Apologeticum şi colaboratorii săi vă spun
HRISTOS A ÎNVIAT !

Sfânta Lumina a fost adusă de la Ierusalim, fiind luată apoi de pe aeroportul din Suceava şi adusă la Mănăstirea Petru Vodă. Bucurie Sfântă tuturor !

[YOUTUBE=https://www.youtube.com/watch?v=5-C-eDy_ZkM]

Părintele Iustin ciocnind oua rosii cu copiii

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nVrL3CD3TXY]

Fotografii

[vodpod id=ExternalVideo.812438&w=425&h=350&fv=clip_id%3D4214533%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1248849%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

† TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu bucurie sfântă, vin în faţa inimii şi minţii dumneavoastră şi aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea bună a biruinţei vieţii asupra morţii, a biruinţei luminii asupra întunericului.
Suntem în miez de noapte în faţa sfintelor biserici purtând în mâini lumânări aprinse ce răspândesc lumină pe chipurile noastre şi în jurul nostru. Noaptea este adâncă, întunericul este dens, dar lumânarea pe care o purtăm are puterea să străbată bezna din jur, să micşoreze sau chiar să îndepărteze întunericul nopţii. Acesta este şi sensul Sfintelor Paşti: Învierea Domnului Hristos din morţi este lumina care pătrunde până în locurile cele mai întunecate ale fiinţei umane, redându-i acesteia puterea renaşterii de la moarte la viaţă. Hristos Cel înviat coboară până la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc şi alungă de aici moartea, întunericul păcatului şi bezna deznădejdii. „Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase”1, spune cântarea Bisericii din noaptea de Paşti. Pogorându-Se până la iadul care domină sufletele multor pământeni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depăşirii stării de iad în care ei se află: „Îndrăzniţi, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi ridica, sfărâmând porţile morţii”2.
Dreptslăvitori creştini,
Viaţa noastră, viaţa lumii, viaţa umană în general este o tensiune continuă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, între frumuseţe şi „urâciunea pustiirii”3, între adevăr şi minciună. Existenţa umană este precum această clipă: pe de o parte, un ocean de întuneric, pe de altă parte, lumina Învierii pe care o purtăm în mâini şi, nădăjduiesc, în suflete.
Da, există multă lumină şi viaţă autentică în lume. Oriunde întâlneşti o mamă cu pruncul în pântece sau un tată cu fiul său în braţe, acolo este un izvor nesecat de lumină şi de viaţă. Clipa în care cineva zâmbeşte sincer, vorbeşte fără vicleşug, oferă cuiva o floare sau o pâine este o clipă de lumină, o clipă de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Omul aflat în stare de rugăciune, omul care are puterea îngenuncherii la spovedanie, omul care descoperă drumul către Sfântul Potir, omul care îl iubeşte pe duşmanul său, omul care este cuprins de adevărul că fără de Hristos nu poate face nimic bun şi frumos, un astfel de om este cascadă de lumină şi viaţă revărsată peste lume.
În acelaşi timp, în lume există mult întuneric şi din ce în ce mai multă moarte. Da, moartea pune stăpânire pe tot mai multe suflete care, deşi pretind că sunt vii, în realitate sunt dominate întru totul de moarte4. Atât sufletul uman văzut ca persoană aparte, cât şi tendinţele generale ale societăţii actuale arată, la o analiză onestă, că spiritul morţii pătrunde tot mai adânc şi cucereşte tot mai multă lume.
Cultura morţii, propagată prin toate mijloacele, cuprinde în capcana ei, în mreaja cântecelor ei înşelătoare de sirenă, tot mai adânc şi tot mai multe suflete. Cuvintele Scripturii se adeveresc a fi actuale mai mult ca oricând. „În noi lucrează moartea.”5 „Moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe.”6 Există, parcă, o căutare continuă a unui duh de moarte fără de care unii nu mai pot concepe viaţa. „[Ei] aşteaptă moartea […], spune dreptul Iov, şi scormonesc după ea mai mult ca după o comoară.”7 Iar înţeleptul Solomon afirmă: „Cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei”8.
De ce, oare, atâta moarte, stăpână asupra atâtor suflete care au sentimentul a fi vii? Forţa păcatului din noi şi strădania celor care îndepărtează societatea umană tot mai mult de cuvântul lui Hristos şi de Evanghelie poartă răspunderea răspândirii morţii în lume.
„Plata păcatului este moartea.”9 „Cel ce păcătuieşte […] îşi păgubeşte viaţa lui.”10 Drept urmare, Scriptura continuă a grăi: „Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre”11. Viaţa în păcat duce la pierderea „frumuseţii minţii”12, cum zice cântarea Bisericii. „Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile patimilor şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut-o […] Iar acum zac gol.”13
Gol este omul pe dinăuntru din cauza păcatului. Uscăciunea sufletului, pierderea sensului existenţei, confuzia minţii, lipsa oricărui reper de stabilitate şi continuitate îl conduc pe om într-o stare de amorţeală, de indiferenţă, de derută şi, în cele din urmă, de deznădejde.
Toate acestea se cuprind în cuvântul „moarte”, moarte cauzată de păcat şi de atitudinea celor care, în diferite forme, luptă împotriva vieţii.
O adevărată cultură a morţii desfăşurată cu multă tenacitate împotriva vieţii se observă în societatea umană astăzi. Nu războaiele, în sensul clasic al cuvântului, răspândesc moartea astăzi. Flagelul nemilos al avorturilor, care face mai multe victime într-un an decât în toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial, este prima şi cea mai violentă manifestare a culturii morţii din societatea modernă. Pornografia, prostituţia, incestul şi păcatele contra firii constituie lovitura de graţie dată familiei, sfinţeniei vieţii şi demnităţii fiinţei umane. Legalizarea acestor practici şi plasarea lor în sfera normalităţii se înscriu într-o concepţie de viaţă totalmente contrară Evangheliei, tradiţiei neamului nostru şi bunului simţ al românului. Dacă la aceasta adăugăm diferitele tendinţe actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de îngrădire a libertăţii şi intimităţii lui, tabloul culturii morţii se completează spre o nelinişte tot mai adâncă a oamenilor.
Fraţi creştini, surori creştine,
În faţa unei asemenea situaţii în care logica morţii încearcă să înăbuşe cultura vieţii şi a iubirii, Biserica vine cu singurul răspuns posibil, şi anume că „Dumnezeu este viaţă, iar lipsa vieţii (adică a lui Dumnezeu) este moarte”14. Fiind viaţă15 şi izvor al vieţii, Dumnezeu coboară pe pământ, ia trup din pântecele Fecioarei, „gustă moartea pentru fiecare om”16 pentru ca oamenii „să-L cunoască pe El şi puterea Învierii Lui”17. Prin Învierea lui Hristos, „se deschid intrările vieţii”18 pentru om. Tot pentru om, prin „Înviere, se arată izvorul vieţii celei nestricăcioase”19.
„Pentru tine, zice Sfântul Vasile cel Mare, Dumnezeu este între oameni; pentru tine este împărţirea Duhului; pentru tine este nimicirea morţii; pentru tine este nădejdea învierii; pentru tine sunt poruncile dumnezeieşti care-ţi desăvârşesc viaţa; pentru tine este calea către Dumnezeu.”20
Pentru om sunt toate. Pentru om a coborât Dumnezeu pe pământ. Pentru om, Hristos-Dumnezeu a fost răstignit pe cruce, a murit şi a înviat din morţi. Totul este împlinit pentru om şi pentru viaţa lui.
Da, Dumnezeu împlineşte totul pentru om. El, Dumnezeu, nu încetează a stărui la uşa inimii omului pentru ca omul să nu moară, ci să fie viu. „Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi.”21 „Păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi?”22, zice Domnul.
Răspunsul omului la această stăruinţă neobosită a lui Dumnezeu este, în primul rând, recunoaşterea stării de moarte în care se află, recunoaştere manifestată prin rugăciune. „Vezi, Doamne, zice omul prin glasul profetului Ieremia, cât sunt de strâmtorat […]. Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.”23
Iubiţi fii şi fiice întru Hristos Domnul,
În noaptea Sfintelor Paşti primim vestea cea mare şi bună că Hristos a biruit moartea şi că noi, oamenii, luăm putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi.
Vom pleca spre dimineaţă la casele noastre ducând cu noi lumina Învierii. Este necesar ca această lumină să rămână aprinsă tot timpul în sufletele noastre. Este bine şi este frumos ca din această lumină să se împărtăşească membrii familiei noastre, prietenii noştri, colegii de la locul de muncă, duşmanii noştri dacă se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Învierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale să se inspire cei ce ne guvernează, cei ce aprobă legi pentru ţară, cei ce ne reprezintă în afară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, rugăciunea noastră la Sfânta Liturghie sau acasă trebuie să fie mai stăruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concretă şi mai evanghelică. Mai presus de toate, duhul unităţii trebuie să întărească fibrele lăuntrice ale Bisericii şi Neamului. Preoţi şi arhierei, călugări şi credincioşi de parohie, cârmuitori şi popor, toţi suntem chemaţi a rămâne uniţi în adevăr, stă­ruitori în credinţă, vii în iertare, dragoste şi curaj.
Rog pe Hristos Domnul, Cel înviat, să reverse asupra drept­slăvitorilor creştini din Moldova, din ţară şi din întreaga lume harul iubirii Sale celei nemărginite. Din izvorul cel dătător de viaţă şi lumină al Învierii să se împărtăşească tot neamul omenesc! Credinţa în Hristos, nădejdea în ajutorul Său şi dragostea pentru toţi oamenii să ne fie întreitul veşmânt care să ne apere de tot răul!
În duh de rugăciune, pace sufletească şi curaj mântuitor să fim vestitori ai Învierii lui Hristos şi mărturisitori în Biserica Sa cea sfântă!
Cu dragoste sfântă întru Hristos Domnul, vă îmbrăţişez pe fiecare şi pe toţi laolaltă, rugând pe Dumnezeu să vă dăruiască zile senine de Paşti, bucurie sfântă în familie, răbdare în necazuri şi, mai presus de toate, mântuire.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS! Al vostru părinte şi frate către Hristos rugător, † TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Note bibliografice 1 Cântarea a VI-a, Canonul Învierii, Utrenia Paştilor, „Penticostar”, EIBMBOR, 1999, p. 18. 2 Ibidem, Stihira a VI-a, Vecernia din Marţea Săptămânii Luminate, p. 36. 3 Daniel 9,27. 4 Cf. Apocalipsa 3,1. 5 II Corinteni 4,12. 6 Ieremia 9,21. 7 Iov 3,21. 8 Înţelepciunea lui Solomon 1,16. 9 Romani 6,23. 10 Pilde 8,36. 11 Înţelepciunea lui Solomon 1,12. 12 Cântarea a II-a, Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, „Triod”, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 115. 13 Ibidem. 14 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a IX-a, VII, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 160. 15 „Viu sunt Eu în veac” (Deuteronomul 32,40); „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3,14); „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6). 16 Evrei 2,9. 17 Filipeni 3,10. 18 Cântarea I, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 9. 19 Cântarea VI, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 10. 20 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a III-a, VI, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, pp. 48-49. 21 Iezechiel 18,32. 22 Iezechiel 33,11. 23 Plângerile lui Ieremia 1,20.

