† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

La 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Justin Pârvu, stareţ al Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, unde mormântul sau a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi, presa ortodoxă de limbă rusă îi aduce un frumos omagiu, publicând ample materiale cu interviuri şi date biografice ale celui considerat unul din cei mai mari duhovnici români, ‘un patriarh al monahismului jertfelnic românesc’, care şi-a închinat întreaga viaţa neamului, ţării şi Ortodoxiei româneşti.

Pentru prăznuirea celor 40 de zile de la trecerea la Domnul, mormântul Sfântului Părinte Justin de la Petru Vodă a fost împodobit cu un deosebit ornament floral,  reprezentând România “în vechile hotare”. Frumoasa împodobire s-a făcut prin osârdia ucenicilor Părintelui Justin, călugări, maici și mireni.

Sâmbătă dimineaţa, 27 iulie, în Mănăstirea Petru Vodă se va săvârşi Liturghie arhierească şi Slujba Parastasului la pomenirea a 40 de zile de la trecerea din viaţa aceasta a Părintelui Justin Pârvu.

Părintele Justin ne încredinţează de sfinţenia şi ocrotirea să cerească

Ieri seară, în jurul orelor 23, aproape de ora la care Părintele a trecut la Domnul, chiar la împlinirea a 40 de zile de la adormirea sa, Părintele Justin ne-a mângâiat cu o minune, în chilia sfinţiei sale din mănăstirea de maici, unde a petrecut ultimii 3 ani din viaţă şi unde şi-a dat obştescul sfârşit. Chilia memorială a Părintelui a fost deschisă spre vizitare începând cu ziua de ieri, 25 iulie. Pe fotoliul Părintelui de unde obişnuia să miruiască pelerinii în ultimii ani de viaţă, este aşezat un tablou cu imaginea Părintelui Justin, în mărime naturală, binecuvântând credincioşii. Aseară, în timp ce un ieromonah şi câţiva credincioşi mireni se rugau în chilia părintelui, tabloul părintelui a izvorât mir din mână cu care binecuvânta credincioşii.

Minunea s-a repetat şi a doua, zi, dimineaţa, în timp ce pelerinii vizitau chilia şi muzeul memorial închinat Părintelui Justin Pârvu. Aceştia nu doar că vizitau, ci zăboveau câteva minute rugându-se în genunchi în fața fotoliului unde părintele obişnuia să petreacă cea mai mare parte din zi, ascultând necazurile şi durerile oamenilor. Iar Părintele, parcă să ne încredinţeze că şi acum ne ascultă şi ne poate ajuta, ne-a trimis acest semn minunat spre credinţă şi mângâiere.

Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi, păcătoşii!

| Mănăstirea Paltin – Petru Vodă

PALTIN-PETRUVODA.RO

Site-ul mănăstirii Paltin vă oferă informații despre ce-a de-a doua ctitorie în satul Petru Vodă a Părintelui Justin Pârvu. Totodată puteți afla detalii și despre muzeul ce-a fost inființat în chilia în care Părintele Justin și-a petrecut ultimii 3 ani din viață și unde și-a dat obștescul sfârșit. Muzeul cuprinde o serie de obiecte ce aparțin Părintelui Justin precum veșminte, cărți, cruci, manuscrise și diverse obiecte cult.

Pe același site puteți afla produsele naturiste care sunt obținute în laboratorul mănăstirii, cât și icoane, veșminte, costume naționale confecționate de maicile din mănăstire.

Călătorie minunată

„Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!

Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…

Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”!  Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!

L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.

Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.

– Ei, ei, tocmai de la Iaşi aţi venit, pe o vreme ca asta? Cum e?…

– Preacuvioase Părinte, ni s-a defectat maşina şi, totuşi, am vrea sa ne daţi binecuvântare pentru călătoria până la Iaşi. Am venit doar să vă vedem, ne-am închinat în biserică şi acum am vrea să plecăm, dar nu ştim dacă ajungem cu bine la Iaşi pe ninsoarea asta, că-i drumul lung şi greu.

