† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese a contribuit si un numar insemnat de evrei.

Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.
Intr-un raport aflat in arhivele Serviciului Istoric al Armatei, fondul Marelui Stat Major, Sectia 2 Informatii, dosarul 941, datat 7 iulie 1940, se enunta urmatoarele:
“Din relatarile tuturor refugiatilor din provinciile rapite reiese ca atitudinea manifestata de populatia evreiasca din aceste provincii atat fata de armata romana in retragere cat si fata de populatia civila ce se refugia, a luat forme care depasesc o imaginatie chiar divaganta.
Imediat dupa anuntarea ultimatumului sovietic si inainte de intrarea Armatei Rosii, in toate orasele basarabene si nord bucovinene ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei inarmati, in majoritate tineret de ambele sexe, care numaidecat au inceput actiunea terorista.
Au fost impuscati cu predilectie functionarii judecatoresti, cei politienesti, slujitorii altarului precum si functionarii financiari [….]. Nu a fost crutata nici armata si zilnic sosesc noi informatiuni despre ofiteri, subofiteri si soldati care fara a fi contrazis intentiile comunistilor evrei de a manifesta au fost impuscati sau schinguiti.”
Documentul continua cu un numar de cazuri concrete, semnaland, printre altele, ca in comuna Olanesti evrei si bulgari au impuscat o invatatoare, pe Irina Tapu, dar si ca, dupa spusele refugiatilor:
“(….) au fost impuscati de bandele comuniste evreiesti colonelul Cernobescu, comandantul Regimentului 7 Vanatori Chisinau, impreuna cu capitanul in rezerva Grumvescu (….)”.

Marturii despre evenimentele din Basarabia si nordul Bucovinei
Intr-o nota de pe data de 30 iunie 1940, aflata in acelasi dosar, se aduce la cunostinta ca in multe orase si localitati basarabene si nord bucovinene violentele sunt generalizate:
“Evreii din Chisinau au arborat drapele rosii manifestand pe strada si barand strazile spre gara pentru a nu permite refugierea functionarilor romani. Au ocupat de asemenea localurile institutiilor. Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol au fost executati de evrei in strada.
Evreii din Cernauti, imediat ce au luat la cunostinta de evacuare, s-au dedat la manifestatiuni antiromanesti, rupand si scuipand tricolorul romanesc si suindu-se pe monumentul Unirii, au arborat steagul rosu.
Refugiatii din Bucovina declara ca la Cernauti, inainte de intrarea trupelor rusesti, populatia evreeasca a devastat biserici si a executat numerosi fruntasi romani si ofiteri. Toti refugiatii declara ca toata dezordinea o provoaca numai evreii comunisti si ucrainenii. continuare »

Părintele Calciu, din motive de smerenie, a dorit să nu fie dezgropat…
Dacă părintele Calciu nu ar fi fost un luptător anticomunist convins, ci vreun ecumenist sau conformist devotat, al vremurilor g(rele) de azi, s-ar fi întâmplat la fel cu trupul lui deshumat, sau s-ar fi deplasat toate organele eclesiale responsabile, şi l-ar fi pus direct în raclă, în sinaxare şi calendare spre cinstire?!

Pr. prof. dr. Mihai Valică infirmă astfel minciuna din comunicatul monahului Filotheu
şi al ex-rasoforei Neonila, postat fără consultare în numele vieţuitorilor Mănăstirii,
cum că ar fi de acord cu respectarea ad-literam a testamentului Părintelui Gh. Calciu.

