† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Agatanghel trăia la 1273 în insula Rhodos. Pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu i-a făcut nişte descoperiri. Şi el reprezintă viziunea pe care a avut-o, începând cu Renaşterea, despre care spune că în perioada aceea oamenii se vor întoarce la antropocentrism. Trupul omului a devenit atunci beatificat – în toată creaţia Renaşterii vedem această frumuseţe a trupului omenesc expusă la stadiile cele mai grandioase, un fel de infuzie păgână în creştinism care a dus la această idealizare a trupului, încă stăpână în Apus, până astăzi, în forma de gândire catolică – satisfacţia vieţii pământeşti; toţi sfinţii, Maica Domnului, Dumnezeu chiar, sunt prezentaţi în frumuseţea aceasta trupească, spre deosebire de Bizanţ, care sublimează trupul, îl transfigurează. Trece Agatanghel şi ajunge la revoluţia de la 1789, marea revoluţie franceză, pe care o prezintă ca momentul în care oamenii înlocuiesc Raţiunea Divină ca subiect de adoraţie, cu raţiunea omenească. Aşa s-a şi întâmplat, zeiţa raţiunii a fost arborată ca simbol al acestei revoluţii. Şi lasă să se înţeleagă că degringolada va duce la nişte stări de degradare extraordinară a vieţii spirituale europene. Ajunge la revoluţia de la 1848. (În proorocie erau aceşti ani înscrişi ca ani exacţi.) Şi după ce vorbeşte despre revoluţia de la 1848, începerea descompunerii marilor imperii, ajunge la 1920, la constituirea statelor naţionale. Ce m-a impresionat în mod deosebit a fost ceea ce spunea despre Ţara Românească:
„În vremea aceea, (1920) va apare în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la gurile Dunării, sau ţara Lupului, va apare Fiul Omului încins cu sabia de arhanghel. Acesta va face o organizaţie numita Legheon, iar membrii acestei organizaţii vor fi persecutaţi, vor fi închişi, omorâţi la răspântii de drumuri, mulţi vor fugi peste hotare persecutaţi fiind de capul statului şi de poporul vrăjmaş lui Dumnezeu. Şi în timpul acesta tot poporul acesta de pe Carpaţi şi alte popoare vor intra în mare suferinţă, dar după o vreme, Maica Domnului şi Sfântul Ioan va aduna sângele lor în potire şi se va prezenta cu el în faţa tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Maicii Sfinte, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe”. Fraţilor, noi suntem obiectul acestei minuni! Ne cutremurăm gândindu-ne de atenţia care ni s-a dat, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru rugăciunile Maicii; e un dar special pe care Maica Domnului îl face neamului nostru, să mijlocească la Fiul ei rugăciuni pentru noi, pentru condiţia noastră. Noi am fost obiectul acestei minuni, pe noi ne-a scos Maica Domnului din închisoare! Şi socotesc eu că nu ne-a scos la întâmplare. Deci până la eliberarea noastră noi am putut să urmărim împlinirea acestei proorocii care este pe 700 de ani, 1273-1973. Rămâne să se împlinească această ultimă parte a proorociei, care continuă: „Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor”, şi aici noi ne-am cutremurat. Iată deci misiunea neamului nostru, iată harul pentru care Maica Domnului a intervenit. Noi nu suntem decât nişte mărturisitori; din punct de vedere biologic suntem terminaţi, dar din punct de vedere spiritual avem datoria de a lăsa nişte mărturii pentru generaţiile care ne urmează, şi dumneavoastră, care sunteţi tineri, vă revine o misiune extraordinară, şi trebuie să vă pregătiţi foarte serios pentru acest act de jertfă pe care va trebui să-l prestaţi în faţa lumii întregi. Dacă noi am avut misiunea să mărturisim aici, deşi în toată lumea s-a răspândit despre aceasta, dumneavoastră va trebui să preluaţi această ştafetă pe plan mondial, şi iată, zic eu că bătălia deja a început. Orice minune este contestată, pentru că mărturisitorul nu vorbeşte de la sine, el este un investit haric şi săvârşeşte un act de continuitate. Niciodată apostolii, mai pe urmă ucenicii lor, şi episcopii şi preoţii, nu s-au auto-investit; ei au primit investitura invocându-se asupra lor harul special al preoţiei. Când Dumnezeu alege, rânduieşte mai bine zis, ca cineva să realizeze şi din punct de vedere social o lucrare în planul istoric, îl pregăteşte încă din pruncie, în chip potenţial el posedă nişte daruri pe care le dezvoltă, îşi dă seama de ele, le face să ajungă la formele cele mai înalte, şi putem să ne dăm seama de ce toţi care au fost pe linia aceasta a mărturisirii, de ce n-au cedat în faţa tuturor adversităţilor şi adversarilor, văzuţi şi nevăzuţi: pentru că aveau conştiinţa misiunii pe care trebuiau să o îndeplinească. Şi fără intenţia de a denigra sau minimaliza meritele altora din punct de vedere intelectual, artistic, organizatoric; toate acestea, dacă nu sînt puse în slujba adevărului pe linia descendentă, servesc altcuiva. Dumnezeu nu ia darurile cu care ne-a investit, dar tu le oferi altcuiva. Şi atunci tot ce ţi-a dat Dumnezeu se întoarce împotriva ta. Noi avem certitudinea că nu suntem înafara harului pentru faptul că ori de câte ori am făcut această mărturisire a adevărului ni s-au opus cei care n-au putut să-şi justifice actele pe care le-au săvârşit. În numele cui vorbesc ei? Domnul Trifan avea un cuvânt: “cui slujeşti”? După martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, creştinii s-au răspândit şi au trecut dincolo de hotare, propovăduind Evanghelia. Deci această risipire determinată de prigoana care începuse, a făcut să se împânzească lumea cu cuvântul Adevărului, a fost o împrăştiere a seminţei, vântul care a purtat pe aripile lui polenul pentru a fecunda şi celelalte suflete să rodească în Hristos toate neamurile.

Îndrăznesc, fără intenţia de a-l jigni pe marele nostru Petre Ţuţea, să spun un lucru care pare puţin contradictoriu faţă de ceea ce a afirmat el. El a spus că „istoria reprezintă paşii lui Dumnezeu pe pământ”. Ar fi foarte bine dacă ar fi aşa. Dar observăm că aceşti paşi nu sunt întotdeauna la înălţimea dumnezeirii; oare calcă Dumnezeu strâmb? Ca metaforă, e frumos ce spune Ţuţea, dar mi se pare că din punctul de vedere al adevărului, istoria ar fi altceva, ar fi răspunsul lui Dumnezeu la atitudinile noastre. Deci Dumnezeu nu intervine în actul libertăţii voii noastre, noi facem ce vrem. Dacă intrăm în concordanţă cu Voia Lui, atunci şi pasul nostru se înscrie în pasul Lui, dar dacă nu, atunci pasul strâmb l-am făcut noi, Dumnezeu rămâne drept în judecăţile Lui. Deci istoria ar fi, după părerea mea, reflectarea atitudinii noastre din planul acesta imanent, în planul transcendent. De aceea pentru omul politic este cea mai mare nenorocire în momentul când îşi închipuie că el, pentru el, pentru comunitatea lui naţională, ar putea face altceva spre binele ei decât ar vrea Dumnezeu. De aceea, actul politic trebuie să concorde cu actul moral, cu actul spiritual. Dacă iese din această concordanţă, atunci istoria este o tragedie. Şi la acest act de conştiinţă, cea mai mare contribuţie o au pedagogii. Dacă învăţătorul nu are conştiinţa că ceea ce predă el ucenicului, elevului, va determina în acesta o poziţie pro sau anti hristică, dacă nu are această conştiinţă pedagogul, el va provoca o serie întreagă de nenorociri, zidind în sufletul acestuia libertinajul. Copilul trebuie îndrumat, trebuie educat de mic, de la ţâţă, să cunoască pe Dumnezeu şi să împlinească Voia Lui.
Importul cel mai mare este în actul cunoaşterii şi actul trăirii. Cunoştinţa simplă la sfârşit ne va acuza mai mult pentru că am ştiut şi n-am făcut. Împlinirea, măcar în parte, ne va îndreptăţi că măcar atât cât am cunoscut am împlinit. Mereu suntem datori pe planul împlinirii faţă de ceea ce cunoaştem, dar Dumnezeu are în vedere actul strădaniei noastre, al efortului nostru. Niciodată nu ajungem la starea cea mai înaltă, la împlinirea desăvârşită a cunoştinţelor despre Dumnezeu. Dar Dumnezeu completează, cu darul Lui, având în vedere strădania noastră, ceea ce ne-a lipsit. Şi pentru omul politic, chiar dacă n-a putut să facă întocmai ceea ce şi-a propus pentru împlinirea Voii lui Dumnezeu, dar măcar să se fi străduit să împlinească această voie, să nu ducă neamul în rătăcire. Să aducem neamul la Biserică! Atunci se liniştesc toate, şi vin şi celelalte binecuvântări: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.”

Cititi mai mult in numarul 5/2009 al revistei ATITUDINI

Pentru abonamente :

e-mail:
[email protected]
telefon:
0788 355 239

Din cuprins :

PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU, VOIEVODUL ORTODOXIEI ROMÂNEŞTI,Parintele Justin Parvu: Intreaga crestinatate este rastignita pe cruce, NU-MI PARE RĂU CĂ SUNT ROMÂN, CE FEL VA FI SEMNUL FIAREI?, Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, cheia anihilării terorismului internaţional, BISERICA ORTODOXĂ ŞI DOCUMENTELE ELECTRONICE, ACESTEA SUNT VREMURILE! SUNTEM SUPUŞI LA CERNERE!, NEAMUL ROMÂNESC SE VA RIDICA DIN NOU, PROOROCIE DESPRE ROMÂNIA, MARTIE MAGHIAR – O RANĂ PE TRUPUL ROMÂNIEI
… si multe altele.