Părintele se uita cu o privire care parcă trecea prin mine şi îmi spune:

-Domnul să vă binecuvinteze!

-Dar o să ajungem cu maşina asta a noastră?

–Ajungeţi, măi, ajungeţi cu bine!

-Rugaţi-vă pentru noi, aşa să fie! Binecuvântaţi şi iertaţi!

-Doamne ajută! Doamne ajută! … Continuare »

La Mănăstirea Petru Vodă, începând cu seara zilei de astăzi, Miercuri, 24 iulie 2013, până Sâmbătă seara, 27 iulie 2013, în fiecare zi vor fi slujbe de Priveghere între orele 20-23:30 (ora Bucureştiului), iar dimineaţa, începând cu ora 8 vor fi Acatistul zilei, Ceasurile, Sfânta Liturghie şi Slujba Parastasului.

Joi seara programul va fi obişnuit, adică se va săvârşi Privegherea Acoperământului Maicii Domnului şi apoi Taina Sfântului Maslu, începând cu ora 22 a Bucureştiului.

Sâmbătă dimineaţa în Mănăstirea Petru Vodă se va săvârşi Liturghie arhierească şi Slujba Parastasului la pomenirea a 40 de zile de la trecerea din viaţa aceasta a Părintelui Justin Pârvu.

La Mănăstirea Paltin Vineri seara, începând cu ora 23 (a României) până la ora 4:30 dimineaţa se va face slujba Privegherii şi apoi Sfânta Liturghie, pentru ca maicile şi surorile să poată participa la buna organizare a pomenirii din Mănăstirea Petru Vodă.

| PetruVoda.ro

România TV a făcut public un înscris al lui Gigi Becali de după gratii, adus de unul dintre avocaţii săi, Daniel Ionaşcu.

“Am spus, binecuvântată fii închisoare pentru că aici am citit trei cărţi dintre care două sunt ‘Pelerinul Rus’ şi ‘Filocalia vol.1′.

A treia este o carte care m-a învăţat cu adevărat Sfintele Taine ale ORTODOXIEI. Aceste cărţi îmi pot salva sufletul care era plin de rugina păcatelor. Mântuirea vine prin expresia ‘de câte ori am vorbit bine am făcut lucrare de argint, dar de câte ori am tăcut am făcut lucru de aur curat’ “, a scris Gigi Becali în mesaj.

Cu durere în suflet vă anunţăm că fratele nostru Costel Condurache, sufletul manifestărilor în memoria Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu, a suferit un accident zilele trecute, în urma căruia a rămas paralizat. Medicii fac tot posibilul pentru îmbunătăţirea stării în care se află la momentul acesta Costel.

De la soţia lui Costel, Cezarina aflăm următoarele:

Avem nevoie mare de sânge. Ideal ar fi A2 rh negativ, dar se poate dona orice tip de sânge la Spitalul Militar la hematologie, dimineaţa de la orele 8 la 11:30. Să spuneţi că donaţi pentru Costel Condurache – internat la Spitalul Bagdasar, la dr. Exergian. O să am nevoie şi de dovada donării ca să o depun la Bagdasar. Mulţumesc.

Costel Condurache, originar din Cluj, este un important membru al Asociaţiei PREZENT, în cadrul căruia activează permanent pentru apărarea ţării şi a neamului.

Chiar dacă nu putem dona toţi, putem să ne rugăm pentru sănătatea fratelui Costel!

| Buciumul

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=Puof27ClJvY]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=XdH62L87BsU#at=16]

Știm că sfinţia voastră aţi fost în temniţă cu Părintele Ilie Lăcătușu la Periprava. Ne-aţi mai povestit din minunile pe care Părintele Ilie le săvârșea printre deţinuţi, ce ne mai puteţi spune despre caracterul Părintelui? Ce anume credeţi că i-a conferit mai multă sfinţenie, pentru că nu toţi martirii au fost așa de proslăviţi de Dumnezeu care sunt sfintele sale moaște?

