[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LyN7OuxRxSU]

Cred că nu mai sînt nici un fel de comentarii de făcut pe tema voinţei Părintelui Justin de a se construi ceva la Aiud.

Pentru o mai bună înţelegere a predicii Părintelui Justin, vă ofer această scurtă istorie:

1763 – după răscoala iniţiată de Sfîntul Sofronie de la Cioara (ajuns după aceşti ani egumen la Robaia-Argeş), împărăteasa Maria Teresa a Austriei ordonă o persecuţie brutală împotriva tuturor românilor ortodocşi din Transilvania, şi construirea unei închisori în apropierea cetăţii Aiudului, pentru întemniţarea celor care s-au implicat activ în lupta împotriva uniaţiei greco-catolice; aici sînt chinuiţi şi omorîţi mii de români în numele adevărului credinţei Ortodoxe; trupurile lor vor fi îngropate fără cruce într-o margine care de atunci înainte se va numi Rîpa Robilor; (n.n. asadar, la Rapa Robilor exista sfinte moaste de acum 200 de ani, cu atat mai mult ca pe acel loc trebuie sa fie ridicata o sfanta manastire) continuare »

Arhim. IOIL Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a II-a a lui Luca (sau a XIX-a după Rusalii) (Luca 6:31-36)

Daca intr-adevar oamenii ar vrea sa studieze si sa aplice Sfanta Evanghlie, atunci nu doar societatea noastra ar fi deosebita si cu adevarat umana, ci ne-am fi apropiat si de virtutile pe care le are Insusi Parintele nostru cel Ceresc.

Exact acest adevar ne invata si pericopa evanghelica pe care o vom auzi duminica in sfintele noastre biserici. Prin deosebita sa harisma literara si prin darul exceptional al dumnezeiestii insuflari de care a dispus, Sfantul Evanghelist Luca descrie cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dezvaluie in Predica de pe Munte.

Fara doar si poate nu trebuie sa existe credincios care sa ignore aceste cuvinte din „Predica de pe Munte”, care rezuma Revelatia evanghelica si-l povatuiesc pe om in a deveni copil adevarat al lui Dumnezeu.

Acum, sa ne oprim inaintea unui diamant ceresc si sa incercam sa aruncam cateva priviri asupra lui, insa cu hotararea statornica sa implinim in viata noastra indrumarile pe care ni le daruieste. „Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi faceti lor asemenea” (Luca 6:31).

Nu stiu, fratii mei – chiar daca noi vrem sa ne numim crestini credinciosi – nu daca implinim acest cuvant, ci daca macar am constientizat inaltimea si adancimea lui…

Evident ca nu! Cel putin  nu la dimensiunea la care ar trebui. Din nefericire, si acest text face parte dintre acele cuvinte ale Domnului pe care noi le-am dispretuit.

Si nu este rupt de realitate si nici exagerat cuvantul unui sfant contemporan ca: „Daca oamenii ar implini acest cuvant ceresc, nu numai infricosatoarele razboaie (cel putin dintre „crestinii” civilizati) ar inceta aceasta actiune distructiva a lor, ci chiar si scarile tribunalelor ar fi inverzit (in sensul de a creste verdeata pe ele), deoarece nimeni (cel putin dintre credinciosi) nu ar fi trecut portile lor pentru a calomnia sau a pagubi pe fratele sau”.

Ce ati vrea, iubitii mei? Este un mare adevar expresia inteleptilor nostri stramosi: „Unde sunt multe legi, acolo e si multa faradelege!”.

Cautati sa aflati numarul mare al celei din urma legi care a fost promulgata in tara noastra si va veti ingrozi de miile de legi care au fost promovate si exista, desigur, constituind in realitate un nesfarsit imperiu de hartii, in care ele insele isi pierd cursul lor logic!

Si toate acestea, desigur, pentru a inlesni pe om, pe cetatean, societatea…

Intr-adevar, cand va intelege in sfarsit omul, cu o simplitate de copil mic, ca bucuria si fericirea sa le va gasi doar langa Dumnezeu, implinind sfanta si mantuitoarea Lui Lege?

Sa vorbim acum despre ce au castigat societatile noastre, in mod oficial atee si, in plus, satanice, atunci cand ajung sa voteze  (sub o mantie democratica) legi care se impotrivesc direct poruncilor promulgate de Dumnezeu? De unde sa incepem si unde sa ne oprim? Divorturi, intelegeri de libera convietuire, avorturi si culmea stricaciunii si a apostaziei, legalizarea homosexualitatii cu toate cele asociate acesteia, care provoaca sarmanului om dezgust si scarba, iar in cele din urma il dovedesc si mai rau chiar decat animalele necuvantatoare, care, in cele din urma, raman si se misca in limitele firii lor. Dar acestea sunt o alta realitate tragica a societatilor indepartate de Dumnezeu, realitate care raneste profund si aduce dreapta urgie si pedeapsa a lui Dumnezeu.

Sa incheiem acum prin cuvantul : „Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi sa faceti lor asemenea”; acesta trebuie sa constituie pentru credinciosi o regula de viata si de comportament, regula pe care o intelege si cel mai simplu om, o considera corecta si o poate implini cu usurinta.

Implinirea acestei porunci ne va conduce la toate celelate pe care le mentioneaza pericopa evanghelica si in cele din urma ne va duce spre gustarea dulcetii indurarilor. Este foarte important ca Domnul Iisus incheie acest canon (regula) al comportamentului social perfect printr-un indemn de o mare importanta:”Fiti dar voi milostivi, precum si Tatal vostru Cel ceresc milostiv este” (Luca 6:36). Adica: Fiti induratori fata de aproapele vostru, compatimitori in necazurile lui, oricine ar fi acesta, ca si Dumnezeu, Tatal vostru Cel ceresc, sa fie indurator fata de toti si fata de voi insiva.

Exista intr-adevar vreo indoiala ca daca societatea noastra ar fi implinit aceasta regula si daca oamenii si-ar fi ritmat comportamentul lor cu acest desavarsit criteriu, cu cuvintele lui Hristos, viata noastra ar fi fost armonioasa, pasnica si in toate binecuvantata?

(traducere din limba greacă: monahul Leontie; sursa: [email protected])

Pe site-ul Tribuna.ro am gasit urmatoarele:

Corpul neinsufletit al edilului sef al Mediasului va ajunge joi la Medias. Slujba de inmormantare va fi oficiata de de Inalt Prea Sfintia Sa Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza si Preot Protopop, Reinhard Guib, Episcop Vicar al Bisericii Evanghelice alaturi de un sobor de preoti.

Speram ca reprezentantii Patriarhiei Romane sa ia masurile necesare pentru a se respecta Sfintele Canoane(can. 10, 11, 45, 65 ale Sfintilor Apostoli, can. 6, 9, 32 de la Laodiceea), care interzic rugaciunea in comun cu ereticii. De altfel, ca si cum Sfintele Canoane nu ar fi fost suficiente ca indreptare pentru randuiala Bisericii, insusi Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Romane a stabilit ca orice slujba cu cei de alta religie este interzisa, atat pentru participarea mirenilor la ea, dar mai ales pentru clerici, care vor fi pedepsiti cu caterisirea in urma acestei tradari de credinta.

Rugam ca cititorii acestui blog sa ne semnaleze de fiecare data cand aud de astfel de cazuri, pentru a le face cunoscute din timp si sa nu mai asistam la evenimente uracioase cum au fost gestul de trista amintire a mitropolitului Corneanu si slujirea impreuna cu greco-catolicii a episcopului Sofronie Drancec. SA NU FIE!

