† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Astazi, exista cu adevarat istoria sectelor. Si vorbim de secta atunci cand eroarea de credinta, erezia organizata, are o activitate. Nu trebuie confundata istoria sectelor cu geneza si evolutia lor. Istoria este aceea care inregistreaza faptele asa cum sunt sau ar trebui sa fie, or, geneza trebuie cercetata si delimitata.

Sectele de acum, ,,moderne” si cu ,,credinta noua”, au acelasi arbore genealogic: minciuna, falsitatea, dezordinea, ruptura si chiar crima, deoarece stapanul lor ,,dintru inceput a fost ucigas de oameni” (Ioan VIII, 44). De aceea, tot arsenalul raului isi are originea in stapanitorul intunericului cel mai din afara (Matei VIII, 12, Apoc.XX, 10).

Curentele rationaliste, mistice, care au aparut in sanul Bisericii sau in afara ei contestand adevarul evanghelic nu sunt decat palete ale aceleiasi forte a vrajmasului. Multi dintre reprezentantii sectelor fac uz de asa-zisa ,,libertate religioasa”. Aceasta libertate, pentru a fi recunoscuta, are insa nevoie de garantii, si cea mai sigura garantie este adevarul: ,,…numai adevarul va va face liberi…” (Ioan VIII 32) asemenea, perescutiile fara cercetarea si demonstrarea raului duc la intarirea fenomenului sectar. Trebuie deci lamurite lucrurile in ambele sensuri. Cei fara ,,libertate” relogioasa sunt in afara preocuparilor zilnice, n-au patrie, n-au comunitate si nici chiar mijloace de existenta. Or, parazitismul, lenea, refuzul muncii sunt medii de unde sectele ,,convertesc” adepti, desi Cuvantul bibliei este categoric: ,,…cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manance…” (II Tes.III, 10).

Sectele apar acolo unde frica si teroarea stapanesc pe om: ele misuna inainte de catastrofe ,cum a fost cazul razboaielor mondiale, si se regrupeaza in timp de pace ,,profetind” sau indicand ,,ce va fi maine”. De aceea, majoritatea sectelor moderne au in doctrina lor spectrul ,,mileniului”, iar adeptii fortatei parusii justifica ,,programarea” prin Biblie. continuare »

Readucem in atentie un lucru ce urmeaza sa se intample, fiind si prorocit ca semn ce precede A Doua Venire a Mantuitorului. Doar ca, elitele intunecate ale acestei lumi nu-l asteapta pe Hristos, ci pe antihrist, ce va veni inainte de Hristos si va fi incoronat in noul templu din Ierusalim. Conflictele recente din tarile arabe au ca obiectiv slabirea opozitiei islamice din zona pentru a fi mai usor de demolat moscheea lui Omar, ce este amplasata pe locul unde trebuie construit templul. Totul este pregatit pana la cele mai mici detalii, iar planul existent acum – macheta – exclude clar din acea zona moscheea existenta la ora actuala. Deci, cumva aceasta moschee trebuie sa dispara. Doar ca va le va sari in cap lumea musulmana si tocmai din acest motiv musulmanii trebuie redusi la tacere.

Noi, ca ortodocsi, nu putem decat sa ne rugam si sa avem acea pocainta incat sa induplecam pe bunul Dumnezeu sa mai amane sfarsitul, timp in care sa ne plangem pacatele, nadajduind in mantuire. Caci iata ce s-a intamplat ultima data cand iudeii au incercat sa reconstruiasca templul:

Odata cu caderea Ierusalimului sub Tit, templul lui Solomon a fost distrus pana la ultima piatra. S-a implinit cuvantul Domnului ce l-a spus: „Amin, zic voua, ca nu va ramane aici piatra peste piatra care sa nu se risipeasca”(Marcu 13, 2).

Dar evreii, care n-au crezut niciodata in Hristos si in cuvantul Sau vesnic și neclintit, au voit sa reconstruiasca templul lui Solomon si sa scoata drept mincinos cuvantul Lui cel profetic.

In 363 d.Hr., in vremea lui Iulian Paravatul, au gasit prilejul sa faca recon­struc­tia templului. Imparatul luptator impotriva Crestinismului, Iulian i-a sustinut si ajutat material sa-si reconstruiasca templul[1].

Atunci episcopul Ierusalimului Chiril[2], sub a carui privire se intamplau toate acestea, spune inaintea tuturor proorocia lui Daniil si a lui Hristos Insusi cu privire la cele ce se intamplau. Mustra aceasta incercare luptatoare de Dumnezeu, cat si truda zadarnica a lor. El ii dojenea pe fata ca un vrednic Parinte apostolic. Iudeii insa s-au incapatanat sa-l reconstruiasca. continuare »

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Ierusalimului Theofilos, Patriarhul Moscovei Kirill si Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos au trimis Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe si Patriarhului Serbiei Irineu scrisori în care, în esenta, adopta afirmatiile facute de catre Patriarhul Serbiei Irineu despre Episcopul Artemie în scrisoarea sa catre toate Bisericile Ortodoxe
(Поглавари Православних Помесних Црква о Саборској одлуци о монаху Артемију).