Pentru credincioşi este foarte important de înţeles faptul că Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost în ziua a şasea a săptămânii, în ceasul al şaselea din zi şi că şase ore a ţinut calvarul crucii, de la hotărârea lui Pilat de a-L răstigni(ceasul al treilea- Mc. 15,25) până la ceasul al nouălea, când Şi-a dat duhul pe cruce(Mc. 15,33-37) . Nu poate fi întâmplător acest lucru, pentru că lucrurile şi judecăţile lui Dumnezeu nu au fost şi nu sunt săvârşite la întâmplare. Căci aşa precum Crucea Sa a fost înfiptă în dealul Căpăţânii, chiar deasupra mormântului lui Adam, având baza chiar pe craniul acestuia, pe care s-a scurs sângele cel de viaţă dătător al lui Hristos, aşa şi ziua şi ceasul le-a hotărât dumnezeiasca pronie ca un răspuns împotriva la cei trei de 6 ai diavolului.
De ce în ziua a şasea a săptămânii a hotărât dumnezeiasca înţelepciune să Se răstignească Domnul? Pentru ca să răscumpere, să reînnoiască şi să resfinţească tot ceea ce a pângărit diavolul din cele create de Dumnezeu în şase zile. Căci ştim că Dumnezeu a creat întreaga lume în şase zile, inclusiv pe om. Şi pe toate acestea le-a pângărit diavolul cu necurăţia sa, după cum s-a arătat mai sus în explicarea peceţii 666.
Stricăciunea diavolului, durerea şi moartea au pătruns în toată creaţia materială: pământul se strică cu tot ce este pe el, apa se strică cu tot ce este în ea, aerul se strică cu tot ce este în el. La fel şi cel care a fost hotărât de Dumnezeu ca stăpân al acestora- omul, se strică atât în plan material cât şi în plan spiritual.
De aceea, Sfinţitorul a toate a venit şi S-a arătat în lume, atât prin mărturia Sfântului loan Botezătorul, cât mai ales prin cea a Tatălui şi a Duhului Sfânt de la Botezul Domnului. Atunci s-au deschis cerurile şi aerul şi văzduhurile s-au sfinţit prin intrarea Mântuitorului în ele. Şi pământul, de asemenea s-a sfinţit, căci Mântuitorul „ pe pământ a vieţuit şi cu oamenii a petrecut”.
De ce în a şasea zi a săptămânii S-a răstignit Mântuitorul şi nu în prima sau în a doua sau în oricare alta? S-a răstignit în ziua a şasea a săptămânii pentru că în a şasea zi a creaţiei a fost făcut omul ca o încununare a ei şi ca cel mai important lucru din tot ce-a făcut Dumnezeu, purtând chipul şi asemănarea Creatorului său în sine. Pentru aceasta, în aceeaşi zi a săptămânii, în care a fost creat omul, trebuia să fie şi răscumpărat.
Putem înţelege ca un simbol al peceţii 666 şi pângărirea de către diavolul a tot ceea ce a creat Dumnezeu în cele şase zile. De aceea, nu socotim a fi întâmplătoare Răstignirea Mântuitorului în ziua a şasea a săptămânii şi-n ceasul al şaselea, ci înţelegem ceea ce arată Proorocul David în Ps.44, vers.7 „săgeţile Tale ascuţite sunt, Puternice în inima duşmanilor împăratului”. Ca nişte săgeţi ascuţite trimise direct în inima lui Lucifer şi a diavolilor lui, la ziua şi ceasul potrivit, căci aceştia sunt cu adevărat duşmanii împăratului întregii zidiri- Hristos Dumnezeu şi a împăratului pământesc- omul, care a fost pus stăpân peste toate de către Dumnezeu.
Şase ore au fost de la hotărârea dată de Pilat pentru răstignirea Mântuitorului până la moartea Sa pe Cruce.
Până în anul 375(379), Naşterea Mântuitorului era sărbătorită în ziua a şasea a lunii ianuarie. Dar, dat fiind faptul că în aceeaşi zi se sărbătorea şi Botezul Domnului, Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Dumnezeu, respectiv Sf. Grigorie de Nazianz şi Sf. loan Gură de Aur, au mutat sărbătorirea Naşterii în luna decembrie pentru ca cele două sărbători să fie distincte şi trăite în mod deplin de către creştini. In esenţă amândouă făceau cunoscută Arătarea Domnului în lume, dar semnificaţia fiecăreia era diferită.
*
Concluzia ce se trage din faptul că Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Duhul Sfânt au hotărât ca aceste două mari praznice să se sărbătorească în ziua a şasea, este că, precum Răstignirea a fost în ziua a şasea, tot astfel trebuia să fie Naşterea şi Botezul, pentru ca săgeţile lui Dumnezeu să străpungă întunericul şi răutatea diavolului şi să lumineze lumea şi întreaga zidire.
Şi sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului o avem tot în ziua a şasea. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că Schimbarea la Faţă a fost tot în jurul ceasului al şaselea din zi, socotind calea pe care a facut-o Mântuitorul cu cei trei Apostoli până la Muntele Taborului.
Domnul nostru Iisus Hristos distruge prin pătimirea Sa, pecetea diavolului din fiinţa omului şi dăruieşte pecetea mântuirii şi totodată arma împotriva puterii diavolului- Sfânta Cruce.
N-am vrea să se înţeleagă ca o forţare a sensurilor evenimentelor din viaţa Mântuitorului, ci dorim să facem înţeleasă rânduiala cea dumnezeiască şi nu la întâmplare a tuturor actelor săvârşite de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor şi pentru distrugerea împărăţiei întunericului, atât din om cât şi din zidire. Precum toate judecăţile şi lucrările lui Dumnezeu sunt arătate şi simţite prin Har şi simboluri, aşa şi lucrările răului sunt simţite şi realizate prin simboluri şi prin puteri drăceşti.

extras din 6 6 6, semnul şi pecetea satanei şi a lui Antihrist

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=qwqWs2Kljac]

In cadrul vizitei la manastirea Petru Voda, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost abordat de cativa monahi, in problema actelor electronice si a deciziei luate de sinod. IPS Teofan si-a exprimat nadejdea ca statul roman va da curs solicitarii sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane asupra alternativei pentru actele electronice si a zis ca isi doreste sa nu detina acte cu cip. Observam ca aceasta declaratie sufera mult fata de pozitia transanta a IPS Bartolomeu, insa cu durere o spunem ca atat poate mitropolitul Moldovei sau poate atat meritam noi. IPS sa a invocat problema unitatii dintre noi. Credem prin asta ca noi, credinciosii, trebuie sa fim suportul principal, care sa motiveze o atitudine de adevarat marturisitor si arhipastor din partea IPS Teofan. De aceea, lupta si misiunea in care suntem trebuie duse pana la capat, cu credinta ca desi “realitatea potrivnica” este asemeni lui “Goliat”, modelul lui David ne asigura izbanda si se proslaveste atotputernicia lui Dumnezeu.
In final, cei de fata au primit incurajarea si indemnul IPS Teofan de a actiona si vorbi mai departe privitor la problema actelor electronice, fapt ce reafirma statutul de “varf de lance” ce-l constitue manastirea Petru Voda in aceasta lupta, aprobat chiar de catre ierarhul locului.
Sa fim mai mult credinciosi, decat realisti, caci astfel lasam loc si pentru ajutorul de la Dumnezeu. David nu a fost realist in lupta cu Goliat.

PS : Se pare ca se contureaza si din partea ierarhilor, o luare de pozitie potrivnica acestui sistem antihristic ce se vrea instituit si in tara noastra. Sa-i intareasca Dumnezeu si sa se declare si impotriva ereziilor ce dau navala asupra Ortodoxiei. Avem nevoie de ierarhi marturisitori, tinand cont de sinodul pan-ortodox de anul acesta, proorocit ca fiind o lucrare a vrajmasului ce vrea sa distruga Ortodoxia.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PRpAAGI20bw]

Raspunsul PS Sebastian in legatura cu cipurile din pasapoarte extras din conferinta organizata de ASCOR Craiova in 7 Aprilie 2009.

AVERTISMENT : “Nu va inselati !” Moldova va avea soarta Romaniei daca nu veti invata din gresesile noastre. NU UNIUNEA EUROPEANA ESTE SOLUTIA !!! Ci UNIREA Moldovei cu Romania si iesirea Romaniei din UE !!! Este nevoie de un partid national ORTODOX pentru a infaptui aceasta !

A inceput asa : Protestele anticomuniste din Chisinau , 6-7 aprilie, 2009

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=_-e11W7NGtE]

Proteste cu victime la Chisinau

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=x3sUXNyTcrc] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MXwkODXizZk] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aMkGIVDPeq0]

Voronin in 2009 ca Ceausescu in 1989

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DG6TD4czf4o&feature=PlayList&p=7FA4965FE0F4FCE0&index=8]

Pentru unii politicieni, după cum au şi afirmat, combaterea peceţii diavolului 666 de că­tre credincioşi, este o superstiţie. Ei nu văd şi nu pot vedea în aceasta decât un număr şi nimic mai mult; dar, cu toată supărarea ce le-o vor provoca cele scrise, spunem că oameni materia­lişti fiind, inhibaţi în slavă deşartă, în bani şi în imoralitate, în afara sufletelor lor fiind, nu pot înţelege cele mai sus arătate. Sunt în afara Sfintei Scripturi, în afara Bisericii şi-n afara lui Dumnezeu, deşi zic că sunt creştini şi jură în faţa întregului popor cu mâna pe Sfânta Scrip­tură, pe care nici nu au citit-o, şi nici nu cred în ea. Sunt în afara ei şi-n afara Celui Ce este arătat de ea. Aceasta, pe care ei jură şi pe care, probabil o cred o superstiţie, arată cu atâta cla­ritate şi precizie de aproape două mii de ani, cum va fi şi ce va fi şi cum se vor pecetlui oame­nii cu pecetea lui Antihrist şi a satanei 666. Pentru ei este o superstiţie.

Ar trebui să creadă, măcar pentru faptul că arată atât de clar, chiar amănunţit, cum vor fi pecetluiţi oamenii pe mâna dreaptă şi pe frunte, aşa cum se intenţionează. Nu cred în glasul poporului credincios, care simte şi trăieşte primejdia, nici în glasul Bisericii, măcar de-ar crede în Sfânta Scriptură. Dar nu e de mirare că această Sfântă Scriptură, îi defineşte pe unii necre­dincioşi ca aceştia, suflete moarte în trupuri vii, împietrite şi închise în temniţa trupului putrezicios, de care pururea se îngrijesc, iar de suflet au şi uitat că-l mai au.

Cum vor putea să creadă unii ca aceştia în Sfânta Scriptură, când tind să legalizeze fără­delegea homosexualităţii? Dumnezeu pedepseşte cu foc din cer orgiile şi spurcăciunile, iar ei le legalizează. Au ajuns să găsească a fi firesc ceea ce este cu totul nefiresc, ceea ce este îm­potriva firii umane şi contribuie în mod direct la degradarea sufletească şi trupească a omului. Unii ca aceştia sunt o superstiţie şi o umbră pe pământul acesta, care va trece şi-n urma lor va rămâne ce a rămas şi-n urma lui Hitler, Stalin, Ceauşescu şi a altor necredincioşi.

Când privim la domnitorii credincioşi ai ţării noastre, cum au rămas în sufletul neamu­lui, vii şi nemuritori, pildă de credinţă prin dragostea lor faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de popor, spunem că n-ar fi meritat să vadă fărădelegile lumii moderne. Adică, să ruinăm totul, începând cu credinţa, de la suflet până la întregul tezaur moştenit în pământul acestei ţări.