Cele Şapte cuvinte către tineri ale Părintelui Calciu –  istorie sau actualitate

În aceeaşi zi în care trei dintre cei mai influenţi senatori americani au ajuns la Sofia, via Bucureşti, premierul Bulgariei a anunţat că ţara sa suspendă construcţia conductei de gaz rusesc South Stream, ca răspuns la solicitările Uniunii Europene şi ale SUA. În contextul unei crize care tinde să se detensioneze, cu Ucraina, Rusia deţine încă un control relativ asupra pieţelor europene de energie, ţinând practic captive câteva ţări şi făcând Europa să depindă de exporturile sale de gaz. Senatorii americani au vorbit la Gândul despre necesitatea Europei de a sparge monopolul energetic rusesc şi de a reduce dependenţa de gazul rusesc, pentru a putea astfel să existe o reacţie unitară de securitate la agresiunile Rusiei. „Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”, a spus republicanul John McCain. Reacţia Europei nu este atât de palidă pe cât pare, fiind pierdută în birocraţia de la Bruxelles: UE a accelerat recent cursa pentru scăderea acestei dependenţe, iar gestul Bulgariei, ţară care importă aproape 90% gaz rusesc, dă o gură de aer Europei şi o lovitură dură proiectului-fanion al Gazprom.Bulgaria a anunţat duminică după-amiază că suspendă pe termen nedefinit lucrările la conducta de gaz South Stream, controlată de Rusia şi care ar urma să aducă gazul rusesc către pieţele europene, ocolind Ucraina. Decizia vecinilor noştri vine ca urmare a cererii Comisiei Europene de a investiga dacă acest contract respectă reglementările privind concurenţa şi monopolul energetic. UE este îngrijorată că acest contract a fost acordat ruşilor fără să existe o licitaţie publică, iar proiectul conductei South Stream pare să contravină directivelor europene, care spun că o conductă trebuie să fie deschisă mai multor furnizori, pentru a exista concurenţă şi diversitate a resurselor.

Totodată, SUA şi-a exprimat nemulţumirile legate de faptul că firma care urmează să construiască tronsonul South Stream în Bulgaria – Stroytransgaz –, este o subsidiară Gazprom, deţinută de oligarhul rus Ghenadi Timcenko, un apropiat al lui Vladimir Putin şi care se află pe lista de sancţiuni a Washingtonului, deschisă ca urmare a anexării Crimeei de către Rusia şi a destabilizării estului Ucrainei.
“Am decis oprirea construcţiei. În funcţie de consultările cu Burxelles-ul, vom decide cum va evolua lucrarea”, a declarat premierul Bulgariei, Plamen Oreşarski. continuare »

Torţionarul Alexandru Vişinescu a fost trimis în judecată de Parchetul General fiind acuzat de crimele comise în perioada când a condus penitenciarul de la Râmnicu Sărat unde a instituit un regim de teroare căruia i-au căzut victime deţinuţii politici, au declarat pentru Gândul surse judiciare, informaţia fiind ulterior confirmată de Ministerul Public. Fostul călău comunist este acuzat şi va ajunge în faţa instanţei pentru crime împotriva umanităţii. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc(IICCMER), instituţia care a sesizat Parchetul, a descoperit că Vişinescu s-ar face vinovat de moartea a 12 deţinuţi politici. În premieră în România, Gândul a prezentat anul trecut, profilul complet al fostului comandant al închisorii comuniste de la Râmnicu Sărat, în cadrul campaniei derulate în parteneriat cu IICCMER. Alexandru Vişinescu a fost comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii în care a sfârşit, în urma torturilor, şi liderul ţărănist Ion Mihalache.

Gândul a publicat,anul trecut, pe 30 iulie, în cadrul unui proiectmedia în premieră pentru România, derulat în parteneriat cu IICCMER, profilul complet al torţionarului Alexandru Vişinescu, fost comandant al închisorii comuniste de la Râmnicu Sărat. La aceeaşi dată, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a cerut Parchetului începerea urmăririi penale împotriva torţionarului, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. continuare »

Este evident că nu întâmplător au creat acest model pentru mingea oficială de la Cupa Mondială de Fotbal din Brazilia. Aceste vremuri sunt sub pecetea satanismului, a dușmanilor lui Hristos. Astfel s-au asigurat că zilnic miliarde de oameni vor privi și vor aplauda cum este batjocorită Sfânta Cruce prin fiecare lovitură de minge. Poate nu sunt toți jucătorii conștienți de acest lucru, dar cei care sunt creștini (ortodocși) ar trebui să refuze acest model de minge… probabil nu o vor face.

Citate ale unor oameni celebri, respectaţi de întreaga omenire ridică multe semne de întrebare. Teoriile conspiraţiei cu privire la viruşii concepuţi în laborator pentru decimarea omeniri ar putea fi adevărate dacă ar fi să considerăm ca adevărate vorbele acestor oameni.

