† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-5765722054075955699]

Avem nevoie de ierarhi care sa fie modele. Pana la sfarsitul veacurilor, Biserica va avea ierarhi cu viata sfanta. E mare inselarea ? Va fi mare si cuvantul proorocesc al ierarhilor cu viata sfanta. Ne ofera oare mai multa siguranta aceste pasapoarte noi? NU ! Au mintit reprezentantii Ministerului de Interne, atunci cand au spus cu diferite prilejuri ca noile pasapoarte nu pot fi falsificate ?! AU FOST DEJA FALSIFICATE ! (…) De ce suntem mintiti ? Pentru a ni se adormi constiinta, pentru a primi aceste noi acte. Si maine ni se va spune : ne iertati am gresit… iata ca noile pasapoarte pot fi falsificate. Sa renuntam la aceste pasapoarte nesigure si sa primim microcipurile in corpurile noastre, in trupurile noastre. Acelasi minister care ne-a mintit ieri, ne va minti si maine ! Si daca sinodul Bisericii va asculta si de ministerul de Interne in loc sa asculte de invatatura Cuviosilor, va avea plata in Cer cu cei de la ministerul de Interne.. si nu cu Sfintii si cu Cuviosii. (…) Ne aflam in fata unei noi dictaturi.

discursul lui Danion Vasile din cadrul
conferintei “MICROCIPUL si semnele vremurilor”
din 27.02.2009 de la Piatra Neamt

Fratele Danion readuce in actualitate cuvintele patriarhului Tihon, adresate comunistilor de ieri si de astazi :

„Ne întoarcem cu profunda durere spre acesti monstri si le adresam un avertisment de care sa se teama :  Smintitilor ! Reveniti-va ! Încetati masacrele ! Purtarea voastra nu e numai cruda, ci cu adevarat satanica, vrednica de focul cel vesnic în viata viitoare si de un blestem înfricosator asupra urmasilor vostri aici pe pamânt! În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, va excomunicam, aruncând asupra voastra anatema, daca purtati înca numele de crestin, caci prin nastere ati apartinut Bisericii Ortodoxe”.

Si voi, credinciosi copii ai Bisericii lui Hristos, departati-va de acest neam ucigas, dupa cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Îndepartati pe cel rau din mijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13).

Ei smulg Bisericii puterea si bunurile ei datorita armelor ucigase, dar voi rezistati prin puterea credintei, îndreptând catre Domnul rugaciunile voastre de cerere. Daca e necesar sa suferim pentru Hristos, va îndemn, copii mult iubiti ai Bisericii, sa suferiti împreuna cu noi! Tuturor va lansez o chemare, voua pastorilor si voua episcopilor, fii si fiice întru Hristos: Grabiti-va sa propovaduiti pocainta! Rugati-va sa înceteze acest conflict fratricid si aceste distrugeri! Chemati la pace, la dragoste, la unire! (Scrisoare pastorala din 19 ianuarie 1918).

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

La recomandarea unui drag parinte al nostru, publicam acest articol ce-i apartine filosofului român Mircea Vulcănescu, mucenic in temnitele comuniste. Articolul face referire la nevalabilitatea si nerespectarea hotararilor sinodale, ce nu au ca fundament invataturile Sfintilor Parinti.

Cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte
spre mântuire (Romani X, 10)

Din noianul de erori ce văzură lumina tiparului, cu prilejul scandalului provocat de fixarea sărbătoririi Sf. Paşti, este una care, atacând nodul problemei, ne oferă prilejul restabilirii unor principii esenţiale structurii ortodoxismului. S-a scris anume că trebuie să ne supunem hotărârii Sf. Sinod, oricare ar fi ea, deoarece Sf. Sinod este alcătuit din arhierei, care nici în materie de credinţă dogmatică, nici în legiferarea canonică nu sunt supuşi erorilor. Afirmaţie ce închide o masivă ignoranţă în materie de teologie ortodoxă; este vorba, aci, de principiul infailibilităţii hotărârilor sinodale…

Cu drept cuvânt, spune Homiakov că Biserica nu cunoaşte altă autoritate decât ,,autoritatea Duhului”. Dar, atunci, care este criteriul recunoaşterii infailibilităţii? Răspundem:

– ecumenicitatea.(n.n., nu ecumenismul)

Biserica nu recunoaşte hotărârea unei autorităţi ce ar putea să rupă ecumenicitatea ei.

Dar ce este, pentru Biserica Ortodoxă, această ecumenicitate ?

Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Iisus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei, în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz, asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se poate mai limpede, în această privinţă:

„…iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor.”

În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii?

Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor Bisericii întregi, în timp şi spaţiu.

Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie, tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind decât mărturisitorul a ,,ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna” (Sf. Vincent de Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).

Prin urmare, pentru ca un Sinod general să se învrednicească de atributul ecumenicităţii, nu ajunge participarea la el a tuturor episcopilor ortodocşi în viaţă, ci mai trebuie ca mărturisirea acestui Sinod, în fapt, să nu fie întru nimic deosebită de ceea ce s-a mărturisit de către Biserică, totdeauna, de toţi şi pretutindenea…

Care este, acum, situaţia Sf. Sinod al Bisericii noastre?… Despre a cărui alcătuire, spune mitropolitul Gurie astfel:

,,nu toţi chiriarhii erau la şedinţă; unii din cei prezenţi cereau amânarea, iar o parte a fost de părere să se sărbătorească la 5 mai. Şi la şedinţă n-a fost patriarhul”…

Întrebăm: în această situaţie, mai poate fi vorba de ,,duh de răzvrătire”, de ,,conservatism idiot” din partea poporului şi de ameninţări din partea Sf. Sinod? Cine sunt nesocotitorii credinţei ortodoxe? Şi cine străjerii ei?…

Încă o dată minunata îndărătnicie a credincioşilor ortodocşi întru păstrarea „comorii de mult preţ” se dovedeşte a fi un formidabil răspuns lumescului ,,duh al înnoirilor”. Căci: „chiar dacă noi înşine sau înger din cer ar binevesti peste ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie!” (Galateni, I, 8).

de Mircea Vulcănescu

Referitor la aceste innoiri in randuiala Bisericii (Ortodoxe) va recomandam alte doua articole ce arata duhul neortodox al celor ce au indraznirea de a schimba cele ale Sfintilor Parinti :

1.Cenzurarea cultului – Despre Prohod şi Sinodiconul Ortodoxiei

2. RÎNDUIALA DUMINICII BIRUINŢEI ORTODOXIEI

Am fost informati ca in municipiul Bucuresti, eliberarea noilor pasapoarte va incepe deja din aprilie si nu din iunie, cum era preconizata la inceput. Cei care doresc sa-si faca vechiul tip de pasport e bine sa se grabeasca. Anuntati pe toti cunoscutii de aceasta manevra facuta de MAI. Lucrurile incep sa fie grabite. Vor sa schimbe planul si sa treaca la pasul urmator. Fiti tari, fratilor ! Nu faceti nici un compromis. Sa nu lasam, ca prin caderea noastra sa se indeparteze de la noi Duhul Sfant. Sa ramanem in ascultare de marii nostri duhovnici, care toti ne sfatuiesc sa refuzam aceste acte. Stiindu-ne in ascultare, aceasta ne va intari si vom pastra nadejdea pana in ultima clipa. Dumnezeu sa ne ajute pe toti ! Amin !

“Iesenii vor beneficia de noile modele de pasapoarte abia de la inceputul lunii aprilie. Noile pasapoarte electronice vor ajunge in capitala Moldovei peste cateva luni, ca urmare a procedurii laborioase de instalare si dotare corespunzatoare a spatiilor cu aparatura necesara…” mai mult

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=8117453438030375981&hl=en]

“Nu va adunati comori pe pamant, ci va adunati comori in ceruri” (…) Noi cautam cer nou si pamant nou, in care locuieste dreptatea, asa incat orice intristare pentru intamplarile din ultimele saptamani trebuie lasata la o parte. Dimpotriva trebuie sa ne bucuram ca Dumnezeu ne-a randuit sa putem sa dam si noi lupta pe care am vazut-o la inaintasii nostri, pentru ca fara a da aceasta lupta nu prea avem cum sa ne mantuim (…). Ne mai spune Sfantul apostol Pavel in aceasta epistola catre stramosii nostri :”Sunt incredintat de-aceasta, ca Cel care a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat pana in Ziua lui Hristos Iisus“. Care este “Ziua lui Hristos Iisus” ? Este Ziua infricosatoarei Judecati. Care sunt acesti “voi” ? “A inceput in voi”.. Sunt stramosii nostri (…) Deci sa se linisteasca sufletele noastre, ca orice valuri vor veni (…), cum a fost iadul la Aiud si la Pitesti, cum a fost iadul in Transilvania, arsa din temelii ca sa treaca la greco-catolicism, cum au fost valurile care au venit asupra romanilor ca sa fie islamizati. Indiferent ce valuri vor veni, vor trece. Iar in Ziua venirii lui Hristos, romanii, multi sau putini, cati vor fi ramas pana atunci vor fi aici sa dea marturie de Adevarul lasat de Dumnezeu. Aceasta este misiunea noastra. Acesta este rostul nostru lasat de Dumnezeu, pe care Sfanta Scriptura il marturiseste.

predica la duminica izgonirii lui Adam din rai ,
1 martie 2009, manastirea Petru Voda

Esenta existentei poporului roman : marturisirea lui Hristos pana la a doua Sa venire

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sAd7GtfDsJo]

O Romanie intreaga astepta cu sufletul la gura  cuvant de invatatura inspirat de Duhul Sfant de la reprezentantii Sinodului BOR. Oamenii aveau nevoie de o lamurire cu privire la vremurile din urma si la proorociile ce se adeveresc in acesti ani. Marii nostri duhovnici, glasul manastirilor noastre nu au fost luate deloc in considerare. Despre cartea Apocalipsei nu s-a zis nimic!!! S-A DAT UN RASPUNS RECE, POLITIC…. DEZGUSTATOR DE NEDUHOVNICESC!!! Oare caracterul de bascalie al d-lui purtator de cuvant Stoica, este reprezentativ pentru intreg Sinodul? Isi atribuie toti reprezentantii Sinodului acel comportament al purtatorului de cuvant, comportament iresponsabil fata de gravitatea acestei probleme, data chiar de cuvantul Mantuitorului Iisus ( “Făţarnicilor, fata cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!”, Matei 16,3 ) si de proorociile Sfintilor si cuviosilor secolului XX ( Sf. Varsanufie de la Optina, Sf. Ioan Maximovici, Cuv. Serafim Rose, Cuv. Paisie Aghioritul, Sf. Ignatie Brianicianinov si Fericitul Ierarh Averchie Tausev, Sf. Ioan Iacob de la Neamt, Sf. Serafim de Virita, Sf. Lavrentie de Cernigov, Sfantul Kuksa, Fer. Filotei Zervakos, Sfantul Anatolie de la Optina, Sfantul Nectarie de la Optina, Staretul rus Antonie, Cuviosul Selafiil, parintele Dionisie Ignat de la Colciu, parintele Cleopa, parintele Rafail Noica, parintele Adrian Fageteanu, parintele Proclu si atatia altii.) ????