Patriarhia Ecumenica si Patriarhia Ierusalimului mentioneaza ca au informat despre aceasta ierarhia Tronului Ecumenic si, respectiv, pe cea a Patriarhiei Ierusalimului.

Patriarhul Moscovei Kirill confirma ca «nimeni dintre episcopii si clericii Bisericii Ortodoxe Ruse nu va avea niciun contact cu monahul Artemie si cu monahii care l-au urmat».

Arhiepiscopul Ciprului Hrisostomos exprima «profunda sa mahnire» pentru ceea ce caracterizeaza drept «un comportament nepotrivit, scandalos si în general inadmisibil» al Episcopului Artemie. Si continua: «Va asigur pe Sanctitatea Voastra si pe Sfantul Sinod al Bisericii Sarbe surori de sprijinul necesar în hotararile si actiunile dumneavoastra».

(Traducere: https://acvila30.wordpress.com/, sursa: https://aktines.blogspot.com)

ROMANIA, NIVEL MAXIM DE SECURITATE ???

SAU NE EXPUNEM NEJUSTIFICAT PENTRU INTERESELE AMERICANILOR?

Elementele scutului antiracheta, adica cele 24 de rachete, vor fi amplasate in Deveselu, o baza militara din judetul Olt, si vor fi operationale incepand din 2015, a declarat, marti, presedintele Traian Basescu. CSAT s-a intrunit, luni seara, in sedinta / Foto: presidency.ro

Sedinta a avut doua subiecte: solicitarea SUA de a utiliza Aeroportul Mihail Kogalniceanu si Portul Constanta ca infrastructuri de tranzit pentru transportul de militari si tehnica militara catre Irak si Afganistan, dar si din Irak si Afganistan catre Europa.

CSAT a aprobat utilizarea Aeroportului Kogalniceanu si a Portului Constanta pentru tranzit catre si dinspre Irak si Afganistan. Procesul se va derula temporar, avand in vedere ca una din bazele din Mediterana este intr-un proces de modernizare, pe Kogalniceanu vor stationa 4 avioane cisterna ale SUA si 4 avioane de transport.

Al doilea subiect a vizat scutul antiracheta. S-au facut analize la locatia optima pentru sistemul de aparare antiracheta. S-au testat mai multe locatii pentru amplasarea acestui sistem. Exista 120 de parametri care trebuie indepliniti pentru o astfel de locatie, pentru ca sistemul sa fie indeplina siguranta. Am aprobat ca locul de amplasare a sistemului antiracheta sa fie in fosta baza aeriana de la Deveselu, in judetul Olt.

Baza aeriana ramane sub comanda romaneasca. Vor fi dislocati 200 de militari americani la baza din judetul Olt.

Romania si-a atins un obiectiv important, de a-si garanta securitatea pe termen lung. Elementele de scut antiracheta nu sunt indreptate impotriva Federatiei Ruse.

Nu e nevoie sa ridicam sistemul de alerta terorista. Acesta ramane la nivelul albastru-precaut. NimEni nu se poate juca cu nivelurile de alerta pentru ca ele costa.

Potrivit NewsIn, la Deveselu, in judetul Olt, se afla un aeroport militar apartinand Ministerului Apararii Nationale, care se intinde pe o suprafata de aproximativ 500 de hectare. Potrivit reprezentantilor MApN, unitatea militara a fost dezafectata inca din anul 2002, aflandu-se, in prezent, in conservare.

Rusia isi va intari cu siguranta prezenta militara din Transnistria.

Deputaţii vor trebui sa se autentifice prin parole sau mijloace biometrice cand folosesc aparatele de vot electronic, potrivit unei informari prezentate astazi Biroului Permanent de catre secretarul general al Camerei, Gheorghe Barbu.

In documentul citat de Agerpres, Barbu arata ca, urmare a evenimentului din 16 noiembrie 2010, cand sedinţa de vot final a fost intarziata aproximativ 20 de minte, a intreprins demersurile necesare elucidarii cauzelor acestei situaţii si anume infiinţarea unei comisii de ancheta, respectiv incheierea unui contract de prestari servicii de audit de securitate cu IBM Romania.

