Sfantul Ioan Scararul ne spune ca: „Rugaciunea este dupa insusirea ei, insotirea si unirea omului si a lui Dumnezeu; iar dupa lucrare, sustinatoarea luminii. Este impacare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor si fiica lor; ispasirea pacatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc in fata necazurilor; zdrobirea razboaielor, lucrarea ingerilor, hrana tuturor fiintelor netrupesti, veselia ce va sa vie, lucrarea fara margine, izvorul virtutilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, dovedirea nadejdii, risipirea intristarii, bogatia calugarilor, vistieria sihastrilor, micsorarea maniei, oglinda inaintarii, aratarea masurilor, vadirea starii dinauntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei. Rugaciunea este celui ce se roaga cu adevarat, tribunal, dreptar si scaun de judecata al Domnului, inaintea scaunului Judecatii viitoare”.
Rugaciunea e cheia Raiului, e si cararea prin inima Raiului.
Rugaciunea launtrica este plugaria inimii duhovnicesti. Cu ajutorul Harul Dumnezeiesc si cu cuvantul launtric, lucram la curatirea inimii duhovnicesti.
Ne-am invatat de mici sa ne adresam parintilor, transmitand cuvintele noastre prin vibratia aerului de la corzile noastre vocale, la timpanul celui carora le adresam (ascultatorului).
Dar lui Dumnezeu trebuie sa-I vorbim in inima noastra duhovniceasca.
Pentru aceasta, in loc sa trimitem cuvantul nostru in exterior, il trimitem in interiorul nostru, in inima noastra duhovniceasca. La inceput, pentru ca inima noastra duhovniceasca este impietrita nu se va deschide. Dar insistand, prin rugaciune sa lucram asupra ei, va veni Harul Duhului Sfant care o va deschide.
*
Te rogi launtric in inima cu Rugaciunea lui Iisus arzand in cruce.
Citesti Sfanta Scriptura Sfintele Evanghelii launtric.
Vorbesti cu aproapele launtric in inima duhovniceasca.
Te rogi si vorbesti cu Dumnezeu trimitand cuvantul rugaciuunii in interior, in inima duhovniceasca, nu in exterior prin vibratia aerului.
Canti launtric in inima duhovniceasca.
Citesti Psaltirea launtric in inima duhovniceasca.
Citesti Imnul Acatist launtric, in inima duhovniceasca.
In Biserica:
Citesti Psaltirea launtric in inima duhovniceasca, pe puterea manioasa si rationala.
Citesti canoanele launtric in inima duhovniceasca pe puterea manioasa si rationala.
Predici launtric, batand cu cuvantul predicii in inima ta duhovniceasca pe puterea manioasa si in centrul duhovnicesc dupa ce ai repetat citind o data launtric predica apoi incercand sa o reproduci launtric in inima ta. Intai pe puterea poftitoare, apoi pe cea manioasa si apoi pe cea rationala.
Dupa aceasta te smeresti in fata oricui chiar daca ai sau nu ai dreptate.
Daca rugaciunea n-ar fi fost obligatorie, atunci Duhul Sfant nu ne-ar fi spus prin gura Sfantului Proroc David: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea (Psalm 33, 1; 102, 1-2). Rugaciunea lui Iisus mai este numita si rugaciunea de toata vremea sau rugaciunea isihasta. De asemenea, nici Dumnezeiescul Apostol Pavel – gura lui Hristos – nu ne-ar fi poruncit: Rugati-va neincetat (I Tesaloniceni 5, 17). Din aceste marturii ale Sfintei Scripturi, intelegem ca trebuie sa ne rugam tot timpul si in orice loc, dar mai ales in Biserica si in Sfintele Manastiri, unde este mai puternica lucrarea si darul rugaciunii.
Dar, vor zice unii, cum putem sa ne rugam neincetat, avand atatea munci grele de facut si o singura gura si un singur cuvant? Preabunul Dumnezeu, Cel ce toate, cu negraita intelepciune le-a facut, Acela din inceput, ne-a inzestrat cu indoit cuvant si indoita gura, spre a putea implini cele ce prin Duhul Sfant avea sa le ceara de la noi. In afara de gura trupului nostru, avem si o gura tainica, a sufletului nostru. Deci, cand vorbim cu gura trupului, trebuie sa ne rugam tainic cu gura mintii. Putem sa utilizam metaniile bratara, pentru a ne ruga in acest timp cu „Rugaciunea lui Iisus”. continuare »