Alte rataciri: Episcopia Greco-Catolică de Oradea atacă Bisericile ortodoxe din Bihor

Scrisoarea Mitropolitului Andrei de Driinoupoli, Pogoniani şi Koniţa către Arhiepiscopul Atenei despre dialogul cu catolicii

Mitropolitul Andrei de Driinoupoli, Pogoniani şi Koniţa a trimis o scrisoare către PF Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada, cu pretextul întâlnirii Comisiei Mixte de Dialog între ortodocşi şi romano-catolici din octombrie, în Cipru.

În scrisoarea sa Mitropolitul Andrei de Driinoupoli, Pogoniani şi Koniţa exprimă către Arhiepiscopul Ieronim câteva nelinişti în legătură cu dialogul şi insistă asupra faptului că respectabila Ierarhie trebuie să fie informată cât mai curând asupra acestei întâlniri.

Scrisoarea:

„Preafericite Sfinte Preşedinte,

Dintr-o sursă autorizată am fost informat că la întrunirea Comisiilor „Dialogului” dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolici, care va avea loc în Cipru în apropiata lună octombrie, se va dezbate tema primatului şi a infailibilităţii papei. În mod deosebit, în ceea ce priveşte primatul, voci insistente spun că ortodocşii trebuie să accepte primatul papei ca „primat de onoare”, precum şi era în realitate înainte ca romano-catolicii să se despartă de Biserică.

Însă, cu toate acestea, papa va continua să îl considere ca „primat de autoritate (jurisdicţional)”. Atunci ce se va întâmpla? Va exista oare vreun inadmisibil compromis? Personal îmi este cu totul imposibil să accept aşa ceva.

Şi cu vestita „infailibilitate” ce se va întâmpla? În legătura cu aceasta, Preafericite, eu aşa cuget:

a) Aduceţi la cunoştinţă respectabilei Ierarhii persoanele care vor alcătui Comisia ortodoxă de „Dialog”, ca nu cumva să păţim vreo nouă umilinţă ca cea pe care am suferit-o cu câţiva ani în urmă la Balamand(n.n. cand s-au recunoscut “tainele” catolicilor).

b) Aduceţi la cunoştinţă dacă membrilor Comisiei s-a trasat linia directoare corect-ortodoxă, asupra căreia trebuie să rămână neclintiţi.

Informarea respectabilei Ierarhii trebuie să se facă fără întârziere, cel mai rapid posibil şi odată cu începerea lucrărilor Sfântului Sinod.

Evenimentele se derulează cu rapiditate. Neliniştea clerului şi a poporului creşte pe zi ce trece. Vă rog călduros să nu rămânem inactivi. „Vremurile nu stau pe loc”. Avem o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu şi înaintea Sfintei noastre Biserici.

Închei cu acestea, cel mai mic frate în Hristos,
Andrei, Mitropolit de Driinoupoli, Pogoniani şi Koniţa”

(traducere din neogreacă: ieromonahul Fotie; sursa: romfea.gr)

Directive dictatoriale discutate la TV Trinitas (Televiziunea Patriarhiei Romane)[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jZVhBDGNLkM]

Ceremonie a cavalerilor de la Malta, in biserica Barnoschi din Iasi[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zizkqtUMhIs]

Oare Trinitas TV nu ar fi trebuit sa discute aceste erezii ce se intampla in bisericile ortodoxe? Ei discuta despre cenzura si dictatura asupra site-urilor ce inca mai spun adevarul?

Se pare ca aceasta ceremonie a cavalerilor de la Malta a avut loc in septembrie, 2008, cand mitropolitul Teofan fusese deja inscaunat la Iasi. Sursele noastre ne-au precizat ca IPS Teofan a luat act de acest eveniment si ca urmeaza sa faca public un comunicat. Nadajduim in purtarea de grija a IPS Teofan pentru buna oranduire din bisericile noastre si credem ca este de asteptat o penalizare a acestor faradelegi, ca sa avem certitudinea ca arhiereii inca mai vegheaza asupra bisericilor ce le pastoresc. Acea biserica a fost spurcata si trebuie resfintita, iar preotii caterisiti. Oare ce molitfelnic au folosit acei preoti pentru binecuvantarea sabiei cavaleresti? Cum de le-a permis acelora, care nu sunt fii ai Bisericii, ci parte a masoneriei, sa pangareasca sfantul locas ortodox? Oare cata nerusinare trebuie sa aiba acesti falsi slujitori ai Bisericii ca sa declare necanonice siteurile  ce vadesc pe fata faradelegile lor, pe cand ei incalca cu nerusinare pana si canoanele de baza ale Bisericiii ortodoxe, pentru care sfintii si-au varsat sangele?

In final se pun intrebarile: Mai sunt canonice aceste biserici? Mai sunt canonici acesti preoti? Mai sunt valabile liturghiile savarsite in astfel de locasuri pangarite? Mai sunt canonici acesti ierarhi care ingaduie astfel de faradelegi in bisericile ce le pastoresc? Oare nu e limpede ca uraciunea pustiirii a ajuns la locul ce nu i se cuvine?

Cititi si: Parerea parintelui Savatie despre aceasta emisiune

Criza economică a lovit întreaga lume. Nici nu putea fi altfel într-o lume care este tot mai interdependenţă şi mai asemănătoare. În acelaşi timp intensitatea acestei crize economice este mai mare în ţările mai sărace şi cu economii fragile. Între aceste ţări se numără şi ţările din răsăritul Europei şi cu ele România.

În România sistemul bancar şi financiar a suferit şi va suferi majore corecţii datorită supraextinderii şi datorită unor speculaţii care se dovedesc a fi fost iresponsabile. Oricum în momentul de faţă datoria externă a statului creşte, inflaţia se accelerează, moneda naţională (“leul”) îşi pierde din valoare. În acest condiţii dezvoltarea economică stagnează, ba chiar se proiectează o anume constricţie, creşte şomajul, sunt reduse salariile, sunt reduse cheltuielile sociale. Vrând, nevrând toţi oamenii trebuie să “strângă cureaua” pentru a face faţă greutăţilor care vor fi, să sperăm, temporare. Totuşi în aceste condiţii, o recentă decizie a Statului, în conivenţă cu Patriarhia Ortodoxă (ajunsă o tipică instituţie cleptocrată) suprinde. (Am mai avut prilejul să spun că în România există un sistem al “cleptocratiei”. “Cleptocraţie” un regim controlat de oameni care au ca “ideal” intereseul personal, prin orice mijloace şi imediat.) Acea decizie nu este altceva decât o sfruntată provocare.

Din motive politice, administraţia României a decis să mărească, repet de la Bugetul de Stat deci pe spinarea omului de rând, salariile “popimii” cu peste o treime. Cu toată siguranţa asta este consecinţa sprijinului dat de către Patriarhiei administraţiei Băsescu şi împrejurării că Patriarhia s-a subordonat total scopurilor politice ale unei administraţii politice vremelnice.

De bună seamă că populaţia României a rămas consternată de această măsură sfruntată şi protestele riscă să ducă la o dramatică întoarcere de opinie, ostilitate, faţă de Biserică. O consecinţă cu totul nefericită căci vinovaţi sunt membrii nevrednici ai clerului, în frunte cu Patriarhul Daniel, “Prea Fericitul 33”, “Patriarhul Bogăţiilor”, şi nu Biserica Ortodoxă.

Adăugând paie peste foc, Patriarhul 33 a slobozit, în 19 Februarie, 2009, un “comunicat” în care spunea, nici mai mult şi nici mai puţin, decât că mărirea salariilor este necesară pentru a promova interesele Statului, în interior şi în exterior.

Gura mincinosului adevăr grăieşte!