”In urma analizelor efectuate, a rezultat ca sistemul de vot electronic prezinta un nivel de securitate corespunzator si ca sunt respectate cele mai bune practici de securitate conform normativelor in domeniu”, afirma Barbu, care menţioneaza, totusi, ca a dispus implementarea unor masuri in vederea fiabilizarii si cresterii nivelului de incredere privind securitatea sistemului de vot. continuare »

Daca pana anul trecut Prohodul lansat de Patriarhie era incomplet, fara 13 strofe ce faceau referire la iudei, anul acesta Patriarhia a editat un alt Prohod, zic ei in conformitate cu cel grecesc, fiind complet  in ce priveste numarul strofelor, doar ca este corectat politic pentru a nu crede lumea ca poporul evreu este vinovat de moartea lui Iisus. Mai jos puteti observa cum are loc cenzura textelor sfinte:

Cumva incearca Patriarhia Romana sa-i exonereze pe jidovi de uciderea Mantuitorului, asa cum a facut papa?

Osama bin Laden a fost ucis de fortele SUA, impreuna cu unul dintre fiii sai si alti doi adulti, a anuntat presedintele american. Liderul taliban a murit in Pakistan, in urma unui atac al trupelor americane. Trupul sau neinsufletit aflat, initial, in posesia administratiei Statelor Unite, a fost aruncat in mare. “Aceasta e o zi istorica pentru poporul american”, a spus Barack Obama.

Reteta este aceeasi: crearea unui eveniment de tip “11 septembrie”, pentru ca elita iudeo-masonica sa mai casapeasca cateva milioane de oameni.

Dupa ce a fost impuscat bin Laden dolarul a crescut, iar pretul petrolului a scazut!

Cardinalul Agustin Garcia Gasco Vicente a murit la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea 

Agustin Garcia Gasco Vicente, fost arhiepiscop de Valencia, a decedat duminica cu putin timp inainte de beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea. Potrivit agentiei I.mediade, prelatul s-a simtit rau si a fost transferat la un spital din apropiere de Vatican, unde a decedat in urma unui infarct.

Capitala italiana a primit peste un milion de persoane duminica, pe un soare bland, dar o atmosfera apasatoare dupa mai multe zile de ploaie.

Potrivit presei italiene, numeroase persoane s-au simtit rau in timpul slujbei care a urmat dupa o zi de rugaciune la care au participat peste 200.000 de credinciosi si care s-a prelungit pana tarziu in noapte, noteaza stirileprotv.ro.

Cardinalul Agustin venise la Roma si la Vatican, ca mii de alti preoti, episcopi si cardinali, pentru a asista la ceremonia de beatificare a lui Karol Wojtyla de catre succesorul sau, Benedict al XVI-lea.

Se judeca recursul Mitropolitului de Pireu din 17 mai 2011

Sta in mainile justitiei dizolvarea lojilor masonice

• Justitia este chemata sa demonstreze „daca intr-adevar colaboreaza sau nu cu centrelor internationale de promovare a Pan-religiei Satanismului”, a declarat Mitropolitul Pireului Serafim.
• Se face dreptate stradaniei facute de luptatorii credintei: N. Psaroudakis, Parintele Haralambos Vasilopoulos, Parintele Marcu Manolis si altii, care s-au luptat si au deconspirat Masoneria. – Sa ia pozitie Ierarhia sau fiecare dintre membrii ei.

„Justitia Patriei noastre este chemata sa demonstreze daca colaboreaza sau nu cu Centrele internationale de Promovare a Pan-religiei Sataniste.”

Aceasta cutremuratoare declaratie apartine Mitropolitului de Pireu, Serafim, pe care a facut-o dupa stabilirea recursului asupra dizolvarii Lojilor Masonice. Data judecarii recursului s-a stabilit pentru 17 mai 2011. Stirea a cutremurat tot poporul Ortodox credincios, care de decenii se lupta pentru dizolvarea Masoneriei din tara noastra, care, dupa cum se spune, a corupt si anumiti membri ai Bisericii. Prin actiunile Mitropolitului Serafim se face dreptate eforturilor depuse de vrednicii de pomenire luptatori ai Credintei Ortodoxe, Nicolaos Psaroudakis (de la ziarul Χριστιανική), fondatorul Uniunii Ortodoxe Panelene si al ziarului «Ὀρθόδοξος Τύπος», Arhimandritul Haralambie Vasilopoulos, precum si de urmasul sau, vrednicul de pomenire Arhimandritul Marcu Manolis. continuare »

Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos si Sfantul Vlasie: SFANTUL MARCU EVGHENICUL DESPRE CATOLICI

Sfantul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neinfricat marturisitor al credintei la Sinodul de la Ferrara-Florenta, pentru ca nu a cedat presiunilor papale si santajelor, ramanand pana la sfarsit un marturisitor al credintei. Nu numai ca in timpul acelui Sinod a dovedit ratacirile latinilor, dar in acelasi timp a dovedit si falsurile (mistificarile).