Pe cine slujeste acest Sinod? Interesele cui reprezinta acesti intaistatori?

Dar, ne intrebam : e posibil un raspuns duhovnicesc de la niste politicieni si afaceristi, brokeri de suflete umane???

Parintele Arsenie Papacioc ne lamureste unde este Biserica : “Adevărul e unul. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Nu e numai o fracţiune din Biserică, e toată Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul (…) Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul (…) Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.“

Iata declaratia d-lui agent Stoica :

[vodpod id=Groupvideo.2143888&w=425&h=350&fv=id%3D674572%E2%84%91%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.realitatea.net%2Fimages%2Flogo.jpg%26channelIdentifier%3D%252BZ28mSdywhxMyoRIByVfAw%253D%253D%26recommendations%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.realitatea.net%2Ffeed_recommendations.php%3Fid%3D674572]

Cititi si : Avortaţi-l pe părintele Stoica!

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

cititi si :

Apostazia si manipularea din BOR

Sacalii ies la atac… incepe dezinformarea prin mass media a slujitorilor antihristului

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZKsHJnMxvKE]

Sa ne rugam la prea Bunul Dumnezeu, ca sa ne dea tuturor discernamant, sa pomenim pe conducatorii nostri si pe cei duhovnicesti si pe conducatorii tarii ca sa-i lumineze Dumnezeu sa gandeasca in interesul obstesc. Si aceasta o spun in mod deosebit pentru conducatorii tarii si cei care sunt pusi sa gandeasca in interesul obstesc … ca vedeti : ii intereseaza doar numai grupul si buzunarul : grupul lor si buzunarul lor, iar interesul obstesc lipseste. Nu mai gandesc in interesul nostru, al intregii societati, al neamului, al tarii; si aceasta este o durere. De aceea va indemn la rugaciune. Saptamana aceasta in mod deosebit, cunoasteti, se va da si un comunicat al sfantului Sinod, legat de problema care a framantat in ultima perioada societatea romaneasca, problema aceasta a cipurilor. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa lumineze si sa ia hotararea cea buna, dupa Sfintii Parinti, gandind in duhul Sfintilor Parinti si in duhul Bisericii noastre. Caci noi datori suntem sa sprijinim cu rugaciunea si sunt convins ca se va lua decizia cea buna. Semne sunt…  Revin de-acum la sfarsitul lumii… semne sunt, dar cand va fi Dumnezeu stie. Ca si cipul in cele din urma nu e nimic altceva decat tot un semn… e un pas spre…  Nu este pasul final, dar e un pas spre… Este o ingradire a libertatii si a demnitatii noastre. Cum frumos am citit intr-un comunicat al mitropoliei Clujului : Nu suntem o tara de tradatori si de infractori, ca sa avem nevoie de cipuri si ca sa ne urmareasca pe fiecare. Ca nu suntem un neam nici de hoti, nici de talhari, nici de nimic altceva… Totusi, chiar daca se-ntampla, haideti sa fim demni si nadajduim ca societatea si conducatorii nostri vor fi demni si vor tine la demnitatea acestui neam… a neamului si a tarii noastre. Faca Bunul Dumnezeu ca la fiecare dintre noi, sa fie in inima noastra, sa puna Bunul Dumenzeu in inima nostra ravna si dragoste pentru aproapele, ravna si dragoste pentru a vorbi mai mult cu Dumnezeu, adica pentru a ne ruga si daca se va inmulti rugaciunea si dragostea, se va inmulti si discernamantul si va fi dreapta socoteala, va fi hotararea aceea buna si sfanta care nadajduim, pe care o asteptam si nadajduim ca aceea va fi cea dupa Dumnezeu. Dumnezeul pacii si al milei sa ne-nsoteasca pe noi, pe calea noastra a mantuirii si sa nu fie teama la infricosata judecata, caci daca nu vom judeca, nu vom cleveti, nu vom vorbi de rau, atunci cu adevarat sa stiti ca nu ne va fi teama. Parintele e Bun si asteapta pe fiecare, dar sa ne intoarcem pana atunci, caci dupa aceea nu mai este vreme. Acum e momentul lucrarii. Sa lucram, caci acum e timpul. AMIN.

parintele Melchisedec Velnic, staretul manastirii Putna
extras din predica la Duminica lasatului sec de carne (a Infricosatoarei Judecati)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

UPDATE: Parintele Justin: Tortionarii isi vor vedea “dreptatea” lor, cand vor ajunge in fata mucenicilor si a martirilor

Iata ca marele propovaduitor al Ortodoxiei, actorul Dan Puric, isi depaseste atributiile de “maturator al drumului spre biserica”, asa cum singur se caracterizeaza.  Si anume : vrea cu tot dinadinsul sa-si faca catedrala, asa, dupa viziunea sa artistica, dar fara nici o legatura cu arhitectonica romaneasca, ca sa nu mai zicem ortodoxa. Si toate acestea chiar trecand peste cuvantul parintelui Justin Parvu, cu care ii place sa se afiseze si nu ezita a-si exprima dragostea pentru sfintia sa. Se vede treaba ca doar interese meschine il anima pe acest “orator” al Evangheliei, care nu respecta nici cea mai elementara notiune a Ortodoxiei : ascultarea de duhovnic.

Stimabilul domn Puric isi aroga personal aceasta initiativa, desi ea apartine de ani buni parintelui Justin si “Asociatiei Fostilor Detinuti Politici”. Iata ce doreste Dan Puric, de fapt s-a si hotarat cu binecuvantarea (a se citi acordul) PS Andrei Andreicut, sa se construiasca la Aiud , la Rapa Robilor, in memoria mucenicilor din perioada regimului comunist.

Aduceti-va aminte d-le Puric de vorbele rostite de dumneata : ca exista o ierarhie! Cum va permiteti sa treceti peste cuvantul parintelui Justin ? Cum puteti sustine o asemenea mizerie masonica ? Vreti cu tot dinadinsul sa va apara numele in acel loc sfant al neamului romanesc ? Poate doar asa, ca o posibila sursa de capital electoral…cine stie ce functie tinteste dragul nostru actor (din pct de vedere al actoriei, toate onorurile cuvenite) ?

Va prezentam si proiectul in stil ortodox, bizantin, sustinut de catre parintele Justin Parvu :

Parintele Justin a zis clar ca nu trebuie sa lasam sa se construiasca aceasta monstruziotate propusa de Dan Puric !!!

Puteti sa  adresati mesajele dvs d-lui Dan Puric, la aceasta adresa : [email protected]

Va rugam sa ALEGETI !

[polldaddy poll=1385369]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Asociaţiile Laicatului Ortodox, un grup de asociaţii non-guvernamentale ale societăţii civile de orientare creştin-ortodoxă, organizează joi, 19 februarie, la Aula Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti, o conferinţă cu public, precedată de o o conferinţă de presă, pe tema actelor de identitate electronice.

„Despre actele de identitate electronice, zorii unei noi dictaturi?” este întrebarea-titlu a conferinţei la care vor căuta să răspundă jurişti de prestigiu, oameni de media, editori şi publicişti reputaţi, profesori universitari. Vor vorbi pe această temă: Cezar Axinte, Preşedintele Baroului “Constituţional” Constanţa, Rafael Udrişte, realizator TVR, Ionuţ Gurgu, director Ed. Predania, Danion Vasile, teolog şi director al Ed. Egumeniţa, precum şi Alin Teuşdea, lect. univ. doctor în electronică (Universitatea Oradea).

Introducerea actelor de identitate electronice este o temă care a suscitat numeroase controverse şi diverse reacţii atât din cadrul societăţii cât şi din partea mass-media. Modul în care a fost tratată această temă a fost însă, cu câteva excepţii, unul superficial şi senzaţionalist. Cu toate acestea, subiectul este unul extrem de serios, care afectează interesele imediate ale cetăţeanului, drepturile sale, precum şi conştiinţa sa religioasă.

Asociaţiile Laicatului Ortodox propun deschiderea unei dezbateri reale şi profunde asupra implicaţiilor noilor acte de identitate asupra libertăţilor civice ale persoanei. Asistăm la schimbări fundamentale în modul de organizare şi funcţionare a puterii politice, pe toate planurile. Juridic, se schimbă paradigma dreptului natural, bazată pe existenţa unor drepturi inalienabile şi intangibile ale individului, cu o paradigmă a dreptului de tip pozitivist-funcţionalist, în care drepturile individului sunt definite în funcţie de interesele statului. Economic, se trece de la o ordine a proprietăţii private şi a economiei libere la o ordine în care statul intervine masiv în piaţă, naţionalizează şi controlează proprietatea privată. Politic, asistăm la o serie de directive şi regulamente europene care sunt impuse statelor naţionale fără să se organizeze dezbateri publice, trecându-se cu vederea părerea poporului… În plus, se clamează tot mai mult necesitatea existenţei unei guvernanţe mondiale fără să se spună însă cum anume va fi aceasta ţinută în frâu.