N-am putea să categorisim pe toţi politicienii în felul acesta, căci mai sunt şi acolo oa­meni cu frică de Dumnezeu şi luminaţi de El, cu gând bun pentru popor şi interesele lui, dar sunt mulţi, care nu au nimic comun cu Dumnezeu şi cu societatea, nesuferind cu oamenii şi neducând împreună greutăţile lor, măcar că sunt aleşi de ei ca să-i reprezinte şi să le rezolve problemele ce ţin de statutul lor.

Necredincioşi, întunecaţi şi împietriţi sunt destui şi-n alte clase sociale, chiar şi spiritu­ale, care nu au „ochi de văzut şi urechi de auzit” glasul lui Dumnezeu şi al Bisericii, ci îşi văd viaţa numai prin prisma poftelor josnice ale trupului, fiind morţi cu sufletul. A încerca să le spui despre Dumnezeu şi despre Biserică, despre suflet şi despre viaţa veşnică, unor astfel de oameni, este asemenea cu a vorbi cu cele necuvântătoare. Dar ne rugăm Bunului Dumnezeu să-i lumineze şi să înţeleagă că poartă în ei Chipul raţional şi nemuritor dat de Dumnezeu şi trebuie să se ridice din această stare dobitocească, prin credinţă şi faptele credinţei.

Dorim şi ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-i acopere pe toţi credincioşii şi pe toţi oame­nii de cursele şi înşelăciunile diavoleşti, să-i lumineze şi să-i întărească pentru a cunoaşte dreapta credinţă, a mărturisi Adevărul aşa cum este arătat de Sfânta Scriptură şi de Sfinţii Pă­rinţi şi a nu primi nimic din ce este împotriva lui Dumnezeu şi împotriva oamenilor.

Dumnezeu şi Maica Domnului să ne ajute!

extras din 6 6 6, semnul şi pecetea satanei şi a lui Antihrist

Zilele trecute au fost multe neclaritati cu privire la forma si continutul tabelului pentru referendum. Cu toate ca am avut consultari si cu juristi, tabelul pe care l-am pus la dispozitie nu este cel mai corect SI EXISTA RISCUL DE A NU FI LUATI IN SEAMA. Domnul a randuit si tocmai in acest impas, am primit de la manastirea Petru Voda, tabelul oficial ce este folosit pentru un referendum de catre statul roman. Ne cerem iertare pentru eventualele probleme create, insa e bine ca stabilim acum, caci suntem la inceput, acest detaliu.

TABEL PENTRU REFERENDUM

PRECIZARE : Toate semnaturile stranse pana acum sunt la fel de importante ca si cele ce trebuie stranse de acum inainte. INSA ACUM TREBUIE O MOBILIZARE IN MASA A OAMENILOR, astfel incat sa strangem necesarul pentru organizarea unui REFERENDUM NATIONAL.

PENTRU CEI DIN STRAINATATE : completati cu datele din pasaport.

Acest mare conflict nu va putea fi aplanat, sau măcar limitat decât în duh creştin autentic. Numai în acest duh România poate şi este datoare să-şi ofere serviciile. Desigur, problema nu este deloc simplă din mai multe puncte de vedere. Întâi, pentru că părţile beligerante refuză parcă să vadă cauzele adevărate ale conflictului, care au deja o „tradiţie” de zeci de ani. Ce vor în fond „teroriştii” islamici? În esenţă, ca americanii să nu mai facă legea în ţările lor. Dar „americanii”? Să nu mai fie ţintă teroriştilor aşa cum s-a întâmplat de multe ori în ultimii ani, dar nici să piardă controlul în aceste ţări musulmane, cu deosebire în zona Orientului Mijlociu (se înţelege, controlul economic, politic, militar)… Am folosit mai sus ghilimelele pentru „terorişti” şi „americani”, întrucât nu prea se cunoaşte (sau puţini cunosc!) identitatea lor. Mai ales, nu se ştie cât de „americani” sunt cei care fac legile, atât în ţinuturile musulmane, cât în însăşi America…În consecinţă, actuala ripostă „americană” şi această „pedepsire” în care este târâtă, cu sau fără voie, nu urmăreşte de fapt alte interese ale aceloraşi americani, fără identitate precisă. Apoi, de cealaltă parte, segmentul fanatic şi fundamentalist al islamicilor, se pare că vrea să pună tot mai mult piciorul în teritorii creştine care
nu le-au aparţinut niciodată, în care au fost primiţi cu bunăvoinţă cândva, aşa cum s-a întâmplat cu unele zone din fosta Iugoslavie, iar acum se declară proprietari şi ridică moschei fără să ţină seama de nimeni şi de nimic. De aceea, este foarte greu, dacă nu cumva imposibil să ne dăm seama cine sunt teroriştii şi cine sunt cei terorizaţi de fapt. Acestei nebuloase i se adaugă şi o sumedenie de diversiuni, propagate şi alimentate copios de mass-media (inclusiv cea românească), cârmuită din umbră de comandanţi care dispun de fonduri fabuloase, cu care, în opinia lor, pot cumpăra orice, oriunde.
Căci este de-a dreptul grotesc, dar şi revoltător, să observi cum unele canale mass-media (atât radio-tv, cât şi ale presei scrise) se fac pur şi simplu că plouă în loc să spună lucrurilor pe nume, obiectiv, sine ira et studio, de teamă să nu fie acuzate, chipurile de xenofobism, antisemitism, etc. Mai degrabă, de fapt, de teamă să nu-şi piardă „mărinimoşii” finanţatori. (Apropo, de ce nu ar fi acuzate şi de „antiromânism”, în condiţiile în care prezintă, într-o proporţie excesivă, total nepedagogic, numai relele şi murdăriile din societatea românească?). Dar, cauza-cauzelor declanşării şi întreţinerii conflictelor, constă în faptul că, atât creştinii „americani”, cât şi „teroriştii” islamici, gândesc şi acţionează departe de duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Evident, trebuie să fim realişti şi să înţelegem că nici unii, nici alţii nu vor lua în seamă degrabă mesajul iubirii evanghelice, al toleranţei, al bunei-convieţuiri ş. a. Asta nu înseamnă însă, că nu trebuie proclamat, nu trebuie propus spre analiză, mai ales marilor puteri, ai căror şefi se declară creştini şi depun jurământul pe Biblie. Cu deosebire, nu avem dreptul să nu sperăm că într-o bună zi, printr-o fericită trezire a conştiinţelor, părţile beligerante vor recepta, în sfârşit, mesajul evanghelic. Aceasta trebuie să fie, credem, „oferta” României, ca de altfel a tuturor ţărilor creştine.
Nu culoare de zbor pentru bombardierele „americane”, sau promisiuni care în esenţă proclamă, la rândul său, pacea, facerea de bine, toleranţa, etc. E adevărat, nu la înălţimea Evangheliei, dar suficient cât adepţii lui să nu mai facă victime pentru a-şi cere şi apăra drepturile elementare.
În sfârşit, pentru ambele tabere (inclusiv pentru susţinătorii lor), trebuie notate spre luarea aminte două afirmaţii, cu valoare veşnică şi universală ale Mântuitorului:
1. „Cine scoate sabia, de sabie va pieri!” (Mt. 26:52);
2. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” (Mt. 5:9).

de Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa

articol preluat din numarul 5/2009 al revistei ATITUDINI

Pentru abonamente :

e-mail:
[email protected]
telefon:
0788 355 239

Din cuprins :

PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU, VOIEVODUL ORTODOXIEI ROMÂNEŞTI, NU-MI PARE RĂU CĂ SUNT ROMÂN, CE FEL VA FI SEMNUL FIAREI?, BISERICA ORTODOXĂ ŞI DOCUMENTELE ELECTRONICE, ACESTEA SUNT VREMURILE! SUNTEM SUPUŞI LA CERNERE!, NEAMUL ROMÂNESC SE VA RIDICA DIN NOU, PROOROCIE DESPRE ROMÂNIA, MARTIE MAGHIAR – O RANĂ PE TRUPUL ROMÂNIEI
… si multe altele.

In data de 31 martie 2009 legea pasapoartelor electronice cu date biometrice a fost avizata de Comisia pentru Administratie a Camerei Deputatilor. Sub conducerea deputatei PD-L Sulfina Barbu, sefa comisiei, si cu sprijinul sefului serviciului juridic al Directiei Generale a Pasapoartelor, Marica Marosan, avizarea legii nu a durat mai mult de cateva minute.

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-1900285691115381815&ei=WrHVSZbjBcWN-AafrMjYCg&q=camera+deputatilor&hl=en]

sursa : depindedenoi.ro

In data de 31 martie 2009, Katherine Albrecht a discutat la radio  despre introducerea în România a documentelor personale electronice cu micro-chip RFID. Invitat prin telefon, din România, a fost părintele John Downie de la Biserica Rusă din Bucureşti. S-a discutat despre faptul ca REFERENDUMUL este cea mai democrata solutie si noi trebuie sa cerem cu totii sa ni se dea posibilitatea de a ALEGE !

Totodata se intrevede posibilitatea ca dr. Katherine Albrecht sa vina in Romania si sa sustina campania ANTI-CIP prin emisiuni TV, dezbateri publice si actiuni informare.

Va invitam sa ascultati emisiunea si cine ne poate ajuta cu o traducere, va fi de mare folos pentru cei care nu inteleg engleza.

DOWNLOAD

Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !

Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’pamant.

Iubiţi fii ortodocşi,

Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.

Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la nici un partid politic, ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată înţelepciunea.

Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe ori minciună, au trădat astăzi pe fraţii lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului prin care se urmăreşte o înrobire atât a trupului cât şi a sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului nostru.

Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?

Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale, de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi comuniste, care s-a arătat ca o fiară spurcată ce nu suferea nici cuvântul Dumnezeu să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesupunere faţă de partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi: În închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?”. Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră? Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi? Nu se ruşinează în faţa mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi toţi vajnicii noştri voievozi şi conducători?

Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul: Să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea nouă acest testament al unei ţări creştine, libere. Avem dreptul să decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur de patru sute de mii de semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul acesta sunt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit, nu este decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu interese străine poporului nostru.

Cu toate că ne aflăm într-o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică poporului – nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului altar – adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3) Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.

Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale. Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură!

Am spus-o şi o repet: Atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa predată de însuşi Sf. Apostol Andrei, acea credinţă e moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a învăţat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s-au spălat pe mâini de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.

Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.

Ci mai degrabă să ne rugăm ca prin rănile Lui să se tămăduiască rănile noastre; prin sângele Lui să se curăţească sângele nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite de cei potrivnici; ca prin sfintele Sale mâine pironite de cei fărădelege să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum Însuşi a făgăduit.

Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin!

Arhim. Justin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă
1 aprilie, la prăznuirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca

SEMNATI IMPOTRIVA ACTELOR CU CIP si luati picatura de har de la Dumnezeu pentru a marturisi mai departe.

Tabelele cu semnaturi pe care le sa le aduceti personal la : Manastirea Petru Voda, Comuna Poiana Teiului, Judetul Neamt.

MATERIALE NECESARE PENTRU REFERENDUM :

APELUL PARINTELUI JUSTIN PÂRVU CHEMARE LA REFERENDUM
NOUL TABEL PENTRU SEMNATURI
FOAIE INFORMATIVA
UN NOU PLIANT
RUGACIUNEA IMPOTRIVA PECETLUIRII
AFIS PENTRU REFERENDUM

Cont Campanie

Fundația Petru Vodă
BCR Piatra Neamț
RO53RNCB0196 0277 8463 0002

Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze fratilor celor ce risipiti citeva clipe spre a citi si intelege cele ce urmeaza…
Dati-mi voie sa ma prezint in fata comunitatii voastre , a celor ce cu dreapta credinta vegheati vremurile acestea pentru a nu pierde pecetea Duhului Sfint si a va mintui. Ma numesc Narcis, sunt crestin orodox iar prin Bunavointa Domnului Iisus Hristos m-am intors in ultima vreme pe calea cea strimta care nadajduiesc sa duca spre Imparatia Cerurilor.Sunt insa departe dar ma nevoiesc sa cresc in Lumina Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii sa dobindesc virtutile mintuirii. Ca profesie sunt economist insa inca din facultate am fost fascinat de computere, acum reusind tin sub control orice inseamna patima legat de acestea… Mi-a placut sa programez, sa dezvolt programe de business si inca imi place . Chiar daca nu sunt un inginer macar pot spune ca am habar despre digitizarea informatiei, reprezentarea ei si prelucrarea ei.

Am urmarit dezbaterea generata de aceste pasapoarte cu chip, am stat si am cugetat fara patima, ara inversunare si am cautat in oceanul internet macar un simbure de informatie sa pot trage o concluzie fundamentata. Si acum ma bintuie duhul regretului ca daca marii duhovnici s-au pronuntat deja public eu nici macar nu ar trebui sa mai caut, insa am facut acest demers de a cerceta tehnologia RFID pentru a sprijini aceasta comunitate. Si spre surprinderea mea , recunosc, am descoperit lucruri interesante.

O sa incerc sa folosesc un limbaj comun si va asigur ca la baza acestui mic studiu a stat chiar protocolul oficial, standarizat, uniform acceptat al transferului de informatie intre tagul RFID (chipul) si reader-ul (aparatul care citeste chipul) .
Iata mai jos antetul acestui protocol:

Eu, sincer am cautat sirguincios sa vad daca exista acest “666″ in chipurile RFID si am constatat ca nu se afla in chipul RFID insa ar fi prea frumos ca lucrurile sa se termine asa …
Practic acese chipuri sunt elemente pasive care contin informatia codificata binar (o intreaga insiruire de 0 si 1) iar prin faptul ca au o antena minuscula atasata , prin inductie primesc energia necesara de a trasmite receptorului informatia solicitata.
Lucrurile nu sunt asa de evidente vizual ca in cazul codului de bare care efectiv ne-a obisnuit cu omniprezenta vizuala a corespondentei codificate a celor trei de “6″. In chip informatia nu este stocata sub forma de cod de bare pentru ca nu este cazul, pur si simplu informatia se trasmite prin modulare/demodulare radio intre trasmitator si receptor in baza unui limbaj comun acceptat care este standardizat la ora actuala. Este vorba despre “EPC RFID protocols”. In chip este stocata ca intr-un stick informatia primara sub forma binara si atit. Dar lucrurile nu se opresc aici pentru ca nu putem analiza chipurile ca fiind niste biete unitati de stocare a informatiei fara sa ne legam conceptual si de receptorul informatiei si de “dialogul” informatic care are loc la citirea chipului…adica in viitor atunci cind vor trece cei ce vor accepta chipul prin fata scannerului, cind vor ajunge la casa in hypermarket, cind vor face fiecare pas peste citiva ani (poate zeci de ani daca Bunul Dumnezeu ne mai ingaduie…).
Ca o concluzie partiala putem afirma ca fizic, simbolic nu exista “666″ in chip asa cum se afla in codul de bare dar nu putem sa analizam disjunct chipul fata de scanner. Trebuie sa analizam sistemul in ansamblu asa cum la nivel spiritual au judecat si Dreptii Duhovnici ai Neamului.
In practica, ambele parti ale tranzatiei, si scannerul si chipul sunt si emitatori si receptori iar intre aceste 2 parti are loc un dialog care poate fi sintetizat astfel: Scannerul trimite un semnal , chipul RFID retrasmite de asemena un semnal confirmind ca functioneaza in baza aceluiasi protocol si ca se pot intelege sa inceapa o tranzactie, apoi scannerul initializeaza procedura de transfer de date si dupa ce primeste acceptul chipului incepe schimbul efectiv de informatie utila.Desigur lucrurile sunt mult mai complexe, eu am selectat doar citeva operatiuni insa ele sunt mult mai multe si exista rezerve lasate spre a se dezvolta protocolul ulterior.
Toate “verbele” acestui dialog intre scanner si chip sunt de fapt comenzi standardizate ca in orice limbaj de programare, aceste comenzi sunt evident digitizate in sistem binar pentru a fi intelese de chip , ele practic sunt inima sistemului RFID, fara de ele sistemul nu ar avea cum sa functioneze data fiind natura pasiva a chipului, intr-un fel ele sunt “guard bar-urile” RFID – la inceput la mijloc si la final.
SI acum surpriza de proportii pe care am avut-o cind am citit structura si codificarea comenzilor este redata in imaginea de mai jos care este extrasa din documentul oficial.

Ceea ce e desenat cu rosu este desenat de mine in MS Paint ulterior pentru a scoate in evidenta faptul ca principalele comenzi ale sistemul RFID (peRFID!?) incep cu blocul de digiti “110″ care inseamna “6″ in sistem decimal. Va puteti convinge folosind functia Excel dec2bin si veti vedea ca “6″ inseamna “110″. sursa : PDF

Ca si cum noi oamenii am intreba “6 Cit este ceasul va rog?” sau “6 Cum te cheama?” …..
Imi este greu sa cred ca este o coincidenta, de fapt nici nu mai conteaza … o luam ca pe un dat ca pe o constanta stranie ca pe ceva implacabil…

Iata cum arata o comanda in sistemul RFID :

Asa ca , fratilor, la o simpla trecere cu pasaportul prin raza de actiune a unui scanner pe calea undelor radio multi de “6″ plutesc iar daca se va ajunge la implantul cu chip RFID cei ce il vor accepta vor bombardati cu “6″ , si nu vor putea cumpara sau vinde fara acest “6″… Era de asteptat ca pecetea nu va fi un “666″ gravat silentios pe mina omului …. el va fi in aer, peste tot va domina sclavia cifrei “6″ si a celui potrivnic care a facut ca acesta lucrare sa fie posibila, inevitabila….

Slava Tie , Mingiietorule ca m-ai invrednicit sa vad si sa scriu acestea…

Deci “Șase!”… sclavia RFID se apropie!

Doamne Miluieste!

sursa : Narcis Blog

Fig.1 Microcip de doar 0,4 mm ce are incorporata o antena

LUCIAN CORNIANU, presedinte ACESDS, inginer fizician, inginer de sistem despre pericolul pasapoartelor electronice:

1) “Citirea datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, nationalitate, vârsta etc.)
Aceste date pot fi folosite pentru deschiderea unor conturi bancare. Pot fi folosite, de asemenea, pentru achizitionarea de proprietati, derularea de licitatii electronice, înfiintarea unor societati comerciale fantoma. Toate acestea, în scopul desfasurarii unor activitati ce implica spalarea de bani, escrocherie, crima organizata, terorism si altele asemenea. Dat fiind ca datele folosite sunt ale dumneavoastra, deci date reale, pe de-o parte tranzactiile vor decurge usor, falsul fiind greu de descoperit, iar pe de alta parte nu veti putea dovedi ca altcineva a facut aceste lucruri decât extrem de greu si de încet (în unele cazuri, deja întâlnite în SUA la furturile de identitate, victima va fi în puscarie înainte sa-si poata dovedi nevinovatia si va avea nevoie de ani de zile pentru a iesi – cu o viata distrusa).

2) Citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitala, amprenta faciala, amprenta retinei)
Pot fi folosite pentru clonarea amprentelor digitale si amprentelor de retina (lentile de contact personalizate). Pot fi folosite pentru a avea ulterior acces la anumite informatii securizate ale persoanei respective sau la locul de munca al acesteia (multe calculatoare si institutii folosesc genul acesta de control al accesului). Pot fi folosite pentru plantarea de probe false la locul unei infractiuni, în special a amprentelor, care sunt cel mai usor de clonat (pe suport de latex). Pot fi folosite pentru confectionarea de masti personalizate sau trucare de înregistrari de imagini – adaugându-se amprenta dumneavoastra faciala la locul comiterii unei infractiuni.

3) Clonarea cipurilor, modificarea datelor si atasarea lor la un alt pasaport
Clonarea înseamna citirea datelor de pe un cip, urmata de scrierea lor, în aceeasi forma, pe alt cip si atasarea acestui nou cip la un alt pasaport. Nu trebuie (neaparat) sa fie modificate datele de pe cipul original (desi se poate face asta, iar adevaratul posesor al datelor poate fi transformat în „infractor”). Modificarile pot fi facute pe cipul “clona”, care urmeaza sa fie atasat la pasaportul fizic falsificat în prealabil (sau pur si simplu cumparat de la firma producatoare – legal sau nu – cu un cip fara date). Se întelege ca în felul acesta falsul este aproape imposibil de detectat, pasaportul fiind declarat 100% valid de catre cititorul RFID, singura speranta ramânând, ca si pâna acum, în ochiul vigilent al vamesului. Daca datele sunt clonate pe un pasaport original cumparat pe sub mâna – lucru usor de facut în orice tara în care exista coruptie – atunci falsul nu poate fi descoperit decât cu totul exceptional. Victima nu va avea nici o sansa sa se justifice în libertate, odata ce infractiunile au fost comise de purtatorul unui asemenea pasaport. Va intra în închisoare si va trebui sa adune dovezile nevinovatiei sale de acolo. Viata sociala îi va fi distrusa, cariera, de asemenea. Problema cea mai grava este ca aceste falsuri vor putea fi facute cu datele reale ale unei persoane. Pâna acum, macar falsurile se faceau cu date personale la rândul lor false, care puteau fi mai usor detectate.