Desigur ca la inceput Sfantul Marcu Evghenicul s-a comportat cu noblete, dar mai tarziu, cand si-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-si atinge scopul, de presiunile, falsurile, santajele, constrangerile si vicleniile latinilor, a devenit un marturisitor al credintei. Pozitia sa a fost de la un capat la altul romana, deoarece adevaratii romei sunt imparati ai spiritului, sunt aristocrati ai duhului, pot sa dialogheze cu luciditate si cumpatare, liniste si noblete. Cand insa este vorba de indepartarea de la adevarul revelat si cand vad mijloace necurate ale celorlalti pentru atingerea scopului, atunci devin marturisitori ai credintei. Pentru ca Hristos nu-si doreste doar cautatori, ci si marturisitori.

Sfantul Marcu Evghenicul avea o buna cunoastere a realitatii. Adica, el stia ca noi i-am taiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au cazut in erezia Filioque. O expune un text al sau care este destul de sugestiv. Scrie Sfantul Marcu:

„Asadar, ei ne-au dat pricina de schisma, proclamand pe fata adaosul la Crez, pe care il graiau mai inainte pe ascuns. Si noi ne-am despartit primii de ei, ba mai degraba i-am despartit si i-am taiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despartit? Oare fiindca tin dreapta credinta sau pentru ca au dat la iveala in chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fara numai daca este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru ca gandesc lucruri absurde si rau-credincioase si fiindca au facut adaosul fara temei. Asadar, i-am lepadat ca pe niste eretici, si de aceea ne-am despartit de ei… atunci sunt eretici si ca pe niste eretici i-am taiat”.

Din acest text putem sa extragem cateva adevaruri: continuare »

Actul prin care Biserica recunoaste, declara si aseaza pe credinciosii trecuti la cele vesnice, in randul sfintilor, poarta denumirea de canonizare. In primele secole, canonizarile erau facute de catre fiecare Biserica locala, care avea in fruntea ei un episcop. Proclamarea unui sfant era realizata atunci cand Dumnezeu isi descoperea lucrarea Sa prin aceste persoane care urmau a fi canonizate. Astfel, Biserica proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.

Ca cineva sa ajunga sa fie trecut in randul sfintilor, nu e nevoie de un anumit numar de ani de la moartea sa si nici de un anumit numar de minuni.

Pentru a fi feriti de necredinta, autoritatea bisericeasca a fixat cateva criterii dupa care cineva poate fi trecut in Sinaxar. Din conditiile de fond amintim:

1. Ortodoxia neindoielnica a credintei celui ce urmeaza a fi canonizat, ortodoxie pastrata pana la moarte.

2. Proslavirea lui de catre Dumnezeu, manifestata prin moarte martirica pentru credinta, prin puterea de a savarsi minuni si puterea de a apara eroic Biserica Ortodoxa.

3. Raspandirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan acordat de poporul credincios.

Pentru a se afirma unitatea Bisericii in privinta actelor de canonizare, s-au intocmit anumite randuieli care constau in acte formale de savarsit cu ocazia canonizarii solemne. Acestea sunt: instituirea unei comisii pentru cercetarea vietii persoanei ce urmeaza a fi trecuta in randul sfintilor, intocmirea unui raport in care se aduc argumentele pentru canonizare, aprobarea de catre Sfantul Sinod a raportului, pregatirea textelor liturgice (slujba Vecerniei, Utreniei, Acatistul) si icoana sfantului, intocmirea unui act sinodal de catre Sfantul Sinod (care cuprinde motivarea canonizarii, hotararea Sfantului Sinod de a trece persoana respectiva in randul sfintilor, instituirea cultului public bisericesc, general sau local, fixarea zilei de sarbatoare a sfantului, trecerea lui in calendarul bisericesc si a slujbei lui in cartile de ritual, si oranduirea ca anumite biserici sa aiba hramul sfantului respectiv). continuare »

Sfantul Iustin Popovici spunea:

In istoria neamului omenesc sunt trei caderi insemnate: a lui Adam, a lui Iuda si a papei [Romano-Catolic].

Romano-Catolicismul sta impotriva Dumnezeu-Cuvintului Hristos nu numai pentru ca este eretic (adica nu invata buna Lui vestire, ci strica sfintele dogme ale credintei) si deci pagin, dar si prin aceea ca “biserica” Romana, prin intai-statatorul ei, chiar s-a pus pe sine in locul lui Hristos! Astfel – in anul 1870, la Conciliul Vatican I – toate ratacirile sale din trecut s-au contopit in dogma „infailibilitatii papei”, care a ajuns atot-dogma papismului (intarita si prin al doilea Conciliu de la Vatican, din anii ’60 ai veacului trecut). Negresit, aceasta – adica a marturisi ca papa, un om, poate judeca si hotari fara greseala intru cele ale Duhului – e cea mai mare hula impotriva Dumnezeu-Omului Hristos si a Duhului Sfint-Dumnezeu. Pe de alta parte – precum arata acelasi Cuvios Iustin Popovici:

