Prostia romaneasca nu doare in prezenta unui dictator
Cata inconstienta si prostie putea sa fie in mintea celor care-si cereau efectiv moartea, scandand la venirea lui Basescu la Rosia Montana: “Vrem sa muncim! Vrem minerit!”. Chiar se crease o atmosfera utc-ista in momentul in care au inceput sa strige: “URAAA… URAAA…”. De nu am fi avut experienta nefasta a comunismului, am fi putut crede ca disperarea acelor oameni este atat de mare, incat nu mai tin cont nici de moartea sigura ce-i asteapta pe ei si pe familiile lor in urma afacerii Basescu-RMGC, in care se vor folosi sute de mii de tone de cianura. Insa poporul acesta a ajuns la un grad de a fi manipulat prin promisiuni, exact ca pe vremea lui Ceausescu, care fie vorba intre noi, facea mai multe pentru tara decat Basescu. Asadar, “muncitorii lui Basescu”, momiti cu cine stie ce comisioane, vor de munca cu orice pret, doar pentru a-si amagi constiinta ca sunt angajati si ei undeva, neluand seama la faptul ca au ajuns sclavi in propria tara, muncind pentru instrainarea bogatiilor nationale catre seifele grase ale sionismului mondial. Si uite asa, Rosia Montana poate fi asemanata cu o colonie, in care sclavii de culoare sunt inlocuiti cu ardelenii nostri reeducati.
Plaiesii inca n-au pierit si stau de pavaza pamanturilor strabune
Totusi au fost si romani adevarati la acea intalnire, care au venit sa-si apere drepturile. Erau localnici, cu proprietati importante in zona si care reusisera sa-si deschida o mica afacere, aratand tuturor ca este posibil, daca vrei cu adevarat, sa muncesti. Acesti oameni de pavaza i-au stabilit presedintelui Basescu niste conditii de nestramutare si de aparare a acelor pamanturi, cu tot ce exista pe ele: culturi agricole, vestigii istorice, biserici, cimitire si peisajul edenic ce atrage zi de zi sute de turisti. I-au expus presedintelui Basescu alternative de profit mult mai avantajoase pentru stat si pentru acea regiune, cum ar fi investitiile in turism, sprijinirea micilor intreprinzatori, crearea de locuri de munca prin investitii ale statului roman in acea zona, chiar in industria miniera. Totodata, expertii in minerit si industria chimica prezenti la acea intalnire, au avertizat pe presedinte in legatura cu pericolul devastator pentru regiunea Muntilor Apuseni si chiar pentru intreaga tara in urma folosirii de cianura si de distrugere a masivelor muntoase prin explozie. Tinand cont ca aurul extras nici macar nu revine statului roman, procentul de 4% fiind infim, iar investitiile le suporta in mare majoritate statul, este absurda sprijinirea unui astfel de proiect, ce face mai mult rau si distruge vieti omenesti. Cu totii si-au aratat dorinta de fi mai degraba scosi cu armata sau chiar impuscati decat sa cedeze vreo palma de pamant hoardelor de “investitori”, in frunte cu nefericitul presedinte, Traian Basescu. Binentele ca marinarul i-a luat peste picior, aparand interesele celor ce i-au asigurat un comision destul de important din toata mega-afacerea Rosia Montana. continuare »