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Ecbzb8bihe8]

Singura puscarie pentru elevi din lume a functionat, din pacate, la noi in tara. Putina lume stie acest lucru. Vorbim despre inchisoarea Targsor, de langa Ploiesti.
Se intampla in comunism, inca de la inceputurile instaurarii lui in Romania. Acolo erau inchisi acei copii care indrazneau sa se impotriveasca regimului.
A fost gandit ca un experiment prin care regimul vroia o reeducare a minorilor care organizau sabotaje, imparteau manifeste sau faceau parte din fratii de cruce legionare.

| TVR

Dumitru Bordeianu s-a nascut in 15 august, in anul 1921, in Draguseni, fostul judet Baia, in prezent Suceava, fiu de taran cu sapte copii, intr-o familie evlavioasa astfel ca, de mic simte duhul Ortodoxiei mangaindu-l si ocrotindu-i pasii spre o viata bineplacuta lui Dumnezeu. Urmeaza scoala in satul natal, liceul la Falticeni si Storojinet, unde foarte repede se incadreaza in Fratia de Cruce, gasindu-si astfel „drumul in viata”, cum ii placea sa spuna (1939). Dupa caderea Bucovinei de Nord revine la Falticeni, insa in martie 1941 este eliminat din scoala pentru apartenenta la Miscarea Legionara. Culmea destinului, directorul liceului care-l eliminase, va muri inghetat in lagarul de la Salcia unde se afla detinut. In octombrie 1941 este reprimit la liceul din Storojinet in urma numirii profesorului si filosofului Ion Petrovici ministru al invatamantului.

O data cu declansarea razboiului, este mobilizat si lupta pe front pana la Cotul Donului, fiind decorat cu medalia „Barbatie si Credinta”. Cu sine, cu dusmanii neamului si ai lui Dumnezeu avea sa dea marile batalii mai tarziu. continuare »

[vimeo=https://vimeo.com/25947512]

Mesaj din trecut pentru prezentul nostru robit de evreopeni.

Mai jos puteti viziona filmul intreg: continuare »

„Mai presus de tihna noastra sta apararea fiintei si neatarnarea tarii noastre!”

Domnul
Fiu al domnului Bogdan al II-lea si al Mariei Oltea, Stefan l-a infrant in 1457, la Doljesti, pe Petru Aron, ucigasul tatalui sau, si a fost uns domn al Moldovei de catre mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcata de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care devenisera o amenintare pentru Europa si pentru intreaga Crestinatate. Cea mai importanta victorie asupra turcilor Stefan a obtinut-o la Podul Inalt, langa Vaslui, in 10 ianuarie 1475, cu o armata de trei ori mai mica decat a invadatorilor. Semnificativ pentru gandirea voievodului, Cronica Tarii Moldovei spune ca, dupa aceasta lupta, Stefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu paine si cu apa si in toata tara a dat de veste ca nimeni sa nu se laude cu aceasta izbanda, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu si numai Lui sa i se aduca lauda”. continuare »