Dogma aceasta are o insemnatate cat se poate de mare pentru intreaga soarta a Europei [si a lumii intregi], mai ales pentru apocalipsa ei, in care deja a pasit. Prin dogma aceasta, toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost propovaduit drept cea mai mare zeitate, atot-zeitate. Panteonul european umanist si-a dobandit Zeus-ul. […] [Caci] – uzurpand, prin dogma infailibilitatii, in folosul sau (adica in folosul omului) toata puterea si toate drepturile care sunt numai ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos – papa s-a auto-propovaduit, in fapt, biserica in biserica papista si a ajuns in ea «totul in toate». Un «atot-tiitor» sui generis. [Altfel spus], in Biserica Romano-Catolica locul Dumnezeu-Omului il ocupa «Vicarius Christi» (Loctiitorul lui Hristos), iar Dumnezeu-Omul a fost surghiunit in cer.

Cititi si:

Aberatiile papistasilor din dogma Cociliului I Vatican si cum papistasii au confiscat cuvantul “catolica”

Falsificarea Sfintei Scripturi făcută de papa Ioan  Paul al II-lea

Romano-catolicii în spatele propriilor declaraţii

Nu stim daca Toma a avut curajul sau a avut nevoie sa pipaie rana de la piept si semnele cuielor, insa cand L-a vazut cu adevarat in fata ochilor lui, de la distanta vazandu-I semnele ranilor, a cazut in genunchi inaintea Lui si a spus acele cuvinte nemuritoare pentru tot neamul omenesc: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”, acea marturisire totala a fiintei lui, a credintei lui, ca Iisus e cu adevarat cel inviat, cel pe care a vrut sa-L vada el cu ochii lui si L-a vazut. Sfintii Parinti spun ca in aceste doua cuvinte — „Domnul meu si Dumnezeul meu” — se subliniaza cele doua firi ale Mantuitorului Hristos. El a spus „Domnul meu”, de la Domnul vietii pamantesti — „Domnul meu”, deci Iisus i s-a aratat sub firea Lui pamanteasca; „Dumnezeul meu” – Stapanul vesniciilor, Stapanul veacurilor. Deci fire dumnezeiasca si fire omeneasca, Dumnezeul pamantului si al cerului.

Si Iisus mai adauga acele cuvinte: „Ai crezut, Toma, pentru ca M-ai vazut; fericiti sunt cei ce nu M-au vazut si au crezut”! Aceasta fericire, socotita a zecea fericire, alaturi de cele noua care sunt in predica de pe munte, este si pentru fiecare din noi, frati crestini, care suntem aici, care traim de doua mii de ani in lumea aceasta pamanteasca, pentru ca noi nu am avut fericirea pe care au avut-o Toma si ceilalti sfinti apostoli, sa-L vada pe Iisus aievea, sa pipaie sau macar sa priveasca cu atentie la ranile Lui, sa auda aievea glasul Lui dumnezeiesc. Noi credem prin spusa martorilor lui Iisus Hristos, a apostolilor care au spus prin sfantul Ioan: „noi am vazut si am pipait pe Cuvantul Vietii” (1 Ioan 1:1). L-au vazut, si prin marturia lor credem si noi de-a lungul veacurilor. Deci suntem si noi intre acei fericiti care cred in Iisus Hristos, pe baza martorilor oculari din timpul vietii Sale pamantesti, care au fost cu adevarat vrednici de credinta, pentru ca ei pentru acest adevar si-au dat viata, au murit pentru Hristos. Si cand cineva are o asemenea putere de credinta, incat poate sa mearga pana la moarte pentru El, merita tot respectul si merita sa fie crezut pe cuvant.

extras din predica Parintelui Sofian Boghiu la Duminica Tomii

“Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut” (Ioan 20, 29)

