† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

M-am intrebat si eu, ca multi altii, de ce n-au fost canonizati inca sfintii romani din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumesti care ar explica acest lucru, ramane totusi o realitate duhovniceasca, superioara. Iar aceasta cuprinde si faptul ca sfintii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinti mari, foarte mari, care au facut si fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaste intregi, altii au oase care imprastie mireasma placuta si/sau picura mir, si unii si altii savarsesc vindecari si alte minunate semne… Aceste lucruri, si altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovnicesti a sfintilor marturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, dupa cum arata istoria Bisericii, este mai mult decat indestulatoare pentru a birui ceea ce teoriile lumesti gasesc drept explicatie pentru intarzierea canonizarii.

Si atunci?

Dupa „ceva vreme” de intrebare si rugaciune, am inteles, cred eu, cine intarzie canonizarea sfintilor inchisorilor[1].

De pe pamant – pentru ca de aici izvoraste, de fapt, oprelistea – mirenii si preotii care-i cinstesc pe sfintii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?

De dincolo, chiar sfintii inchisorilor. Si mai aburd, nu-i asa?

De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, in primul rand, canonizarile, sunt sfintii din prigoanele comuniste. Si o fac din multa dragoste de Adevar si din Dragostea cea adevarata ce impodobeste pe toti sfintii.

continuare »

[vimeo=https://vimeo.com/21257589]

Ascultati si: Predica Pr. Mihai Andrei Aldea – Despre sfintii ierarhi martirizati in perioada comunista- 20 martie 2011

[vimeo=https://vimeo.com/21400946]

“… dar nu e acum Venirea [A doua venire a lui Hristos, n.n]. Cine stie cand o fi. O fi ca sa ne pregateasca pe noi, nevrednicii, robii Sai, ca noi stam si adormim asa, la fiecare pas. Dar, uite, sunt zilele astea asa frumoase, cu slujbe la biserica, cu pregatirea noastra, din zi in zi asa, dar nu numai ca nu vin credinciosii, nici calugarii nu vin. Cu atat mai rau, cu cat moleseala iti iese din casa, plecand din viata noastra. Credinciosii, si ei, mai fumeaza, mai beau, mai fac un dans, mai o petrecere, dar raul este dincoace, ca noi, ca sa-i trezim pe ei sau sa-i facem sa vina la biserica, sa se pregateasca, noi… nimica. Intr-o biserica ca la noi, plina cu 120 de maici, ar trebui sa fie acolo negru, sa nu incapa credinciosul in biserica de maici. Da de unde, ca ele, ba ca-i bolnava, ba ca nu poate, ba ca e oprita de zile, si asa mai departe… Nu merge, nu e ravna, nu e dragostea…

Cu postul… (…) credinciosii ce sa mai vorbim, saracii, ca ei n-au antrenamentul si n-au ravna pe care ar trebui s-o aiba… Barbatul ii spune femeii, cand [ea] il cheama la biserica: ia hai sa te spovedesti, ia hai sa te impartasesti: “Dar ce vrei tu, sa ma faci pe mine calugar? Eu am randuielile mele, aia e pentru calugari”… Iata ca omul nostru indata se strica, calugarul si el la fel, nu face nimic, si ne gasim in fata primejdiei, in fata mortii cu totul nepregatiti. Nu numai ca nu incercam sa facem…, dar nici sa potrivim (?). Ei, si atunci Dumnezeu se supara mai mult pe noi. Suntem atat de indaratnici, de rataciti, cu mintea, si cu sufletu,l si cu trupul si cu toate pornirile noastre. Nu vrem nimic, catusi de putin asa, sa ne apropiem de Dumnezeu. Ne uitam la televizor, vedem prapadul Japoniei, vedem cutremurele, vedem toate incercarile astea, cutremure mai mici sau mai mari, dar sunt niste semne care dovedesc o apropiere a noastra [de sfarsit]. Acum apropierea sfarsitului, cand va fi, Dumnezeu o stie, ca noi le intuim asa dupa toate probabilitatile, dar faptul este ca nu ne miscam deloc, ramanem in amortire, ramanem in moarte, ramanem in pieire, si nu avem, asa, cutezanta sa ne ridicam putin, sa ne antrenam putin sa facem ceva. continuare »