În fine, în ceea ce priveşte ordinea publică, asistăm la programe foarte costisitoare de implementare a sistemelor de supraveghere video şi, iată, de implementare a dispozitivelor electronice (RFID) în actele de identitate personală.

Laicatul ortodox consideră că vom înţelege semnificaţia actelor de identitate electronice doar dacă va exista această dezbatere pusă în contextul transformărilor structurale ale puterii politice. Mijloacele tehnologice puse la dispoziţia statului pentru identificarea, stocarea informaţiilor despre persoană şi urmărirea sa, pot constitui un drum către instalarea dictaturii.

Conferinţa de presă va avea loc pe 19 februarie, ora 17:30, la Facultatea de Drept, Bd. M. Kogălniceanu 36-46, Bucureşti, iar conferinţa cu public va avea loc în Aula Magna a aceleiaşi Facultăţi, de la ora 18:00. Se vor distribui materiale informative asupra subiectului.

Contact: Călin Alexe, tel: 0766500984

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

INTERVIU CU D-L OVIDIU HURDUZEU

Alex Ştefănescu: În ce măsură te-ai integrat în societatea americană. Dacă ai vrea să te reistalezi în România, te-ai mai putea adapta la ceea ce este aici?

Ovidiu Hurduzeu: Înainte de a-ţi răspunde la întrebare, aş dori să mă opresc asupra termenului “integrare”, atât de folosit în zilele noastre. Societatea americană ca toate democraţiile industriale avansate s-a transformat într-o societate de integrare în care persoana reală, cu natura ei misterioasă şi incomensurabilă, este fasonată după chipul lui homo oeconomicus. Acest model ideal este construit dintr-un număr de scheme utilitare aranjate pentru a servi interesele unei civilizaţii tehnologice, utopic egalitaristă, în care alfa şi omega rămân producţia şi consumul de masă. Nu poţi avea însă producţie şi consum de masă, cu alte cuvinte o economie de piaţă integrată, fără unificarea şi standardizarea ideilor, valorilor şi stilului de viaţă ale indivizilor. Primatul economiei şi al tehnologiei (cele două nu mai pot fi separate) se traduce prin primatul mijloacelor. Scopul, de fapt singurul scop, al unei societăţi tehnologice avansate este cum să utilizeze în mod eficient imensele mijloace de care dispune. Sau la nivelul persoanei, cum sa alegi mijlocul cel mai bun pentru a câştiga (profita) imediat într-o situaţie dată. Standardizarea individului nu se face din raţiuni politice, ci de eficienţă economică. Transformat dintr-un scop în sine, într-un simplu instrument, fiecare individ trebuie să se comporte ca un angrenaj perfect integrat, întrucât intră în competiţie cu maşinile. În SUA trebuie mereu să demonstrezi că eşti la nivelul maşinii, ba chiar mai eficient decât ea (sau a înlocuitorilor ei umani, sclavii din ţări precum China sau India). Integrarea – cheia eficienţei – trebuie înţeleasă ca proces atotcuprinzător. Un motor nu poate funcţiona cu şuruburi pe jumătate strânse. Iată de ce trebuie să te conformezi întru totul felului de a fi al societăţii tehnologice, să-i adopţi necondiţionat stilul de viaţă, credinţele, idiosincraziile. Orice dubiu, nelinişte, angoasă, frison existenţial ar produce tensiuni şi contradicţii perturbatoare atât în interiorul individului cât şi la nivelul angrenajului social.

În calitatea mea de cetăţean american, am jurat credinţă Constituţiei redactate de Părinţii fondatori ai SUA. Constituţia nu-mi cere nicăieri să mă transform într-o unitate tehno-economică, integrată şi integrabilă, îmi dă însă dreptul şi mă obligă moral să mă comport ca un cetăţean liber şi responsabil. Este ceea ce fac, sper eu, chiar acum, răspunzând la aceste întrebări.

România de astăzi este o societate de adaptare. Chiar şi întrebarea: “Cum te-ai integrat în Franţa, Germania…?” sună firesc, în vreme ce “te-ai integrat în România?” pare un nonsens. În România te adaptezi mediului social aşa cum te-ai adapta dacă ai fi lăsat singur într-un cadru natural. Dacă în Occident, cel mai important lucru este să te conformezi unor mecanisme implacabile, a căror funcţionare trebuie s-o interiorizezi, în România trebuie în primul rând să te adaptezi la lipsa de sistem, să navighezi într-un ocean de incertitudine, neprevăzut şi improvizaţie. Dacă m-aş întoarce, în jungla românească, aş încerca să mă comport ca un angrenaj perfect calibrat, probabil s-ar trezi în mine americanul pragmatic şi eficient pe care l-am renegat în SUA. Nu pot accepta nici ordinea cercului perfect, trasat cu compasul, ordinea “realizatului”, cum o numesc eu, nici pe cea a cercului improvizat de o mână stângace. Idealul meu e să mă situez în echilibru precar, de tranziţie, de “irealizare”.

A.Ş.: În afară de acest răspuns teoretic, impresionant prin detaşare şi prin capacitatea de sinteză, vreau şi unul… epic. Te rog aşadar să-mi descrii situaţii sau să-mi povesteşti întâmplări care să îmi dea posibilitatea să retrăiesc, în imaginaţie, ceea ce ai trăit tu în încercarea de a adopta un nou stil de viaţă.

O.H. Integrarea individului într-o societate tehnologică începe prin “spargerea” unităţii sale organice. “Persoana” cu toate conotaţiile pe care le implică este tranşată în secţiuni utilitare, iar fiecare secţiune este angrenată într-un anumit tip de reţea economică… Acum câtiva ani, am petrecut trei zile într-un orăşel situat în imediata vecinătate a vijeliosului râu Kern din munţii Sierra Nevada. Datorită torentelor sale, râul Kern este vestit pentru practicarea unor sporturi de “apă repede”, caiac, canoe etc. Eu nu eram însă dispus să mă aventurez în apele învolburate. Odată cazat la un motel, am coborât pe malul râului şi m-am întins pe o stâncă, ca şopârla la soare. Deasupra, cerul californian, de un albastru care nu se poate descrie în cuvinte. La picioarele mele, râul salbatic, în jur pâlcuri de brazi, cocoţaţi pe înalţimi prăpăstioase. Mă întorsesem cu gândul la copilărie. Retrăiam atmosfera romanelor “cu Winetou” ale lui Karl May, pe care le “devorasem”, într-o vară, pe pridvorul casei bunicilor din Tîrgu Neamţ. Deodată, din amonte, apar zeci de canoe multicolore din cauciuc gonflabil – copiii, femei, bărbaţi, vâslesc frenetic contra valurilor ce stau să-i înghită. Căşti pe cap, costume “termale”, veste de salvare, înfăşurându-le trupurile. Par nişte extratereştrii, ai zice că nava le-a căzut în râu şi acum, fug bezmetic să se salveze. Ţipă, chiuie, într-un cocktail de sunete ce trădează teamă amestecată cu plăcere. Nu-mi rămâne decât să mă întorc în cameră. În holul motelului, recepţionera începe să-mi ofere “serviciile”: motelul poate să-mi închirieze un caiac, o canoe, chiar şi un instructor care să mă înveţe cum să “îmblânzesc” furia apelor. Îi spun ca n-am venit pentru sport, ci… să visez. S-a uitat la mine speriată şi s-a refugiat repede în spatele computerului. Dupa amiază, am ieşit cu Andreea, soţia mea, în orăşel. În toate maşinile, câte-un caiac, o canoe. Puţinii trecători “pe picioare” cărau în spate “echipamentul de navigaţie”. Am intrat într-un sport-bar să mâncăm un hamburger. La mese, se vorbea despre tehnicile de vâslire, cele mai bune mărci de caiace. Chelnerul ne-a abordat cu un zâmbet larg: “Cum aţi petrecut ziua pe râu?”

Ca să mă integrez în Kernville, ar fi trebuit să-mi schimb numele, din Ovidiu Hurduzeu, în “vâslaşul” expert să urce sau să coboare râul. Altfel, aş fi rămas eu un extraterestru!

Kernville vroia să desprindă din mine felia care-i trebuia, eliminând restul. La slujbă, se mai taie încă o felie din tine – felia cea mai groasă – care este branşată la un alt mecanism economic. Aşa după cum am arătat în “Sclavii fericiţi”, pe măsură ce te branşezi la tot mai multe reţele, pierzi capacitatea “să te aduni”, să-ţi angajezi întreaga fiinţă, să-ţi recâştigi integritatea. Totalitatea acestor reţele formează, ceea ce eu numesc, Angrenajul. Odată integraţi în Angrenaj, urmăm logica industrială care guvernează uneltele: putem fi detaşaţi, separaţi unii de alţii, chiar de noi înşine, combinaţi sau recombinaţi în funcţie de necesităţile economice. Celor mai mulţi branşarea la reţea le aduce avantaje. întrucât îi ajută să-şi atingă în mod eficient scopurile imediate (bani, “poziţie socială”, satisfacerea plăcerilor).

După aceeaşi logică funcţionează şi grupul “multiculturalist”. De pildă, o femeie este “dezangrenată” din fiinţa sa concretă şi “integrată” într-un gender group în care contează doar “esenţa” ei feminină, un fel de “specializare” care-i distruge personalitatea sa organică. În România, acest tip de integrare este foarte greu de înţeles. Este practicat doar în statele economic avansate unde ÎNTREAGA societate, şi nu numai sistemul economic, este de natură tehnologică. Oricâte mall-uri şi parcuri industriale ar avea, România rămâne o societate tradiţional organică (n.n. e deja in schimbare) în care tehnologia se supune năravurilor persoanei, şi nu vicerversa.