Căci cu adevărat, Patriarhia cleptocrată nu mai este alta decât un instrument de promovare al intereselor clasei politice amorale care conduce azi România.

Cu atâta mai trist este că unii membrii ai “Comisiei de Dialog”, aşezată pentru a cerceta relaţiile dintre Episcopia “Vatra” şi entitatea adusă în existenţa de către comunişti în Lumea Nouă în 1950, aşa zisa “Arhiepiscopie Misionară”, deci, aceşti membrii, conştient sau inconştient continuă să promoveze proiectul unei iresponsabile subordonări, “uniri”, sub oblăduirea Patriarhiei cleptocrate. Fără îndoială că acest proiect nefericit nu ar face decât rău comunităţii Româno-Americane şi Româno-Canadiene. Un rău care ar însemna chiar punerea la îndoială a loialităţii acestor comunităţi faţă de Lumea Nouă.

un articol de Alexandru Nemoianu sursa : Rafael Udriste

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HN_H5l4XeqE]

Vizionati toata predica aici.

DOWNLOAD INTREAGA PREDICA

“Hotararea sinodului de la Bucuresti a fost o hotarare apostata in ceea ce priveste microcipurile. A fost un sinod talharesc prin care crestinii sunt dusi in ratacire (…) Preotul care tace nu este preot, sihastrul care tace nu este sihastru si mireanul care tace nu este crestin. Crestinul care se teme de diavol mai mult decat de Dumnezeu, nu este crestin. Ba mai mult, episcopul care se teme de mai marii lumii acesteia, mai mult de ei decat de Hristos, nu este episcop. Patriarhul care in loc sa cerceteze invatatura Sfintilor Parinti si invataturile cuviosilor despre sfarsitul lumii, ascultand mai mult decat de ministerul de interne decat de Hristos, nu este patriarh(…) Si Dumnezeu prin acest semn a aratat ca este nevoie ca preotii, episcopii, crestinii sa iasa la marturisire jertfelnica !“

extras din predica la Duminica Sfintei Cruci,
22 martie, manastirea Petru Voda

Mai jos sunt imagini cu minunea de la Iasi :

Mai multe imagini video si detalii pe blogul Saccsiv.

Preafericitului Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Ca simpli credinciosi, citind profetiile Sfantului Lavrentie din Cernigov – sfant cu sfinte moaste – care a spus : “Patriarhul Ierusalimului il va introniza pe antihrist”, am vrea sa va intrebam :

Ati dori sa-l inscaunati pe acest viitor conducator-unic al lumii?

Ne temem sa credem ca ati vrea. Este tot mai evident ca dupa UE va urma Guvernul Mondial si in chip firesc acest Guvern va trebui sa aiba un conducator unic.

Acceptarea actelor electronice inseamna pierderea numelui de la Botez si primirea unui alt nume, dat de “FIARA” de la Bruxelles, aica recunoasterea de stapan a fiarei, asadar pacat impotriva Duhului Sfant, care ne-a dat fiecaruia numele la Botez. Acestea, identitatea si numele, nu sunt “lucruri trecatoare”, dupa cum ati afirmat in comunicatul din 26 feb. 2009.
Inca de pe acum, prin primirea/respingerea acestor acte, pentru care trebuie sa semneze omul, fiecare este pus in fata unei alegeri : ori cu Hristos, cu Duhul Sfant, care ne-a pecetluit la botez, ori cu antihrist, a carui pregatire este inlesnita de “FIARA”- calculatorul de la Bruxelles, de UE si de Guvernul Mondial.
Comunicatul pe care l-ati dat in 25-26 feb. este evident pentru oricine ca nu se inscrie in cuvantul Sfintilor Apostoli : “Parutu-sa Duhului Sfant si noua”, ci in alt duh : “Parutu-sa UE si noua“.
Asadar, este o lepadare, o tradare a Duhului Sfant, ceea ce ati comunicat in 25-26 feb. a.c.
In concluzie, din aceasta cadere aveti o singura iesire : pocainta, cu fapte vrednice de pocainta, care dupa parerea mea ar fi :
– indemnarea in scris si verbal a intregului popor ortodox de a refuza cu orice pret actele electronice.
– ruperea Bisericii de actualul stat aservit UE si lupta pentru redobandirea suveranitatii Romaniei.
– anatemizare acestor structuri antihriste : UE, NATO si indemnarea tututor dreptmaritorilor crestini din Biserica Ortodoxa Romana si din intreaga lume la luarea crucii, pentru a nu fi partasi infrastructurii premergatoare lui antihrist.
Stim ca nu veti face nimic din cele propuse mai sus.
Totusi, noi zicem ca ne-am facut datoria, caci la intronizarea ca Patriarh, ati spus ca asteptati sfaturi si indemnuri din partea oricarui credincios al BOR.
Dupa cum stiti, mitropolitul Irineu Mihalcescu s-a lepadat de masonerie, in care a fost inscris, cu pretul vietii, fiind otravit in final la manastirea Varatec.
Rugati-va lui sa mijloceasca la Dumnezeu sa va dea putere si preafericirii voastre, caci dupa cum stim iesirea din masonerie se face pe o singura usa : moartea.
Alegeti moartea muceniceasca, dand anatemei si iesind cu fruntea sus din aceasta organizatie satanica.
Daca nu, tot ei va vor elimina la un moment dat – daca nu uitati cazul patriarhului Miron, otravit la Cannes (Franta), dar va fi o moarte spre o alta moarte – vesnica.
Alegeti va rugam, moartea spre viata vesnica !
Domnul Iisus Hristos, biruitorul mortii si iadului, de care ati amintit doar evaziv in comunicat, dupa ce ati amintit de 3 ori de UE, sa va dea putere de pocainta si marturisire spre a noastra mantuire ! Amin.

semneaza o mana de credinciosi ortodocsi, la care rugam sa se alature toti cei de acelasi gand, prin comentarii

Dupa doua cartonase galbene ! Esti eliminat, “inaintas” al patriarhiei.

Replica la articolul aparut pe infectul site lacasurisatanice.com.

Tovarase diacon Dumitru-Ionut Popescu,

Ma vad obligat sa-ti raspund la acuzele d–tale la adresa parintelui Justin Parvu, staretul manatirii Petru Voda.
D-ta zici ca “mesajul parintelui Iustin Parvu se inscrie pe aceasta linie a neascultarii si separarii de Biserica”
Il tot citrezi pe Patriarhul Kyril al Moscovei. Dar de cand aceasta este glasul cel mai autorizat al Bisercii ? Inbratisarile lui cu papa Benedict arata altceva : dupa cum stim cu totii, catolicismul este erezie si iata ca cel pe care-l citezi se imbratiseaza public cu capetenia eresului catholic.
Aminteste-i patriarhului Kyril ca un adevarat episcop ortodox, Sf. Ignatie Briancianinov a proorocit de peste 100 de ani : “Biserica ca institutie va cadea in apostazie. Biserica oficiala va cadea.”
Are dreptate ? Are pentru ca vedem cu totii : ecumenism, inchinarea la UE – premergatoare Guvernului Mondial, acceptarea actelor biometrice care inscriu pe om in sistemul FIAREI de la Bruxelles…
Iar pe parintele Justin, care are curajul sa cheme la lupta duhovniceasca in acest ultim razboi, inainte de intronizarea conducatorului unic mondial, d-ta il acuzi de neascultare si separare de Biserica.
Iti reamintesc ca avem datoria sa ascultam pana la pacat, dar vad ca d-ta esti obisnuit cu ascultarea de diavolul care-ti tot sopteste la ureche ceea ce ai scris in ultima vreme.
La judecata vei vedea d-ta de cine ai ascultat, dar va fi prea tarziu – daca binenteles nut e vei pocai intre timp.
Cat despre separarea de Biserica, judeca si d–ta singur : esti mai unit cu Biserica (Sf. Treime, Maica Domnului, Sf. Parinti, cei mantuiti) decat Cuv. Paisie Aghioratul, la mormantul caruia se fac vindecari si se alunga demoni ? Esti d-ta mai unit cu Biserica decat Sf. Lavrentie de Cernigov – canonizat ? Esti d-ta mai unit cu Biserica decat parintele Justin ?
Ai luat d-ta vreo palma pentru Hritos ? Ai fost d–ta izbit de pereti, chinuit cu foame, sete, batai, anchete, amenintari, tortura psihica, deportari, urmarit de securitate toata viata? Ai d-ta in spate mii si zeci de mii de credinciosi pentru mantuirea carora sa plangi si sa tremuri zi si noapte ? Ai vindecat d-ta oameni bolnavi de cancer, cu rugaciunea ? Ai scos demonizati din ghiarele diavolilor ? Ai mijloct d-ta pentru rataciti, inselati si i-ai adus pe linia de plutire ?
Nu cred. NICIDECUM.
De aceea iti spun in final : mars ticalosule ! Nu ai nici un pic de frica de Dumnezeu ?  Sa te mai puna satana sa te atingi de parintele Justin !
Dumnezeu sa te judece inconstientule si nerusinatule, ca nu dai nici un semn de pocainta !