Intr-adevar, putem zice si noi pacatosii ca minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai. Dupa ce va relatam aseara minunea intamplata la Iasi, astazi am aflat de la fratele Danion ca minunea s-a repetat si la Manastirea Petru Voda, iar cei prezenti vedeau cum iese pur si simplu mir din sfintele moaste. Chiar daca moastele erau sterse din cand in cand cu vata, mici broboane de mir izvorau din nou, emanand un miros puternic. Un frate prezent in acea chilie avusese indoieli la inceput fata de provenienta mirului, dar acum minunea se petrecea chiar sub ochii sai si acesta nu a fost decat un motiv pentru si mai multa credinta fata de Sfintii Inchisorilor. Chiar Parintele Justin ii prorocise cum ca necredinta sa fata de aceasta minune va fi prilej de si mai multa credinta. Dupa 10 ore mainile lui inca mai miroseau a mir, doar pentru ca a tinut raclita cu sfintele moaste in mana. Ceea ce nu se intampla cu un mir obisnuit.

Slava lui Dumnezeu pentru toate. Revenim cu inregistrarea predicii lui Danion Vasile, tinuta azi – Duminica Sf. Grigore Palama, la manastirea Paltin – Petru Voda.

Frati si surori in Domnul, cu bucurie mare va marturisesc ca am foast martor al minunii de la Iasi din acest an, care a avut loc la sfarsitul conferintei “Minunile Sfintilor inchisorilor”, in timp ce participantii la conferinta se inchinau sfintelor moaste, iar parintele Ioan Sismanian de la manastirea Petru Voda ii miruia. De data aceasta au fost prezente doua raclite cu sfinte moaste, una fiind cea din anii trecuti, iar cealalta de la manastirea Paltin, Petru Voda, ce continea tot sfinte moaste de la Aiud care cu putine zile inainte de Duminica Ortodoxiei izvorasera mir cu un miros foarte puternic. continuare »

[vodpod id=ExternalVideo.991159&w=425&h=350&fv=loc%3D%252F%26autoplay%3Dfalse%26vid%3D13426704%26locale%3Den_US%26hasticket%3Dfalse%26id%3D13426704%26v3%3D1]

Profesorul Ion Vladuca ne încânta cu câteva referiri exceptionale la arta româneasca traditionala, la legatura dintre arta româneasca inspirata de trairea curata a Sfintelor Scripturi si a traditiei Bisericii Ortodoxe si sanatatea noastra mintala si, pâna la urma, chiar fizica.
Arta traditionala ca medicament pentru acest ritm demonic de viata în care traim inutil, fara nici un orizont spiritual, tetrapilectomand pe tema unui nimic existential care ne inunda si ne ucide sufletul zi de zi.
Cincizeci de minute de meditatie la faptul ca acest paradis a fost viu si a fost al nostru nu mai departe de doua generatii în urma. Între timp noi l-am distrus si l-am vândut la bucata, asa cum ne-am vândut si tara, si sufletul, si onoarea, si rusinea…
Nu mesterii care sa faca aceste splendori lipsesc, ci românii care sa le cumpere si sa-si înfrumuseteze casele cu ele, ne spune Ion Vladuca.
Întrebându-l pe un artist din Maramures ce înseamna coloana infinitului, acela i-a raspuns invitatului meu ca fiecare segment de acolo este un sicriu al celor ce s-au jertfit în fiecare generatie pentru ca verticalitatea acestui popor sa fie pastrata. Ultimul segment îsi asteapta jertfa sa. Va veni?
Si înca ceva. Tablourile acelea frumoase care împodobesc studioul pot fi achizitionate si pot împodobi casele fiecaruia/fiecareia dintre dumneavoastra. Vizionare placuta.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=KDTox4OE9w8]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RtfzjjL2I2w] continuare »

„Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup” (Fac. 6, 3).