Aceste cuvinte le-a grait Domnul credinciosului Sau ucenic, care n-a vrut sa creada in invierea Domnului atunci cand ea i-a fost adusa la cunostinta de catre fratii lui, Apostolii; aceste cuvinte le-a grait Domnul ucenicului care spusese sus si tare ca el nu va crede in invierea Domnului pana ce nu se va capata dovada vie a acestei intamplari atat de minunate si atat de insemnate pentru lume.
“Am vazut pe Domnul”, i-au spus cu bucurie Sfantului Apostol Toma ceilalti Apostoli, carora li S-a aratat Domnul chiar in ziua invierii Sale, seara, intrand in camara fara a deschide usile.
Camara era zavorata bine de frica urii iudeilor, ce de-abia savarsisera uciderea de Dumnezeu si luasera toate masurile impotriva invierii care fusese prevestita.
“De nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor”, a raspuns Toma, pe care il uimise preaimbucuratoarea veste, si “de nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si de nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Vorbind astfel, a aratat nu necredinta cea vrajmasa lui Dumnezeu, ci bucurie negraita; asa a aratat ce simtea sufletul lui inaintea maretiei intamplarii ce a schimbat soarta omenirii. Cu Hristos si in Hristps omenirea a inviat.
Atotbunul Domn nu a intarziat sa ii dea iubitului Sau ucenic dovada pe care acesta o dorea. Dupa ce a trecut o saptamana de cand Se aratase Apostolilor pentru intaia data, Domnul S-a aratat din nou, fiind ei cu totii impreuna si Toma aflandu-se cu ei. Usile erau inchise, ca si intaia data, de frica iudeilor.

Apostolii L-au vazut dintr-o data pe Domnul stand inaintea lor. Pace voua, le-a grait El. Apoi, intorcandu-se catre Toma, i-a zis: “Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27). continuare »

De la 1 mai, remediile pe baza de plante vor fi interzise, in lipsa unei certificari. Cum avizarea unui produs costa circa 100.000 de euro, multe dintre aceste remedii vor disparea de pe piata. Banalul ceai de sunatoare, cu care românii se trateaza de boli de stomac si de ficat, sau cel de paducel, folosit in popor pentru afectiunile cardiace, nu vor mai putea fi vândute decât daca trec de certificare. Aceeasi soarta o vor avea suplimente alimentare ca spirulina si lecitina, prima folosita pentru slabit, a doua pentru memorie. Motivul UE: tratamente naturiste cu efecte secundare. Masura este prevazuta intr-o directiva europeana din 2004 si se regaseste si in Codex Alimentarius. Interdictia, spun oficialii europeni, a fost introdusa dupa ce mai multe studii au denuntat afectele adverse ale medicamentelor naturiste.

Sfantul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu si fratele Sfantului Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu. Si era unul din cei doisprezece apostoli, care, impreuna cu fratele sau, lasandu-si corabia, pe tatal sau si mreaja sa, a mers dupa Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiasca si Ii urma pretutindeni, luand aminte la invataturile ce ieseau din Preacurata Lui gura si vedea minunile ce se faceau de El. Pe acesti doi frati apostoli i-a iubit Domnul atat de mult, incat unuia dintre ei i-a dat pieptul Sau spre rezemare, iar acestuia i-a fagaduit paharul Sau, pe care l-a baut pe Cruce. Insa si ei au iubit atat de mult pe Domnul lor si atata ravna au aratat dupa El, incat au voit sa pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau in Hristos, ca sa-i piarda. Si ar fi facut aceasta, daca nu i-ar fi oprit indelungrabdatorul Hristos.

Pe acesti amandoi frati, Iacob si Ioan si pe Sfantul Apostol Petru nicidecum nu-i lasa Domnul fara sa le spuna ceva; si mai ales le descoperea lor mai mult decat celorlalti, dumnezeiestile Lui taine, precum pe Tabor, cand, vrand sa-Si arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob si pe Ioan. Iar dupa patima cea de bunavoie si dupa Invierea si Inaltarea Domnului nostru si dupa primirea Sfantului Duh, Sfantul Apostol Iacob s-a dus in Spania si in alte parti, propovaduind Cuvantul lui Dumnezeu si s-a intors iarasi in Ierusalim. Si a fost iudeilor infricosator ca un tunet, pentru ca, neindoindu-se, invata cu toata indrazneala despre Iisus Hristos, cum ca El este adevaratul Mesia, Mantuitorul lumii. Si biruia pe farisei si pe invatatorii Legii din dumnezeiestile Scripturi, mustrand si ocarand impietrirea inimii si necredinta acelora. Iar ei, neputand sa stea impotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrajitor, anume Ermoghen, ca sa aiba infruntare cu Iacob si sa-i rusineze invatatura lui. continuare »

Cunoscutul politolog, filozof si lingvist nord-american Noam Chomsky (profesor emerit la MIT) a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare in masa.

Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decat orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta il intretine cu adevarul faptelor in sine.”

Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, in primul rand, strategia diversiunii.

1. Strategia diversiunii

Strategia diversiunii consista in deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarate de elitele politice si economice, printr-un potop continuu de distractii si de informatii neinsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o indura poporul nostru.