PS : Am aflat ca acest diacon slujeste la biserica Sf. Ilie din cartierul Titan, Bucuresti, biserica in care credinciosii sunt nevoie sa calce pe Sfanta Cruce la intrarea in biserica si tot pe pardoseala fiind introduse semne ce apartin dusmanilor Ortodoxiei : steaua iudaica si semiluna musulmana. Iata cum isi dau arama pe fata acesti misei lupi cu blana de oaie. (mai multe amanunte aici )

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=KOI3fpnBoAo]

“Noile acte cu cip ne ingradesc libertatea noastra. Sa luam aminte sa ne pastram identitatea si demnitatea! Sa spunem la vremea potrivita un NU hotarat pentru a nu primi ceea ce nu este dupa Dumnezeu, pentru a nu primi ceea ce ne alunga pe noi de Dumnezeul nostru!”

Parintele Melchisedec Velnic, staretul manastirii Putna
extras din predica la sarbatoarea “Sfintii Trei Ierarhi” 2009

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Exista foarte multa retinere si susceptibilitate cand vine vorba de masonerie, planuri conspirative si tot ce au legatura cu ele. Acest lucru se intampla in primul rand datorita neinformarii, iar in al doilea rand, culmea, dezinformarii. In aceasta privinta exista o enciclopedie intreaga de date si informatii, care asteapta doar sa ne trezim din aceasta ignoranta fatidica. Societatea actuala e impanzita in totalitate de aceastra structura canceroasa, incepand cu conducerea statelor, a concernelor industriale, ajungand pana si cadrul bisericilor.

Rolul acestui articol este de a va semnala ca nu trebuie sa mai ignorati aceasta problema. APELUL PRINCIPAL il facem catre preoti, care pana acum foarte putini au dat o importanta acestei realitati monstruoase. De ce lor ? Pentru ca masoneria, prin doctrina pe care o are, prin mijloacele pe care le foloseste in activitatea ei este IN TOTALA CONTRADICTIE cu invataturile Bisericii si este in slujba antihristului. Prin urmare este un pericol pentru credinta si mantuirea credinciosilor pe care ii pastoreste. Nu numai atat, ci este si in afara legilor statului. Este ANTI-CONSTITUTIONALA. Credinciosii trebuie informati in cadrul bisericii si sa fie constienti ca cei care ne conduc slujesc antihristului si tot ce vine de la Bruxelles este impotriva credintei ortodoxe si a neamului romanesc.

Materiale de mai jos sunt spre sustinerea acestor afirmatii. Este bine sa reflectati si credem ca ar fi bine sa fie realizat un REFERENDUM national pentru scoaterea masoneriei din tara.

Pentru inceput, iata sustinerea d-lui Antonie Iorgovan (1948 – 2007) asupra faptului ca masoneria este ILEGALA !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Nk5PuxuJpRw]

Iar capii masoneriei mondiale, ELITELE ce conduc aceasta lume sunt constituiti intr-un grup numit BILDEBERG, infiintat de familia Rockefeller. Ei sunt cei care se ocupa de realizarea UNEI NOI ORDINI MONDIALE, cu UN SINGUR GUVERN MONDIAL. In fruntea acestui guvern il vor instala pe antihrist ! Iata de ce nu e de ignorat masoneria.

Va invitam sa urmariti un interviu istoric cu Aaron Russo, fost apropiat al lui Nick Rockefeller care a avut curajul de a dezvalui planurile acestor dusmani ai umanitatii si ai lui Dumnezeu.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=0Tgk7YH5PyM]

Aici aveti tot interviul: Interviul complet cu Aaron Russo

Acum ca ati vazut cine doreste implantarea cipurilor la oameni, aducem in atentia celor increzatori in securitatea  microcipului, o mica demonstratie a unui hacker american, in care reuseste sa citeasca informatiile din pasapoarte DE LA DISTANTA, el aflandu-se in mers cu masina. Apoi ne explica procedeul prin care ajunge sa faca o copie a microcipului. AVIZ specialistilor MAI, care habar nu au de aceste realitati sau din rea credinta nu dezvaluie lumii adevarul.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PhALTL39vXQ]

Precum va spuneam si la inceputul acestui articol, informatiile din acest domeniu sunt foarte vaste si trebuie sa fim atenti de unde ne informam. Speram ca a fost de-ajuns aceasta scurta prezentare, incat sa fiti convinsi ca masoneria si microcipul sunt impotriva poporului roman, respectiv mijloace de inrobire a populatiei si ca trebuie ELIMINATE DIN ROMANIA !!!

Pentru cei care vor sa aprofundeze problema, sa afle si sa vada mult mai multe va recomandam aceste analize facute profesionist si detaliat, plus niste inregistrari video de ultima ora :

1. BIG BROTHER, CIPURI, IMPLANTURI, MICROCIPURI, 666, SEMNUL FIAREI: faza finala a experimentului inceput de colaborarea IBM-nazism, coordonarea masoneriei

2. „ IARNA DEMOGRAFICA „ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare

3. Problema microcipurilor discutata la intalnirea Bildeberg din anul 2008

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AckRQRofS1M]

4. Teoria Conspiratiei – Noua ordine mondiala
partea I[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=kvp7a4itXJg] partea a II-a[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Ac_7iLHVQlM] partea a III-a [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=c1CWk2wsLVA]

5. Dezvaluirile unui fost ofiter SIE cu privire la Bilderberg
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=wTi7hZP9Noc]

6. NOUA ORDINE MONDIALA bate la usa

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=4PpMdTmVMpo]

IN FINAL, sanu uitam de RUGACIUNE, caci este nevoie de MAI MULTA in aceste vremuri. Va recomandam sa cititi :

CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mîrşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfînt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfînta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea,
plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

(alcătuire a ieroschimonahului Anatolie de la Optina)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

INTERVIU CU D-L OVIDIU HURDUZEU

Alex Ştefănescu: În ce măsură te-ai integrat în societatea americană. Dacă ai vrea să te reistalezi în România, te-ai mai putea adapta la ceea ce este aici?