4) Urmarirea individului purtator de act electronic cu cip
Cipul pasaportului se identifica printr-un numar unic ce tine de tara din care provine. Chiar daca datele personale de pe pasaport nu pot fi accesate decât de la distante relativ mici, cipul poate fi scanat dupa acest ID unic de la distante extrem de mari. Oficial, cipul poate fi accesat în bune conditii de la distanta de minimum 10 cm. Asta înseamna ca el are o “dimensiune” radio sferica, având un diametru minim de 20 cm. Cel mai mic obiect care poate fi oficial interceptat fizic de un satelit civil aflat pe o orbita joasa este de 30 cm. Un satelit militar depaseste cu mult aceasta performanta. Deci, posesorul unui pasaport cu un anumit ID poate fi identificat si urmarit prin satelit.
Persoanele purtatoare de pasaport cu un anumit ID national pot astfel deveni extrem de usor tinta unor atentate teroriste punctuale. Pot fi realizate, de pilda, atacuri teroriste cu bomba sau arme chimice plasate în anumite containere, în aeroporturi, si care sa nu se declanseze decât în momentul în care pe lânga locul respectiv trece un purtator (sau un grup de purtatori) de pasaport electronic dintr-o anumita tara. De asemenea, retelele de spionaj pot beneficia din plin de aceste neajunsuri în activitatile lor curente.

5) Sustragerea datelor personale si biometrice din bazele de date Schengen
Oficial, datele din noile pasapoarte biometrice urmeaza sa fie centralizate într-o baza de date unica la nivel european, cu terminale în toate statele membre Schengen. Auditul de securitate pentru aceasta baza nu a fost facut niciodata public. Atâta vreme cât servere cu lunga traditie (NASA, Pentagon etc.) cad victime periodic atacurilor informatice de tot felul, nu avem nici un motiv sa credem ca baza I si II, atât de atragatoare pentru crima organizata si pentru alte activitati infractionale, va reprezenta o exceptie. Odata ajunse pe mâinile retelelor de crima organizata, esantioanele de date biometrice vor putea fi folosite în modurile aratate mai sus pentru a crea un adevarat haos infractional si social. Recuperarea acestor date va fi practic imposibila, ele putând fi transmise în câteva clipe în orice colt al lumii. Oamenii ale caror date biometrice au fost furate nu vor mai putea niciodata sa aiba o viata linistita. Daca privim datele biometrice ca pe o cheie a identitatii personale, sa nu uitam ca aceasta cheie nu poate fi schimbata. Daca datele biometrice au fost furate, nu pot fi înlocuite în niciun fel si mereu vor aparea noi si noi incidente, accidente, contraventii si infractiuni pentru care omul ale carui date au fost furate va trebui sa se justifice. Perspectiva este limpede si îngrozitoare: milioane de vieti distruse de introducerea actelor electronice!

Permisele de conducere cu cip propuse pentru România contin si urmatoarele pericole suplimentare fata de pasapoartele electronice:

1) Citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil
Spre deosebire de cipurile RFID din pasapoarte, cele din permisele de conducere nu poseda nici un fel de sistem de criptare a datelor. Ele pot fi accesate de orice cititor compatibil cu frecventa dispozitivului. Orice infractor îsi poate procura un astfel de cititor la un pret de circa 200 de euro. Adaugându-i o antena performanta – de asemenea usor de procurat la un pret modic – poate începe sa scaneze datele celor care circula pe strada, daca au asupra lor carnetul de conducere. Orice sofer este potentiala victima.

2) Citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM
Spre deosebire de cipurile RFID din pasapoarte, cele din permisele de conducere functioneaza la o frecventa înalta (900 MHZ) compatibila cu cea GSM (GSM-900). Deci, anumite telefoane mobile pot fi modificate si folosite ca scannere improvizate (dar eficiente) pentru astfel de cipuri. Distanta de citire este si ea, se întelege, mult mai mare (anumite teste avanseaza distante extrem de mari, de ordinul sutelor de metri). Inutil sa spunem ce mana cereasca reprezinta aceste lucruri pentru retelele de crima organizata si/sau spionaj. Presupunând ca un om nu poarta tot timpul pasaportul la el (decât atunci când calatoreste), permisul de conducere îl poarta aproape sigur mai tot timpul la el. Toate problemele prezente la pasapoarte se echivaleaza si în cazul permiselor, cu mentiunea ca acestea sunt MULT mai usor de urmarit si accesat decât pasapoartele.”

LUCIAN CORNIANU, Presedinte ACESDS, Inginer fizician, Inginer de sistem

Liniştea care stăpâneşte mă nelinişteşte. Se pregăteşte ceva. N-am înţeles bine în ce ani trăim, nici nu ne gândim că vom muri. Nu ştiu ce va fi, situaţia este foarte grea. Soarta lumii stă în mâinile unora, dar Dumnezeu încă frânează. Este trebuinţă să facem multă rugăciune cu durere, ca Dumnezeu să intervină. S-o luăm în serios şi să trăim duhovniceşte. Anii sunt foarte grei. Este nevoie de o intervenţie dumnezeiască.(…) Şi noi dormim în opinci. Nu spun să luăm pancarte, ci să ne îndreptăm atenţia noastră spre marele pericol care ne aşteaptă şi să înălţăm mâinile către Dumnezeu. Să căutăm modalităţile prin care să ne păzim de rău. (…)

Există o mare zăpăceală. Lumea a ajuns ca o moară. Oamenii sunt ameţiţi… Nu vă spun acestea ca să vă înfricoşaţi, ci să ştiţi unde ne aflăm, să fiţi cu Hristos, să trăiţi potrivit cu poruncile Lui şi să vă rugaţi, ca să aveţi puteri dumnezeieşti şi să puteţi înfrunta greutăţile. Lăsaţi patimile, ca să vină harul dumnezeiesc. Ceea ce va ajuta foarte mult este să intre înlăuntrul vostru neliniştea cea bună: unde ne aflăm, ce ne va aştepta, ca să luăm măsurile necesare şi să ne pregătim.

Fiecare dintre noi va da socoteală pentru ceea ce a făcut în aceşti ani grei, prin rugăciune, prin bunătate… Cel care împinge la rău pe altul, va da şi el socoteală la Dumnezeu pentru asta, dar şi cel de alături va da socoteală, pentru că a văzut pe acela că face rău aproapelui său şi nu a reacţionat… Lucrul cel mai înfricoşător este atunci când diavolul luptă împreună cu un om pervers… În continuare, Doamne fereşte, aceştia vor pricinui greutăţi, vor strâmba pe oameni, mănăstiri. Bisericii şi monahismului le vor face rău, deoarece îi vor împiedică în planurile lor. Situaţia de azi poate fi înfruntată numai duhovniceşte, iar nu lumeşte.

Strig şi eu, netrebnicul, de atâţia ani ! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării (antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, piaţă comună, un (n.n. singur) stat mare, o religie după măsurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioniştii (jidanii, masonii, Uniunea Europeană şi America) pregătesc pe cineva să fie Mesia…Va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia şi va înşela lumea. Vin ani grei. Vom avea încercări mari. Creştinii vor avea mare prigoană. Şi uită-te, oamenii nici nu înţeleg că trăim vremuri apocaliptice, că pecetluirea înaintează(prin actele cu cip sau cu cod de bare, prin implantul cu cip sau însemnarea codului de bare la om). Trăiesc că şi cum nu s-ar întâmplă nimic. De aceea spune Scriptura că “va căuta să înşele, de este cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Matei 24,24). Cei care nu vor avea intenţie bună, care nu vor fi luminaţi se vor înşela în anii apostaziei.

A se interesa cineva acum şi a se nelinişti de situaţia în care se află naţiunea noastră este o mărturisire. Pentru că statul s-a pus rău cu legea dumnezeiască. Votează legi care sunt împotriva legii lui Dumnezeu.

Am auzit pe unii duhovnici : ”Voi să nu vă preocupaţi cu acestea !”. Dacă unii ca aceştia ar fi avut sfinţenie mare şi ar fi ajuns cu rugăciunea într-o astfel de stare încât să nu-i intereseze nimic, le-aş fi sărutat şi picioarele. Dar acum stau nepăsători pentru că vor să se pună bine cu toţi şi vor să se petreacă bine.

Acum suntem în război, război duhovnicesc. Trebuie să fiu în prima linie. Ce marxişti există, ce franc-masoni, ce satanişti şi atâţia alţii… Iar acum, iată, cum mă lupt. Şi vezi celălalt nu vorbeşte. Oare prin aceasta nu arată că merge să distrugă Biserica? ”Nu-i nimic”, spune el. Merge şi cu unul şi cu altul, numai să se aranjeze. Dar cum să se aranjeze ? Dar pe unul ca acesta îl aranjează în cele din urmă, diavolul.

Nu-i interesează nimic ! Nu au nimic înlăuntrul lor … nepăsare ! Există un duh căldicel, deloc bărbătesc. Ne-am stricat cu desăvârşire ! Cum ne mai rabdă Dumnezeu !

– Părinte, trebuie ca întodeauna să ne mărturisim “crezul” nostru ?

– Sunt momente când nu trebuie să vorbim şi momente când trebuie să mărturisim cu îndrăzneală „crezul” nostru, că altfel vom fi răspunzători. În aceşti ani grei, fiecare dintre noi, trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil. Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut tot ce s-a putut. Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din morminte. Aceia au suferit atâtea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea ? … Iar noi să nu vorbim ? Este înfricoşător ! Am spus cuiva : „ De ce nu vorbiţi? Ce înseamnă lucrurile pe care le face cutare?”. „Ce să mai discutăm?”, îmi spune. „Miroase urât.” „Daca miroase, de ce nu vorbiţi ? Loviţi-l !”. Dar nu fac nimic şi-l lasă aşa. Pe un politician l-am scuipat : „ Să spui : «Nu sunt de acord cu aceasta !»”, îi zic. „Vreau ca lucrurile să fie cinstite. Vrei ca pentru folosul tău să le distrugi pe toate ?”.

Dacă creştinii nu mărturisesc şi nu se împotrivesc (n.n împotriva actelor cu cip şi a ereziilor ce intră în Biserică), aceştia (mai marii noştri) vor face mai rău. Dar dacă se împotrivesc, aceia se vor mai gândi. Dar nici creştinii de azi nu sunt luptători. Primii creştini erau nuci tari. Schimbau toată lumea…. Dacă biserica nu vorbeşte ca să nu intre în conflict cu statul, dacă mitropoliţii nu vorbesc ca să fie bine cu toţi, căci îi ajută la Fundaţii etc., aghioritii (călugării) iarăşi nu vorbesc (de frică, din laşitate), ca să nu le taie veniturile, atunci cine să vorbească ? Cineva poate ajuta mai mult cu rugăciunea, dar tăcerea lui o vor exploata ceilalţi şi vor spune :”Cutare şi cutare, nu au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi”. Dacă nu încep unii să lovească răul, adică să mustre pe cei care smintesc pe credincioşi, se va face mai mult rău… Biserica nu este corabia lor cu care să facă plimbări, ci este corabia lui Hristos ! Aceştia sunt de blamat. Singurul lucru care îi interesează este să aibă salariul mare, maşini de lux, să alerge la distracţii.