A.Ş: Înţeleg situaţia pe care o descrii (cu atât de mult talent literar) şi mărturisesc că eu prefer societăţile în care persoanele (mitologizate) contează mai mult decât instituţiile. Totuşi, societăţile de acest tip nu funcţionează şi, până la urmă, blocajul lor aduce mari prejudicii persoanelor. La ce ajută aureola pe care o are la noi fiinţa umană dacă această fiinţă moare din cauza unei seringi prost dezinfectate sau în urma exploziei unei butelii de oxigen lichid precar etanşeizate?

O.H.: Eu cred că societatea românească nu funcţionează fiindcă s-a îndepărtat de natura sa personalist-evenimenţială, singura care i s-ar fi potrivit. Românii trăiesc încă printre ruinele unui sistem industrial primitiv, moştenit de la comunişti; pe niste temelii dărâmate au ridicat în pripă o scenă unde încearcă în prezent să încropească un spectacol social şi economic “second hand”. Metafora asociată este supermarketul construit pe fundamentele fostului “circ al foamei”. Producţia (distribuţia) industrială, planificată autoritar şi centralizat este înlocuită de producţia globalizată, instrumentalizată în manieră spectaculară. “Circul foamei” ascundea falimentul sistemului industrial primitiv (al comunismului), supermarketul maschează condiţia cvasi colonială a României în cadrul economiei globale. Ce altceva este supermarketul decât un distributor descentralizat al supraproducţiei economiei mondiale? Alimentele, dichisit ambulate, aduse de aiurea, ascund nitraţii otrăvitori ai adevărului: România nu este în stare nici măcar să-şi hrănească cetăţenii, în plus şi-a asumat obligaţia – conform negocierilor de aderare duse de clasa politică – să transforme 30 la sută din suprafaţa agricolă în pârloagă!

Cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii

S-a ajuns aici întrucât persoana-eveniment a fost înlocuită de mafiotul şarmant, clănţăul atotcunoscător, “expertul” iluzionist şi politicianul mânjit. Galeria de pseudopersoane nu este produsă de o cultură personalistă în cădere liberă, ci de o economie în care capitalul financiar şi distribuţia de imagini sunt concentrate în mâna unui număr limitat de indivizi. În loc să moşească cât mai multe persoane-eveniment – aceasta ar fi menirea unei democraţii adevărate – “democraţia” românească produce un număr nelimitat de clienţi (în sensul antic al cuvântului, plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician şi protejat de acesta). Legăturile de dependenţă şi protecţie sunt în mod fals personale; de fapt, sunt legături economice de tip clandestin. Mulţi dintre cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii (mafia politică, a petrolului, mass mediei, a “tunurilor” din marile contracte etc.) În România clientul a devenit personalitatea umană de invidiat.

Dacă ai statut de client, poţi fi sigur că nu vei muri de o seringă prost dezinfectată. Nici nu vei muri de explozia unei butelii cu oxigen lichid precar etanşeizate.

Una dintre alternativele viabile la status quo-ul din România, ar fi dezvoltarea unui adevărat sistem personalist-evenimenţial.

A.Ş.: Afirmi că, în timpul comunismului, societatea românească s-a îndepărtat de un stil de viaţă care i s-ar fi potrivit (şi cum să nu i se potrivească, în condiţiile în care şi l-a constituit în mod firesc, de a lungul a sute de ani, prin încercări şi reglări succesive?). Dar… din ce sursă cunoşti acel stil de viaţă dinaintea naşterii tale? Din cărţi? Din ceea ce-şi amintesc părinţii tăi? Din examinarea vestigiilor de civilizaţie românească pre-comunistă care s-au mai păstrat prin unele sate sau oraşe de provincie? Pe de altă parte, care este esenţa acelui mod de a trăi la care te gândeşti cu nostalgie? Cine şi cum ar putea să-l reconstituie? Ce şanse ar avea să şi funcţioneze într-o lume în care fiecare ţară este conectată la civilizaţia întregii planete?

O.H.: “Persoana-eveniment” este un model ideal de identitate umană, aşa cum tot ideal este şi “individul liber” dezvoltat în Occident după Revoluţia franceză de la 1789. Occidentul însă a avut grijă să cultive atât modelul teoretic cât şi miile lui de întruchipări concrete. În jurul “individului liber” s-a creat o întreagă mitologie, s-a dezvoltat un întreg aparat juridic şi economic. Chiar şi astăzi, când este permanent atacat de “victima” ideologiilor corectitudinii politice, “individul liber” stă încă înfipt solid în soclu. Statuia Libertăţii continuă să fie farul călăuzitor al Occidentului. În loc de individualism, românii au “personalismul”. A trasa dezvoltarea istorică a personalismului românesc este o chestiune de arheologie culturală, care necesită ample cercetări interdisciplinare desfăşurate pe o lungă perioadă de timp. În opinia mea trinitarismul ortodox, un cult popular al eroilor, probabil de origine dacică, la care se adaugă fără îndoială influenţa individualismului modern din Occident, s-au împletit în mod fericit pentru a creea un cadru personalist al existenţei. În România viaţa se organizează SPONTAN în jurul unor persoane, nicidecum în jurul unor instituţii. Aceste persoane se bucură de autoritatea pe care o au “duhovnicii” în spaţiul credinţei ortodoxe. O autoritate “ontologică” bazată pe “prezenţă”. Să luăm un exemplu care ne este cunoscut amândurora. “Istoria literaturii române” de Alex Ştefănescu. Mulţi, probabil majoritatea cititorilor au făcut un sacrificiu financiar să cumpere această lucrare monumentală întrucât au încredere în opiniile autorului. N-au căutat în paginiile lucrării un “adevăr obiectiv”, separat de persoana lui Alex Ştefănescu. Coerenţa logică, informaţiile, în general tot aparatul ştiinţific al cărţii n-au făcut decât să le confirme, încă odată, încrederea pe care o aveau în Alex Ştefănescu. Nu “Istoria literaturii” l-a “făcut” celebru pe Alex Ştefănescu, ci Alex Ştefănescu va “eterniza” lucrarea sa; peste timp ea va funcţiona drept o mărturie vie a literaturii sub comunism. Cel care înţelege cu adevărat România, când se uită la harta ei, nu vede, oraşe, sate, “fabrici şi uzine”. Nici măcar “monumente istorice”. Vede un Eminescu, Ştefan cel Mare, un Blaga, un Coandă, un Iorga, un Dumitru Stăniloae. În jurul acestor persoane s-au coagulat în timp “comunităţile” (istorice, literare, religioase, stiinţifice etc.) aşa cum în Occident, în jurul oraşelor comerciale, s-a dezvoltat civilizaţia modernă a capitalismului. Persoanele-eveniment nu sunt nişte imami severi, nici experţi, nici “autorităţi spirituale” universale, nici staruri mediatice. Sunt indivizi ce iradiază o energie intensă, oferă o deschidere spre un ALTCEVA SUPERIOR. Cu alte cuvinte, personalizează în mod evenimenţial o situaţie concretă. Când personalizezi o situaţie introduci ceva nou şi neaşteptat, acolo unde situaţia este complet închistată (“realizată” cum o numesc eu), sau, dimpotrivă, oferi coerenţă unde există un “nou” ce tinde să devină haotic. Nu poţi personaliza o situaţie dată dacă nu-ţi angajezi întreaga fiinţă… O adevărată democraţie nu are rolul de a uniformiza indivizii sau de a creea “elite” reducând” contrariile la scheme prestabilite. Acesta este marele reproş pe care-l aduc eu lumii moderne. O democraţie personalist-evenimenţială trebuie să menţină vii antinomiile – fără ele nu putem vorbi de o “diferenţă” reală – oferind şansa de a deveni persoane-eveniment unui număr cât mai mare de indivizi. Desigur, fiecare persoană-eveniment va poseda un “excedent metafizic” diferit, ceea ce va creea ierarhii valorice. Se înţelege că “persoana-eveniment” trebuie să rămână vie mereu, să menţină, sau chiar să sporească, tensiunea evenimenţială. Iată de ce personalismul evenimenţial este un “anti-tradiţionalism” dacă întelegem prin tradiţie obiceiuri şi persoane ce ţin de un trecut încheiat definitiv. Românii nu sunt tradiţionalişti nostalgici – (eu cu atât mai puţin!) – a se vedea nepăsarea cu care tratează istoria moartă (monumentele, ruinele). Istoria îi interesează doar ca “pildă vie” ce se poate reîntrupa în prezent şi viitor. Depinde doar de noi dacă vrem să creem o democraţie personalist evenimenţială pe sufletul nostru, sau importăm un produs preambalat de la Bruxelles, Washington, Moscova sau cine-o mai şti de unde. Trebuie să fim conştienţi că în lumea de astăzi aproape totul este împotriva persoanei, ar vrea-o redusa la condiţia de instrument. Dar oare democraţia ateniană nu a fost nevoită să înfrunte pericolele ei? Au existat însă nişte persoane-eveniment, un Socrate, un Platon, un Aristotel care au demarat procesul istoriei. Energia lor evenimenţială a fost transmisă din generaţie în generaţie, fiecare nouă persoană deschizind alte şi alte perspective. Este mesajul care ni-l transmite si creştinismul prin apostolul Pavel: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre“

un articol de Ovidiu Hurduzeu

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.” (Matei 24, 21)

Am considerat necesara postarea textului de mai jos ca urmare a constatarii ca majoritatea prietenilor, cunostiintelor, inclusiv a comentatorilor articolelor INTREBARE FUNDAMENTALA: Ce facem DUPA CE refuzam actele cu cip incorporat? si Pregatirea pentru vremurile din urma – ce era mai important din mesajul parintelui Iustin, nu realizeaza ce urmeaza a se petrece iminent pe plan global…

Pentru ultima etapa, cea tocmai declansata, au nevoie insa de un cumul de crize atat de grave, incat chiar oamenii sa zbiere deznadajduiti: vrem imperiu, dati-ne un imparat. De aceea criza economica o vor coordona in asemenea masura incat sa se ajunga la foamete, care va duce la ample manifestari de strada, moment in care vor intra in scena anarhistii, cea mai perversa dintre toate „altenativele” anti-sistem.
……………………………………………………………

Si ca dezastrul sa fie total, va mai urma si un cumplit razboi, cum n-a mai fost de cand este om pe pamant. ACESTA ESTE PLANUL. Ca este sau nu acesta sfarsitul vremurilor, doar Tatal Ceresc stie.