’’A distrage in permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara niciun timp pentru gandire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La inceput, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentrul libertatii. continuare »

Sfantul Iacov a fost fiul Sfantului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Din tineretele sale, iubind viata aspra, niciodata n-a mancat bucate sau untdelemn, ci numai paine. De asemenea, nici vin sau vreo alta bautura alcoolica n-a gustat, decat numai apa. In baie n-a intrat si toata odihna trupeasca a lepadat-o, apoi pe trup avea intotdeauna o haina aspra de par si toate noptile le petrecea in rugaciuni, dormind foarte putin iar din pricina deselor plecari de genunchi se asprise pielea ca a camilelor. Apoi a pazit curatia fecioriei sale fara de prihana, pana la sfarsit. Pentru ca el se numea fratele Domnului, iata ce se scrie: “Ca Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintai pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatal lui Ioan Botezatorul. Acesti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda si Iosi. Mai avea si trei fiice: Estir, Maria si Solomeea, care era femeia lui Zevedeu si mama apostolului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintai, Iosif traia cu multa intelepciune, crescandu-si copiii sai in frica Domnului si intru invatatura poruncilor Legii. Si lui Iosif, ca unui batran intelept, preotii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a nascut Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal, mai presus de fire. Iosif tinea loc de tata Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de multi care nu stiau taina intruparii Fiului lui Dumnezeu si care era socotit ca barbat al pururea Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirandu-se, ziceau: “Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui Iacob, Simon, Iuda si Iosi? Si surorile lui nu sunt toate trei la noi?”. Deci, Mantuitorul nostru este socotit ca unchi al apostolului Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif si frate dupa trup al fiilor acestuia, pentru ca impreuna cu ei a vietuit. Pentru aceea si Iacov s-a numit fratele Domnului dupa trup. Iar cand s-a intrupat Hristos Domnul si Preacurata Fecioara, Nascatoarea de Dumnezeu, a fugit cu dansul in Egipt, atunci si Iacob a fugit cu dansii, calatorind impreuna cu Maica Domnului si cu Sfantul Iosif, tatal lui.

Ajungand dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la varsta desavarsita si invatand pe popoare Imparatia lui Dumnezeu, dovedind ca El este adevaratul Mesia, Sfantul Iacov a crezut in El si, ascultand dumnezeiestile Lui cuvinte, mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, incepand a duce o viata mai aspra. Acum avea si dansul de la Domnul sau imprumutul dragostei, care a fost dovedita prin faptul ca dupa patima cea de bunavoie si invierea Domnului, S-a aratat intai lui Iacov, iubitul Sau frate, apoi celorlalti Apostoli. De acest lucru pomeneste Pavel, zicand: “Iar dupa aceea s-a aratat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor”. De toti a fost numit Sfantul Iacov drept, caci toti vedeau viata lui cea buna si placuta lui Dumnezeu, fiind numarat in ceata celor saptezeci de apostoli. Apoi insusi Domnul nostru Iisus Hristos, asezandu-l episcop, l-a invatat sfintita lucrare. Acestui intai arhiereu si pastor i s-a incredintat biserica Ierusalimului cea din nou luminata. Acesta a alcatuit mai intai si a scris Liturghia, fiind povatuit de Sfantul Duh, Liturghie pe care, mai tarziu Sfantul Vasile cel Mare, apoi Sfantul Ioan Gura de Aur, pentru neputinta omeneasca au scurtat-o. continuare »

Iarasi iti aduc, fiu credincios al Bisericii de Rasarit, cuvant de sfat nemincinos si bun. Acest cuvant nu e al meu: este cuvantul Sfintilor Parinti. De la ei vin toate sfaturile mele.
Pazeste-ti mintea si inima de invatatura mincinoasa. Nu vorbi despre crestinism cu oameni molipsiti de invataturi mincinoase; nu citi carti despre crestinism scrise de dascali mincinosi. Adevarul se afla in tovarasia Duhului Sfant: El este Duhul Adevarului. Minciuna o insoteste si o ajuta duhul diavolului, care este minciuna si parintele minciunii.
Cel ce citeste cartile dascalilor mincinosi intra negresit in partasie cu duhul viclean si intunecat al minciunii. Lucrul acesta sa nu ti se para ciudat si de necrezut: asa spun raspicat luminatorii Bisericii, Sfintii Parinti. Daca in mintea si sufletul tau nu este scris nimic, Adevarul si Duhul sa scrie in ele poruncile lui Dumnezeu si invatatura Lui duhovniceasca.
De ti-ai ingaduit a-ti mazgali de tot tablele sufletului cu felurite cugete si intipariri neduhovnicesti, fara a lua aminte cu intelepciune si fereala: Cine e scriitorul, ce scrie el?, curata cele scrise de scriitori straini, curata prin pocainta si lepadarea a tot ce este impotrivitor de Dumnezeu. Sa scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu.
Pregateste pentru acest scriitor minte si inima curata, vietuind cu evlavie si intreaga intelepciune: atunci, rugandu-te tu si citind sfintitele carti, pe nebagate de seama si in chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tau legea Duhului.
Nu-ti este ingaduit sa citesti alte carti despre religie decat cele scrise de catre Sfintii Parinti ai Bisericii Sobornicesti a Rasaritului. Acest lucru il cere Biserica de Rasarit de la fii sai.
Iar daca gandesti altfel si socoti porunca Bisericii mai putin intemeiata decat socotinta ta si a celorlalti de un cuget cu tine, atunci nu mai esti fiu al Bisericii, ci judecator al ei.
Ma numesti marginit, neluminat indeajuns, rigorist? Lasa-ma in marginirea si in celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a ramane, cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Rasarit, decat ca, avand toate parutele calitati, sa ma fac mai destept decat ea si, ca atare, sa-mi ingadui a nu-i da ascultare si a ma desparti de ea. Adevaratilor fii ai Bisericii de Rasarit le va face placere glasul meu.
Acestia stiu ca cel care voieste a primi intelepciunea cereasca trebuie sa lepede intelepciunea sa pamanteasca, oricat de mare ar fi ea, sa o lase deoparte, sa o taie, s-o recunoasca drept nebunie, asa cum este ea de fapt (I Cor. III,19). continuare »