sursa : MMB

UPDATE

Sfanta Lumina a fost adusa si in Romania.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=i-XLWCJMJwk]

BUCURIE, SFÂNTĂ BUCURIE ! Dumnezeu se milostiveşte şi anul acesta de noi. Sfânta Lumină a venit din nou la Sfântul Mormânt din Ierusalim. Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

HRISTOS A ÎNVIAT !

Sfintele Pasti din 2008[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=qihPpQF7pZE]

Marturia Patriarhului Ierusalimului Diodor I la aprinderea Sfintei Lumini

Marturii despre Sfanta Lumina de la Ierusalim

Imagini din Joia Mare si Vinerea Mare

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LuJKfb0daiA]

PROHODUL a fost CENZURAT pe ascuns de catre Patriarhie. Au fost eliminate din el 13 strofe pe motiv ca sunt “antisemite”…

– PASAJELE CENZURATE –

Din STAREA ÎNTÂI au fost eliminate total:

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

Din STAREA A DOUA au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

51. O, iudeilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă – esenţial pentru manipulatori – a fost schimbat “O,iudeilor !” cu “Fariseilor” !!!).

61. Cel făr de-nceput,
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
Întăreşte stăpânirea mpăratilor
Împotriva duşmanilor, ca un bun.

Din STAREA A TREIA au fost eliminate total:

7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.

12. Zis-a înţeleptul:
“Groap-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.”

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiuirilor.

Asa arata Prohodul inainte sa il cenzureze Patriarhia :

PROHODUL NECENZURAT !

Va recomandam aceasta carticica cu Prohodul intreg si neschimbat :

Comunicat F.A.M.

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false. Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept. De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri! Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei. A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie! Daţi mai departe acest mesaj. 14 aprilie 2009, Chişinău

Aceasta ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se constituie intr-un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie deja de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducind in aceasta zi, cu mare cainta si cu lacrimi, mir de mult pret si ungindu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vindut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tirziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptaminii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.
Patru lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Joi este si ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmind ca in Simbata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. “Astazi a fost spinzurat pe lemn Cel ce a spinzurat pamintul pe ape”. Aceste cutremuratoare cuvinte sint rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cind acesta iese din Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos.
In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.
In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.
Pentru a simti macar o farama din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere, atit sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in putinta fiecaruia. Cei care nu s-au infrinat deloc pina acum este bine ca macar in aceste ultime zile, care sint si cele mai importante din Post, sa o faca, stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intii la Hristos.