Părintele Ilie Lăcătușu a fost un model de desăvârșire creștină, de demnitate și bunătate; era un sprijin și reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj și nu a trădat pe nimeni. A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă și nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos.

Era un mare trăitor, trăia rugăciunea și viaţa în Hristos. Era un model de lepădare de sine, toţi știau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Și ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă. Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tușea (a și murit de altfel după două luni) și Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav și cine știe pe câţi alţii nu a mai hrănit?

Această forţă imensă de dăruire către celălalt l-a sfinţit. De altfel era un om foarte bun și blând la suflet. Faptul că Părintele Ilie este proslăvit poate mai mult decât ceilalţi martiri arată cinstea cu care Dumnezeu i-a proslăvit pe acești mărturisitori din temniţele comuniste, și că nu doar cei care au fost muceniciţi acolo sunt sfinţi în faţa Domnului, ci și cei care, eliberaţi fiind, au continuat trăirea evanghelică în lume. El a ieșit din închisoare sfinţit, ca un odor de preţ al Bisericii lui Hristos și a luminat tuturor celor din jurul lui calea mântuirii.

Iar faptul că la noi nu sunt canonizaţi este lesne de înțeles. Dacă ar recunoaște sfinţenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni, se prăbușesc cu totul. Ei supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă. Dar prin martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi și osândiți și după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor popoare ortodoxe.

Creștinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi și calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos așa cum zice foarte frumos și Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai știi de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire și recunoștință” (Ierom. Serafim Rose și S.A. Nilus, Sfântul Serafim de Sarov, Povăţuiri duhovnicești, Editura Axioma, 2012.)

extras din interviul cu Părintele Justin, din revista ATITUDINI,nr. 27

30 de ani de la trecerea în lumina Celui Nepătruns

Citiți și:

• Acatistul Noului Marturisitor Ilie Lacatusu, facatorul de minuni († 22 iulie)
• Noi minuni ale Sfântului Sfinţit Ilie Lăcătuşu
• VIDEO: Marturie despre sfintenia Parintelui Ilie Lacatusu
• Minuni ale Sfantului ILIE Lacatusu
• 22 iulie: Pomenirea Sfantului Ilie Lacatusu, sfantul cu moaste intregi si facator de minuni inca din timpul vietii
• Prima carte dedicata Sfantului Ilie Lacatusu. Cartea cuprinde si acatistul sfantului cu moaste intregi
• 22 iulie: Praznuirea Sfantului sfintit Ilie Lacatusu. La cimitirul “Adormirea Maicii Domnului”, duminica, ora 13
• Stiati ca patriarhul Teoctist s-a opus canonizarii Sfantului Ilie Lacatusu? Ba chiar regreta si canonizarea Sfantului Ioan Iacob
• Sfantul Ilie Lacatusu – 27 de ani de la trecerea la Domnul. Minunile sfantului, povestite de Parintele Justin Parvu si Parintele Ioan de la Rarau
• Despre canonizare: Cum se face trecerea in randul sfintilor
• Sfinţii din Aiud nu dorm – Noi minuni ale sfinţilor martiri de la Aiud

[divide style=”3″]

Sfântul Părinte Justin Pârvu: „Părintele Ilie Lăcătușu trebuie cinstit ca un sfânt, pentru că este un argument puternic împotriva materialismului și a rătăcirii idolatre. I se pot înălţa rugăciuni oricând, pentru că sfinţii sunt adevăratele mărturii ale vieţii noastre ortodoxe, chiar în vremurile în care trăim. I se pot picta icoane, i se poate face o raclă cum este la Sfântul Ioan de la Suceava, la Sfânta Paraschiva. Pentru noi și pentru toată creștinătatea trebuie să îi sărbătorim ziua de adormire. Suntem într-o aleasă mândrie în faţa popoarelor, a protestanţilor, a catolicilor pentru aceste descoperiri: a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și a Sfântului părinte Ilie Lăcătușu”.