…sunt doar doua variante. Sau bunul Dumnezeu va pune capat mega nebuniei ELITELOR planetare si ii va starpi El stie cum. Sau chiar sfarsitul vremurilor este la usi. In ambele cazuri noi crestinii nu avem decat o solutie: aceea pe care a avut-o si biserica primara: nadejdea in Domnul si Stapanul vietii noastre. Caci in oricare din cazuri, de prigoana tot vom avea parte, caci NOUA ORDINE MONDIALA se doreste a fi, prin insasi definitia ei data de catre cei ce au gandit-o inca de la inceput, cea mai teribila forma de anti-crestinism de doua mii de ani incoace.

CONTINUAREA SI MAI MULTE DETALII AICI

De aceea şi voi fiţi gata,
că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
(Matei 24, 44)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

E vremea jertfei ! A pregatirii pentru vremurile din urma… Nu vom putea sa realizam aceasta pregatire, atunci pe ultima suta de metri. E bine sa ne intarim in credinta de pe acum si sa actionam in mod concret. Sa ne preocupe soarta copiilor nostri si sa ne punem intrebarea cu ce-i vom hrani si cum facem fata foametei, razboiului, prigoanei proorocite pentru vremea de Apoi.

Va reamintim ce ne indeamna parintele Iustin Parvu si ce nu a inteles majoritatea lumii, aflata in goana dupa cele lumesti :

“Sa rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbandi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare in parte sufletele noastre. Sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap, ca sa ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetatui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt inca oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra – in care sa ne crestem copiii in duhul aceasta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre.”

Faradelegile statului trebuie sanctionate si neaprobate de catre Biserica, de catre noi – madulare ale Bisericii.  Proorociile se vor adeveri, mai devreme sau mai tarziu, dar planurilor vrajmasului suntem datori a le spune un NU hotarat. Aceasta cat priveste perioada imediat urmatoare. Sa ne gandim dincolo de aceasta perioada. Propunem spre dezbatere acest paragraf, extras din Apelul Parintelui Iustin, din data de 14 ianuarie 2009. Nadajduim sa fie pus in aplicare si sa veniti cu solutii, textul neavand nevoie de alte adaugiri. Concret ! Ce facem fiecare vis a vis de acest sfat al parintelui ?! Cum aveti de gand sa infaptuiti ce ne indeamna parintele ?

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Metanie Părintelui Stareţ Iustin

Socot o datorie de conştiinţă să scriu aceste rânduri. Nu sunt vrednic să aduc mulţumire lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc „faţă către faţă” părinţi precum stareţul Dionisie de la Colciu sau părintele stareţ Iustin de la Petru Vodă. Acum patru ani în urmă, în toamna lui 2005, l-am cercetat pe cel din urmă la Mănăstirea Petru Vodă pentru a afla alinare şi răspuns la unele întrebări ce frământau familia mea. Atunci i-am relatat părintelui Iustin despre faptul că auzisem pe stareţul Dionisie de la Athos vorbind adesea despre „veacul al optulea”, cel de pe urmă, şi despre venirea lui Antihrist. Părintele Iustin a ascultat şi a grăit: „Aşa este. Cei care vorbesc despre vremurile de pe urmă la timpul viitor nu ştiu ce spun”. Intuind surprinderea noastră, a mai repetat o dată, parcă spre a confirma cele spuse şi pentru cei mai îndoielnici dintre noi.

Ce frumos spun Părinţii: „Vorba sună, fapta tună”!

Un părinte profesor cu fin simţ de observaţie spunea: „Vrei să ştii unde se află centrul duhovnicesc al unei regiuni? Mergi la autogară şi uită-te pe tăbliţele din parbrizul maşinilor. Vei vedea: Piatra-Neamţ – Măn. Sihăstria, Tg.-Neamţ – Măn. Sihăstria). În ultimii ani, la autogară poţi citi şi: Piatra Neamţ – Petru-Vodă (curse zilnice)”. Ştie lumea că la tânăra mănăstire Petru Vodă există un bătrân stareţ care îi ajută pe oamenii aflaţi în necazuri şi în supărări. Părintele Iustin îi ascultă. Îl primeşte pe fiecare cu durerea lui, cu suspinul lui, cu problema lui.

În amorţeala zilei cenuşii ce ne împresura, pe 14 ianuarie anul acesta, a sunat cuvântul duhovnicului retras după o viaţă de surghiun în munţii Neamţului. Reacţia oamenilor simpli la cuget, cu sau fără şcoală, a venit firesc: „Slavă Domnului! Nu suntem părăsiţi în faţa tăvălugului. Părintele se roagă şi îi pasă de noi”. Reacţia celor complicaţi la minte, cu sau fără şcoală, a izbucnit nefiresc: şi-au pus mintea la contribuţie să vadă cum se poate interpreta mai favorabil pentru sine situaţia.

Stareţul Dionisie spunea: „Un ucenic a întrebat pe Bătrânul său când va veni sfârşitul. Şi bătrânul a răspuns: «Când se va înmulţi mintea». Şi asta o vedem astăzi”.

Stau şi mă minunez. Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea părintele Iustin? Oare nu răzbătea din el cu putere acelaşi Duh care l-a îndemnat pe părintele Paisie Aghioritul să spună: „Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate, alţii îl exploatează şi creează probleme. Biserica trebuie sa ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua buletinul, asta va constitui o cădere. În acelaşi timp să ceară de la stat ca noul buletin cel puţin să nu fie obligatoriu. Dacă Biserica ia o poziţie serioasă se va respecta libertatea credincioşilor, aşa încât cel ce vrea îşi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, să-l păstreze pe cel vechi.”

Când în România au început să se elibereze paşapoarte şi permise de conducere cu cip, toate termenele-limită ale unei poziţii „oficiale” deja trecuseră. Trenul plecase într-o direcţie străină de Dumnezeu. Cine să tragă semnalul de alarmă şi cum? „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!, a sunat glasul Părintelui Iustin. Da, trebuie să ne trezim. Părintele spune să nu ne temem, ci să ne ferim înţelepţeşte.

Au fost aduşi în discuţie în zilele ce urmează doi mari cuvioşi contemporani, sfinţi bărbaţi ai secolului trecut: Părintele Paisie Aghioritul şi Părintele Porfirie. Acum 22 de ani Părintele Paisie scria negru pe alb: „În spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin «cartela» electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist” (vezi epistola Semnele vremurilor – 666, scrisă în 1987, publicată în broşură şi în vol. Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor, ed. Evanghelismos 2006, p. 80-84), iar apoi adaugă: „Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. «Fiara» de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, «înainte-mergător al pecetluirii», ce arată? Din păcate, la radio ascultăm numai timpul probabil.” (Unii, mai în glumă, mai în serios, se întreabă dacă nu cumva Cuviosul, văzător cu duhul cum era, s-a referit şi la trustul Basilica de pe la noi…). Spre final Părintele Paisie avertiza că: „diavolul, antihristul, atunci când e pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face pe el”. Ce doriţi mai clar?

Dar chiar şi aici poate interveni „mintea” omului mândru. E cam greu să-l contrazică pe faţă pe făcătorul de minuni, smeritul Paisie, dar găseşte un artificiu: să opună cuvintelor sale cele spuse de Cuviosul Porfirie. (Ei, nu-i aşa că începem să ne apropiem de cazul şi necazul nostru? Schimbaţi doar numele…) Părintele Porfirie, purtător de Hristos cum era, spune că el nu se teme de antihrist atâta timp cât în el sălăşluieşte Hristos şi I se închină doar lui Hristos. Nu-i dă atenţie lui satan, pentru că este „îndrăgostit” de Hristos. Şi atunci, sare „gnosticul” din fotoliul său şi strigă: „L-am prins pe Paisie ăsta, că prea ne-a ironizat un simplu monah. Ai văzut? Nu-i nici o problemă dacă primim cip-ul. Mai mult ne-a speriat şi ne-a stricat distracţia”. Dar nefericitul „interpret” nu prea ştie că harul Sfântului Duh nu conlocuieşte cu păcatul, cu lucrarea satanicească, la fel cum şi diavolul fuge de Hristos sălăşluit în făptura mâinilor Sale. Nu are cum să intre acolo unde este Hristos, ci doar acolo unde nu locuieşte El. La măsura duhovnicească unde îl înălţase Harul Sfântului Duh, Bătrânul Porfirie nu mai simțea frică de înfricoşătorul diavol, nici măcar nu-l băga în seamă. De altfel, în acelaşi înţeles, Părintele Porfirie spunea că el merge şi în iad, numai cu Hristos să fie.

Pentru a nu lungi cuvântul, spun doar că cei care îşi liniştesc conştiinţele astfel ar trebui să vadă că nu prea pot să răspundă la următoarele întrebări:

1. A spus vreodată Cuviosul Porfirie că lucrurile nu stau aşa cum le-a redat cu lux de amănunt, profetic, Gheronda Paisie?? Nicicând. Dar ce a spus? Că „aşa un nevoitor se naşte o dată la patru sute de ani…”. (Cuviosul Paisie a scris epistola despre 666 în primăvara lui 1987, iar textul ei a făcut înconjurul Greciei şi al lumii, aducând neliniştea cea bună în inimile multor creştini). Cuviosul Porfirie a murit în decembrie 1991, la mai bine de patru ani după redactarea epistolei, deci o cunoştea foarte bine şi ar fi putut, ipotetic, să o combată. Nici vorbă de aşa ceva.