Roosevelt, Grobaciov, Kissinger, Rockeffeler sau chiar Bill Gates au făcut mai multe declaraţii îngrijorătoare, care au fost cuprinse într-un material cel puţin interesant.

Declaraţiile oamenilor care conduc lumea:

“Graviditatea ar trebui să fie o crima împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare” –  David Brower, directorul executiv Sierra Club.

“Societatea nu face nicio afacere, dacă permite degeneraţilor să-şi perpetueze specia” – Theodore Roosevelt

“O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală” –  Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon.

“Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ” –  Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie. continuare »

Care e primul lucru care vă vine în minte când vă gândiţi la părintele Justin Pârvu?

Forţa sa. Avea o forţă extraordinară, a fost cu adevărat puternic. Nu era un om simplu, ci un om foarte citit, cunoscător a toate lucrurile, foarte priceput. Părintele Justin a venit la Petru Vodă în toamna lui ’91. Pe atunci locul era pustiu, şi-a petrecut iarna ’91-’92 într-o chiliuţă de scânduri de doi metri, în care bătea vântul printre şipci. Singurul care i-a ţinut companie a fost un dulău ciobănesc, alb, cu numele Bălan. Apoi, din primăvară, au început să apară părinţii călugări şi să pună bazele obştii. Eu am venit în toamna lui ’92 şi am avut şansa să-l am în preajmă mai bine de două decenii. Era o bucurie să fii alături de un astfel de Om.

Dincolo de bândeţe, cât de dur era părintele Justin?

Cum să nu fie?! Dur a fost şi Mântuitorul: „Du-te şi fă şi tu asemenea“. Noi vedem lucrurile destul de greşit. A fi dur înseamnă a nu accepta compromisuri, a nu accepta să te laşi rănit, a arăta siguranţă celor din jur, a prezenta aşa, ca un fel de sclipire de putere. Nu-i nimic rău în a fi dur.

Duritatea părintelui Justin nu era goală, era o duritate în iubire. Iubirea înseamnă totala părtăşie cu cel de lângă tine.

În ce mod v-a schimbat părintele Justin perspectiva asupra ortodoxiei?

Părintele Justin a fost închis mulţi ani la Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi la Aiud, a făcut muncă silnică în minele de la Baia Sprie. Părintele mi-a adus înţelegerea a ceea ce au suferit cei din închisori şi a suferinţei transformate în martiriu. Până a ajunge în Petru Vodă, cunoştinţele mele despre prigoană erau foarte pale.

Alături de părintele Justin am înţeles cu adevărat ce înseamnă Biserică luptătoare. continuare »

15 iunie 1889 – 15 iunie 2014

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie”. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche… Totodată, unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale. Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va avea până la sfârşitul vieţii.

Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator.

“Sunt un om urât şi temut”

În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România, prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali. Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal), dar şi chestiunea spinoasă a invaziei evreieşti în Moldova. Iată de ce poetul nepereche devenise o problemă internaţională.

În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu, deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”. Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Grea epoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos, unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativă a discuţiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=wEc2BGVJwaA]

Să nu uităm acele zile însângerate. Să nu uităm morţii căzuţi atunci pentru Libertate. Să fim conştienţi că România nu-şi va reveni din marasm până când nu se va face dreptate celor ce strigă şi azi din morminte, părinţilor nemângâiaţi şi celor umiliţi.

Autorităţile au declarat că în zilele de 13-15 iunie 1990 au fost ucise 6 persoane, dintre care 4 împuşcate, peste 1000 rănite şi alte sute arestate. Sursele neoficiale atestă însă peste 100 de morţi şi mii de răniţi. Sute de cetăţeni au fost deţinuţi ilegal, zile la rând, la Măgurele, într-o cazarmă a fostei Securităţi. În săptămânile următoare, în cimitirul Străuleşti 2 au fost înumate zeci de cadavre, dintre care multe neidentificate. Autorităţile statului român nu au infirmat niciodată aceste cifre şi nu le-au putut combate prin argumente. Ministerul de Interne, SRI, Ministerul Apărării Naţionale nu şi-au asumat niciodată răspunderea atrocităţilor din acele zile. Nici un oficial nu a fost găsit vinovat pentru morţii şi răniţii din 13-15 iunie 1990.
Ion Iliescu a fost preşedinte al României timp de 10 ani (1990-1996; 2000-2004). Prin obstrucţii şi tertipuri ale autorităţilor, atât el cât şi ceilalţi coordonatori ai represiunii din 13-15 iunie  1990, au rămas nepedepsiţi, anchetele penale nefiind încheiate nici în ziua de azi. AU TRECUT 24 DE ANI…

Glorie eternă tuturor luptătorilor anticomunişti.

– FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI –

Avorturile la cerere, refuzate de mai mulţi medici la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi, din considerente religioase

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi şi-a închis porţile pentru avorturi. Secţia rămâne închisă pentru reamenajare până la toamnă, dar există medici în secţie care au anunţat că nu vor să mai facă chiuretaje nici după finalizarea lucrărilor, motivând că ei trebuie „să aducă viaţă, nu să o ia”.

Potrivit conducerii maternităţii, mai mulţi doctori şi-au exprimat refuzul de a realiza intervenţii de întrerupere a sarcinii la cerere, chiar şi după redeschiderea secţiei. Sunt exceptate cazurile în care, din motive medicale serioase, sarcina trebuie oprită din evoluţie.

„Atunci când vom redeschide secţia vom vedea exact cine va vrea să facă avorturi şi cum le vom mai face”, a declarat miercuri Maria Stamatin, director medical al spitalului, citată de Mediafax.

Este vorba despre convingerile religioase ale respectivilor medici, opţiuni care îi împiedică să intervină prin astfel de proceduri. „Sunt medici care, la o anumită vârstă, refuză să mai facă avorturi la cerere. (…) Fiecare îşi reconsideră starea în funcţie de opţiunile religioase şi sunt o serie de medici care nu vor mai face astfel de proceduri. Și nici nu ai cum să îi obligi, fiindcă obstetricianul trebuie să aducă viaţă, nu să o ia, ori un avort înseamnă a ucide”, a spus Maria Stamatin.

Lucrările de modernizare a maternităţii au început în urmă cu patru ani şi s-au încheiat săptămâna trecută, costurile ridicându-se la peste 27 de milioane de lei. În corpul principal se desfăşoară încă lucrări de finisare.

În tot acest timp, Clinica de Obstetrică, din care face parte şi secţia de avorturi, a funcţionat provizoriu într-un alt corp al maternităţii.

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi este cea mai mare unitate de acest tip din ţară. Anual, în saloanele unităţii se întâmplă peste 6000 de naşteri.

| digi24

Papa Francisc a ajuns duminică după amiază la Ierusalim, unde a avut loc momentul cheie al pelerinajului său de trei zile la Locurile Sfinte: întâlnirea cu patriarhul ecumenist de Constantinopol, Bartolomeu, la 50 de ani de la “îmbrățișarea” apostată dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Atenagora, când s-a îndrăznit a fi ridicată anatema de la 1054 contra papistașilor, care s-au despărțit de Biserica lui Hristos prin erezia filioque. De data aceasta, întânirea dintre cele două căpetenii a dus la un alt pas spre apostazia cea mare: angajamentul pentru împărtășirea în comun. Iată mai jos, în traducerea de la radio Vatican, declarația comună a celor… doi:

Declarația Comună semnată de papa Francisc și patriarhul Bartolomeu la sediul Delegației Apostolice de la Ierusalim.

1. Asemenea veneraților predecesori, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Atenagora, care s-au întâlnit aici la Ierusalim acum 50 de ani, tot astfel și noi, Papa Francisc și Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, am voit să ne întâlnim în Țara Sfântă, “unde Mântuitorul nostru comun, Cristos Domnul, a trăit, a învățat, a murit, a înviat și s-a înălțat la cer, de unde l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra Bisericii care lua ființă”. (Comunicatul comun dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, publicat după întâlnirea din 6 ianuarie 1964). Întâlnirea noastră prezentă, ce reprezintă o reuniune ulterioară a Episcopilor Bisericilor de Roma și de Constantinopol, fondate de cei doi frați Apostoli, Petru și Andrei, este pentru noi izvor de imensă bucurie spirituală și ne oferă ocazia de a reflecta asupra profundității și autenticității legăturilor existente între noi, rod al unui drum plin de har de-a lungul căruia am fost călăuziți de către Domnul, începând din acea zi binecuvântată de acum 50 de ani.