Am întrebat pe un duhovnic cu lucrare socială, cu o grămadă de fii duhovniceşti etc. :”Ce ştiţi de acel film hulitor” (este vorba de filmul Ultima ispită care a pricinuit mari proteste din partea credincioşilor şi a Bisericii Greciei, la care Cuviosul Paisie a ieşit din Sfântul Munte împreună cu alţi călugări şi a participat la mitingul de la Salonic). „Nu ştiu nimic”, mi-a răspuns. Nu ştia nimic şi se afla într-un oraş mare ! Unii ca aceştia adorm lumea  ! (n.n. precum ierarhii şi preoţii noştri care evită să vorbească credincioşilor, despre pericolul cipurilor). O lasă aşa, ca nu cumva să se întristeze, ci să se distreze. Nu cumva să spui că va fi război sau că se va face a Doua Venire, pentru care şi trebuie să ne pregătim, ca să nu se mâhnească oamenii… Astfel simt o bucurie falsă. Aceştia nu sunt creştini. Aţi înţeles ? Aceasta este nepăsare, este bucurie lumească. Omul duhovnicesc este în întregime durere. Îl doare pentru o situaţie, pentru oameni, dar este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască pentru durerea aceasta… Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. A gândi ortodox este uşor, însă a trăi ortodox cere osteneală.

Un om duhovnicesc, când este mişcat de mânie ca să se apere pe sine într-o problemă personală, suferă de pur egoism, este sub lucrarea diavolului… Nu se potriveşte să te cerţi pentru tine. Altceva e să reactionezei ca să aperi subiecte duhovniceşti seriose, subiecte legate de credinţa noastră, de Ortodoxie. Aceasta este datoria ta!

Din păcate unii „cunoscatori”(n.n. precum unii ierarhi şi preoţi de la noi) înfaşă pe fiii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile, ca să nu-i mâhnească : „Aceasta nu vatăma. Nu-i nimic. E suficient să credeţi lăuntric.” Sau spun : „Nu vorbiţi despre subiectul acesta – despre buletine (n.n. acte cu cip) şi pecetluire – ca să nu se mâhnească oamenii.”… Mă mir cum de nu-şi fac probleme de conştiinţă, după toate aceste evenimente ce se întâmplă. De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor ? Şi dacă-l ajută pe antihrist în pecetluire, cum de atrag şi alte suflete la pierzanie ? (…)

Hula împotriva Duhului Sfânt este dispreţuirea celor sfinte (n.n. precum unii arhierei şi preoţi ai noştri dispreţuiesc proorociile insuflate de Duhul Sfânt în cartea Apocalipsei, dispreţuiesc proorociile Sfinţilor Părinţi despre vremurile din urmă şi pecetea antihristului, adică dispreţuiesc însăşi lucrarea Duhului Sfânt). Acest dispreţ este hulă. (Unii ca aceştia) denaturează sau calcă, de pildă, un adevăr evenghelic…Nu respectă realitatea, adevărul, ci îl mototolesc întru cunoştiinţă, calcă în picioare un lucru sfânt. Şi lucrul aceste devine încet-încet o stare de fapt, o situaţie. Apoi se depărtează harul lui Dumnezeu şi omul primeşte înrâuriri demonice. Iar dacă nu se pocăieşte, în ce va spori, ferească Dumnezeu !

Deşi Sfântul Ioan Evanghelistul vorbeşte clar în Apocalipsă despre pecetluire, unii nu înţeleg. Ce să le spui ? Din păcate auzi o grămadă de neghiobii ale minţii unor “cunoscători” comtemporani. Unul spune :”Eu voi primi buletinul cu 666 (n.n. sau alte acte cu cip) şi voi pune şi o cruce .” Altul : “Eu voi primi pecetea pe frunte şi îmi voi face şi o cruce pe ea” Şi o grămadă de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinţi în felul acesta, dar toate acestea sunt înşelări… Apa curata primeşte harul şi se face agheasmă, dar urină nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate (n.n. sau alt act cu cip), pe mână sau pe fruntea noastră cu simbolul lui, nu se sfinţeşte, chiar dacă am pune şi o cruce.

Astăzi trăim în anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva să fie prooroc pentru ca să înţeleagă aceasta. Încet-încet lucrurile înaintează. Toată această situaţie ce s-a înstăpânit ne arată aceasta. De aceea cu atât mai mult acum trebuie să ne sprijinim mai mult pe rugăciune şi să luptăm împotriva răului prin rugăciune. Singura soluţie aceasta este : Să-L rugăm pe Dumnezeu să-I fie milă de făptura Sa, deşi nu suntem vrednici de milă.

Toate aceste texte adunate în aceste pagini au fost spuse de Cuviosul Paisie Aghioritul între anii 1981-1994 şi sunt extrase din volumul II : „Trezire duhovnicească”, seria Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte duhovnicesti”.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=kblwXIFcJrs]

Campania “Semnaturi impotriva actelor electronice” ia amploare. Toti preotii din tara au datoria morala de a le permite credinciosilor sa-si exprime alegerea fata de noile documente de identitate si sa le puna la dispozitie tabele in care sa semneze impotriva acestor acte, ce ingradesc libertatea cu care ne-am nascut. Este un simplu gest, ce trebuie sa arate ca in cadrul bisericii cenzura si comunismul nu sunt prezente.

Va punem la dispozitie un nou formular actualizat, prin care se continua campania de pana acum, doar ca este specificata si cererea unui REFEREDUM NATIONAL. E bine sa folositi acest model de-acum incolo. Va rugam sa va asumati foarte serios aceasta misiune marturisitoare, ca fiind  unica solutie civila de care dispunem. Cu rugaciunea in gand fratilor si surorilor, mergeti la toti cunoscutii, la vecini, la sate, in biserici, in scoli, fabrici, intrari in supermarketuri etc. si strangeti cat mai multe semnaturi pe care le sa le aduceti personal la : Manastirea Petru Voda, Comuna Poiana Teiului, Judetul Neamt.

NOUL TABEL PENTRU SEMNATURI
FOAIE INFORMATIVA
UN NOU PLIANT
RUGACIUNEA IMPOTRIVA PECETLUIRII
AFIS PENTRU REFERENDUM

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-665279950632228854]

invitat Ioan Enache, director al revistei Credinta Ortodoxa

Multumim domnului Sebi Sufariu pentru amabilitatea de a ne oferi aceasta inregistrare.

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptată sub nr. 638/25 februarie 2009, lăsa la aprecierea credincioşilor să opteze între noul tip de paşaport biometric şi unul simplu temporar, pentru motive de conştiinţă sau religioase, întărind afirmaţia că dobândirea unui paşaport este un drept şi nu o obligaţie.

A spune că eşti liber să te dai jos din pom – numai că acest lucru nu se constituie ca o obligaţie – este un tertip judiciar similar cu punerea sub asediu a unei categorii de credincioşi pe care implicitul situaţiei îi ţine suspendaţi într-o realitate refuzată atât de către autoritatea globală cât şi de cea bisericească. Această înseamnă, în opinia mea, a respinge şi a condamna la izolare un popor dreptcredincios care ţine dogmele părinteşti, apără adevărul şi dreapta închinare şi înţelege să nu plece grumazul în faţa fărădelegii de a purta pururea cu sine stigmatul prezumţiei de vinovăţie pentru fapte nesăvârşite încă.
Biserica nu-şi poate îngădui nici măcar prin autoritatea forului ei cel mai înalt să scoată în afara participaţiei pastorale vreo categorie de credincioşi, decât în cazul vreunui eres. Dacă Sfântul Sinod nu poate fi motivat să aplice rigoarea anatemei asupra acestei categorii de credincioşi – asta pentru că, în mod categoric, nu are temeiul teologic şi canonic să o facă – înseamnă că va trebui să îşi asume această categorie de credincioşi cu toată răspunderea şi să o accepte în dialog şi în lucrare.

Este nedrept pentru un organism administrativ-bisericesc, oricare ar fi el, să se prevaleze de autoritate canonică pentru a-şi arunca în derizoriu proprii credincioşi, expunându-i în faţa structurilor seculare ca pe unii care ar avea în relaţia cu statul, din care înşişi sunt parte, anumite bariere de conştiinţă şi religioase. Sfântul Sinod nu se poate delimita de credincioşii asupra cărora nu a găsit justificarea să arunce vreo anatemă. Şi dacă o astfel de motivaţie a anatematizării nu poate exista, va trebui să adopte în dialog cu această categorie de credincioşi o atitudine care să aibă drept consecinţă un acord deplin.
Cele petrecute confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că undeva la vârful Bisericii există şi se manifestă din plin anumite tendinţe de confiscarea a deciziei, fapt confirmat şi de accentele autoritariste exprimate în textul noului Statut B.O.R.

Dăm aici doar câteva referinţe din noul Statut pentru Organizarea si Funcţionarea B.O.R. care aruncă în scenă grave disfuncţii la nivelul păstrării climatului de colaborare între ierarhia superioara şi clerul de parohie, precum şi între autoritatea ecleziastică superioară si enoriaşii care întreţin viaţa Bisericii. Potrivit noului statut, ierarhia superioară revendică toate pârghiile de conducere administrativă din Biserică, transformând preoţimea în agenţi de prestări servicii şi încasatori ecleziastici (a se vedea Art. 65. lit. g. din Statut), refuzând astfel corpului eclesial orice fel de participare deliberativă reală la viaţa administrativă a Bisericii. Prin natura dreptului acordat Patriarhului de a dizolva, prin decizie patriarhală, structuri deliberative cu un rol esenţial în viata eparhiei (Art. 25 lit. q) se încalcă grav principiul canonic potrivit căruia organele de conducere a Bisericii se alcătuiesc prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii şi nu numai prin voinţa unei căpetenii, sau prin voinţa unei singure categorii de membri.