Agatanghel trăia la 1273 în insula Rhodos. Pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu i-a făcut nişte descoperiri. Şi el reprezintă viziunea pe care a avut-o, începând cu Renaşterea, despre care spune că în perioada aceea oamenii se vor întoarce la antropocentrism. Trupul omului a devenit atunci beatificat – în toată creaţia Renaşterii vedem această frumuseţe a trupului omenesc expusă la stadiile cele mai grandioase, un fel de infuzie păgână în creştinism care a dus la această idealizare a trupului, încă stăpână în Apus, până astăzi, în forma de gândire catolică – satisfacţia vieţii pământeşti; toţi sfinţii, Maica Domnului, Dumnezeu chiar, sunt prezentaţi în frumuseţea aceasta trupească, spre deosebire de Bizanţ, care sublimează trupul, îl transfigurează. Trece Agatanghel şi ajunge la revoluţia de la 1789, marea revoluţie franceză, pe care o prezintă ca momentul în care oamenii înlocuiesc Raţiunea Divină ca subiect de adoraţie, cu raţiunea omenească. Aşa s-a şi întâmplat, zeiţa raţiunii a fost arborată ca simbol al acestei revoluţii. Şi lasă să se înţeleagă că degringolada va duce la nişte stări de degradare extraordinară a vieţii spirituale europene. Ajunge la revoluţia de la 1848. (În proorocie erau aceşti ani înscrişi ca ani exacţi.) Şi după ce vorbeşte despre revoluţia de la 1848, începerea descompunerii marilor imperii, ajunge la 1920, la constituirea statelor naţionale. Ce m-a impresionat în mod deosebit a fost ceea ce spunea despre Ţara Românească:
„În vremea aceea, (1920) va apare în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la gurile Dunării, sau ţara Lupului, va apare Fiul Omului încins cu sabia de arhanghel. Acesta va face o organizaţie numita Legheon, iar membrii acestei organizaţii vor fi persecutaţi, vor fi închişi, omorâţi la răspântii de drumuri, mulţi vor fugi peste hotare persecutaţi fiind de capul statului şi de poporul vrăjmaş lui Dumnezeu. Şi în timpul acesta tot poporul acesta de pe Carpaţi şi alte popoare vor intra în mare suferinţă, dar după o vreme, Maica Domnului şi Sfântul Ioan va aduna sângele lor în potire şi se va prezenta cu el în faţa tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Maicii Sfinte, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe”. Fraţilor, noi suntem obiectul acestei minuni! Ne cutremurăm gândindu-ne de atenţia care ni s-a dat, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru rugăciunile Maicii; e un dar special pe care Maica Domnului îl face neamului nostru, să mijlocească la Fiul ei rugăciuni pentru noi, pentru condiţia noastră. Noi am fost obiectul acestei minuni, pe noi ne-a scos Maica Domnului din închisoare! Şi socotesc eu că nu ne-a scos la întâmplare. Deci până la eliberarea noastră noi am putut să urmărim împlinirea acestei proorocii care este pe 700 de ani, 1273-1973. Rămâne să se împlinească această ultimă parte a proorociei, care continuă: „Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor”, şi aici noi ne-am cutremurat. Iată deci misiunea neamului nostru, iată harul pentru care Maica Domnului a intervenit. Noi nu suntem decât nişte mărturisitori; din punct de vedere biologic suntem terminaţi, dar din punct de vedere spiritual avem datoria de a lăsa nişte mărturii pentru generaţiile care ne urmează, şi dumneavoastră, care sunteţi tineri, vă revine o misiune extraordinară, şi trebuie să vă pregătiţi foarte serios pentru acest act de jertfă pe care va trebui să-l prestaţi în faţa lumii întregi. Dacă noi am avut misiunea să mărturisim aici, deşi în toată lumea s-a răspândit despre aceasta, dumneavoastră va trebui să preluaţi această ştafetă pe plan mondial, şi iată, zic eu că bătălia deja a început. Orice minune este contestată, pentru că mărturisitorul nu vorbeşte de la sine, el este un investit haric şi săvârşeşte un act de continuitate. Niciodată apostolii, mai pe urmă ucenicii lor, şi episcopii şi preoţii, nu s-au auto-investit; ei au primit investitura invocându-se asupra lor harul special al preoţiei. Când Dumnezeu alege, rânduieşte mai bine zis, ca cineva să realizeze şi din punct de vedere social o lucrare în planul istoric, îl pregăteşte încă din pruncie, în chip potenţial el posedă nişte daruri pe care le dezvoltă, îşi dă seama de ele, le face să ajungă la formele cele mai înalte, şi putem să ne dăm seama de ce toţi care au fost pe linia aceasta a mărturisirii, de ce n-au cedat în faţa tuturor adversităţilor şi adversarilor, văzuţi şi nevăzuţi: pentru că aveau conştiinţa misiunii pe care trebuiau să o îndeplinească. Şi fără intenţia de a denigra sau minimaliza meritele altora din punct de vedere intelectual, artistic, organizatoric; toate acestea, dacă nu sînt puse în slujba adevărului pe linia descendentă, servesc altcuiva. Dumnezeu nu ia darurile cu care ne-a investit, dar tu le oferi altcuiva. Şi atunci tot ce ţi-a dat Dumnezeu se întoarce împotriva ta. Noi avem certitudinea că nu suntem înafara harului pentru faptul că ori de câte ori am făcut această mărturisire a adevărului ni s-au opus cei care n-au putut să-şi justifice actele pe care le-au săvârşit. În numele cui vorbesc ei? Domnul Trifan avea un cuvânt: “cui slujeşti”? După martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, creştinii s-au răspândit şi au trecut dincolo de hotare, propovăduind Evanghelia. Deci această risipire determinată de prigoana care începuse, a făcut să se împânzească lumea cu cuvântul Adevărului, a fost o împrăştiere a seminţei, vântul care a purtat pe aripile lui polenul pentru a fecunda şi celelalte suflete să rodească în Hristos toate neamurile.

Îndrăznesc, fără intenţia de a-l jigni pe marele nostru Petre Ţuţea, să spun un lucru care pare puţin contradictoriu faţă de ceea ce a afirmat el. El a spus că „istoria reprezintă paşii lui Dumnezeu pe pământ”. Ar fi foarte bine dacă ar fi aşa. Dar observăm că aceşti paşi nu sunt întotdeauna la înălţimea dumnezeirii; oare calcă Dumnezeu strâmb? Ca metaforă, e frumos ce spune Ţuţea, dar mi se pare că din punctul de vedere al adevărului, istoria ar fi altceva, ar fi răspunsul lui Dumnezeu la atitudinile noastre. Deci Dumnezeu nu intervine în actul libertăţii voii noastre, noi facem ce vrem. Dacă intrăm în concordanţă cu Voia Lui, atunci şi pasul nostru se înscrie în pasul Lui, dar dacă nu, atunci pasul strâmb l-am făcut noi, Dumnezeu rămâne drept în judecăţile Lui. Deci istoria ar fi, după părerea mea, reflectarea atitudinii noastre din planul acesta imanent, în planul transcendent. De aceea pentru omul politic este cea mai mare nenorocire în momentul când îşi închipuie că el, pentru el, pentru comunitatea lui naţională, ar putea face altceva spre binele ei decât ar vrea Dumnezeu. De aceea, actul politic trebuie să concorde cu actul moral, cu actul spiritual. Dacă iese din această concordanţă, atunci istoria este o tragedie. Şi la acest act de conştiinţă, cea mai mare contribuţie o au pedagogii. Dacă învăţătorul nu are conştiinţa că ceea ce predă el ucenicului, elevului, va determina în acesta o poziţie pro sau anti hristică, dacă nu are această conştiinţă pedagogul, el va provoca o serie întreagă de nenorociri, zidind în sufletul acestuia libertinajul. Copilul trebuie îndrumat, trebuie educat de mic, de la ţâţă, să cunoască pe Dumnezeu şi să împlinească Voia Lui.
Importul cel mai mare este în actul cunoaşterii şi actul trăirii. Cunoştinţa simplă la sfârşit ne va acuza mai mult pentru că am ştiut şi n-am făcut. Împlinirea, măcar în parte, ne va îndreptăţi că măcar atât cât am cunoscut am împlinit. Mereu suntem datori pe planul împlinirii faţă de ceea ce cunoaştem, dar Dumnezeu are în vedere actul strădaniei noastre, al efortului nostru. Niciodată nu ajungem la starea cea mai înaltă, la împlinirea desăvârşită a cunoştinţelor despre Dumnezeu. Dar Dumnezeu completează, cu darul Lui, având în vedere strădania noastră, ceea ce ne-a lipsit. Şi pentru omul politic, chiar dacă n-a putut să facă întocmai ceea ce şi-a propus pentru împlinirea Voii lui Dumnezeu, dar măcar să se fi străduit să împlinească această voie, să nu ducă neamul în rătăcire. Să aducem neamul la Biserică! Atunci se liniştesc toate, şi vin şi celelalte binecuvântări: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.”

Cititi mai mult in numarul 5/2009 al revistei ATITUDINI

Pentru abonamente :

e-mail:
[email protected]
telefon:
0788 355 239

Din cuprins :

PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU, VOIEVODUL ORTODOXIEI ROMÂNEŞTI,Parintele Justin Parvu: Intreaga crestinatate este rastignita pe cruce, NU-MI PARE RĂU CĂ SUNT ROMÂN, CE FEL VA FI SEMNUL FIAREI?, Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, cheia anihilării terorismului internaţional, BISERICA ORTODOXĂ ŞI DOCUMENTELE ELECTRONICE, ACESTEA SUNT VREMURILE! SUNTEM SUPUŞI LA CERNERE!, NEAMUL ROMÂNESC SE VA RIDICA DIN NOU, PROOROCIE DESPRE ROMÂNIA, MARTIE MAGHIAR – O RANĂ PE TRUPUL ROMÂNIEI
… si multe altele.