2. Întâlnirea noastră fraternă de azi este un nou și necesar pas pe calea spre unitatea la care doar Duhul Sfânt ne poate conduce: aceea a comuniunii în diversitatea legitimă. Ne amintim cu intensă gratitudine pașii pe care Domnul ne-a îngăduit să-i facem. Îmbrățișarea reciprocă dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, aici la Ierusalim, după multe secole de tăcere, a pregătit calea unui gest de o extraordinară valoare: înlăturarea din memoria și din mijlocul Bisericii a sentințelor de excomunicare reciprocă, din 1054. Au urmat schimburi de vizite la respectivele sedii din Roma și din Constantinopol, contacte epistolare frecvente și, succesiv, decizia Papei Ioan Paul al II-lea și a Patriarhului Dimitrios, ambii de venerată memorie, de a începe un dialog teologic al adevărului dintre Catolici și Ortodocși. De-a lungul acestor ani, Dumnezeu, izvor de pace și de iubire, ne-a învățat să ne considerăm unii pe ceilalți ca membri ai aceleiași familii creștine, sub un singur Domn și Mântuitor, Isus Cristos, și să ne iubim unii pe alții, încât să putem mărturisi credința în aceiași Evanghelie a lui Cristos, așa cum a fost primit de la Apostoli, exprimat și transmis nouă de Conciliile ecumenice și de Sfinții Părinți. Pe deplin conștienți că nu am atins obiectivul deplinei comuniuni, azi ne exprimăm din nou angajamentul de a continua să mergem împreună spre unitatea pentru care Cristos Domnul s-a rugat Tatălui “pentru ca toți să fie una” (In 17,21). continuare »

Ştiri vitale pentru români, tratate cu tăcere perpetuă

Atât media civilă, cât şi cea bisericească, cu mici excepţii, tac vinovaţi în continuare, atunci când este vorba despre chestiuni vitale, privind apărarea demnităţii persoanei umane sau a poporului român.

Recent, Curtea Europeană de Justiţie, a emis o hotărâre importantă, referitoare la legislaţia europeană, privind protecţia datelor personale, şi impune ţărilor, care au acceptat tehnologia biometrică fără graniţe, o revizuire a legislaţiei respective.

Iată hotărârea CEJ:

„Justiția europeană impune o revizuire a legislației europene privind datele personale” marţi, 8 Apr 2014, 19:35, în:

„Justiția europeană a impus marți o revizuire a legislației europene privind păstrarea datelor cu caracter personal utilizate în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, considerată necesară însă disproporționată și prea intruzivă, informează AFP.

Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a declarat ‘invalidă’ directiva privind păstrarea datelor cu caracter personal, estimând că ‘reprezintă o ingerință de o amploare și gravitate particulară în drepturile fundamentale privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal’ și a cerut ca ‘această ingerință să fie limitată la minimul necesar’. Tehnologia RFID nu se justifică, privitor la persoana umană! continuare »

UPDATE: VIDEO: mitr. cretan Teofan decide îngroparea sfintelor moaște întregi ale P. Gh. Calciu Dumitreasa și zice că va face la fel și în cazul Părintelui Justin Pârvu

Materialul de faţă aştepta de ceva vreme să fie scris şi publicat. Până la urmă, decizia a venit în ziua de Sf. Gheorghe, odată cu contemplarea, pe Facebook, a unei fotografii în care pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa apare alături de promoţia 1976 a Seminarului Teologic din Bucureşti (pentru cine nu ştie cine a fost pr. Calciu, vezi: ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa). Peste doi ani, părintele avea să fie arestat pentru cele „Şapte cuvinte către tineri”, mărturisitoare de Hristos, într-o lume subjugată de către un regim tiranic, ateu.

Textul meu exprimă un punct de vedere asupra unei istorii pe care o găsesc (cel puţin) halucinantă. Oricine este liber să fie de acord, după cum oricine este liber să nu fie de acord cu observaţiile şi cu concluziile mele, pe care, însă, la rândul meu, sunt liberă să le exprim.