[divide style=”3″]

Sfântul Părinte Arsenie Papacioc: „Eu am fost cercetat dacă să îl canonizeze pe Ștefan cel Mare. A venit un arhiereu la mine. N-am fost de aceeași părere. Mai repede sunt pentru părintele Ilie Lăcătușu pentru că sunt niște semne de la Dumnezeu: are mireasmă și este neputrezit… Trebuie să atrageţi atenţia Patriarhatului. Trebuie să miște cineva, dar este mai greu să îl sanctifice. Pentru că cel mai evident lucru, de nediscutat, este că nu a putrezit și că are mireasmă… A rămas toată lumea cu această credinţă (că părintele este sfânt). Dispuneţi, eventual, o canonizare…”. [divide style=”3″]

Sfințitul Mărturisitor Gheorghe Calciu-Dumitreasa: „Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române nu au curaj să declare că rămășiţele pământești ale foștilor deţinuţi politici, uciși pentru Hristos în temniţă, sunt moaște. De altfel, la Patriarhie au fost depuse mai multe dosare de canonizare, cum e cel al părintelui Ilie Lăcătușu, despre care eu cred cu tărie că este sfânt, sau cel al lui Valeriu Gafencu. Și Sinodul nu s-a pronunţat. În majoritate, foștii deţinuţi politici au fost legionari, și ierarhii se tem ca gestul lor să nu fie interpretat politic. Trebuie să ne raportăm cu înţelepciune și cu atenţie. Dacă Dumnezeu vrea, prin sfinţi, chiar necunoscuţi sau nerecunoscuţi de noi, ne poate face bine”.[divide style=”3″]
Sfântul Părinte Ioanichie Bălan: „Începând cu închisoarea de la Pitești, care a practicat cea mai cumplită tortură fizică și morală, și continuând cu celelalte închisori și lagăre de concentrare din ţară, care urmăreau distrugerea credinţei și a fiinţei umane, România a dat una din cele mai mari jertfe pentru apărarea dreptei credinţe și a neamului nostru. (…) Un slujitor devotat pentru Hristos a fost preotul Ilie Lăcătușu, de loc din judeţul Vâlcea, care a petrecut mai mulţi ani în închisori și a pătimit ca un martir. În toamna anului 1998, la 15 ani de la moartea sa, a fost găsit întreg și neputred în mormânt, ca semn că Dumnezeu a primit jertfa lui și l-a numărat în ceata celor drepţi”.[divide style=”3″]
Sfântul Părinte Dionisie de la Colciu: – Despre noii martiri în Biserica noastră nu se mai spune nimic. Știţi că au fost atâţia în închisorile comuniste; acum au descoperit un părinte cu corpul neputrezit.
– Ia uite!
– Da, părintele Ilie Lăcătușu. Și nu se spune nimic.
Acum noi ce trebuie să facem?
– Vedeţi? Lucrarea ispititorului. Vedeţi cum a progresat răutatea? Pe acela învederat l-a arătat Dumnezeu și după moartea lui sfânt, și, uite, conducătorii nu iau măsuri ca să-l sfinţească și să propovăduiască că nevoile și chinurile pe care le-a suferit, l-au sfinţit pe el, că ăsta-i adevărul. Da, dar n-au îndrăzneală. Vedeţi unde am ajuns?

[divide style=”3″]

Notă: Din anul descoperirii sfintelor sale moaște și până în ziua de astăzi Sfântul Mărturisitor Ilie Lăcătușu a săvârșit și săvârșește neîncetat nenumărate minuni, mărturisite și consemnate de credincioși, iar sfintele sale moaște, ușoare, întregi și frumos mirositoare au rămas la fel de neputrezite ca și în ziua în care l-au dezgropat. De atunci și până astăzi s-au făcut multe cereri de canonizare cu mărturii incontestabile, și cu toate acestea Sfântul Ilie așteaptă la rând să intre pe ordinea de zi a sinodului BOR, care este prea preocupat cu dialogurile ecumeniste și cu alte probleme mondene și în 14 ani de la aflarea sfintelor sale moaște, nu s-a găsit încă timp pentru deschiderea unui dosar de canonizare. Toate celelalte Biserici ortodoxe surori și-au canonizat martirii din temnițele comuniste, numai Biserica Română așteaptă… poate să pice comunismul totalitarist.