Pentru credincioşi este foarte important de înţeles faptul că Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost în ziua a şasea a săptămânii, în ceasul al şaselea din zi şi că şase ore a ţinut calvarul crucii, de la hotărârea lui Pilat de a-L răstigni(ceasul al treilea- Mc. 15,25) până la ceasul al nouălea, când Şi-a dat duhul pe cruce(Mc. 15,33-37) . Nu poate fi întâmplător acest lucru, pentru că lucrurile şi judecăţile lui Dumnezeu nu au fost şi nu sunt săvârşite la întâmplare. Căci aşa precum Crucea Sa a fost înfiptă în dealul Căpăţânii, chiar deasupra mormântului lui Adam, având baza chiar pe craniul acestuia, pe care s-a scurs sângele cel de viaţă dătător al lui Hristos, aşa şi ziua şi ceasul le-a hotărât dumnezeiasca pronie ca un răspuns împotriva la cei trei de 6 ai diavolului.
De ce în ziua a şasea a săptămânii a hotărât dumnezeiasca înţelepciune să Se răstignească Domnul? Pentru ca să răscumpere, să reînnoiască şi să resfinţească tot ceea ce a pângărit diavolul din cele create de Dumnezeu în şase zile. Căci ştim că Dumnezeu a creat întreaga lume în şase zile, inclusiv pe om. Şi pe toate acestea le-a pângărit diavolul cu necurăţia sa, după cum s-a arătat mai sus în explicarea peceţii 666.
Stricăciunea diavolului, durerea şi moartea au pătruns în toată creaţia materială: pământul se strică cu tot ce este pe el, apa se strică cu tot ce este în ea, aerul se strică cu tot ce este în el. La fel şi cel care a fost hotărât de Dumnezeu ca stăpân al acestora- omul, se strică atât în plan material cât şi în plan spiritual.
De aceea, Sfinţitorul a toate a venit şi S-a arătat în lume, atât prin mărturia Sfântului loan Botezătorul, cât mai ales prin cea a Tatălui şi a Duhului Sfânt de la Botezul Domnului. Atunci s-au deschis cerurile şi aerul şi văzduhurile s-au sfinţit prin intrarea Mântuitorului în ele. Şi pământul, de asemenea s-a sfinţit, căci Mântuitorul „ pe pământ a vieţuit şi cu oamenii a petrecut”.
De ce în a şasea zi a săptămânii S-a răstignit Mântuitorul şi nu în prima sau în a doua sau în oricare alta? S-a răstignit în ziua a şasea a săptămânii pentru că în a şasea zi a creaţiei a fost făcut omul ca o încununare a ei şi ca cel mai important lucru din tot ce-a făcut Dumnezeu, purtând chipul şi asemănarea Creatorului său în sine. Pentru aceasta, în aceeaşi zi a săptămânii, în care a fost creat omul, trebuia să fie şi răscumpărat.
Putem înţelege ca un simbol al peceţii 666 şi pângărirea de către diavolul a tot ceea ce a creat Dumnezeu în cele şase zile. De aceea, nu socotim a fi întâmplătoare Răstignirea Mântuitorului în ziua a şasea a săptămânii şi-n ceasul al şaselea, ci înţelegem ceea ce arată Proorocul David în Ps.44, vers.7 „săgeţile Tale ascuţite sunt, Puternice în inima duşmanilor împăratului”. Ca nişte săgeţi ascuţite trimise direct în inima lui Lucifer şi a diavolilor lui, la ziua şi ceasul potrivit, căci aceştia sunt cu adevărat duşmanii împăratului întregii zidiri- Hristos Dumnezeu şi a împăratului pământesc- omul, care a fost pus stăpân peste toate de către Dumnezeu.
Şase ore au fost de la hotărârea dată de Pilat pentru răstignirea Mântuitorului până la moartea Sa pe Cruce.
Până în anul 375(379), Naşterea Mântuitorului era sărbătorită în ziua a şasea a lunii ianuarie. Dar, dat fiind faptul că în aceeaşi zi se sărbătorea şi Botezul Domnului, Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Dumnezeu, respectiv Sf. Grigorie de Nazianz şi Sf. loan Gură de Aur, au mutat sărbătorirea Naşterii în luna decembrie pentru ca cele două sărbători să fie distincte şi trăite în mod deplin de către creştini. In esenţă amândouă făceau cunoscută Arătarea Domnului în lume, dar semnificaţia fiecăreia era diferită.
*
Concluzia ce se trage din faptul că Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Duhul Sfânt au hotărât ca aceste două mari praznice să se sărbătorească în ziua a şasea, este că, precum Răstignirea a fost în ziua a şasea, tot astfel trebuia să fie Naşterea şi Botezul, pentru ca săgeţile lui Dumnezeu să străpungă întunericul şi răutatea diavolului şi să lumineze lumea şi întreaga zidire.
Şi sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului o avem tot în ziua a şasea. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că Schimbarea la Faţă a fost tot în jurul ceasului al şaselea din zi, socotind calea pe care a facut-o Mântuitorul cu cei trei Apostoli până la Muntele Taborului.
Domnul nostru Iisus Hristos distruge prin pătimirea Sa, pecetea diavolului din fiinţa omului şi dăruieşte pecetea mântuirii şi totodată arma împotriva puterii diavolului- Sfânta Cruce.
N-am vrea să se înţeleagă ca o forţare a sensurilor evenimentelor din viaţa Mântuitorului, ci dorim să facem înţeleasă rânduiala cea dumnezeiască şi nu la întâmplare a tuturor actelor săvârşite de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor şi pentru distrugerea împărăţiei întunericului, atât din om cât şi din zidire. Precum toate judecăţile şi lucrările lui Dumnezeu sunt arătate şi simţite prin Har şi simboluri, aşa şi lucrările răului sunt simţite şi realizate prin simboluri şi prin puteri drăceşti.

extras din 6 6 6, semnul şi pecetea satanei şi a lui Antihrist

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=qwqWs2Kljac]

In cadrul vizitei la manastirea Petru Voda, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost abordat de cativa monahi, in problema actelor electronice si a deciziei luate de sinod. IPS Teofan si-a exprimat nadejdea ca statul roman va da curs solicitarii sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane asupra alternativei pentru actele electronice si a zis ca isi doreste sa nu detina acte cu cip. Observam ca aceasta declaratie sufera mult fata de pozitia transanta a IPS Bartolomeu, insa cu durere o spunem ca atat poate mitropolitul Moldovei sau poate atat meritam noi. IPS sa a invocat problema unitatii dintre noi. Credem prin asta ca noi, credinciosii, trebuie sa fim suportul principal, care sa motiveze o atitudine de adevarat marturisitor si arhipastor din partea IPS Teofan. De aceea, lupta si misiunea in care suntem trebuie duse pana la capat, cu credinta ca desi “realitatea potrivnica” este asemeni lui “Goliat”, modelul lui David ne asigura izbanda si se proslaveste atotputernicia lui Dumnezeu.
In final, cei de fata au primit incurajarea si indemnul IPS Teofan de a actiona si vorbi mai departe privitor la problema actelor electronice, fapt ce reafirma statutul de “varf de lance” ce-l constitue manastirea Petru Voda in aceasta lupta, aprobat chiar de catre ierarhul locului.
Sa fim mai mult credinciosi, decat realisti, caci astfel lasam loc si pentru ajutorul de la Dumnezeu. David nu a fost realist in lupta cu Goliat.