La sfârşitul anului trecut, trupul părintelui Gheorghe Calciu, descoperit cu aspect de sfinte moaşte (întregi), păstrat şi după citirea rugăciunilor arhiereşti de dezlegare (vezi observator.tv/social/razboi-pe-trupul-parintelui-gheorghe-calciu-114232.html ) a fost re-îngropat sub pretextul dorinţelor familiei şi mai ales sub cel al unui „testament” (datat 28 octombrie 2006, vezi Parintele Calciu. Scrisorile testament catre Parintele Justin Parvu) care ar fi aparţinut părintelui.

Curios este că:

„Testamentul” din 28.10 concurează un alt document (datat 12 noiembrie 2006, aşadar posterior celui din 28.10, vezi rostonline.org/rost/dec2006/pr-calciu.shtml), ambele conţinând (şi) dispoziţii privind îngroparea părintelui. O comparaţie între cele două texte poate, însă, lesne conduce la ideea că ele nu aparţin uneia şi aceleiaşi persoane.

Dacă analiza este ajutată şi de o alăturare a „testamentelor” cu alte texte aparţinând pr. Calciu (vezi, d. ex.: Parintele Gh. Calciu: Prefer sa mor aici fara niciun compromis pagină din care se ajunge şi la alte materiale, precum şi textele disponibile la parintelecalciu.wordpress.com/) „testamentul” din 28.10 devine din ce în ce mai suspect de a aparţine mai degrabă vreunui redactor de texte protocolar-fariseice de prin vreo cancelarie, sau altcuiva cu “abilităţi” similare, decât părintelui Gheorghe.

Cuvintele pr. Gheorghe Calciu se supun în mod constant unuia şi aceluiaşi stil, coerent, limpede, ferm, lipsit de orice falsetto curtenesc (după cum era şi omul). Testamentul din 12. 11 cadrează şi el cu acest stil. Cel din 28.10 nu, arătând mai degrabă a fabricaţie care, în încercarea de a imita stilul pr. Calciu, a eşuat izbitor într-un produs de „poetică de curte” adaptată nişei ecleziale (se poate presupune că autorul real al textului nu a avut cum să-şi iasă din propria piele).

Pentru cei care vor aduce observaţia că aceste comentarii ale mele pot fi (des)calificate ca pur subiective, adaug nişte detalii: continuare »

Aflu de la doamna Măriuca Vulcănescu, fiica unuia dintre cei mai strălucitori intelectuali interbelici români – Mircea Vulcănescu (născut în 1904, în București – decedat în 1952, în închisoarea din Aiud) – despre o enormitate: intenția de a se demola, ca urmare a unei reclamații din partea cuiva, statuia gânditorului căruia potrivniciile istorice nu i-au lăsat timpul necesar transpunerii în realitate a planurilor sale grandioase…

Nici șase luni n-au trecut de la inaugurarea statuii sale amplasate în preajma locuinței familiei Vulcănescu, anume pe strada Popa Soare, nr. 13, că ea a și intrat în vizorul distructiv al cuiva căruia i-o fi creat, probabil, insomnii!

Mă întreb al cui somn să-l mai deranjeze oare Mircea Vulcănescu? Cumva pe acela al (urmașilor) torționarilor de la Aiud?…

Fac apel la rațiunea celor care conduc vremelnic destinele culturii române, la autoritățile locale, în special la primarul Neculai Onțanu, să nu ia în seamă reclamația nefondată referitoare la demolarea statuii lui Mircea Vulcănescu, deoarece acesta n-a fost antisemit, ci un creștin ortodox patriot, discipol al profesorului Dimitrie Gusti, autor al unei monumentale opere abia recent puse la dispoziția publicului larg (a se vedea ediția în două volume însumând aproape 3000 de pagini îngrijită de Marin Diaconu și prefațată de academician Eugen Simion, apărută în colecția „Opere fundamentale” a Fundației Naționale pentru Știință și Artă din cadrul Academiei Române, în 2005).

Să medităm la îndemnurile de o tulburătoare actualitate ale lui Mircea Vulcănescu: Există o Românie pe care trebuie s-o regăsim cu orice preț. România românilor. România viziunii românești. Ea singură contează. (Există o Românie…, în op. cit., vol. I, p. 953).

Să ne recunoaștem și să ne cinstim valorile măcar post-mortem!

Prof. Mihai FLOAREA

Vă rugăm să semnați Petiția inițiată împotriva demolării statuii Mucenicului Mircea Vulcănescu.