In om exista doua tendinte contrarii, insa constiinta este una singura. Caracterul oricarei personalitati umane este definit prin partea spre care ea inclina. Daca inclina spre partea duhului, omul va fi duhovnicesc; daca inclina spre partea trupului, omul va fi trupesc. Duhul nu piere nici in cel trupesc, insa e inrobit si nu are nici un cuvant de spus. El e subjugat si inrobit trupului ca un rob stapanului sau, nascocind pentru el toate desfatarile cu putinta. Nici in omul duhovnicesc trupul nu piere, dar se supune duhului si lucreaza pentru el, pierzandu-si dreptul la hrana – prin postire, la somn – prin priveghere, la odihna – prin necontenita truda si istovire, la desfatarea simturilor – prin insingurare si tacere. Dumnezeu nu ramane acolo unde imparateste trupul, fiindca organul comuniunii Sale cu omul este duhul, care nu este intr-o astfel de situatie la locul ce i se cuvine. Prima oara, se simte apropierea lui Dumnezeu atunci cand duhul incepe sa-si ceara drepturile prin miscarile fricii de Dumnezeu si ale constiintei; iar atunci cand si constiinta impreuna cu libertatea inclina in aceasta parte, Dumnezeu intra in comuniune cu omul si incepe sa locuiasca in el. Din acel minut vor incepe sa se induhovniceasca si sufletul si trupul, si omul launtric si cel vazut, pana ce Dumnezeu va deveni totul in toate in acel om, si el, induhovnicindu-se, se va indumnezei. Ce minunata imbunatatire si cat de putin si-o amintesc, o pretuiesc si o cauta oamenii!

1.1. Introducere

Cei care vorbesc de o criza de identitate prin care trece acum Ortodoxia si vad in Legea privind parteneriatul dintre stat si culte mai degraba un ajutor social pe care il da statul Bisericii si o mita electorala, o seductie politica incercata de Putere si nicidecum o reinnodare si continuare a unei vechi traditii filantropice a BOR nu cunosc absolut nimic din istoria si traditia diaconal-filantropica a Ortodoxiei. Acestia inventeaza pericole imaginare: ca legea ar produce mai degraba o clientela sociala, in scop electoral, si un nou grup de birocrati eclesiali, vanatori de fonduri europene sau guvernamentale si ca Biserica ar intra intr-o competitie sociala nefireasca[1].

In primul rand, trebuie spus ca Statul nu face Bisericii nici o favoare, nici un hatar sau privilegiu, intrucat banii alocati pentru proiectele sociale sunt banii contribuabililor, care in proportie de 87% sunt ortodocsi. Ceea ce face Statul este sa invite civilizat si democratic Biserica sa ia parte la viata cetatenilor si sub aspect social.

Problema incepe dupa incheierea acestui parteneriat cu statul, depinzand de conditiile impuse de stat, de normele de aplicare, de criteriile de competitie si apoi de implementarea lui in cadrul moralei crestine.

In principiu, cred ca initiativa este buna. Astfel de parteneriate functioneaza si in alte state. Apoi, se recunoaste oficial principiul subsidiaritatii, aplicat activitatii cultelor religioase din Romania, si rolul lor benefic si necesar intr-o democratie.

Faptul ca BOR nu are fonduri proprii suficiente, cum au celelalte culte din Romania si din lume, deoarece a fost deposedata de patrimoniul ei in perioada comunista, este o alta problema. Daca Statul vrea ca BOR sa fie considerata partener egal, cu maxima eficienta si de perspectiva, atunci cred ca solutia ar fi ca statul sa retrocedeze BOR tot ce a confiscat. In aceste conditii s-ar putea spune, pe drept cuvant, ca este vorba de un parteneriat onest si nu de o relatie de vasalitate, cum pare a fi, dupa spusele unora, mai atenti la detalii.