PS : Se pare ca se contureaza si din partea ierarhilor, o luare de pozitie potrivnica acestui sistem antihristic ce se vrea instituit si in tara noastra. Sa-i intareasca Dumnezeu si sa se declare si impotriva ereziilor ce dau navala asupra Ortodoxiei. Avem nevoie de ierarhi marturisitori, tinand cont de sinodul pan-ortodox de anul acesta, proorocit ca fiind o lucrare a vrajmasului ce vrea sa distruga Ortodoxia.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PRpAAGI20bw]

Raspunsul PS Sebastian in legatura cu cipurile din pasapoarte extras din conferinta organizata de ASCOR Craiova in 7 Aprilie 2009.

Zilele trecute au fost multe neclaritati cu privire la forma si continutul tabelului pentru referendum. Cu toate ca am avut consultari si cu juristi, tabelul pe care l-am pus la dispozitie nu este cel mai corect SI EXISTA RISCUL DE A NU FI LUATI IN SEAMA. Domnul a randuit si tocmai in acest impas, am primit de la manastirea Petru Voda, tabelul oficial ce este folosit pentru un referendum de catre statul roman. Ne cerem iertare pentru eventualele probleme create, insa e bine ca stabilim acum, caci suntem la inceput, acest detaliu.

TABEL PENTRU REFERENDUM

PRECIZARE : Toate semnaturile stranse pana acum sunt la fel de importante ca si cele ce trebuie stranse de acum inainte. INSA ACUM TREBUIE O MOBILIZARE IN MASA A OAMENILOR, astfel incat sa strangem necesarul pentru organizarea unui REFERENDUM NATIONAL.

PENTRU CEI DIN STRAINATATE : completati cu datele din pasaport.

In data de 31 martie 2009, Katherine Albrecht a discutat la radio  despre introducerea în România a documentelor personale electronice cu micro-chip RFID. Invitat prin telefon, din România, a fost părintele John Downie de la Biserica Rusă din Bucureşti. S-a discutat despre faptul ca REFERENDUMUL este cea mai democrata solutie si noi trebuie sa cerem cu totii sa ni se dea posibilitatea de a ALEGE !

Totodata se intrevede posibilitatea ca dr. Katherine Albrecht sa vina in Romania si sa sustina campania ANTI-CIP prin emisiuni TV, dezbateri publice si actiuni informare.

Va invitam sa ascultati emisiunea si cine ne poate ajuta cu o traducere, va fi de mare folos pentru cei care nu inteleg engleza.

Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !

Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’pamant.

Iubiţi fii ortodocşi,

Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.

Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la nici un partid politic, ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată înţelepciunea.

Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe ori minciună, au trădat astăzi pe fraţii lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului prin care se urmăreşte o înrobire atât a trupului cât şi a sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului nostru.

Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?

Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale, de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi comuniste, care s-a arătat ca o fiară spurcată ce nu suferea nici cuvântul Dumnezeu să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesupunere faţă de partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi: În închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?”. Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră? Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi? Nu se ruşinează în faţa mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi toţi vajnicii noştri voievozi şi conducători?

Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul: Să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea nouă acest testament al unei ţări creştine, libere. Avem dreptul să decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur de patru sute de mii de semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul acesta sunt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit, nu este decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu interese străine poporului nostru.

Cu toate că ne aflăm într-o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică poporului – nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului altar – adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3) Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.

Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale. Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură!

Am spus-o şi o repet: Atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa predată de însuşi Sf. Apostol Andrei, acea credinţă e moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a învăţat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s-au spălat pe mâini de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.

Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.

Ci mai degrabă să ne rugăm ca prin rănile Lui să se tămăduiască rănile noastre; prin sângele Lui să se curăţească sângele nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite de cei potrivnici; ca prin sfintele Sale mâine pironite de cei fărădelege să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum Însuşi a făgăduit.

Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin!

Arhim. Justin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă
1 aprilie, la prăznuirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca

SEMNATI IMPOTRIVA ACTELOR CU CIP si luati picatura de har de la Dumnezeu pentru a marturisi mai departe.

Tabelele cu semnaturi pe care le sa le aduceti personal la : Manastirea Petru Voda, Comuna Poiana Teiului, Judetul Neamt.

MATERIALE NECESARE PENTRU REFERENDUM :

Cont Campanie

Fundația Petru Vodă
BCR Piatra Neamț
RO53RNCB0196 0277 8463 0002

Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze fratilor celor ce risipiti citeva clipe spre a citi si intelege cele ce urmeaza…
Dati-mi voie sa ma prezint in fata comunitatii voastre , a celor ce cu dreapta credinta vegheati vremurile acestea pentru a nu pierde pecetea Duhului Sfint si a va mintui. Ma numesc Narcis, sunt crestin orodox iar prin Bunavointa Domnului Iisus Hristos m-am intors in ultima vreme pe calea cea strimta care nadajduiesc sa duca spre Imparatia Cerurilor.Sunt insa departe dar ma nevoiesc sa cresc in Lumina Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii sa dobindesc virtutile mintuirii. Ca profesie sunt economist insa inca din facultate am fost fascinat de computere, acum reusind tin sub control orice inseamna patima legat de acestea… Mi-a placut sa programez, sa dezvolt programe de business si inca imi place . Chiar daca nu sunt un inginer macar pot spune ca am habar despre digitizarea informatiei, reprezentarea ei si prelucrarea ei.

Am urmarit dezbaterea generata de aceste pasapoarte cu chip, am stat si am cugetat fara patima, ara inversunare si am cautat in oceanul internet macar un simbure de informatie sa pot trage o concluzie fundamentata. Si acum ma bintuie duhul regretului ca daca marii duhovnici s-au pronuntat deja public eu nici macar nu ar trebui sa mai caut, insa am facut acest demers de a cerceta tehnologia RFID pentru a sprijini aceasta comunitate. Si spre surprinderea mea , recunosc, am descoperit lucruri interesante.

O sa incerc sa folosesc un limbaj comun si va asigur ca la baza acestui mic studiu a stat chiar protocolul oficial, standarizat, uniform acceptat al transferului de informatie intre tagul RFID (chipul) si reader-ul (aparatul care citeste chipul) .
Iata mai jos antetul acestui protocol:

Eu, sincer am cautat sirguincios sa vad daca exista acest “666″ in chipurile RFID si am constatat ca nu se afla in chipul RFID insa ar fi prea frumos ca lucrurile sa se termine asa …
Practic acese chipuri sunt elemente pasive care contin informatia codificata binar (o intreaga insiruire de 0 si 1) iar prin faptul ca au o antena minuscula atasata , prin inductie primesc energia necesara de a trasmite receptorului informatia solicitata.
Lucrurile nu sunt asa de evidente vizual ca in cazul codului de bare care efectiv ne-a obisnuit cu omniprezenta vizuala a corespondentei codificate a celor trei de “6″. In chip informatia nu este stocata sub forma de cod de bare pentru ca nu este cazul, pur si simplu informatia se trasmite prin modulare/demodulare radio intre trasmitator si receptor in baza unui limbaj comun acceptat care este standardizat la ora actuala. Este vorba despre “EPC RFID protocols”. In chip este stocata ca intr-un stick informatia primara sub forma binara si atit. Dar lucrurile nu se opresc aici pentru ca nu putem analiza chipurile ca fiind niste biete unitati de stocare a informatiei fara sa ne legam conceptual si de receptorul informatiei si de “dialogul” informatic care are loc la citirea chipului…adica in viitor atunci cind vor trece cei ce vor accepta chipul prin fata scannerului, cind vor ajunge la casa in hypermarket, cind vor face fiecare pas peste citiva ani (poate zeci de ani daca Bunul Dumnezeu ne mai ingaduie…).
Ca o concluzie partiala putem afirma ca fizic, simbolic nu exista “666″ in chip asa cum se afla in codul de bare dar nu putem sa analizam disjunct chipul fata de scanner. Trebuie sa analizam sistemul in ansamblu asa cum la nivel spiritual au judecat si Dreptii Duhovnici ai Neamului.
In practica, ambele parti ale tranzatiei, si scannerul si chipul sunt si emitatori si receptori iar intre aceste 2 parti are loc un dialog care poate fi sintetizat astfel: Scannerul trimite un semnal , chipul RFID retrasmite de asemena un semnal confirmind ca functioneaza in baza aceluiasi protocol si ca se pot intelege sa inceapa o tranzactie, apoi scannerul initializeaza procedura de transfer de date si dupa ce primeste acceptul chipului incepe schimbul efectiv de informatie utila.Desigur lucrurile sunt mult mai complexe, eu am selectat doar citeva operatiuni insa ele sunt mult mai multe si exista rezerve lasate spre a se dezvolta protocolul ulterior.
Toate “verbele” acestui dialog intre scanner si chip sunt de fapt comenzi standardizate ca in orice limbaj de programare, aceste comenzi sunt evident digitizate in sistem binar pentru a fi intelese de chip , ele practic sunt inima sistemului RFID, fara de ele sistemul nu ar avea cum sa functioneze data fiind natura pasiva a chipului, intr-un fel ele sunt “guard bar-urile” RFID – la inceput la mijloc si la final.
SI acum surpriza de proportii pe care am avut-o cind am citit structura si codificarea comenzilor este redata in imaginea de mai jos care este extrasa din documentul oficial.