Ovidiu Hurduzeu: Înainte de a-ţi răspunde la întrebare, aş dori să mă opresc asupra termenului “integrare”, atât de folosit în zilele noastre. Societatea americană ca toate democraţiile industriale avansate s-a transformat într-o societate de integrare în care persoana reală, cu natura ei misterioasă şi incomensurabilă, este fasonată după chipul lui homo oeconomicus. Acest model ideal este construit dintr-un număr de scheme utilitare aranjate pentru a servi interesele unei civilizaţii tehnologice, utopic egalitaristă, în care alfa şi omega rămân producţia şi consumul de masă. Nu poţi avea însă producţie şi consum de masă, cu alte cuvinte o economie de piaţă integrată, fără unificarea şi standardizarea ideilor, valorilor şi stilului de viaţă ale indivizilor. Primatul economiei şi al tehnologiei (cele două nu mai pot fi separate) se traduce prin primatul mijloacelor. Scopul, de fapt singurul scop, al unei societăţi tehnologice avansate este cum să utilizeze în mod eficient imensele mijloace de care dispune. Sau la nivelul persoanei, cum sa alegi mijlocul cel mai bun pentru a câştiga (profita) imediat într-o situaţie dată. Standardizarea individului nu se face din raţiuni politice, ci de eficienţă economică. Transformat dintr-un scop în sine, într-un simplu instrument, fiecare individ trebuie să se comporte ca un angrenaj perfect integrat, întrucât intră în competiţie cu maşinile. În SUA trebuie mereu să demonstrezi că eşti la nivelul maşinii, ba chiar mai eficient decât ea (sau a înlocuitorilor ei umani, sclavii din ţări precum China sau India). Integrarea – cheia eficienţei – trebuie înţeleasă ca proces atotcuprinzător. Un motor nu poate funcţiona cu şuruburi pe jumătate strânse. Iată de ce trebuie să te conformezi întru totul felului de a fi al societăţii tehnologice, să-i adopţi necondiţionat stilul de viaţă, credinţele, idiosincraziile. Orice dubiu, nelinişte, angoasă, frison existenţial ar produce tensiuni şi contradicţii perturbatoare atât în interiorul individului cât şi la nivelul angrenajului social.

În calitatea mea de cetăţean american, am jurat credinţă Constituţiei redactate de Părinţii fondatori ai SUA. Constituţia nu-mi cere nicăieri să mă transform într-o unitate tehno-economică, integrată şi integrabilă, îmi dă însă dreptul şi mă obligă moral să mă comport ca un cetăţean liber şi responsabil. Este ceea ce fac, sper eu, chiar acum, răspunzând la aceste întrebări.

România de astăzi este o societate de adaptare. Chiar şi întrebarea: “Cum te-ai integrat în Franţa, Germania…?” sună firesc, în vreme ce “te-ai integrat în România?” pare un nonsens. În România te adaptezi mediului social aşa cum te-ai adapta dacă ai fi lăsat singur într-un cadru natural. Dacă în Occident, cel mai important lucru este să te conformezi unor mecanisme implacabile, a căror funcţionare trebuie s-o interiorizezi, în România trebuie în primul rând să te adaptezi la lipsa de sistem, să navighezi într-un ocean de incertitudine, neprevăzut şi improvizaţie. Dacă m-aş întoarce, în jungla românească, aş încerca să mă comport ca un angrenaj perfect calibrat, probabil s-ar trezi în mine americanul pragmatic şi eficient pe care l-am renegat în SUA. Nu pot accepta nici ordinea cercului perfect, trasat cu compasul, ordinea “realizatului”, cum o numesc eu, nici pe cea a cercului improvizat de o mână stângace. Idealul meu e să mă situez în echilibru precar, de tranziţie, de “irealizare”.

A.Ş.: În afară de acest răspuns teoretic, impresionant prin detaşare şi prin capacitatea de sinteză, vreau şi unul… epic. Te rog aşadar să-mi descrii situaţii sau să-mi povesteşti întâmplări care să îmi dea posibilitatea să retrăiesc, în imaginaţie, ceea ce ai trăit tu în încercarea de a adopta un nou stil de viaţă.

O.H. Integrarea individului într-o societate tehnologică începe prin “spargerea” unităţii sale organice. “Persoana” cu toate conotaţiile pe care le implică este tranşată în secţiuni utilitare, iar fiecare secţiune este angrenată într-un anumit tip de reţea economică… Acum câtiva ani, am petrecut trei zile într-un orăşel situat în imediata vecinătate a vijeliosului râu Kern din munţii Sierra Nevada. Datorită torentelor sale, râul Kern este vestit pentru practicarea unor sporturi de “apă repede”, caiac, canoe etc. Eu nu eram însă dispus să mă aventurez în apele învolburate. Odată cazat la un motel, am coborât pe malul râului şi m-am întins pe o stâncă, ca şopârla la soare. Deasupra, cerul californian, de un albastru care nu se poate descrie în cuvinte. La picioarele mele, râul salbatic, în jur pâlcuri de brazi, cocoţaţi pe înalţimi prăpăstioase. Mă întorsesem cu gândul la copilărie. Retrăiam atmosfera romanelor “cu Winetou” ale lui Karl May, pe care le “devorasem”, într-o vară, pe pridvorul casei bunicilor din Tîrgu Neamţ. Deodată, din amonte, apar zeci de canoe multicolore din cauciuc gonflabil – copiii, femei, bărbaţi, vâslesc frenetic contra valurilor ce stau să-i înghită. Căşti pe cap, costume “termale”, veste de salvare, înfăşurându-le trupurile. Par nişte extratereştrii, ai zice că nava le-a căzut în râu şi acum, fug bezmetic să se salveze. Ţipă, chiuie, într-un cocktail de sunete ce trădează teamă amestecată cu plăcere. Nu-mi rămâne decât să mă întorc în cameră. În holul motelului, recepţionera începe să-mi ofere “serviciile”: motelul poate să-mi închirieze un caiac, o canoe, chiar şi un instructor care să mă înveţe cum să “îmblânzesc” furia apelor. Îi spun ca n-am venit pentru sport, ci… să visez. S-a uitat la mine speriată şi s-a refugiat repede în spatele computerului. Dupa amiază, am ieşit cu Andreea, soţia mea, în orăşel. În toate maşinile, câte-un caiac, o canoe. Puţinii trecători “pe picioare” cărau în spate “echipamentul de navigaţie”. Am intrat într-un sport-bar să mâncăm un hamburger. La mese, se vorbea despre tehnicile de vâslire, cele mai bune mărci de caiace. Chelnerul ne-a abordat cu un zâmbet larg: “Cum aţi petrecut ziua pe râu?”

Ca să mă integrez în Kernville, ar fi trebuit să-mi schimb numele, din Ovidiu Hurduzeu, în “vâslaşul” expert să urce sau să coboare râul. Altfel, aş fi rămas eu un extraterestru!

Kernville vroia să desprindă din mine felia care-i trebuia, eliminând restul. La slujbă, se mai taie încă o felie din tine – felia cea mai groasă – care este branşată la un alt mecanism economic. Aşa după cum am arătat în “Sclavii fericiţi”, pe măsură ce te branşezi la tot mai multe reţele, pierzi capacitatea “să te aduni”, să-ţi angajezi întreaga fiinţă, să-ţi recâştigi integritatea. Totalitatea acestor reţele formează, ceea ce eu numesc, Angrenajul. Odată integraţi în Angrenaj, urmăm logica industrială care guvernează uneltele: putem fi detaşaţi, separaţi unii de alţii, chiar de noi înşine, combinaţi sau recombinaţi în funcţie de necesităţile economice. Celor mai mulţi branşarea la reţea le aduce avantaje. întrucât îi ajută să-şi atingă în mod eficient scopurile imediate (bani, “poziţie socială”, satisfacerea plăcerilor).