Sfinţii martiri din închisorile comuniste din România sunt însă cinstiţi peste hotare, atât în sânul Bisericii Greciei, cât și în Biserica Ierusalimului, a Rusiei – cărora le-au întocmit icoane de cinstire și acatiste de rugăciuni. Acești martiri sunt încă vii și ei săvârșesc minuni peste tot în lume, unde sunt chemaţi în rugăciuni. Ei și-au iubit neamul mai mult decât propria lor viaţa iar dragostea și darurile cu care i-a încununat Dumnezeu, depășesc hotarele lumești și se revarsă popoarelor ortodoxe de pretutindeni care cinstesc nevoinţele lor. Iubiţi mai mult de străini decât de cei din patria lor, sfinţii aceștia au cucerit lumea prin dragostea și minunile lor.

Condamnarea papismului

Scurta referire la învăţăturile latine rătăcite duce în mod firesc la concluzia că Papismul nu este doar o simplă erezie a Creşti­nismului – căci erezie este consi­derată şi cea mai mică abatere de la adevărul Bisericii –, ci este panerezie şi desfiinţarea Creştinismului însuşi. Şi aceasta pentru că, aşa cum explică Sfântul Iustin Popovici, diferitele erezii au deformat numai câ­teva din însuşirile lui Hristos, în timp ce Papismul L-a înde­părtat în întregime pe Hristos, iar în locul Lui l-a pus omul in­failibil[1]. „În cazul născocirilor «Bisericii» Apusene nu avem de-a face în mod simplu cu o «erezie» nouă a Creştinismului, ci cu o alienare radicală a nucleului însuşi al adevărului biseri­cesc. Nici o altă erezie anterioară nu a schimbat atât de radical modul vieţii creştine, nu a creat o cul­tură bazată pe principii răsturnate ale Evangheliei creştine”[2].

Conştiinţa bisericească despre starea de erezie în care se află Papismul a fost consemnată în repetate rân­duri într-o mulţime de hotărâri sino­dale.[3] Astfel, Sinoadele Ecumenice al III-lea şi al IV-lea (431 şi 451) îi con­damnă ca eretici pe toţi cei care schimbă Credinţa ex­pusă în Sfântul Crez. Sinodul de la Constantinopol din anii 879-880, considerat al VIII-lea Ecumenic, con­damnă erezia Filioque. Sinodul de la Constantinopol din anul 1351, consi­derat al IX-lea Ecumenic, condamnă erezia despre harul creat. În vremurile mai noi, sinoadele antipapale care s-au întrunit la Constantinopol (1722, 1727, 1755, 1838, 1848, 1895), s-au înscris ca o pagină luminoasă în istoria noas­tră bisericească. În acestea, patri­arhii Răsăritului şi ceilalţi arhierei ortodocşi, cu un înalt simţă­mânt de responsa­bi­litate pastorală şi în cuvinte clare, au înfierat papismul pentru contrafacerea credinţei creştine. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jTKamXn8LIs] continuare »

Dictatura comunistă ne dădea mâncare în raţii pe cartele. Azi, “noua democraţie capitalistă” vrea să ne raţionalizeze libertatea pe cartelele pre-plătite la serviciile de telefonie mobilă. Aflăm abia după un an că USL-ul a decis în CSAT să se treacă la interceptarea, înregistrarea și urmărirea milioanelor de cartele pre-plătite ale utilizatorilor din România.