In ciuda faptului ca Statul a jefuit in perioada comunista Biserica Ortodoxa, prin confiscarea totala a patrimoniului diaconal-filantropic, precum și a altor bunuri materiale, in postcomunim, cu multa ințelepciune și dragoste, Biserica Ortodoxa a construit cu banul vaduvei camine de batrani, orfelinate, cantine sociale, azile, brutarii, școli teologice, a contribuit la refacerea caselor dupa indundații și a acordat alte ajutoare materiale și banești celor aflati in nevoi.

Asadar, și fara ajutorul Statului, Biserica a facut activitate filantropica, mult mai mult decat a facut Statul activitate sociala cu banul public[2].

Hristos, Cel care a spus ca „atunci cand faci milostenie sa nu stie stanga ce face dreapta“ [3], ne spune de asemenea: „asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri“ [4]. Iata misiunea si scopul hristic al filantropiei in Ortodoxie. continuare »

„Sa nu dai somn ochilor tai, nici genelor tale dormitare, ca sa te mantuiesti ca o caprioara din cursa si ca o pasare din lat” (Pilde 6, 4-5).

Dupa aceasta regula trebuie sa se calauzeasca oricine a hotarat in inima sa, inaintea fetei Domnului, sa traiasca de-acum incolo dupa poruncile Lui. El nu trebuie sa dea somn ochilor sai, nu celor din afara, ci ochilor launtrici ai mintii, ca ei sa priveasca in inima cu staruinta si sa bage de seama bine tot ce se petrece acolo si astfel sa dea celui ravnitor putinta de a cunoaste cursele vrajmasului si de acolo primejdiile pe care le aduc acestea. Inima a devenit acum arena luptei cu vrajmasul. Aici seamana el necontenit samanta sa, ce se rasfrange in ganduri, care nu sunt intotdeauna rele in chip vadit, ci se prefac, de cele mai multe ori, ca sunt bune si drepte, inlantuirea tuturor gandurilor nu e decat un lat impletit cu viclenie! Cel ce s-a aruncat in urma lor fara sa ia aminte nu va scapa de ratacire si, prin urmare, de primejdia caderii. Iata de ce, frate, e nevoie sa-ti ascuti privirea mintii, luand aminte bine la tot ce se intampla inlauntrul si imprejurul tau. Ia seama la ce te imbie sa faci nelipsitul tau sfatuitor din partea stanga; cerceteaza pentru ce te imbie cu acel lucru, unde duce acesta si niciodata nu vei cadea in cursa lui.

Un lucru sa nu uiti: singura luarea-aminte n-are putere, ci numai cand e infratita cu trezvia, duhul priveghetor si cu neincetata  rugaciune catre Domnul, imbina toate acestea si vrajmasului ii va fi peste putinta sa te prinda in cursa.

Sambata, 19 martie 2011, la ora 18.00, la Teatrul Luceafarul din Iasi va avea loc conferinta: Minunile sfintilor inchisorilor. Vor vorbi parintele Alexandru Sabau, Ciprian Voicila, Danion Vasile, Ioan Vladuca si alti invitati.

Se implinesc doi ani de cand dintr-o racla cu sfinte moaste de la Aiud a izvorat mir in fata credinciosilor, dupa o conferinta care a avut loc in aceeasi sala. Anul trecut, in aceeasi zi, minunea s-a repetat. Nu organizam o conferinta la care lumea sa vina sa vada o minune. Minunile nu sunt pe banda rulanta. Dar organizam o conferinta in care se va prezenta cartea Marturisitorii din inchisorile comuniste. Minuni. Marturii. Repere, in care se va vorbi despre multimea de minuni care s-au intamplat deja (un capitol este doar despre minunile facute cu sfintele moaste care au izvorat mir la Iasi).

Va rog sa postati acest anuna pe site-urile sau blog-urile dvs. si, daca se poate, retransmiteti aceste mesaj cunoscutilor dvs.