Ceea ce e desenat cu rosu este desenat de mine in MS Paint ulterior pentru a scoate in evidenta faptul ca principalele comenzi ale sistemul RFID (peRFID!?) incep cu blocul de digiti “110″ care inseamna “6″ in sistem decimal. Va puteti convinge folosind functia Excel dec2bin si veti vedea ca “6″ inseamna “110″. sursa : PDF

Ca si cum noi oamenii am intreba “6 Cit este ceasul va rog?” sau “6 Cum te cheama?” …..
Imi este greu sa cred ca este o coincidenta, de fapt nici nu mai conteaza … o luam ca pe un dat ca pe o constanta stranie ca pe ceva implacabil…

Iata cum arata o comanda in sistemul RFID :

Asa ca , fratilor, la o simpla trecere cu pasaportul prin raza de actiune a unui scanner pe calea undelor radio multi de “6″ plutesc iar daca se va ajunge la implantul cu chip RFID cei ce il vor accepta vor bombardati cu “6″ , si nu vor putea cumpara sau vinde fara acest “6″… Era de asteptat ca pecetea nu va fi un “666″ gravat silentios pe mina omului …. el va fi in aer, peste tot va domina sclavia cifrei “6″ si a celui potrivnic care a facut ca acesta lucrare sa fie posibila, inevitabila….

Slava Tie , Mingiietorule ca m-ai invrednicit sa vad si sa scriu acestea…

Deci “Șase!”… sclavia RFID se apropie!

Doamne Miluieste!

sursa : Narcis Blog

Fig.1 Microcip de doar 0,4 mm ce are incorporata o antena

LUCIAN CORNIANU, presedinte ACESDS, inginer fizician, inginer de sistem despre pericolul pasapoartelor electronice:

1) “Citirea datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, nationalitate, vârsta etc.)
Aceste date pot fi folosite pentru deschiderea unor conturi bancare. Pot fi folosite, de asemenea, pentru achizitionarea de proprietati, derularea de licitatii electronice, înfiintarea unor societati comerciale fantoma. Toate acestea, în scopul desfasurarii unor activitati ce implica spalarea de bani, escrocherie, crima organizata, terorism si altele asemenea. Dat fiind ca datele folosite sunt ale dumneavoastra, deci date reale, pe de-o parte tranzactiile vor decurge usor, falsul fiind greu de descoperit, iar pe de alta parte nu veti putea dovedi ca altcineva a facut aceste lucruri decât extrem de greu si de încet (în unele cazuri, deja întâlnite în SUA la furturile de identitate, victima va fi în puscarie înainte sa-si poata dovedi nevinovatia si va avea nevoie de ani de zile pentru a iesi – cu o viata distrusa).

2) Citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitala, amprenta faciala, amprenta retinei)
Pot fi folosite pentru clonarea amprentelor digitale si amprentelor de retina (lentile de contact personalizate). Pot fi folosite pentru a avea ulterior acces la anumite informatii securizate ale persoanei respective sau la locul de munca al acesteia (multe calculatoare si institutii folosesc genul acesta de control al accesului). Pot fi folosite pentru plantarea de probe false la locul unei infractiuni, în special a amprentelor, care sunt cel mai usor de clonat (pe suport de latex). Pot fi folosite pentru confectionarea de masti personalizate sau trucare de înregistrari de imagini – adaugându-se amprenta dumneavoastra faciala la locul comiterii unei infractiuni.

3) Clonarea cipurilor, modificarea datelor si atasarea lor la un alt pasaport
Clonarea înseamna citirea datelor de pe un cip, urmata de scrierea lor, în aceeasi forma, pe alt cip si atasarea acestui nou cip la un alt pasaport. Nu trebuie (neaparat) sa fie modificate datele de pe cipul original (desi se poate face asta, iar adevaratul posesor al datelor poate fi transformat în „infractor”). Modificarile pot fi facute pe cipul “clona”, care urmeaza sa fie atasat la pasaportul fizic falsificat în prealabil (sau pur si simplu cumparat de la firma producatoare – legal sau nu – cu un cip fara date). Se întelege ca în felul acesta falsul este aproape imposibil de detectat, pasaportul fiind declarat 100% valid de catre cititorul RFID, singura speranta ramânând, ca si pâna acum, în ochiul vigilent al vamesului. Daca datele sunt clonate pe un pasaport original cumparat pe sub mâna – lucru usor de facut în orice tara în care exista coruptie – atunci falsul nu poate fi descoperit decât cu totul exceptional. Victima nu va avea nici o sansa sa se justifice în libertate, odata ce infractiunile au fost comise de purtatorul unui asemenea pasaport. Va intra în închisoare si va trebui sa adune dovezile nevinovatiei sale de acolo. Viata sociala îi va fi distrusa, cariera, de asemenea. Problema cea mai grava este ca aceste falsuri vor putea fi facute cu datele reale ale unei persoane. Pâna acum, macar falsurile se faceau cu date personale la rândul lor false, care puteau fi mai usor detectate.

4) Urmarirea individului purtator de act electronic cu cip
Cipul pasaportului se identifica printr-un numar unic ce tine de tara din care provine. Chiar daca datele personale de pe pasaport nu pot fi accesate decât de la distante relativ mici, cipul poate fi scanat dupa acest ID unic de la distante extrem de mari. Oficial, cipul poate fi accesat în bune conditii de la distanta de minimum 10 cm. Asta înseamna ca el are o “dimensiune” radio sferica, având un diametru minim de 20 cm. Cel mai mic obiect care poate fi oficial interceptat fizic de un satelit civil aflat pe o orbita joasa este de 30 cm. Un satelit militar depaseste cu mult aceasta performanta. Deci, posesorul unui pasaport cu un anumit ID poate fi identificat si urmarit prin satelit.
Persoanele purtatoare de pasaport cu un anumit ID national pot astfel deveni extrem de usor tinta unor atentate teroriste punctuale. Pot fi realizate, de pilda, atacuri teroriste cu bomba sau arme chimice plasate în anumite containere, în aeroporturi, si care sa nu se declanseze decât în momentul în care pe lânga locul respectiv trece un purtator (sau un grup de purtatori) de pasaport electronic dintr-o anumita tara. De asemenea, retelele de spionaj pot beneficia din plin de aceste neajunsuri în activitatile lor curente.