După aceeaşi logică funcţionează şi grupul “multiculturalist”. De pildă, o femeie este “dezangrenată” din fiinţa sa concretă şi “integrată” într-un gender group în care contează doar “esenţa” ei feminină, un fel de “specializare” care-i distruge personalitatea sa organică. În România, acest tip de integrare este foarte greu de înţeles. Este practicat doar în statele economic avansate unde ÎNTREAGA societate, şi nu numai sistemul economic, este de natură tehnologică. Oricâte mall-uri şi parcuri industriale ar avea, România rămâne o societate tradiţional organică (n.n. e deja in schimbare) în care tehnologia se supune năravurilor persoanei, şi nu vicerversa.

A.Ş: Înţeleg situaţia pe care o descrii (cu atât de mult talent literar) şi mărturisesc că eu prefer societăţile în care persoanele (mitologizate) contează mai mult decât instituţiile. Totuşi, societăţile de acest tip nu funcţionează şi, până la urmă, blocajul lor aduce mari prejudicii persoanelor. La ce ajută aureola pe care o are la noi fiinţa umană dacă această fiinţă moare din cauza unei seringi prost dezinfectate sau în urma exploziei unei butelii de oxigen lichid precar etanşeizate?

O.H.: Eu cred că societatea românească nu funcţionează fiindcă s-a îndepărtat de natura sa personalist-evenimenţială, singura care i s-ar fi potrivit. Românii trăiesc încă printre ruinele unui sistem industrial primitiv, moştenit de la comunişti; pe niste temelii dărâmate au ridicat în pripă o scenă unde încearcă în prezent să încropească un spectacol social şi economic “second hand”. Metafora asociată este supermarketul construit pe fundamentele fostului “circ al foamei”. Producţia (distribuţia) industrială, planificată autoritar şi centralizat este înlocuită de producţia globalizată, instrumentalizată în manieră spectaculară. “Circul foamei” ascundea falimentul sistemului industrial primitiv (al comunismului), supermarketul maschează condiţia cvasi colonială a României în cadrul economiei globale. Ce altceva este supermarketul decât un distributor descentralizat al supraproducţiei economiei mondiale? Alimentele, dichisit ambulate, aduse de aiurea, ascund nitraţii otrăvitori ai adevărului: România nu este în stare nici măcar să-şi hrănească cetăţenii, în plus şi-a asumat obligaţia – conform negocierilor de aderare duse de clasa politică – să transforme 30 la sută din suprafaţa agricolă în pârloagă!

Cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii

S-a ajuns aici întrucât persoana-eveniment a fost înlocuită de mafiotul şarmant, clănţăul atotcunoscător, “expertul” iluzionist şi politicianul mânjit. Galeria de pseudopersoane nu este produsă de o cultură personalistă în cădere liberă, ci de o economie în care capitalul financiar şi distribuţia de imagini sunt concentrate în mâna unui număr limitat de indivizi. În loc să moşească cât mai multe persoane-eveniment – aceasta ar fi menirea unei democraţii adevărate – “democraţia” românească produce un număr nelimitat de clienţi (în sensul antic al cuvântului, plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician şi protejat de acesta). Legăturile de dependenţă şi protecţie sunt în mod fals personale; de fapt, sunt legături economice de tip clandestin. Mulţi dintre cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii (mafia politică, a petrolului, mass mediei, a “tunurilor” din marile contracte etc.) În România clientul a devenit personalitatea umană de invidiat.

Dacă ai statut de client, poţi fi sigur că nu vei muri de o seringă prost dezinfectată. Nici nu vei muri de explozia unei butelii cu oxigen lichid precar etanşeizate.

Una dintre alternativele viabile la status quo-ul din România, ar fi dezvoltarea unui adevărat sistem personalist-evenimenţial.

A.Ş.: Afirmi că, în timpul comunismului, societatea românească s-a îndepărtat de un stil de viaţă care i s-ar fi potrivit (şi cum să nu i se potrivească, în condiţiile în care şi l-a constituit în mod firesc, de a lungul a sute de ani, prin încercări şi reglări succesive?). Dar… din ce sursă cunoşti acel stil de viaţă dinaintea naşterii tale? Din cărţi? Din ceea ce-şi amintesc părinţii tăi? Din examinarea vestigiilor de civilizaţie românească pre-comunistă care s-au mai păstrat prin unele sate sau oraşe de provincie? Pe de altă parte, care este esenţa acelui mod de a trăi la care te gândeşti cu nostalgie? Cine şi cum ar putea să-l reconstituie? Ce şanse ar avea să şi funcţioneze într-o lume în care fiecare ţară este conectată la civilizaţia întregii planete?

O.H.: “Persoana-eveniment” este un model ideal de identitate umană, aşa cum tot ideal este şi “individul liber” dezvoltat în Occident după Revoluţia franceză de la 1789. Occidentul însă a avut grijă să cultive atât modelul teoretic cât şi miile lui de întruchipări concrete. În jurul “individului liber” s-a creat o întreagă mitologie, s-a dezvoltat un întreg aparat juridic şi economic. Chiar şi astăzi, când este permanent atacat de “victima” ideologiilor corectitudinii politice, “individul liber” stă încă înfipt solid în soclu. Statuia Libertăţii continuă să fie farul călăuzitor al Occidentului. În loc de individualism, românii au “personalismul”. A trasa dezvoltarea istorică a personalismului românesc este o chestiune de arheologie culturală, care necesită ample cercetări interdisciplinare desfăşurate pe o lungă perioadă de timp. În opinia mea trinitarismul ortodox, un cult popular al eroilor, probabil de origine dacică, la care se adaugă fără îndoială influenţa individualismului modern din Occident, s-au împletit în mod fericit pentru a creea un cadru personalist al existenţei. În România viaţa se organizează SPONTAN în jurul unor persoane, nicidecum în jurul unor instituţii. Aceste persoane se bucură de autoritatea pe care o au “duhovnicii” în spaţiul credinţei ortodoxe. O autoritate “ontologică” bazată pe “prezenţă”. Să luăm un exemplu care ne este cunoscut amândurora. “Istoria literaturii române” de Alex Ştefănescu. Mulţi, probabil majoritatea cititorilor au făcut un sacrificiu financiar să cumpere această lucrare monumentală întrucât au încredere în opiniile autorului. N-au căutat în paginiile lucrării un “adevăr obiectiv”, separat de persoana lui Alex Ştefănescu. Coerenţa logică, informaţiile, în general tot aparatul ştiinţific al cărţii n-au făcut decât să le confirme, încă odată, încrederea pe care o aveau în Alex Ştefănescu. Nu “Istoria literaturii” l-a “făcut” celebru pe Alex Ştefănescu, ci Alex Ştefănescu va “eterniza” lucrarea sa; peste timp ea va funcţiona drept o mărturie vie a literaturii sub comunism. Cel care înţelege cu adevărat România, când se uită la harta ei, nu vede, oraşe, sate, “fabrici şi uzine”. Nici măcar “monumente istorice”. Vede un Eminescu, Ştefan cel Mare, un Blaga, un Coandă, un Iorga, un Dumitru Stăniloae. În jurul acestor persoane s-au coagulat în timp “comunităţile” (istorice, literare, religioase, stiinţifice etc.) aşa cum în Occident, în jurul oraşelor comerciale, s-a dezvoltat civilizaţia modernă a capitalismului. Persoanele-eveniment nu sunt nişte imami severi, nici experţi, nici “autorităţi spirituale” universale, nici staruri mediatice. Sunt indivizi ce iradiază o energie intensă, oferă o deschidere spre un ALTCEVA SUPERIOR. Cu alte cuvinte, personalizează în mod evenimenţial o situaţie concretă. Când personalizezi o situaţie introduci ceva nou şi neaşteptat, acolo unde situaţia este complet închistată (“realizată” cum o numesc eu), sau, dimpotrivă, oferi coerenţă unde există un “nou” ce tinde să devină haotic. Nu poţi personaliza o situaţie dată dacă nu-ţi angajezi întreaga fiinţă… O adevărată democraţie nu are rolul de a uniformiza indivizii sau de a creea “elite” reducând” contrariile la scheme prestabilite. Acesta este marele reproş pe care-l aduc eu lumii moderne. O democraţie personalist-evenimenţială trebuie să menţină vii antinomiile – fără ele nu putem vorbi de o “diferenţă” reală – oferind şansa de a deveni persoane-eveniment unui număr cât mai mare de indivizi. Desigur, fiecare persoană-eveniment va poseda un “excedent metafizic” diferit, ceea ce va creea ierarhii valorice. Se înţelege că “persoana-eveniment” trebuie să rămână vie mereu, să menţină, sau chiar să sporească, tensiunea evenimenţială. Iată de ce personalismul evenimenţial este un “anti-tradiţionalism” dacă întelegem prin tradiţie obiceiuri şi persoane ce ţin de un trecut încheiat definitiv. Românii nu sunt tradiţionalişti nostalgici – (eu cu atât mai puţin!) – a se vedea nepăsarea cu care tratează istoria moartă (monumentele, ruinele). Istoria îi interesează doar ca “pildă vie” ce se poate reîntrupa în prezent şi viitor. Depinde doar de noi dacă vrem să creem o democraţie personalist evenimenţială pe sufletul nostru, sau importăm un produs preambalat de la Bruxelles, Washington, Moscova sau cine-o mai şti de unde. Trebuie să fim conştienţi că în lumea de astăzi aproape totul este împotriva persoanei, ar vrea-o redusa la condiţia de instrument. Dar oare democraţia ateniană nu a fost nevoită să înfrunte pericolele ei? Au existat însă nişte persoane-eveniment, un Socrate, un Platon, un Aristotel care au demarat procesul istoriei. Energia lor evenimenţială a fost transmisă din generaţie în generaţie, fiecare nouă persoană deschizind alte şi alte perspective. Este mesajul care ni-l transmite si creştinismul prin apostolul Pavel: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre“