În articolul 25 din Statut, lit. q se spune: „Patriarhul confirma si dizolva, prin decizie patriarhala Adunările Eparhiale” (!??!) ceea ce este un fapt nemaiîntâlnit în practica de până acum a Bisericii. Asemenea alunecare spre o politică a dictatului ecleziastic nu poate fi decât îngrijorătoare! Distanţa de ordin spiritual, tot mai accentuată, între ierarhia superioară bisericească şi clerul de parohie, dezvăluie o relaţie restrictivă, punitivă, o relaţie administrativă rece şi fără Dumnezeu. Acest fapt este reflectat chiar în recent înnoita legislaţie bisericească, din care lipseşte orice urmă de duh şi în textul căreia nu vom putea găsi nicidecum vreodată numele lui Hristos, dar în care abundă dispoziţiuni cu caracter ultimativ. Din acest text siluit sunt eliminate argumentele cheie ale implicării mai profunde a laicatului ortodox la actul de administrare, dar în acelaşi timp sunt refuzate şi orice fel de revendicări preoţeşti privitoare la acest act. Este oarecum simptomatică situaţia suspendării dreptului comunităţii preoţeşti de a propune prin vot candidaţii pentru funcţia de protoiereu. Prin abilitarea episcopului cu drepturi discreţionare de a numi, a reconfirma sau a revoca protopopii din teritoriu (art. 70. al. 1 si 2) nu se ajunge decât la o gravă pervertire a mecanismelor de reprezentare clericală de la nivelul protopopiatului în instrumente manevrabile, obediente unei autorităţi potenţial abuzive ori potenţial rupte de realitatea vie din teritoriu. Astfel protoiereul va fi transformat într-un gardian asmuţit permanent împotriva propriilor colegi preoţi, având sarcini precise de supraveghere (Art.71 lit. d), urmărire (Art.71 lit. f) şi raportare (Art.71 lit. c) a conformităţii plebei clericale cu cerinţele dictate de la centru. Atenţie ! Nu am citat din Statutul S.R.I., ci din Statutul B.O.R. !

Mai mult decât atât, transformarea Adunării Naţionale Bisericeşti („Parlamentul” nostru ecleziastic), organismul central deliberativ al Patriarhiei, într-un for cu vot consultativ (art. 127, lit. 4) este o deturnare inacceptabilă, şi o confiscare nejustificată a rolului deliberativ al unei structuri administrativ-bisericeşti cu angajament profund în viaţa Bisericii. Prin această tendinţă patronală conducerea superioară bisericească riscă să invalideze însuşi principiul durabil al sobornicităţii – care instituie rânduială potrivit căreia organele superioare de conducere a Bisericii nu sunt cele individuale, ci doar cele colegiale sau colective – dar atentează şi la funcţionalitatea dată de un alt principiu de ocârmuire bisericească, cel constituţional-bisericesc, potrivit căruia unităţile bisericeşti şi organele de conducere a Bisericii se constituie – sau se alcătuiesc – prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii.

Autoritatea sinodală care insistă în a ignora aceste principii, fie acreditează ideea că doreşte în mod deliberat să oculteze actul de conducere, pentru a fi mai simplă o eventuală deturnare a intereselor Bisericii, fie lasă impresia că se teme de propria Biserică şi de proprii actanţi. Oricum ar fi interpretată această tendinţă, ea nu dă altceva decât coordonatele unui exces de autoritate fără precedent. Simptomatologia acestui exces poate revela grave probleme de adecvare la problemele timpului, dar şi riscul major de a provoca o despărţire definitivă a autorităţii bisericeşti superioare de aspiraţiile credincioşilor pe care pretinde că îi păstoreşte. Fie că este stipulat, sau nu, în vreun regulament sau statut, vreun drept sau altul al cuiva, mulţimea credincioşilor va avea totdeauna rezervată libertatea de a-şi exprima votul încrederii sau al neîncrederii faţă de ocârmuitori. Asta e sigur !

Urgenţa de ordin pastoral şi misionar ar fi tocmai efortul de a se reconfigura un dialog care să implice toată Biserica, toate categoriile de membri ai Bisericii, clerici de toate treptele, monahi şi credincioşi, pe tema unei reconcilieri durabile.

Nu putem păstori doar pentru laptele turmei, ci pentru Hristos şi pentru Adevărul mărturisit de Biserică de veacuri şi peste veac. Nu ne poate fi dragă legislaţia Europei cu mult mai mult chiar decât a-L cinsti pe Hristos. Nu putem schimba aşezămintele şi lucrările Bisericii de pe o zi pe alta, pentru a ne înfăţişa ca stăpânitori şi domni ai lumii acesteia; pentru că pururea zicem întru nesfârşită rugă: „Că a Ta este Stăpânirea şi Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”; Şi o astfel de stăpânire s-a dat lui Hristos în cer şi pre pământ de-a pururi (Matei XXIV, 18).

Biserica nu este doar Sinodul şi nici Sinodul nu este în chip deplin Biserica. Biserica în deplinătatea ei (πλήρωμα) ne cuprinde pe toţi credincioşii ortodocşi şi ne responsabilizează pe toţi, după măsura aşezării noastre în rânduielile corpului ei lucrător. Pentru pregătirea unui răspuns drept, cu incidenţă asupra legilor ce vizează supravegherea persoanei, se cuvenea o largă dezbatere şi o atentă consultare cu întreg corpul Bisericii, cu toţi ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii Bisericii. Sfântul Sinod, privitor la acest răspuns, s-a expus sarcinii de reprezentare şi îndrumare a unei turme pe care n-a cercetat-o şi n-a tratat-o cu duh părintesc, ci cu duhul unei ocârmuiri lumeşti. Mulţimea credincioşilor nu este o adunare de partid căreia să-i impui comandamente; este un aşezământ în inima căruia ocârmuitorul are menirea de a se face paznicul Adevărului, descoperitorul Dreptăţii, călăuzitorul Jertfei şi îndreptătorul Credinţei. Acum se vede că oile voiesc a păzi cele de taină, iar noi preoţii stăm ruşinaţi şi temători neştiind ce să facem şi ce să zicem.

Este un lucru trist că un astfel de răspuns despre buletine, paşapoarte şi cipuri, a fost grăbit de pricini politice diverse. S-ar fi cuvenit o consultare cu toate Bisericile Ortodoxe surori, care să convină în simfonie asupra unei rezoluţii precise pe această temă. Biserica Greciei dovedeşte această chestiune într-un fel, Biserica noastră într-alt fel, celelalte biserici altfel, fapt care pune în mare derută pe credincioşi.

În legătură cu problema ridicată aici văd în adâncul mulţimii credincioşilor priviri dezorientate, temătoare, înfricoşate chiar. Unii dintre aceştia sunt luaţi în râs, alţii osebiţi precum câinii, prigoniţi de atitudinea arogantă, superioară, a unora dintre cei ce se cred atotştiutori. În biserică deja se simte aerul otrăvit al dezbinării, o dezbinare a cărei definiţie îşi găseşte contur tocmai în declaraţiile exclusiviste ale autorităţii bisericeşti. Se cuvine aşadar a se petrece grabnic o apropriere, o deschidere părintească a ierarhilor către sufletele credincioşilor.

Îndată după 89, Sfântul Sinod a elaborat un document care a şi fost dat publicităţii, în care ierarhia ocârmuitoare de atunci îşi recunoştea greşelile şi cerea poporului dreptcredincios să rămână strâns unit în Biserică şi vrednic apărător al credinţei. Un asemenea gest s-ar cuveni şi acum, când nu una, ci mai multe greşeli sfărâmă încrederea credincioşilor în ierarhii lor. Îi vrem pe ierarhii noştri în fruntea noastră la lucrare şi la luminare şi la smerire şi la binecuvântare şi la păstorire duhovnicească sfântă.

E timpul de acum, când oamenii sunt în disperarea pierderii locurilor de muncă şi a surselor de subzistenţă, să lăsăm ambiţia de a ne afişa lumii ca o biserică poleită cu aur, îmbrăcată într-o porfiră şi un vizon ce nu îi sunt proprii. Imaginea preotului nu trebuie să transmită culoarea aurului şi a argintului cusut în veşminte, ci sacul pocăinţei şi îngăduinţa nesfârşită a dragostei în Duhul Sfânt. Biserica nu este o armată de sacerdoţi îngrămădită în altarele patriei, ci un spaţiu al refugiului pentru vremuri de restrişte, o incintă unde zdrenţele cuiva nu trebuie să mai oripileze, ci trebuie să dea dovada sublimei înălţări.

Trăim însă, din păcate, o imensă manipulare a determinărilor. Durerea cea mare este că deşi o ştim, niciunul dintre noi nu voim a renunţa la ele. Acuzăm aici determinările altora ignorându-le pe ale noastre. Nu putem şti ce determinări reuşesc să ţină clerul în această rezervă complicitară a ascunderii adevărului despre supraveghere şi despre biometrie. Poate fi vorba de banala determinare a pierderii „îndemânărilor” locului de muncă, a pierderii funcţiilor, sau a pierderii vizibilităţii. Ceea ce ştim cu adevărat e faptul că noi toţi suntem victime ale unor determinări care ne sporesc la nesfârşit grijile şi asta înseamnă a propăşi peste timp tentaculele Fiarei.

Avem televizor, avem maşini, avem telefoane mobile, avem proprietăţi şi toate acestea sporesc mulţimea determinărilor. Nu dorim o evidenţă biometrică, dar nici nu putem estima până unde a pătruns demonul determinărilor în viaţa noastră într-atât încât să nu mai putem spune: „Iată, sunt liber faţă de orice şi faţă de oricine, în afară de Dumnezeu!” Fiecare dintre noi slujim unor domni. Păcătoşenia este cu atât mai mare cu cât înţelegem că slujim unei mulţimi covârşitoare de domni. Şi totuşi aceşti domni au o definiţie, una care relaţionează activ şi devastator pentru conştiinţă cu mai multe feluri de demoni şi în ultimă instanţă cu mai multe feluri de nevoi: nevoia de a mânca, nevoia de a te adăposti, de a avea confort, de a-ţi menţine condiţia socială, numele bun, serviciul, standardul de viaţă, siguranţa familiei, imaginea, ţintele, scopurile, prieteniile, „scaunele”, „puterile”, „stăpânirile”, etc.

La urma tuturor aşezăm şi credinţa ! Ce bine ar fi dacă am putea sluji şi credinţei printre toate celelalte! Se vede însă că a venit timpul în care demersul credinţei e unul categoric şi ultimativ: ori crezi şi făptuieşti potrivit credinţei, ori nu crezi şi te aşezi în ceata prigonitorilor!

Noi nu dorim nici una şi nici cealaltă. Noi nuanţăm ! Nuanţăm şi facerea de bine, şi dreptatea lui Dumnezeu şi doctrina şi sfintele canoane şi predania Sfinţilor Părinţi şi sensibilităţile de tip ecumenic şi problema cipurilor şi problema simbolurilor… Nuanţăm tot ceea ce ne cade în plasa unei raţiuni din ce în ce mai autonome şi mai lipsite de Dumnezeu.