Sambata, 19 martie 2011, la ora 18.00, la Teatrul Luceafarul din Iasi va avea loc conferinta: Minunile sfintilor inchisorilor. Vor vorbi parintele Alexandru Sabau, Ciprian Voicila, Danion Vasile, Ioan Vladuca si alti invitati.

Se implinesc doi ani de cand dintr-o racla cu sfinte moaste de la Aiud a izvorat mir in fata credinciosilor, dupa o conferinta care a avut loc in aceeasi sala. Anul trecut, in aceeasi zi, minunea s-a repetat. Nu organizam o conferinta la care lumea sa vina sa vada o minune. Minunile nu sunt pe banda rulanta. Dar organizam o conferinta in care se va prezenta cartea Marturisitorii din inchisorile comuniste. Minuni. Marturii. Repere, in care se va vorbi despre multimea de minuni care s-au intamplat deja (un capitol este doar despre minunile facute cu sfintele moaste care au izvorat mir la Iasi).

Va rog sa postati acest anuna pe site-urile sau blog-urile dvs. si, daca se poate, retransmiteti aceste mesaj cunoscutilor dvs.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ubLnYxUEP4Y]

Situatia fara precedent creata de multiplele cataclisme naturale si radiatii nucleare au declansat o situatie de urgenta in Japonia. Caderea infrastructurii in mare parte din nord estul Japoniei, a condus la evacuarea a aproape un milion de locuitori spre vestul Japoniei. Dupa cum ne-a relatat parintele doctor Cristian Gheorghiu „Se poate observa ca resursele sunt limitate. Desi exista o educatie serioasa cu privire la cutremure sau alte cataclisme naturale, in privinta aspectului radioactiv exista multa ignoranta. Informatiile sunt contradictorii”.

Preacucernicia Sa ne-a mai explicat faptul ca „Guvernele si expertii straini incearca sa arate gravitatea situatiei printr-o analiza stiintifica, cautand sa-si recheme cetatenii lor, pe cand guvernul japonez incearca sa minimalizeze consecintele, spre a nu crea panica sau o migratie masiva a locuitorilor sai din zonele calamitate. Populatia Japoniei este numeroasa, iar consecintele suferintei asemenea. In aceste conditii, urgent ii rugam pe conationalii nostri, ca, spre binele lor sa nu calatoreasca spre Japonia cel putin pana cand situatia se va stabiliza cumva”.

De asemenea, „Centrul Misionar Roman si parohia Nagoya-Osaka isi suspenda temporar activitatea pe o perioada indefinita. Structura locurilor de rugaciune publice pe care le folosim, cat si situatia generala nu prezinta momentan incredere, de aceea trebuie sa luam hotarari responsabile cu judecata rationala spre a preveni orice potentiala periclitarea a credinciosilor nostri. Ne rugam cu smerenie spre inteleptire”, a incheiat parintele doctor Cristian Gheorghiu.

Imi cant bucuria implinita-a durerii…

Sageti de lumina imi sfasie beznele…

Osanda, mi-o fac ispasiri “primaverii” ,

Butucul-rabdarii imi sangera gleznele !…

Intai am intins doar o mana in Cruce …

si jocul imi place … si totusi ma doare !…

Eli…, nu Te duce !

Sub hula multimii simt spinii ninsoare !…

Eli…, Eli…,

lama sabahtani !…

Eli, Tu…

sau…

eu…

Cine moare ?!…

(A accepta si a te bucura in suferinta insemneaza a iubi si a ierta pe cei ce oferindu-ti cununa de spini te incununeaza cu lumina binecuvantarii ceresti, adaugandu-te ca parte constienta la jertfa trupului (mistic) al lui Hristos, la Biserica lui Dumnezeu).

Fara aceasta acceptare constienta a suferintei in viata aceasta, in numele lui Hristos, intrarea in Viata-Vesnica nu este posibila. Fiindca neacceptarea constienta a suferintei insemneaza protest sau revolta impotriva Dumnezeirii, Proniei, care prin pedagogia Sa, cauta intrarea ta in raporturi normale (curate, sfinte) cu Sine, raporturi de la Creator la creat, de la Tata la fiu, si nu de la Tiran la rob sau de la Stapan la sluga.