5) Sustragerea datelor personale si biometrice din bazele de date Schengen
Oficial, datele din noile pasapoarte biometrice urmeaza sa fie centralizate într-o baza de date unica la nivel european, cu terminale în toate statele membre Schengen. Auditul de securitate pentru aceasta baza nu a fost facut niciodata public. Atâta vreme cât servere cu lunga traditie (NASA, Pentagon etc.) cad victime periodic atacurilor informatice de tot felul, nu avem nici un motiv sa credem ca baza I si II, atât de atragatoare pentru crima organizata si pentru alte activitati infractionale, va reprezenta o exceptie. Odata ajunse pe mâinile retelelor de crima organizata, esantioanele de date biometrice vor putea fi folosite în modurile aratate mai sus pentru a crea un adevarat haos infractional si social. Recuperarea acestor date va fi practic imposibila, ele putând fi transmise în câteva clipe în orice colt al lumii. Oamenii ale caror date biometrice au fost furate nu vor mai putea niciodata sa aiba o viata linistita. Daca privim datele biometrice ca pe o cheie a identitatii personale, sa nu uitam ca aceasta cheie nu poate fi schimbata. Daca datele biometrice au fost furate, nu pot fi înlocuite în niciun fel si mereu vor aparea noi si noi incidente, accidente, contraventii si infractiuni pentru care omul ale carui date au fost furate va trebui sa se justifice. Perspectiva este limpede si îngrozitoare: milioane de vieti distruse de introducerea actelor electronice!

Permisele de conducere cu cip propuse pentru România contin si urmatoarele pericole suplimentare fata de pasapoartele electronice:

1) Citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil
Spre deosebire de cipurile RFID din pasapoarte, cele din permisele de conducere nu poseda nici un fel de sistem de criptare a datelor. Ele pot fi accesate de orice cititor compatibil cu frecventa dispozitivului. Orice infractor îsi poate procura un astfel de cititor la un pret de circa 200 de euro. Adaugându-i o antena performanta – de asemenea usor de procurat la un pret modic – poate începe sa scaneze datele celor care circula pe strada, daca au asupra lor carnetul de conducere. Orice sofer este potentiala victima.

2) Citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM
Spre deosebire de cipurile RFID din pasapoarte, cele din permisele de conducere functioneaza la o frecventa înalta (900 MHZ) compatibila cu cea GSM (GSM-900). Deci, anumite telefoane mobile pot fi modificate si folosite ca scannere improvizate (dar eficiente) pentru astfel de cipuri. Distanta de citire este si ea, se întelege, mult mai mare (anumite teste avanseaza distante extrem de mari, de ordinul sutelor de metri). Inutil sa spunem ce mana cereasca reprezinta aceste lucruri pentru retelele de crima organizata si/sau spionaj. Presupunând ca un om nu poarta tot timpul pasaportul la el (decât atunci când calatoreste), permisul de conducere îl poarta aproape sigur mai tot timpul la el. Toate problemele prezente la pasapoarte se echivaleaza si în cazul permiselor, cu mentiunea ca acestea sunt MULT mai usor de urmarit si accesat decât pasapoartele.”

LUCIAN CORNIANU, Presedinte ACESDS, Inginer fizician, Inginer de sistem

Liniştea care stăpâneşte mă nelinişteşte. Se pregăteşte ceva. N-am înţeles bine în ce ani trăim, nici nu ne gândim că vom muri. Nu ştiu ce va fi, situaţia este foarte grea. Soarta lumii stă în mâinile unora, dar Dumnezeu încă frânează. Este trebuinţă să facem multă rugăciune cu durere, ca Dumnezeu să intervină. S-o luăm în serios şi să trăim duhovniceşte. Anii sunt foarte grei. Este nevoie de o intervenţie dumnezeiască.(…) Şi noi dormim în opinci. Nu spun să luăm pancarte, ci să ne îndreptăm atenţia noastră spre marele pericol care ne aşteaptă şi să înălţăm mâinile către Dumnezeu. Să căutăm modalităţile prin care să ne păzim de rău. (…)

Există o mare zăpăceală. Lumea a ajuns ca o moară. Oamenii sunt ameţiţi… Nu vă spun acestea ca să vă înfricoşaţi, ci să ştiţi unde ne aflăm, să fiţi cu Hristos, să trăiţi potrivit cu poruncile Lui şi să vă rugaţi, ca să aveţi puteri dumnezeieşti şi să puteţi înfrunta greutăţile. Lăsaţi patimile, ca să vină harul dumnezeiesc. Ceea ce va ajuta foarte mult este să intre înlăuntrul vostru neliniştea cea bună: unde ne aflăm, ce ne va aştepta, ca să luăm măsurile necesare şi să ne pregătim.

Fiecare dintre noi va da socoteală pentru ceea ce a făcut în aceşti ani grei, prin rugăciune, prin bunătate… Cel care împinge la rău pe altul, va da şi el socoteală la Dumnezeu pentru asta, dar şi cel de alături va da socoteală, pentru că a văzut pe acela că face rău aproapelui său şi nu a reacţionat… Lucrul cel mai înfricoşător este atunci când diavolul luptă împreună cu un om pervers… În continuare, Doamne fereşte, aceştia vor pricinui greutăţi, vor strâmba pe oameni, mănăstiri. Bisericii şi monahismului le vor face rău, deoarece îi vor împiedică în planurile lor. Situaţia de azi poate fi înfruntată numai duhovniceşte, iar nu lumeşte.

Strig şi eu, netrebnicul, de atâţia ani ! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării (antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, piaţă comună, un (n.n. singur) stat mare, o religie după măsurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioniştii (jidanii, masonii, Uniunea Europeană şi America) pregătesc pe cineva să fie Mesia…Va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia şi va înşela lumea. Vin ani grei. Vom avea încercări mari. Creştinii vor avea mare prigoană. Şi uită-te, oamenii nici nu înţeleg că trăim vremuri apocaliptice, că pecetluirea înaintează(prin actele cu cip sau cu cod de bare, prin implantul cu cip sau însemnarea codului de bare la om). Trăiesc că şi cum nu s-ar întâmplă nimic. De aceea spune Scriptura că “va căuta să înşele, de este cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Matei 24,24). Cei care nu vor avea intenţie bună, care nu vor fi luminaţi se vor înşela în anii apostaziei.

A se interesa cineva acum şi a se nelinişti de situaţia în care se află naţiunea noastră este o mărturisire. Pentru că statul s-a pus rău cu legea dumnezeiască. Votează legi care sunt împotriva legii lui Dumnezeu.

Am auzit pe unii duhovnici : ”Voi să nu vă preocupaţi cu acestea !”. Dacă unii ca aceştia ar fi avut sfinţenie mare şi ar fi ajuns cu rugăciunea într-o astfel de stare încât să nu-i intereseze nimic, le-aş fi sărutat şi picioarele. Dar acum stau nepăsători pentru că vor să se pună bine cu toţi şi vor să se petreacă bine.

Acum suntem în război, război duhovnicesc. Trebuie să fiu în prima linie. Ce marxişti există, ce franc-masoni, ce satanişti şi atâţia alţii… Iar acum, iată, cum mă lupt. Şi vezi celălalt nu vorbeşte. Oare prin aceasta nu arată că merge să distrugă Biserica? ”Nu-i nimic”, spune el. Merge şi cu unul şi cu altul, numai să se aranjeze. Dar cum să se aranjeze ? Dar pe unul ca acesta îl aranjează în cele din urmă, diavolul.

Nu-i interesează nimic ! Nu au nimic înlăuntrul lor … nepăsare ! Există un duh căldicel, deloc bărbătesc. Ne-am stricat cu desăvârşire ! Cum ne mai rabdă Dumnezeu !

– Părinte, trebuie ca întodeauna să ne mărturisim “crezul” nostru ?