De la Monica si Demostene Popa, fiica si ginerele lui, aflam ca opera publicata a poetului s-a imbogatit cu cateva zeci de poeme antologate recent in substantialul volum “Poeti dupa gratii“, aparut la Editura Manastirii “Petru Voda”.

Cei doi soti ne-au mai spus ca au intentat proces pentru obtinerea unor despagubiri morale pentru cei aproape 16 ani de detentie politica suferiti de poet in vremea comunismului. Desi vremea detentiei se afla consemnata in arhivele vremii, totusi, legal, era nevoie si de declaratia unui fost coleg de temnita care sa “ateste” ca poetul a trecut pe acolo. Cu putin timp inainte sa plece la Domnul, mitropolitul Bartolomeu Anania a fost rugat sa dea o astfel declaratie scrisa, iar ierarhul a facut-o. Fostul mitropolit al Clujului a scris nu o simpla declaratie, ci un text literar, pur si simplu. Bineinteles, actul este autentificat la notar si are valoarea juridica necesara. Sotii Popa ne-au oferit acest text spre publicare. Din lipsa de spatiu, vom cita doar cateva fragmente semnificative.

(…) Pe poetul Radu Demetrescu (Gyr) l-am cunoscut pe la mijlocul anilor ’40 ai secolului trecut, cand impreuna cu familia sa, la invitatia parintelui Gherasim Bica, a venit sa-si petreasca o vacanta in Manastirea Polovragi, la liniste si aer. (…) Desi incarcat de suferinte, cu ani grei de puscarie in spate, cu un ochi pierdut pe front, cu trupul ros de multe betesuguri, poetul se desfasura vesel, glumet, sorbind fiecare picatura de viata cu voluptatea celui ce-i cunoaste pretul. (…) In timpul anchetelor care au urmat arestarii mele din vara anului 1958 eram intrebat de relatiile mele cu Radu Gyr si despre “ajutoarele” pe care i le dadusem acestuia. “Ajutorul legionar” era socotit drept una dintre cele mai vii si acoperite activitati reactionare. Definitia era foarte larga: ajutorul putea fi material sau moral, bani, mancare, gazduire, in genere orice fel de asistenta, chiar un sfat, o indrumare sociala si, pana la urma, simplul fapt ca intre doi sau mai multi presupusi legionari ar fi existat vreo legatura cat de cat. Ancheta nu parea deloc interesata de faptul (sau explicatia) ca intre mine si Radu Gyr existase o legatura si o prietenie de la scriitor la scriitor sau, in ultima instanta, de la om la om. Anchetatorii erau bine informati ca Gyr bause si mancase in casa mea, ca-i dusesem cadouri la spital, ca intervenisem la Arghezi pentru reintrarea lui in literatura, ca “activasem” pentru supravietuirea si infiltrarea lui in societatea socialista.

Capitolul acesta, al lui Radu Gyr, a durat, cred, vreo doua-trei saptamani; nu tagaduiam ca l-am asistat pe poet in unele trebuinte, dar nu recunosteam nicicum ca aceasta ar fi avut cumva semnificatia unui “ajutor legionar”. Dar nici nu era nevoie de recunoasterea mea. Anchetei ii trebuiau doar fapte recunoscute; calificarea faptelor apartinea Securitatii, procurorului, tribunalului. Doar la Aiud aveam sa aflu, din contactele cu doctorul Sarbulescu si altii ca o vreme figurasem in lista lotului Gyr, dar pesemne ca anchetatorii s-au razgandit.

Dintre camarazii de celula din inchisoarea de la Aiud mi-l amintesc pe un Popescu, avocat, care a adus vestea sigura a arestarii lui Radu Gyr. continuare »