Mă întreb oare dacă semiluna ar fi fost altfel desenată pe steagurile musulmane, sau dacă steaua lui David de pe stindardele evreieşti ar fi avut mai puţine colţuri, cum s-ar fi arătat la pricină „fraţii” noştri de alte religii. Oare nu ar fi răcnit cumplit !

Asemenea şi noi, dar nu răcnind, să nu fim pricină de consimţire a unor fărădelegi, tăcând ! Şi noi, cinstiţi creştini iubitori de Hristos, se cuvine a ne simţi jigniţi pentru că suntem siluiţi şi manipulaţi cu simbolurile evocate în Sfintele Scripturi. Şi dacă simbolurile nu au nimic a ne vătăma, să avem grijă totuşi că se cere grabnic să ne eliberăm de adevărata Fiară care bântuie viaţa noastră: Fiara determinărilor !

Fără pecetea determinărilor nici nu putem cumpăra şi nici nu putem vinde ! Pare-se că singuri voim a ne hrăni determinările cu bucate diverse.

Depinde ce anume vrem! Oricum, dacă cumva vom dori să ne mântuim, trebuie să ştim: Împărăţia Cerurilor nu este din lumea aceasta … (Ioan XVIII, 36).

de Preot Lucian Grigore

Criza economică a lovit întreaga lume. Nici nu putea fi altfel într-o lume care este tot mai interdependenţă şi mai asemănătoare. În acelaşi timp intensitatea acestei crize economice este mai mare în ţările mai sărace şi cu economii fragile. Între aceste ţări se numără şi ţările din răsăritul Europei şi cu ele România.

În România sistemul bancar şi financiar a suferit şi va suferi majore corecţii datorită supraextinderii şi datorită unor speculaţii care se dovedesc a fi fost iresponsabile. Oricum în momentul de faţă datoria externă a statului creşte, inflaţia se accelerează, moneda naţională (“leul”) îşi pierde din valoare. În acest condiţii dezvoltarea economică stagnează, ba chiar se proiectează o anume constricţie, creşte şomajul, sunt reduse salariile, sunt reduse cheltuielile sociale. Vrând, nevrând toţi oamenii trebuie să “strângă cureaua” pentru a face faţă greutăţilor care vor fi, să sperăm, temporare. Totuşi în aceste condiţii, o recentă decizie a Statului, în conivenţă cu Patriarhia Ortodoxă (ajunsă o tipică instituţie cleptocrată) suprinde. (Am mai avut prilejul să spun că în România există un sistem al “cleptocratiei”. “Cleptocraţie” un regim controlat de oameni care au ca “ideal” intereseul personal, prin orice mijloace şi imediat.) Acea decizie nu este altceva decât o sfruntată provocare.

Din motive politice, administraţia României a decis să mărească, repet de la Bugetul de Stat deci pe spinarea omului de rând, salariile “popimii” cu peste o treime. Cu toată siguranţa asta este consecinţa sprijinului dat de către Patriarhiei administraţiei Băsescu şi împrejurării că Patriarhia s-a subordonat total scopurilor politice ale unei administraţii politice vremelnice.

De bună seamă că populaţia României a rămas consternată de această măsură sfruntată şi protestele riscă să ducă la o dramatică întoarcere de opinie, ostilitate, faţă de Biserică. O consecinţă cu totul nefericită căci vinovaţi sunt membrii nevrednici ai clerului, în frunte cu Patriarhul Daniel, “Prea Fericitul 33”, “Patriarhul Bogăţiilor”, şi nu Biserica Ortodoxă.

Adăugând paie peste foc, Patriarhul 33 a slobozit, în 19 Februarie, 2009, un “comunicat” în care spunea, nici mai mult şi nici mai puţin, decât că mărirea salariilor este necesară pentru a promova interesele Statului, în interior şi în exterior.

Gura mincinosului adevăr grăieşte!

Căci cu adevărat, Patriarhia cleptocrată nu mai este alta decât un instrument de promovare al intereselor clasei politice amorale care conduce azi România.

Cu atâta mai trist este că unii membrii ai “Comisiei de Dialog”, aşezată pentru a cerceta relaţiile dintre Episcopia “Vatra” şi entitatea adusă în existenţa de către comunişti în Lumea Nouă în 1950, aşa zisa “Arhiepiscopie Misionară”, deci, aceşti membrii, conştient sau inconştient continuă să promoveze proiectul unei iresponsabile subordonări, “uniri”, sub oblăduirea Patriarhiei cleptocrate. Fără îndoială că acest proiect nefericit nu ar face decât rău comunităţii Româno-Americane şi Româno-Canadiene. Un rău care ar însemna chiar punerea la îndoială a loialităţii acestor comunităţi faţă de Lumea Nouă.

un articol de Alexandru Nemoianu sursa : Rafael Udriste

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români
şi Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români
Proiectul noului Cod Penal – o jignire la adresa valorilor creştine ale poporului român

Membrii filialelor Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi ai Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi Români din întreaga ţară, întruniţi la Consfătuirea Naţională în perioada 19-22 martie 2009 la Iaşi, luând act de ultimele modificări de pe scena publică românească, au hotărât să adreseze clasei politice, societăţii civile şi instituţiilor statului – membrilor comisiei de dezbatere al noului Cod Penal, precum şi membrilor Guvernului României, Domnului Emil Boc – Premierul României, Administraţiei Prezidenţiale, Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României – prezenta scrisoare deschisă prin care avertizează factorii decizionali cu privire la consecinţele noului Cod Penal.

“Tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români, întruniţi la Iaşi cu ocazia Consfătuirii Naţionale iau act cu surprindere şi nelinişte de proiectul Codului Penal, aflat în dezbaterea Parlamentului României, conform căruia nu sunt incriminate nici incestul, nici prostituţia. Singurele incriminate sunt proxenetismul (art. 211) sau cazul în care relaţia sexuală incestuasă are loc în cadrul unui viol, agresiuni sexuale sau act sexual cu minor (art. 216-218).
Ne exprimăm atât dezaprobarea faţă de acest demers legislativ, cât şi îngrijorarea faţă de consecinţele grave pe care le poate avea asupra societăţii româneşti permisivitatea legii faţă de prostituţie şi incest.
Considerăm că, pentru un stat locuit de un popor ai cărui cetăţeni se declară în marea lor majoritate creştini, este cel puţin ruşinos, dacă nu chiar lipsit de moralitate, o decizie a politicienilor de a susţine ideea că relaţia sexuală incestuală între persoane cu vârsta peste 18 ani, nu prezintă pericol social şi nu este infracţiune, ci cel mult ceva de domeniul patologiei. O astfel de atitudine reprezintă un atac la adresa valorilor creştine care au însoţit şi format conştiinţa poporului nostru şi nesocoteşte importanţa pe care familia întemeiată prin Taina Cununiei, o are în viaţa românilor, ca celulă de bază a societăţii.
Atenţionăm şi asupra agravării procesului de degradare a condiţiei femeii în societatea românească, prin dezincriminarea prostituţiei, conform prevederilor proiectului noului Cod Penal, fapt care va înlesni atât dezvoltarea “turismului sexual”, cât şi o posibilă legalizare a prostituţiei ca mijloc legal de subzistenţă.
Facem apel la dumneavostră să nu acceptaţi dezincriminarea incestului şi a prostituţiei prezente în noul Cod Penal, dezincriminare ce duce la procesul de descompunere morală a societăţii.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Textul acestei scrisori deschise si in format PDF.

Biroul de presă A.S.C.O.R

Tinand cont ca:

1. legea privitoare la BULETINELE DE IDENTITATE BIOMETRICE va fi supusa la vot in Camera Deputatilor pe data de 4 aprilie 2009, iar pe 2 aprilie va avea loc o dezbatere nationala asupra acestei legi;

2. legislatia privitoare la IMPLANTURILE CU MICROCIPURI in corpul uman (deocamdata in scopuri medicale) este deja aprobata

va rugam sa va exprimati votul mai jos :

[polldaddy poll=1489226]

Dragi Romani,
Daca acest imprumut se va realiza atunci pot sa afirm cu toata certitudinea ca suntem terminati ca natie. Acest imprumut nu va face altceva decat sa ne scufunde si mai mult. Singura sansa pentru a iesi cu bine din aceasta criza este sa facem economii si sa muncim mai mult. Insa este greu de crezut ca cineva din Romania mai poate motiva un popor care timp de 20 de ani a fost mintit. In cine sa se mai increada cetatenii Romaniei? In Iliescu, Geoana, Basescu, Voiculescu, Vacaroiu, Tariceanu, Nastase, Vadim etc.??? Eu unul nu am incredre in acesti “oameni” si in aceste partide care timp de 20 de ani au furat cu nerusinare, au falimentat banci si acum au tupeul sa le spuna muncitorilor, oamenilor cu frica de Dumnezeu sa isi plateasca ratele la banci. Exista un grad mare de nesimntire in societatea romaneasca, si aceasta nesimtire este alimentata de oamenii care ne conduc sau care ne-au condus. Singura solutie este ca puterea din Romania sa revina tinerilor si ei sa isi construiasca viitorul asa cum cred de cuviinta. De 20 de ani vorbim numai de pensii, de sporuri si alte lucruri care nu produc valoare adugata. Iata cum dupa ce acesti politicieni care au vandut activele statului(fabrici, pamanturi etc.) ne scot datori la FMI sau mai stiu eu cui. TIMP DE 20 DE ANI AM VANDUT TOT SI SUNTEM DATORI?????!!!!! Cum pot explica politicienii “nostri” acest “management”? O sa ajungem sa platim taxe si pe mersul pe trotuar. Dar macar trotuarul sa fie al nostru nu al FMI-ului sau a altor mafioti internationali. Prin urmare va rog sa semnati aceasta petitie impotriva unui imprumut la FMI sau BM. Trebuie sa spunem NU celor care doresc sa ne vanda tara.

SEMNATI PETITIA IMPOTRIVA IMPRUMUTULUI DE LA FMI

CITITI si : Fara imprumut la FMI si Banca Mondiala

Studiind istoricul tratatelor economice postbelice si informatiile oficiale oferite chiar de cele doua institutii financiare, se ajunge la o concluzie teribila: STAPANII lor sunt aceeiasi care conduc si Federal Reserve, care finanteaza enorm campania de securizare de tip Big Brother dar si promovarea sodomiei si a uciderii de prunci nenascuti. Trebuie doar sa va INFORMATI si sa va treziti.

Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA

https://saccsiv.wordpress.com/2009/03/08/instrumente-ale-crearii-guvernului-mondial-partea-1-banca-mondiala/

Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2): FMI (Fondul Mondial International)

https://saccsiv.wordpress.com/2009/03/09/instrumente-ale-crearii-guvernului-mondial-partea-2-fmi-fondul-mondial-international/