un articol de Ovidiu Hurduzeu

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Metanie Părintelui Stareţ Iustin

Socot o datorie de conştiinţă să scriu aceste rânduri. Nu sunt vrednic să aduc mulţumire lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc „faţă către faţă” părinţi precum stareţul Dionisie de la Colciu sau părintele stareţ Iustin de la Petru Vodă. Acum patru ani în urmă, în toamna lui 2005, l-am cercetat pe cel din urmă la Mănăstirea Petru Vodă pentru a afla alinare şi răspuns la unele întrebări ce frământau familia mea. Atunci i-am relatat părintelui Iustin despre faptul că auzisem pe stareţul Dionisie de la Athos vorbind adesea despre „veacul al optulea”, cel de pe urmă, şi despre venirea lui Antihrist. Părintele Iustin a ascultat şi a grăit: „Aşa este. Cei care vorbesc despre vremurile de pe urmă la timpul viitor nu ştiu ce spun”. Intuind surprinderea noastră, a mai repetat o dată, parcă spre a confirma cele spuse şi pentru cei mai îndoielnici dintre noi.

Ce frumos spun Părinţii: „Vorba sună, fapta tună”!

Un părinte profesor cu fin simţ de observaţie spunea: „Vrei să ştii unde se află centrul duhovnicesc al unei regiuni? Mergi la autogară şi uită-te pe tăbliţele din parbrizul maşinilor. Vei vedea: Piatra-Neamţ – Măn. Sihăstria, Tg.-Neamţ – Măn. Sihăstria). În ultimii ani, la autogară poţi citi şi: Piatra Neamţ – Petru-Vodă (curse zilnice)”. Ştie lumea că la tânăra mănăstire Petru Vodă există un bătrân stareţ care îi ajută pe oamenii aflaţi în necazuri şi în supărări. Părintele Iustin îi ascultă. Îl primeşte pe fiecare cu durerea lui, cu suspinul lui, cu problema lui.

În amorţeala zilei cenuşii ce ne împresura, pe 14 ianuarie anul acesta, a sunat cuvântul duhovnicului retras după o viaţă de surghiun în munţii Neamţului. Reacţia oamenilor simpli la cuget, cu sau fără şcoală, a venit firesc: „Slavă Domnului! Nu suntem părăsiţi în faţa tăvălugului. Părintele se roagă şi îi pasă de noi”. Reacţia celor complicaţi la minte, cu sau fără şcoală, a izbucnit nefiresc: şi-au pus mintea la contribuţie să vadă cum se poate interpreta mai favorabil pentru sine situaţia.

Stareţul Dionisie spunea: „Un ucenic a întrebat pe Bătrânul său când va veni sfârşitul. Şi bătrânul a răspuns: «Când se va înmulţi mintea». Şi asta o vedem astăzi”.

Stau şi mă minunez. Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea părintele Iustin? Oare nu răzbătea din el cu putere acelaşi Duh care l-a îndemnat pe părintele Paisie Aghioritul să spună: „Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate, alţii îl exploatează şi creează probleme. Biserica trebuie sa ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua buletinul, asta va constitui o cădere. În acelaşi timp să ceară de la stat ca noul buletin cel puţin să nu fie obligatoriu. Dacă Biserica ia o poziţie serioasă se va respecta libertatea credincioşilor, aşa încât cel ce vrea îşi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, să-l păstreze pe cel vechi.”

Când în România au început să se elibereze paşapoarte şi permise de conducere cu cip, toate termenele-limită ale unei poziţii „oficiale” deja trecuseră. Trenul plecase într-o direcţie străină de Dumnezeu. Cine să tragă semnalul de alarmă şi cum? „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!, a sunat glasul Părintelui Iustin. Da, trebuie să ne trezim. Părintele spune să nu ne temem, ci să ne ferim înţelepţeşte.

Au fost aduşi în discuţie în zilele ce urmează doi mari cuvioşi contemporani, sfinţi bărbaţi ai secolului trecut: Părintele Paisie Aghioritul şi Părintele Porfirie. Acum 22 de ani Părintele Paisie scria negru pe alb: „În spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin «cartela» electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist” (vezi epistola Semnele vremurilor – 666, scrisă în 1987, publicată în broşură şi în vol. Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor, ed. Evanghelismos 2006, p. 80-84), iar apoi adaugă: „Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. «Fiara» de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, «înainte-mergător al pecetluirii», ce arată? Din păcate, la radio ascultăm numai timpul probabil.” (Unii, mai în glumă, mai în serios, se întreabă dacă nu cumva Cuviosul, văzător cu duhul cum era, s-a referit şi la trustul Basilica de pe la noi…). Spre final Părintele Paisie avertiza că: „diavolul, antihristul, atunci când e pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face pe el”. Ce doriţi mai clar?