Un nou protest faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice se anunţă în acest sfârşit de săptămână. Potrivit organizatorilor, duminică, 6 aprilie, vor avea loc mitinguri și marșuri în peste 60 de localităţi din ţară, dar şi în oraşe din străinătate.

| stiri.tvr.ro

Expansiunea Rusiei nu poate fi oprită prin niciun artificiu diplomatic al Occidentului. Nici cel militar nu ar avea succes. Rusia vrea acum graniţă cu UE şi acces la Marea Neagră şi gurile Dunării. Ar face orice în numele apărării ruşilor din fostele teritorii URSS, oriunde s-ar afla ei. Europei îi rămân doar glasul tribunelor politice şi gângurelile diplomaţilor. România are, însă, oportunitatea de a-şi întregi teritoriul. Republica Moldova poate deveni parte a României! Aderarea Moldovei la UE nu este fezabilă, câtă vreme procedura, chiar şi accelerată, poate dura luni sau chiar ani. Singura şansă de a salva Moldova în acest moment este alipirea la România, pentru ca în acest fel, să beneficieze de protecţia NATO.

Planul Rusiei, graniţă la Nistru

Vladimir Putin încearcă să recupereze cât mai multe dintre teritoriile care au aparţinut Rusiei la un moment dat. Planul lui Putin este o cât mai mare expansiune înspre România, însă ţara noastră este membră a Uniunii Europene şi a NATO, ceea ce îl pune pe preşedintele Rusiei într-o mare dificultate, deoarece o luptă pentru România ar însemna o luptă cu toate statele membre NATO. Ca atare, Putin s-ar mulţumi, cel puţin deocamdată, cu alipirea Transnistriei, a părţii de jos din Ucraina, astfel încât să aibă graniţa pe Nistru, cu acces la Marea Neagră. Acest acces i-ar permite lui Putin să domine Europa şi, implicit, România, din punct de vedere al resurselor economice. Astfel, exploatarea resurselor de petrol din Marea Neagră ar fi controlată de Rusia, având o poziţie dominantă inclusiv pentru transportul pe Marea Neagră. continuare »

AVERTIZARE

Azi, 1 aprilie 2014, intra in vigoare Legea care prevede cartea de identitate electronica biometrica si asa numita carte de identitate simpla care va contine suportul de memorie – cip – de identificare pentru cardul de sanatate. Este evidenta, asadar ca nu avem nici o alternativa pentru a obtine o carte de identitate – fara cip!

Singurul lucru pozitiv in cazul acestei Legi este ca nu ne mai obliga pe toti- chiar si pe cei cu documentele in termenul de valabilitate – sa le schimbam!!

Revoltator este ca apelurile, memoriile adresate Ministerului de resort, prim ministrului Romaniei, fiecarui parlamentar in parte, precum si prezenta societatii civile – 46 de ONG-uri – prin Asociatia pentru Libertatea Romanilor al carei invitat in comisiile de specialitate ale Parlamentului am fost si eu, au ramas fara nici un ecou, ca si cum noi nici nu existam!

Ce se poate face acum:

La nivelul Serviciilor comunitare de evidenta persoanei se recomanda sa stam linistiti intrucat nu au primit aparatura si instructiunile pentru noile carti de identitate. Astfel de asigurari am primit si la introducerea noilor premise de conducere care au plasat cod de bare pe numele nostrum – si s-a dovedit cu totul altceva ulterior!

Mare atentie, Hotararea de Guvern publicata pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne in data de 26 martie 2014, prevede ca acestea se vor emite la nivel centralizat. Aceasta presupune ca datele si preluarea imaginilor se vor face cu aceeasi aparatura care exista si in prezent, la sediul Serviciilor locale dar, cartea de identitate va veni de la Bucuresti, ca si in cazul permiselor si pasapoartelor biometrice.

Avem toate motivele sa fim vigilenti si sa nu credem ceea ce ni se prezinta oficial. Sfatul meu este ca cei care sunt obligati sa isi preschimbe buletinul si nu doresc noul tip de carte de identitate – nici asa zisa carte simpla, c suport de memorie pentru cardul de sanantate – sa fie atenti la formatul documentului care li se va inmana dupa depunerea cererii de preschimbare/eliberare pentru minorii de 14 ani.