2. A spus vreodată părintele Porfirie ceva de genul „Luaţi, fraţilor, cipurile, pecetluiţi-vă, nu vă vatămă”?? Nicicând. De ce? Pentru că „ştia” că părintele Paisie „are dreptate”. Iar pentru a nelinişti cu folos pe cei care citează mărturia unui monah simonopetrit în legătură cu „acceptarea” părintelui Porfirie, aş vrea să aduc la cunoştinţă faptul că acestei relatări i-a fost contestată autenticitatea de către stareţi athoniţi precum Isaac Libanezul şi alţi ucenici apropiaţi ai Cuviosului Paisie. Nu ar fi pentru prima oară când părinţii spun una şi interlocutorii lor înţeleg ceea ce vor ei să înţeleagă.

Ei, şi atunci ne întrebăm şi noi: unde văd unii „divergenţă de păreri” la aceşti Părinţi? Asemenea: unde văd unii nepotrivire la Părinţii Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc? Părintele Arsenie a răspuns: „Nu sunt de părere” comentând interpretarea dată mesajului de un interlocutor care pe un ton alarmat pune în gura părintelui Iustin şi ceea ce nu spusese: „să ne adunăm în cete…” etc., iar nu referindu-se la apelul propriu-zis. Părintele spune apoi cu prima ocazie: “Suntem de aceeaşi părere intim. […] Trăiască Părintele Iustin Pârvu! Are dreptate”. Aşadar, ce vor să zică afirmaţiile lui? Transpare limpede că părintele vede în acelaşi Duh problema, dar o spune altfel, pentru a linişti pe cei care din cauza slăbiciunii omeneşti şi a puţinei credinţe sunt ispitiţi să cadă în deznădejde, iar nu pentru a tăia elanul celor care duc „lupta cea bună” într-un veac al apostaziei şi al confuziei. Şi asta pentru că deznădăjduirea ar însemna pierderea luptei înainte de începerea ei.

Cum vine asta, se poate întreba cititorul? În teologia ortodoxă se vorbeşte adesea despre antinomia dogmelor. Foarte simplu spus, în învăţătura dumnezeiască, ceea ce pare că se contrazice nu se contrazice de fapt, ceea ce pare ilogic minţii raţionaliste este supralogic, mai presus de minte, şi e „gustat” de raţiunea luminată de Harul Sfântului Duh a purtătorului de Hristos. De pildă, în istoria Bisericii, neînţelegerea antinomiei privitoare la unirea ipostatică a celor două firi în Persoana dumnezeiască a lui Hristos a dus la două grozave erezii: nestorianismul şi monofizismul, care se contrazic una pe alta. În schimb, după dreptate, Sfinţii Părinţi au formulat antinomic adevărul dogmei care pentru rătăciţi este contradicţie şi nebunie, iar pentru noi adevăr ce mântuieşte: o singură Persoană în două firi – Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Actualizând, întrebăm pe „făcătorii de basme”: a spus cumva Părintele Arsenie să ne luăm fără grijă paşaport cu cip?? A spus că nu are dreptate părintele Iustin?? Nicicând. Dimpotrivă. Dar cei doi au găsit de cuviinţă să se exprime teologic, adică antinomic: se cuvine să fim şi neliniştiţi şi liniştiţi, în acelaşi timp, să avem şi „neliniştea cea bună” şi „pacea lui Hristos”. „Revoluţia fără revoluţie” înseamnă mucenicie, răstignire continuă alături şi de dragul lui Hristos, este trăirea şi mărturisirea Adevărului cu curaj şi fără fanatism.

Sfinţii Părinţi, când tâlcuiesc Sfânta Evanghelie, ne desluşesc înţelesurile faptelor Mântuitorului pentru viaţa fiecăruia dintre noi. Urmărind cu tristeţe şi amărăciune disputele dintre fraţi şi „interpretările” unor laici, dar şi ale unor purtători de rasă, la adresa apelului părintelui Iustin, mi-a venit nesilit în minte episodul următor din Sfânta Scriptură:

„Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de proroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” (Matei 21, 23-27)

Acesta este răspunsul, vrem sau nu vrem. Nu e rău să întrebăm – mai cu seamă că nimeni nu e infailibil, afară de Hristos -, dar e lucru satanicesc a te purta cu viclenie. (Şi apoi, cum spunea cineva: „dacă semnele stabilite de oameni sunt respectate, de ce semnele revelate de Dumnezeu sunt dezbătute şi discutate?”) Cei ce ascultă cuvântul şi îl primesc se cade să-i urmeze îndemnul, iar cei ce nu-l primesc să aibă parte de urarea plină de pace a stareţului: „Să-i lumineze Dumnezeu!”.

Oare nu ardea în noi inima noastră când citeam cuvintele părintelui Iustin? „Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. […] Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!”

Departe de mine gândul că prin rândurile mele „iau apărarea” în vreun fel Părintelui Stareţ Iustin. Ştiu că este Cine să-l apere. Sunt doar cel mai mic frate al său întru slujire şi am găsit de cuviinţă ca în acest mod să-i pun metanie până la pământ şi să-mi cer iertare pentru încetineala cu care am răspuns chemării sale părinteşti la Crucea muceniciei ce ne stă înainte. Ca un părinte adevărat, ştiu că ne va ierta pe noi cei mai tineri şi ne va binecuvânta aşa cum ne-a făgăduit.

pr. Ioan

La praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, 30 ian. 2009

sursa : Presa Ortodoxa (site-ul oficial al revistei cu acelasi nume)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Omul intre imago Dei si cip-ul biometric

Introducerea cip-urilor biometrice in pasaport si in alte documente personale este, fara indoiala, un scandal. in toate aceste cazuri, neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privita ca o reactie pe fondul unui fanatism religios, asa cum incearca unii din mass-media sa sugereze, ci, mai intâi de toate, ca „o reactie de aparare impotriva unei inregimentari fortate intr-un sistem de supra-veghere suspect”[1].
Lasând la o parte orice panica si tulburare, care nu fac cinste crestinilor, experimentele pe care guvernarile României de dupa 1989 le aplica in serie[2] ar trebui sa ne puna pe gânduri si sa ne intrebam daca cei ce ne conduc ne reprezinta interesele, daca ne mai trateaza ca pe cetateni si persoane umane, ori doar ca pe o simpla marfa, pe care se poate pune o eticheta sau niste cip-uri si livra oricui.
Cred ca este timpul sa se supuna aceasta tema dezbaterii publice, ca o problema de etica cetateneasca sau de etica biometrica a tehnologiei moderne[3], asa cum s-ar cuveni unei tari democratice, in care se pare ca suntem doar figuranti.
Introducerea cip-urilor este neconstitutionala si antidemocratica, intrucât nu s-a realizat prin dezbatere publica nationala si incalca flagrant „drepturile omului” prevazute in Constitutia României[4] si in alte legi internationale[5].
in ciuda faptului ca UE recomanda 36 de luni ca timp acordat pentru dezbateri publice si apoi implementarea sistemului cip-ului biometric[6], guvernarea trecuta nu a tinut cont de acest lucru si, cu o graba suspecta si tacita, a trecut la executarea lui.
Privându-ne de libertatea noastra de opinie si optiune, executând orbeste si slugarnic toate recomandarile UE, ba chiar mai scurtând timpul de executie si prin faptul ca nu incearca sa le (re)negocieze si sa le nuanteze dupa specificul nostru national sau spiritual, statul român devine astfel doar un simplu angajat si functionar al Uniunii Europene.
in speranta ca aceasta problema va fi luata in discutie, voi vorbi pe scurt in cele ce urmeaza despre valoarea omului si destinul acestuia din punctul de vedere al antropologiei crestine ortodoxe. Mi-ar placea sa se tina seama, in eventualitatea unei dezbateri, si de acest aspect teologic.
in filosofia elena, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[7], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezinta un termen fundamental, iar in Vechiul Testament constituie insusi nucleul antropologiei. in Noul Testament termenul se imbogateste cu un continut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. Dupa Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevazut”[8]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[9], ci chiar imago Dei[10], deci „chipul si asemanarea Lui”. in literatura patristica imago Dei este axa in jurul careia se structureaza cosmologia, antropologia si insasi hristologia[11].
Tema imago Dei reprezinta temelia antropologiei ortodoxe[12]. Acest lucru face foarte greu de explicat – si cu atât mai greu de inteles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adica omul. Conform Revelatiei divine, el este creat din trup si suflet. Trupul este din materia comuna Cosmosului, iar natura sufletului are o inrudire speciala cu Dumnezeu. „Omul este inrudit cu Dumnezeu”[13], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explica de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice – atheoretos –, adica nu poate fi cuprinsa intr-o formulare definitiva, sau o definitie clara a „chipului”. El argumenteaza ca „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinta ca «chipul» Lui din om sa nu fie si el de necuprins”[14]. Din acest motiv, tot el spune, este mai usor sa cunosti cerul decât pe tine insuti. Omul ramâne un mister si devine preotul intregului cosmos : „in calitate de pamânt, sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare”[15]. Deci chiar prin actul creatiei omul poate participa la Existenta divina, este „neamul lui Dumnezeu”[16], si din acest motiv „chipul” anticipeaza indumnezeirea[17].
Termenul de imago Dei este imbogatit de Sfintii Parinti ai Bisericii prin diverse pareri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: ”in câte moduri se spune expresia «dupa chip»? Dupa faptul ca omul are ratiune, intelect si libertate; dupa faptul ca mintea omului naste cuvânt si emite duh; dupa calitatea de stapân a omului….”[18]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede ca chipul lui Dumnezeu in om este in toata fiinta umana si „unde anume este sau unde se implineste chipul lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu insusi, Cel Care a dat prin har omului existenta Sa dupa chip”[19]. Sfântul Macarie Egipteanul considera ca chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[20]. Sfântul Maxim Marturisitorul vorbeste despre o „reciprocitate intre Dumnezeu si om”. Ontologic, aceasta reciprocitate se refera la relatia Arhetip si imaginea Sa, care trebuie sa devina evidenta la nivel existential, printr-o dubla miscare: miscarea lui Dumnezeu spre om, prin intrupare, si miscarea omului spre Dumnezeu pentru indumnezeire (theosis).
Asemanarea omului cu Dumnezeu „priveste nivelul existential”[21], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viata Dumnezeirii, indumnezeindu-ne prin participare la viata divina. „in sensul indumnezeirii, asemanarea aceasta contine desigur un aspect supranatural, insa acesta e mai mult preconditionat decât un efect”[22].