– Sunt momente când nu trebuie să vorbim şi momente când trebuie să mărturisim cu îndrăzneală „crezul” nostru, că altfel vom fi răspunzători. În aceşti ani grei, fiecare dintre noi, trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil. Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut tot ce s-a putut. Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din morminte. Aceia au suferit atâtea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea ? … Iar noi să nu vorbim ? Este înfricoşător ! Am spus cuiva : „ De ce nu vorbiţi? Ce înseamnă lucrurile pe care le face cutare?”. „Ce să mai discutăm?”, îmi spune. „Miroase urât.” „Daca miroase, de ce nu vorbiţi ? Loviţi-l !”. Dar nu fac nimic şi-l lasă aşa. Pe un politician l-am scuipat : „ Să spui : «Nu sunt de acord cu aceasta !»”, îi zic. „Vreau ca lucrurile să fie cinstite. Vrei ca pentru folosul tău să le distrugi pe toate ?”.

Dacă creştinii nu mărturisesc şi nu se împotrivesc (n.n împotriva actelor cu cip şi a ereziilor ce intră în Biserică), aceştia (mai marii noştri) vor face mai rău. Dar dacă se împotrivesc, aceia se vor mai gândi. Dar nici creştinii de azi nu sunt luptători. Primii creştini erau nuci tari. Schimbau toată lumea…. Dacă biserica nu vorbeşte ca să nu intre în conflict cu statul, dacă mitropoliţii nu vorbesc ca să fie bine cu toţi, căci îi ajută la Fundaţii etc., aghioritii (călugării) iarăşi nu vorbesc (de frică, din laşitate), ca să nu le taie veniturile, atunci cine să vorbească ? Cineva poate ajuta mai mult cu rugăciunea, dar tăcerea lui o vor exploata ceilalţi şi vor spune :”Cutare şi cutare, nu au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi”. Dacă nu încep unii să lovească răul, adică să mustre pe cei care smintesc pe credincioşi, se va face mai mult rău… Biserica nu este corabia lor cu care să facă plimbări, ci este corabia lui Hristos ! Aceştia sunt de blamat. Singurul lucru care îi interesează este să aibă salariul mare, maşini de lux, să alerge la distracţii.

Am întrebat pe un duhovnic cu lucrare socială, cu o grămadă de fii duhovniceşti etc. :”Ce ştiţi de acel film hulitor” (este vorba de filmul Ultima ispită care a pricinuit mari proteste din partea credincioşilor şi a Bisericii Greciei, la care Cuviosul Paisie a ieşit din Sfântul Munte împreună cu alţi călugări şi a participat la mitingul de la Salonic). „Nu ştiu nimic”, mi-a răspuns. Nu ştia nimic şi se afla într-un oraş mare ! Unii ca aceştia adorm lumea  ! (n.n. precum ierarhii şi preoţii noştri care evită să vorbească credincioşilor, despre pericolul cipurilor). O lasă aşa, ca nu cumva să se întristeze, ci să se distreze. Nu cumva să spui că va fi război sau că se va face a Doua Venire, pentru care şi trebuie să ne pregătim, ca să nu se mâhnească oamenii… Astfel simt o bucurie falsă. Aceştia nu sunt creştini. Aţi înţeles ? Aceasta este nepăsare, este bucurie lumească. Omul duhovnicesc este în întregime durere. Îl doare pentru o situaţie, pentru oameni, dar este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască pentru durerea aceasta… Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. A gândi ortodox este uşor, însă a trăi ortodox cere osteneală.

Un om duhovnicesc, când este mişcat de mânie ca să se apere pe sine într-o problemă personală, suferă de pur egoism, este sub lucrarea diavolului… Nu se potriveşte să te cerţi pentru tine. Altceva e să reactionezei ca să aperi subiecte duhovniceşti seriose, subiecte legate de credinţa noastră, de Ortodoxie. Aceasta este datoria ta!

Din păcate unii „cunoscatori”(n.n. precum unii ierarhi şi preoţi de la noi) înfaşă pe fiii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile, ca să nu-i mâhnească : „Aceasta nu vatăma. Nu-i nimic. E suficient să credeţi lăuntric.” Sau spun : „Nu vorbiţi despre subiectul acesta – despre buletine (n.n. acte cu cip) şi pecetluire – ca să nu se mâhnească oamenii.”… Mă mir cum de nu-şi fac probleme de conştiinţă, după toate aceste evenimente ce se întâmplă. De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor ? Şi dacă-l ajută pe antihrist în pecetluire, cum de atrag şi alte suflete la pierzanie ? (…)

Hula împotriva Duhului Sfânt este dispreţuirea celor sfinte (n.n. precum unii arhierei şi preoţi ai noştri dispreţuiesc proorociile insuflate de Duhul Sfânt în cartea Apocalipsei, dispreţuiesc proorociile Sfinţilor Părinţi despre vremurile din urmă şi pecetea antihristului, adică dispreţuiesc însăşi lucrarea Duhului Sfânt). Acest dispreţ este hulă. (Unii ca aceştia) denaturează sau calcă, de pildă, un adevăr evenghelic…Nu respectă realitatea, adevărul, ci îl mototolesc întru cunoştiinţă, calcă în picioare un lucru sfânt. Şi lucrul aceste devine încet-încet o stare de fapt, o situaţie. Apoi se depărtează harul lui Dumnezeu şi omul primeşte înrâuriri demonice. Iar dacă nu se pocăieşte, în ce va spori, ferească Dumnezeu !

Deşi Sfântul Ioan Evanghelistul vorbeşte clar în Apocalipsă despre pecetluire, unii nu înţeleg. Ce să le spui ? Din păcate auzi o grămadă de neghiobii ale minţii unor “cunoscători” comtemporani. Unul spune :”Eu voi primi buletinul cu 666 (n.n. sau alte acte cu cip) şi voi pune şi o cruce .” Altul : “Eu voi primi pecetea pe frunte şi îmi voi face şi o cruce pe ea” Şi o grămadă de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinţi în felul acesta, dar toate acestea sunt înşelări… Apa curata primeşte harul şi se face agheasmă, dar urină nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate (n.n. sau alt act cu cip), pe mână sau pe fruntea noastră cu simbolul lui, nu se sfinţeşte, chiar dacă am pune şi o cruce.

Astăzi trăim în anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva să fie prooroc pentru ca să înţeleagă aceasta. Încet-încet lucrurile înaintează. Toată această situaţie ce s-a înstăpânit ne arată aceasta. De aceea cu atât mai mult acum trebuie să ne sprijinim mai mult pe rugăciune şi să luptăm împotriva răului prin rugăciune. Singura soluţie aceasta este : Să-L rugăm pe Dumnezeu să-I fie milă de făptura Sa, deşi nu suntem vrednici de milă.

Toate aceste texte adunate în aceste pagini au fost spuse de Cuviosul Paisie Aghioritul între anii 1981-1994 şi sunt extrase din volumul II : „Trezire duhovnicească”, seria Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte duhovnicesti”.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=kblwXIFcJrs]

Campania “Semnaturi impotriva actelor electronice” ia amploare. Toti preotii din tara au datoria morala de a le permite credinciosilor sa-si exprime alegerea fata de noile documente de identitate si sa le puna la dispozitie tabele in care sa semneze impotriva acestor acte, ce ingradesc libertatea cu care ne-am nascut. Este un simplu gest, ce trebuie sa arate ca in cadrul bisericii cenzura si comunismul nu sunt prezente.

Va punem la dispozitie un nou formular actualizat, prin care se continua campania de pana acum, doar ca este specificata si cererea unui REFEREDUM NATIONAL. E bine sa folositi acest model de-acum incolo. Va rugam sa va asumati foarte serios aceasta misiune marturisitoare, ca fiind  unica solutie civila de care dispunem. Cu rugaciunea in gand fratilor si surorilor, mergeti la toti cunoscutii, la vecini, la sate, in biserici, in scoli, fabrici, intrari in supermarketuri etc. si strangeti cat mai multe semnaturi pe care le sa le aduceti personal la : Manastirea Petru Voda, Comuna Poiana Teiului, Judetul Neamt.

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-665279950632228854]

invitat Ioan Enache, director al revistei Credinta Ortodoxa

Multumim domnului Sebi Sufariu pentru amabilitatea de a ne oferi aceasta inregistrare.