Mass-media românești sunt foarte discrete în acoperirea “cazului Snowden”, dar în realitate este vorba de un uriaș scandal internațional care depășește cu mult granițele unui simplu conflict diplomatic. Și ce descoperim? Că chiar și după ce Snowden a dezvăluit lumii întregi că libertățile omului sunt încălcate de serviciile secrete americane – și în mod sigur și de cele ale altor state -, după ce The Guardian este principalul aliat din mass-media al fostului agent CIA, după ce Merkel, Hollande și alți politicieni grei europeni cer socoteală USA pentru activitatea de spionaj asupra unor guverne și instituții din Europa, Dl. Ponta declară senin: “Este o decizie adoptată în luna august a anului trecut de către CSAT şi, de atunci, am progresat în ceea ce priveşte procedurile de implementare, pentru că în acest moment sunt peste 10 milioane de cartele pre-plătite (…). Nu doar că o susţin, eram în CSAT, dacă nu mă înşel era în perioada mandatului interimar al domnului Antonescu, (…) erau toţi miniştrii acolo, şi a fost adoptată această decizie imediat după atentatul din Bulgaria, unde atacatorii au folosit cartele pre-plătite”. continuare »

Eu l-am întâlnit întâia oară la Sf. Mănăstire Secu, prin anii 1966-1967, şi aveam să văd cu ochii mei greutatea sfinţeniei, purtată de un trup firav – fragil înlăuntrul său, fără întristare şi suspin, deşi avea motive să fie şi trist şi cu suspin, dar răbdarea şi suferinţa mizera­bilă a închisorii aprinsese în Cuvioşia Sa şi mai multă răbdare şi în­ţelegerea momentului, de a se lupta cu sine şi cu tot felul de grele ispite, cu cei de aproape şi cu cei mai de departe, dând dovadă de o răbdare îngerească, muncind alături de noi cu sapa şi hârleţul, fără să ştim că Sfinţia Sa fusese încarcerat. Blajin şi prietenos, cu o voce aproape stinsă şi cu grijă faţă de noi, cei patru seminarişti , ne vorbea din Dogmatică, din Patrologie, Liturgică şi Morală şi îl simţeai atât de aproape, aproape…cu tine! Şi el era părintele Justin, pe al cărui chip odihnea o lumină şi când ne vorbea, această lumină se amplifica, cred că era bucuria libertăţii lui din închisoare, despre care nu ne-a vorbit niciodată cât am stat în aceeaşi încăpere.

Mi-aduc bine aminte, când l-am întâlnit la Mănăstirea Secu, aşa cum am mai spus, era o umbră de om, cu chipul său bizantin, purta în el o remarcabilă dispo­ziţie duhovnicească şi la Sf. Bi­serică, psalmodia împreună cu noi, atât de corect şi stăruitor că­tre Dumnezeu cu rugăciunea şi dăruire de sine. Aveam modelul vieţii lângă noi, împins de vitre­gia vremurilor, la umilinţă.

După un timp, aveam să aflu po­vestea vieţii sale adevărată, dar mai târziu lucrurile s-au schim­bat, el cel urât şi surghiunit avea să fie înconjurat şi căutat cu căl­dură şi cu bucurie de mulţime de credincioşi, cu tot felul de solicitări.

Cândva îmi spunea: „Măi, frăţiile voastre o să fiţi preoţi, să aveţi grijă şi să culegeţi rodul frumos de pe urma înaintaşilor voştri şi să nu trăiţi pentru voi!”

De la Cuvioşia Sa am învăţat atunci că, mai înainte de a-ţi pune genunchii la rugăciune, mai întâi să te înstrăinezi lucrului şi de lume. Prin felul său de a fi, Părintele Justin n-a cultivat sentimen­tul distanţelor ci sentimentul apropierii mai viu şi mai corect, deşi lăsa impresia că valorifică izolarea, singurătatea, era mereu pre­zent, mereu activ, mereu îngăduitor cu noi, care eram în formare pentru mai târziu, slujitori ai bisericii. continuare »