Chipul omului redus de la sacru la profan

Daca se respinge din motive de bioetica clonarea biologica, de ce nu s-ar respinge din aceleasi considerente si „clonarea electronica biometrica”, având ca motivatie teologica invatatura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Prin harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatal si prin impartasirea Sfântului Duh”[23], omul reuneste, in ipostasul sau creat, divinul si umanul, dupa chipul lui Hristos, adica „chipul Celui ceresc”[24], ajunge „la masura vârstei plinatatii lui Hristos”[25] si astfel devine dumnezeu prin har. in acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare ca „omul este o faptura care a primit porunca sa devina dumnezeu”[26], adica „chip al Chipului” – eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, intrucât isi are originea (αρχιν) in Hristos, Care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a nascut atunci când Hristos a intrat in viata si S-a nascut”[27], iar ziua nasterii lui Hristos „este zi de nastere a umanitatii”[28]. Deci omul prin Hristos este alcatuit teologic, iar chipul sau are o valoare teologica, hristica, si nu il putem amaneta sau imprumuta, ori permite sa fie folosit fara voia si libertatea lui.
Valoarea ontologica a omului nu consta sau nu se afla in el insusi, inteles in mod autonom, cum sustin teoriile materialiste, in suflet, minte, intelect, sau exclusiv in persoana omului, cum sustin sistemele filozofice contemporane, ci in Arhetipul lui. Omul este inteles astfel de Parintii Bisericii “in mod ontologic numai ca fiinta teologica. Ontologia lui este iconica”[29].
A permite ca chipul nostru sa fie „clonat electronic”, inregimentat in cip-uri si apoi manipulat dupa bunul plac al cuiva, aceasta inseamna a „amaneta” ceea ce nu ne apartine si a reduce identitatea noastra iconica, care este unica, la un numar intr-o bucata de plastic.
Din punct de vedere moral, aceasta este o desacralizare, intrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, intr-o folosinta strict materiala si terestra. Or, chipul nostru apartine Arhetipului divin, adica lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, in acest context, contravin invataturii biblice si patristice despre antropologia crestina, intrucât reduc, circumscriu si marginesc chipul/icoana fiintei umane la o simpla tehnologie, la un suport electronic de emitatoare si implanturi.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Antena 1 anunta cu frenezie, am putea spune, eliberarea primelor pasapoarte biometrice. Desi cu numarul 666 pe buze, acestia zambesc si iau in deradere semnificatia reala a numelui fiarei, considerand a fi doar o superstitie, un numar ghinionist. La fel se va intampla si cand il vor vedea pe antihrist in carne si oase… nimic din cele rele nu mai impresioneaza lumea de astazi. Remarcati in reportaj cum oamenii sunt convinsi de functionarii statului, asigurandu-i ca va fi totul “super-bine”. V-a vedea romanul “cat bine este cand o sa iasa afara”.. afara, unde ? din Rai  !

Un reportaj ulterior, cu aceiasi tenta

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

UPDATE : Precizare a Biroului de Presă al Patriarhiei Române

PF Patriarh Daniel a fost întrebat de membrii Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor despre noile paşapoarte biometrice şi semnul fiarei şi care este poziţia oficială a Bisericii?

A spus că zilele următoare va transmite o scrisoare oficială către Ministerul de interne , pentru a cere o explicaţie oficială despre noul sistem electronic de legitimare a populaţiei.

Paşapoartele biometrice , care au stârnit reacţii adverse din partea unor părinţi din zona Moldovei, care au îndemnat credincioşii la „lupta cea sfantă” declarând deschise „zilele muceniciei” şi „epoca lui antihrist”, au fost recomandate ţărilor europene de către USA , pentru a contracara terorismul, prin stocarea în formă electronică a particularităţilor biologice a fiecarei persoane.

Pe lângă elementele consacrate folosite în vechile modele de paşapoarte şi acte de indentitate ( adresa, fotografie, înălţime, culoarea ochilor, semne particulare) , noile documente stochează mult mai multe elemente personale ( aprenta digitală, dimensiunea irisului,…etc ) cu scopul de a spori gradul de securitate a populaţiei, împotriva terorismului şi infracţionalităţii.

În cazul în care informaţiile stocate de noile documente de identitate vor putea fi verificate de către alte persoane sau structuri de informaţii , îngrădind astfel libertatea persoanei repectată în prezent de Constituţia României şi de către Sfânta Scriptură, atunci Biserica va trebui să ia atitudine şi să apere libertatea persoanei.

Patriarhul a ţinut să atragă atenţia că mult mai important este să fim atenţi ce “amprente ” lăsăm noi fiecare persoană umană în lumea aceasta şi mai ales cum arată imaginea noastră inaintea lui Dumnezeu!

Ar trebui adica , să fim atenti la “masurile “noastre duhovnicesti si la imaginea noastră în faţa lui Dumnezeu şi nu doar de masurile biologice de identificare în faţa oamenilor.

sursa : Schitul Darvari Blog

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

A fost doar o iluzie ?! Intr-un comunicat al Biroului de presa a Arhiepiscopiei Iasilor, suntem anuntati ca “IPS Teofan nu a exprimat nici un punct de vedere în problematica documentelor de identitate însoţite de un cip cu date biometrice”. Trist, foarte trist ! Asta ne face sa intelegem ca mitropolitul Teofan nu  a  aprobat studiul realizat de parintele profesor Mihai Valica  ORI se dezice de parintele Iustin Parvu. Oare de ce se lasa asteptata o pozitie fata de acest subiect din partea IPS Teofan, precum si a celorlalti ierarhi ? Le-a fost “amanetat” glasul de catre agentia de stiri Basilica ? Au dreptul de a vorbi, doar cand li se da unda verde din “deal” ? Arhipastorii AU DATORIA SFANTA DE A INDRUMA CREDINCIOSII IN TOT TIMPUL !!! Dumnezeu cu Mila Sa peste noi toti ! Grele vremuri am mai prins….

Mai jos sunt cateva proorocii despre decaderea clerului, cu sau fara legatura cu stirea de mai sus (acest lucru se va vedea zilele urmatoare) :

Sf. Cosma al Etoliei scrie: “clericii vremurilor de pe urma vor fi rai si necredinciosi”.

Sf. Chiril zice: “se vor certa episcopii intre ei si preotii intre ei”. Ura si decaderea clericilor va fi atat de mare, incit numai foarte putini dintre preoti vor pastra  nevestejita credinta lor; iar credinciosii vor fugi kilometri ca sa intalneasca un preot bun. Cei mai multi vor cadea sau cu trupul sau din cauza banilor si atunci se vor certa multi unii cu altii. Fiind dezlegat, Lucifer va lupta cu ura impotriva conducatorilor Bisericilor; va semana discordia necredinciosilor contra acestora, si astfel Lucifer se va interesa numai pentru afirmarea celor lumesti, a lacomiei celor iubitori de avere, a luxului si a disputelor neincetate. Acestea toate nu trebuie sa-i deznadajduiasca pe crestini, ci sa-i intareasca si sa-si asume obligatia informarii tuturor oamenilor din jurul lor, pentru ca sa-i fereasca a se insemna cu semnul lui Antihrist. Sf. Cosma al Etoliei scrie: “in zilele cele din urma avand nevoie de apostoli, apostoli vor fi toti”. Adevaratii apostoli se vor cunoaste dupa fapte si dupa cunostintele lor, pentru ca cel sfatuit de prea putinii clerici ramasi va putea cu greu sa nu se insemneze, fiindca cei mai multi dintre acestia vor adera la Antihrist si vor lupta cu puterea satanei si cu manie impotriva crestinilor care nu se vor insemna; multi vor trada si se vor lepada de credinta dreapta. Asadar, crestini, cand veti auzi pe preoti ca marturisesc cu indiferenta despre 666, sa stii ca acestia vor porni cu Antihrist si va vor prigoni cu multa manie. Atunci sa nu primesti sfat de la un astfel de diacon, preot sau arhiereu care iti va zice sa primesti semnul cu 666. Unii ca acestia te vor indruma spre osanda vesnica, si nu vor mai lucra in numele lui Dumnezeu, ci vor fi reprezentanti ai satanei.
Cea mai mare si omoratoare de suflet lucrare pentru crestini va fi insemnarea cu semnul lui Antihrist 666 sau cu sistemul de codificare prin linii(n.n. cod de bare). Nu va lepadati de Hristos, nu va insemnati cu 666. Dupa insemnare nu va mai fi mantuire pentru crestin. Sa fii recunoscator prietenului tau sau vecinului tau sau calauza altei persoane careia tu sa-i zici ca sa nu se insemneze, fiindca cel care face aceasta nu va fi un om simplu, ci apostol si marturisitor al Domnului nostru Iisus Hristos. Hristos are grija de mantuirea si informarea crestinilor prin mobilizatorii Bisericii Lui, dotati cu vocatie de sus. Mobilizatorii Bisericii lui Hristos sunt cei alesi prin credinta si intelepciune, care vor ajuta spre informarea si protejarea crestinilor, de a nu se insemna cu semnul diavolului 666. A nega ca acest semn exista inseamna a nega existenta diavolului si a planurilor sale. A refuza primirea semnului 666 inseamna ati pastra credinta si botezul tau; aceasta presupune marturisirea lui Hristos, care a zis: “Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu Care este in ceruri”(Matei 10, 32). Refuzul insemnarii cu 666 constituie cea mai mare marturisire si deschide larg portile raiului. Se va face, asadar, sfint si mostenitor al imparatiei cerurilor, iar daca se lasa convins si-l va primi, se va osandi impreuna cu diavolul in munca vesnica. Prin refuzul semnului diavolului 666 omul se desparte de satana si se uneste cu Hristos, si-L marturiseste pe Acesta, facandu-se fiu si mostenitor al lui Dumnezeu.