“Iata nu va mai numesc slugi (robi) ci prieteni”.

“Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce v2 poruncesc Eu”. continuare »

Printre cele mai puternice cutremure din istorie au avut loc in Japonia in aceste zile. Pana acum se spune ca sunt mai mult de 2500 de victime si peste 10 mii de oameni disparuti.
Imediat dupa explozia de la centrala nucleara, jurnalistii site-ului “Ortodoxia si Lumea” au contactat pe parintele Nicholas Katsuban, un preot al Bisericii Ortodoxe Ruse din Japonia.

Nu ne-am oprit din slujba
In momentul in care cutremurul a inceput, eram in biserica, slujba tocmai incepuse, si in ciuda replicilor puternice am continuat sa slujim, sa ne rugam cu mai multa pocainta, desi eram constienti de ceea ce se intampla. Pentru prima data in aceasta tara a avut loc un astfel de dezastru natural de o asemenea amploare, incat abia te tineai pe picioare, iar biserica noastra tremura.

Sarcina noastra principala este de a ajuta pe cei in nevoie
Acum noi incercam sa mentinem contacte stranse cu parohiile noastre si cu personalul birourilor reprezentative. Nu am primit nici un mesaj ca vreunul dintre credinciosii nostri a fost ranit, sau ca bisericile au fost distruse. Sarcina noastra principala acum este de a ajuta pe cei care au nevoie de ajutor si de a evita panica in masa. Oameni isi fac griji, oamenii se tem, dar toata lumea incearca sa se imbarbateze, nu exista panica sau isterie.

Fiecare ar trebui sa aiba inima in rugaciune
Nimeni nu stie ce se va intampla in continuare. Stiu un singur lucru, ca fiecare trebuie sa avem inima in rugaciune, si va rog, dragi frati si surori, compatrioti, sa va rugati pentru noi pacatosii. continuare »

[vodpod id=ExternalVideo.990638&w=425&h=350&fv=autoplay%3Dfalse%26brand%3Dembed%26cid%3D7497266%26v3%3D1]

In cea dintai Duminica a Marelui Post, care se numeste Duminica Triumfului Ortodoxiei, Sfanta Biserica praznuieste intarirea si intemeinicirea credintei ortodoxe, biruinta asupra numerosilor eretici osanditi de cele sapte Sinoade Ecumenice.
Stiti ca inca din vremurile apostolice au aparut o multime de dascali mincinosi, al caror numar a tot crescut o data cu scurgerea veacurilor. S-au ridicat eretici care au strambat sfanta credinta ortodoxa, invatand mincinos despre Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – si multi au urmat paganatatii lor, multi au pierit cu moarte vesnica. Toate acestea au fost prezise de catre sfintii apostoli. Iata ce spune Sfantul Apostol Petru in cea de-a doua Epistola soborniceasca a sa: Dar au fost in popor si proroci mincinosi,a dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Ce i-a rascumparat, isi vor aduce siesi grabnica pieire; si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite, si din pricina lor calea adevarului va fi hulita (2 Pt. 2, 1-2). Si sfantul apostol Pavel ii prevenea pe crestinii din Efes: Stiu ca dupa plecarea mea vor intra intre voi lupi ingrozitori, care nu vor cruta turma, si dintre voi insiva se vor ridica barbati graind invataturi rastalmacite, ca sa traga pe ucenici dupa ei (Fapte 20, 29-30).
Inca de atunci, din vremurile apostolice, au inceput despartirile de Biserica lui Hristos – iar Domnul nostru Iisus Hristos a spus cu gura Sa ca Biserica trebuie sa fie una: Si va fi o turma si un pastor (v. In. 10, 14-16). Si in rugaciunea Sa arhiereasca El a strigat catre Tatal Sau: Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine, si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una (In. 17, 10-21). continuare »