In cazul in care va fi de alt tip decat in prezent sa il refuze, adica sa nu semneze de primire si sa depuna cererea denumita plangere prelabila pe care o va adapta fiecare la situatia personala.

Dupa un termen de 30 de zile in care nu se va primi nici un raspuns sau va fi un raspuns negativ, persoana interesata va actiona in instanta de contencios administrativ.

Un model de cerere de chemare in judecata, la acel moment va circula pe internet, conceput de avocati, cu indicatiile necesare, costul este taxa judiciara de timbru de 50 de lei si fiecare se poate reprezenta singur daca nu isi permite un avocat. continuare »

Eufratul seaca, Irakul sufera. Debitul Eufratului este considerabil mai mic fata de alti ani, din cauza politicilor privind apa ale Turciei si Siriei, a secetei din ultimii doi ani, dar si din cauza folosirii necorespunzatoare a resurselor de catre Irak. Oficialii cred ca, in viitorul apropiat, acesta s-ar putea reduce chiar la jumatate. Scaderea debitului acestuia a dus la naruirea a numeroase ferme aflate de-a lungul lui, a saracit pescari si a dus la abandonarea oraselor de pe malurile sale, fermierii mutandu-se la oras pentru a cauta de lucru. Seceta a cuprins tot Irakul insa. Astfel, in zona nordica, de obicei scaldata de precipitatii bogate, culturile de grau si orz sunt cu 95% mai reduse decat de obicei iar palmierii si livezile de citrice din est au fost deja distruse de arsita. Nivelul precipitatiilor a fost scazut pe parcursul ultimilor doi ani, lasand rezervoarele goale, iar oficiali americani au prezis ca productia de grau si orz va fi cu putin peste jumatate fata de cea de acum doi ani, in contextul in care Irakul era odata cel mai mare exportator de cereale din lume, scrie Campbell Robertson intr-un reportaj pentru The New York Times, citat de HotNews.

NOTA:
Probabil că mulţi dintre voi aţi citit cartea Apocalipsei şi profeţiile cu privire la râul Eufrat şi viitorul război mondial numit “Armaghedon”. În afară de aceasta există mai mulţi părinţi înduhovniciţi care luminaţi de harul lui Dumnezeu au făcut tâlcuiri la Apocalipsă descoperind multe dintre tainele cuprinse în versetele din “Apocalipsă”. Unul dintre aceşti minunaţi părinţi este Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul un monah aghiorit cu viaţă sfântă care a vieţuit în Sfântul Munte Athos. Mulţi pelerini care l-au vizitat pe Părintele Paisie l-au întrebat despre ce va fi în vremurile de pe urmă dacă noi trăim acele vremuri, cele scrise la Apocalipsă, cerându-i sfatul şi în multe alte probleme cu care se confruntau. Părintele fiind un adevărat trăitor întru Hristos, nu odată, a răspuns nedumeririlor celor cel căutau pentru sfat. Aceste îndrumări ale părintelui fiind descoperite de la Duhul Sfânt sunt de un real folos duhovnicesc. Unele dintre acestea s-au tipărit în cărţi care apoi au fost publicate iar altele s-au transmis de la un credincios la altul prin viu grai.
În cele ce urmează vom reda câteva profeţii ale părintelui Paisie, dar înainte de aceasta vom încerca se dezbatem un alt eveniment care este strâns legat de ceea ce a profeţit părintele.
Mai exact despre ce este vorba….În Turcia de mai mulţi ani a fost pus în aplicare proiectul Anatoliei de Sud-Est(GAP). Acest proiect îşi propune să transforme radical conditiile în aceasta regiune, prin crearea unui vast sistem de irigare. Este printre cele mai mari proiecte din Europa si unul dintre cele mai importante din lume. GAP acopera 13 proiecte incluzand 22 de baraje, 19 hidro centrale electrice de-a lungul Eufratului dar si de-a lungul Tigrului plus un canal de irigare lung de 630 de kilometri. În afară de asta, proiectul mai cuprinde investiţii în infrastructura rurală şi urbană, agricultură, transporturi, industrie, educaţie, sănătate, locuinţe şi turism. continuare »