extras din cartea “Nu va lepadati de Hristos,
nu va insemnati cu 666”, de MARIA IOAN ANTONOPOL

“– E nevoie de a ne ruga si a ne scula peste doua ore de somn si a ne ruga asa: Maicuta Domnului, intoarna cu mila pe toti asupra Bisericii Ortodoxe!”  parintele pustnic Proclu

cititi si  “SUNTEM NISTE BARBATI CA TOATE FEMEILE” sau “VAI – urile” parintelui pustnic Proclu

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Cititi si Romania vs. Romania

Părintele Tudor Peiu de la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu din Bucureşti a permis organizarea unei conferinţe de presă pe tema vaccinării fetiţelor, în demisolul bisericii spitalului. La conferinţă a participat inclusiv prof. dr. Pavel Chirilă. Nu după mult timp i s-a imputat de catre conducerea spitalului permisiunea pe care a dat-o şi s-a trecut la represalii. Fiind angajatul spitalului, au început umilinţele (pe care le-a îndurat creştineşte) şi s-au făcut presiuni – nu explicite – ca să-l determine să plece. Pentru cine nu ştie, prin osârdia sa a fost construită o biserică de o frumuseţe aparte în curtea spitalului, care i-a pus la dispoziţie doar terenul. În biserică a crescut o obşte închegată, care face inclusiv pentru copiii din spital destul de multe. Părintele Tudor Peiu a adus multă lumină în acest spaţiu al durerii. A făcut sute, poate mii de botezuri de urgenţă, în unele cazuri întâmplându-se adevarate miracole. Nu s-a auzit despre ele datorită smereniei acestui om care şi-a făcut din slujirea preoţească unicul scop al vieţii sale.

Ultimile veşti

Părintele Tudor Peiu a fost pus în situaţia de a-şi alege o altă parohie. Este mutat disciplinar în contul campaniei împotriva vaccinului Gardasil; se susţine că este “promovat”, dat fiind că şi-a făcut datoria cu cinste la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Vedeţi bine cât cinism… În fapt, campania împotriva vaccinării a deranjat o afacere de zeci de milioane de euro. Pe ei nu-i interesează că acest vaccin poate distruge vieţile fetiţelor noastre; aici este vorba de cifre. Iar când cifrele vorbesc, vieţile oamenilor nu mai conteaza. Ei practică ura şi dispreţul pentru persoana umană; noi trebuie să devenim doar numere înglobate în cipuri, bucăţi dintr-un puzzle pe care îl compun şi îl desfac după interese sau după toane. Cine nu se supune, este pedepsit. Nu-i interesează că o comunitate îşi pierde păstorul şi că există riscul risipirii ei. Nu au decât un gând: să se răzbune, căci aceasta este religia lor. Ca să îşi atingă scopul, folosesc cele mai perfide mijloace. Astăzi direcţiunea spitalului i-a transmis că nu îi dă voie să facă botezul de urgenţă pe care o mamă disperată îl rugase să-l facă bebeluşului aflat la terapie intensivă. Părintele şi-a asumat riscul şi nu a cedat acestei interdicţii neomeneşti. Botezul a fost făcut.

Prima victimă a acestei campanii este un preot. Dumnezeu a lasat să fie ales pe cel mai curat dintre noi.

(Informaţiile sunt preluate de pe grupul de discuţii PROVITA, via Rafael Udriste Blog)

Va prezentam imagini din frumoasa parohie, rodul muncii acestui parinte

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DlO-B5bfz_g]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Inregistrarile le gasiti aici

Interventia Parintelui Justin Pârvu

“Dragii mei, eu am aici de-a face cu foarte multă lume. Şi în chilia mea au intrat doi, trei, patru… al cincilea trebuia sa-mi puna intreabarea: Părinte, ce facem cu carnetele auto, ce facem cu buletinele, ce facem cu paşapoartele? Sigur ca.. astazi asa, maine asa…telefoane prin Occident, ma intreaba la fel din Canada, ma intreaba de peste tot şi a trebuit să dau un răspuns, pentru că ne-au prezentat  carnetele auto noi luate si sigur mi s-au parut schimbate. S-atunci eu am dat toate aceste lucruri să fie cunoscute, lumii noastre crestin-ortodoxe. Pentru ca eu eram de 7-8-10 ani, dragii mei, când se punea problema aceasta încă de pe atunci. Ţăranul nostru care mergea pe la mănăstiri, pe la preoţi, duhovnici, discutau chestiunile acestea : ei ca va veni vremea cand va fi o secetă mare, cand va fi cutremur, cand nu vei putea sa cumperi, n-ai voie sa vinzi., cand  vor umbla cu butoaiele cu apa si nu vor bea decat numai cei care au pecetea. Eu aceste lucruri le socoteam o poveste, istorii asa din domeniul fanteziei, dar iată că am ajuns astăzi să le trăiesc. Eram prin 1949, ’55, 80 membrii de partid s-aveau livezile lor, grădinile lor, magazinele lor, echipament de iarnă, echipament de vară – bine , in sfarsit, puşi la punct. Ţăranul nostru saracu, nenorocit, cu un pogon de pământ, unde isi cultiva necazurile si greutatile lui. Şi iată cum, incet-incet, astazi am ajuns sa nu mai pot vorbi, ca tre sa scot telefonul, sa-l arunc, pentru ca e controlat; trebuie să ma uit la o carte pe care o primesc, pentru că are in ea un cip, trebuie să nu mai cumpăr din magazin o haină, pentru că ea are mijloace de observatie si de remarca. Oare aceasta este libertatea noastră? Acesta este oare dreptul omului nostru să meargă cu traista goală în Occident, iar noi să ne mâncăm ca ciorile aici în ţară, facand sedinta, impanzind ziarele cu cerneala si batandu-ne in piept care mai de care sa fim mai victorios pe seama unei natii? Ei bine, eu acum sunt bătrîn, aici în munţii Neamţului şi regret foarte mult că încă nu avem noi un glas intr-Adevar al Bisericii, care să scrie un cuvânt, ca un nebun din munţii Neamţului care gândeşte înapoi/inainte, şi este anulat de toată lumea. Ei bine… cam asa se confrunta lucrurile acestea. Dumneavoastră ca oameni întelepţi care v-aţi adunat la această conferinţă, să judecaţi limpede şi să vedeţi si dvs. ca toate lucrurile  acestea vor avea o urmare asupra copiilor dumneavoastra, asupra nepoţilor şi strănepoţilor,  cam tot ce ea ce faceţi dumneavoastră si pecetluiti astazi. Nu cred că se referă numai la mine, sau la vecinul meu sau la părintele din mănăstirea cutare. Lucrurile se referea si au o corespondenta si o urmare mult mai  distanta, mult mai indepartata. Si dacă lucrurile acestea sunt atât de banale, cum le considerăm noi, şi care spunem că nu suntem informaţi încă asupra lor, oare de ce atata… lucruri se pun pe seama lor ? De ce daca este adevarata o hartie care se da (n.n. comunicatul parintelui), apoi mă duc prin Dobrogea, apoi mă duc să bag sondaj în judetul Neamţ, mă duc să fac în Basarabia alt sondaj… Ce inseamna asta cand eu ma duceam, de pilda, la primarie sa iau un buletin, primarul de-acolo… il semna acolo, il completa si-ti dadea buletinul sa mergi acasa. Asta era corect si cinstit.  Oare acuma, cate lucruri se pot spune, dar nu mai e timp nici pentru dvs., nici pentru mine.
Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să lucraţi în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Domnului, care patronează neamul acesta de 2000 de ani. Aşa să ne ajute Dumnezeu !”

DOWNLOAD Mp3

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Domnii comisari şefi au vorbit de ordonanţe, ne-au spus că acea ordonanţă s-a dat pe 25 decembrie. Aveam un Guvern de trei zile. Deci pe 25 decembrie, când noi ne pregăteam să-l prăznuim pe Mântuitorul, s-a dat această ordonanţă. Pe data de 31 decembrie paşaportul acela – biometric – a fost pe masa de la Bruxelles; era o obligaţie asumată. Practic este o obligaţie asumată în tratatele de aderare. Printre altele, în tratatul de aderare, s-a pus în discuţie şi modificarea Constituţiei. Schimbarea textului constituţional a dus la apariţia articolului 148, care spune aşa: aderarea României la tratatele constitutive ale U.E. în scopul transferării unor atribuţii către instiuţiile comunitare, precum şi a exercitării în comun cu celelalte state membre. Ce s-a întâmplat de fapt? S-au transferat atribuţiile dreptului de stat român unei alte entităţi… Si asta ma face sa cred că statul gestionează foarte prost viaţa noastră duhovnicească şi prin acţiunile sale aduce atingere liberului arbitru…Se are in vedere si se are mare grija de libertatea de circulatie a persoanelor, marfurilor si superficiilor, dar sigur ca toate acestea in schimbul unor renuntari la niste drepturi : art. 22 din contitutie (intimitate, familie s.am.d) pentru ca aceste date sunt personale, inclusiv amprentele sunt atat de intime si personale… in momentul acesta asistam la o noua era de drept international, in care Declaratia Universala a drepturilor omului, Conventia Europeana si toate celelalte conventii privind Drepturile copilului sunt abolite !!! De ce ? Pentru ca iata, toata lumea va fi amprentata, nu mai exista intimitate, nu se mai respecta conventii care s-au respectat de la razboi incoace si pentru care sigur ca s-au facut marile revolutii pentru marile drepturi. Vom asista acum la o rescriere a Declaratiei Universale a Drepturilor omului si a Conventiei europene pentru ca, sigura ca da, ele trebuie modificate potrivit cu aceste noi masuri. Ce se va mai intampla, Dumnezeu stie.“

DESCARCA MP3

avocatul Cezar Axinte de la Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta
extras din conferinta AZEC din data de 23 ianuarie 2009