Dar chiar şi aici poate interveni „mintea” omului mândru. E cam greu să-l contrazică pe faţă pe făcătorul de minuni, smeritul Paisie, dar găseşte un artificiu: să opună cuvintelor sale cele spuse de Cuviosul Porfirie. (Ei, nu-i aşa că începem să ne apropiem de cazul şi necazul nostru? Schimbaţi doar numele…) Părintele Porfirie, purtător de Hristos cum era, spune că el nu se teme de antihrist atâta timp cât în el sălăşluieşte Hristos şi I se închină doar lui Hristos. Nu-i dă atenţie lui satan, pentru că este „îndrăgostit” de Hristos. Şi atunci, sare „gnosticul” din fotoliul său şi strigă: „L-am prins pe Paisie ăsta, că prea ne-a ironizat un simplu monah. Ai văzut? Nu-i nici o problemă dacă primim cip-ul. Mai mult ne-a speriat şi ne-a stricat distracţia”. Dar nefericitul „interpret” nu prea ştie că harul Sfântului Duh nu conlocuieşte cu păcatul, cu lucrarea satanicească, la fel cum şi diavolul fuge de Hristos sălăşluit în făptura mâinilor Sale. Nu are cum să intre acolo unde este Hristos, ci doar acolo unde nu locuieşte El. La măsura duhovnicească unde îl înălţase Harul Sfântului Duh, Bătrânul Porfirie nu mai simțea frică de înfricoşătorul diavol, nici măcar nu-l băga în seamă. De altfel, în acelaşi înţeles, Părintele Porfirie spunea că el merge şi în iad, numai cu Hristos să fie.

Pentru a nu lungi cuvântul, spun doar că cei care îşi liniştesc conştiinţele astfel ar trebui să vadă că nu prea pot să răspundă la următoarele întrebări:

1. A spus vreodată Cuviosul Porfirie că lucrurile nu stau aşa cum le-a redat cu lux de amănunt, profetic, Gheronda Paisie?? Nicicând. Dar ce a spus? Că „aşa un nevoitor se naşte o dată la patru sute de ani…”. (Cuviosul Paisie a scris epistola despre 666 în primăvara lui 1987, iar textul ei a făcut înconjurul Greciei şi al lumii, aducând neliniştea cea bună în inimile multor creştini). Cuviosul Porfirie a murit în decembrie 1991, la mai bine de patru ani după redactarea epistolei, deci o cunoştea foarte bine şi ar fi putut, ipotetic, să o combată. Nici vorbă de aşa ceva.

2. A spus vreodată părintele Porfirie ceva de genul „Luaţi, fraţilor, cipurile, pecetluiţi-vă, nu vă vatămă”?? Nicicând. De ce? Pentru că „ştia” că părintele Paisie „are dreptate”. Iar pentru a nelinişti cu folos pe cei care citează mărturia unui monah simonopetrit în legătură cu „acceptarea” părintelui Porfirie, aş vrea să aduc la cunoştinţă faptul că acestei relatări i-a fost contestată autenticitatea de către stareţi athoniţi precum Isaac Libanezul şi alţi ucenici apropiaţi ai Cuviosului Paisie. Nu ar fi pentru prima oară când părinţii spun una şi interlocutorii lor înţeleg ceea ce vor ei să înţeleagă.

Ei, şi atunci ne întrebăm şi noi: unde văd unii „divergenţă de păreri” la aceşti Părinţi? Asemenea: unde văd unii nepotrivire la Părinţii Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc? Părintele Arsenie a răspuns: „Nu sunt de părere” comentând interpretarea dată mesajului de un interlocutor care pe un ton alarmat pune în gura părintelui Iustin şi ceea ce nu spusese: „să ne adunăm în cete…” etc., iar nu referindu-se la apelul propriu-zis. Părintele spune apoi cu prima ocazie: “Suntem de aceeaşi părere intim. […] Trăiască Părintele Iustin Pârvu! Are dreptate”. Aşadar, ce vor să zică afirmaţiile lui? Transpare limpede că părintele vede în acelaşi Duh problema, dar o spune altfel, pentru a linişti pe cei care din cauza slăbiciunii omeneşti şi a puţinei credinţe sunt ispitiţi să cadă în deznădejde, iar nu pentru a tăia elanul celor care duc „lupta cea bună” într-un veac al apostaziei şi al confuziei. Şi asta pentru că deznădăjduirea ar însemna pierderea luptei înainte de începerea ei.

Cum vine asta, se poate întreba cititorul? În teologia ortodoxă se vorbeşte adesea despre antinomia dogmelor. Foarte simplu spus, în învăţătura dumnezeiască, ceea ce pare că se contrazice nu se contrazice de fapt, ceea ce pare ilogic minţii raţionaliste este supralogic, mai presus de minte, şi e „gustat” de raţiunea luminată de Harul Sfântului Duh a purtătorului de Hristos. De pildă, în istoria Bisericii, neînţelegerea antinomiei privitoare la unirea ipostatică a celor două firi în Persoana dumnezeiască a lui Hristos a dus la două grozave erezii: nestorianismul şi monofizismul, care se contrazic una pe alta. În schimb, după dreptate, Sfinţii Părinţi au formulat antinomic adevărul dogmei care pentru rătăciţi este contradicţie şi nebunie, iar pentru noi adevăr ce mântuieşte: o singură Persoană în două firi – Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Actualizând, întrebăm pe „făcătorii de basme”: a spus cumva Părintele Arsenie să ne luăm fără grijă paşaport cu cip?? A spus că nu are dreptate părintele Iustin?? Nicicând. Dimpotrivă. Dar cei doi au găsit de cuviinţă să se exprime teologic, adică antinomic: se cuvine să fim şi neliniştiţi şi liniştiţi, în acelaşi timp, să avem şi „neliniştea cea bună” şi „pacea lui Hristos”. „Revoluţia fără revoluţie” înseamnă mucenicie, răstignire continuă alături şi de dragul lui Hristos, este trăirea şi mărturisirea Adevărului cu curaj şi fără fanatism.

Sfinţii Părinţi, când tâlcuiesc Sfânta Evanghelie, ne desluşesc înţelesurile faptelor Mântuitorului pentru viaţa fiecăruia dintre noi. Urmărind cu tristeţe şi amărăciune disputele dintre fraţi şi „interpretările” unor laici, dar şi ale unor purtători de rasă, la adresa apelului părintelui Iustin, mi-a venit nesilit în minte episodul următor din Sfânta Scriptură:

„Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de proroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” (Matei 21, 23-27)

Acesta este răspunsul, vrem sau nu vrem. Nu e rău să întrebăm – mai cu seamă că nimeni nu e infailibil, afară de Hristos -, dar e lucru satanicesc a te purta cu viclenie. (Şi apoi, cum spunea cineva: „dacă semnele stabilite de oameni sunt respectate, de ce semnele revelate de Dumnezeu sunt dezbătute şi discutate?”) Cei ce ascultă cuvântul şi îl primesc se cade să-i urmeze îndemnul, iar cei ce nu-l primesc să aibă parte de urarea plină de pace a stareţului: „Să-i lumineze Dumnezeu!”.

Oare nu ardea în noi inima noastră când citeam cuvintele părintelui Iustin? „Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. […] Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!”

Departe de mine gândul că prin rândurile mele „iau apărarea” în vreun fel Părintelui Stareţ Iustin. Ştiu că este Cine să-l apere. Sunt doar cel mai mic frate al său întru slujire şi am găsit de cuviinţă ca în acest mod să-i pun metanie până la pământ şi să-mi cer iertare pentru încetineala cu care am răspuns chemării sale părinteşti la Crucea muceniciei ce ne stă înainte. Ca un părinte adevărat, ştiu că ne va ierta pe noi cei mai tineri şi ne va binecuvânta aşa cum ne-a făgăduit.

pr. Ioan

La praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, 30 ian. 2009

sursa : Presa Ortodoxa (site-ul oficial al revistei cu acelasi nume)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO
ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA
– mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase –
– Material informativ –

DIN CUPRINS
I. Introducerea documentelor electronice în România
II. Aspecte internaţionale
III. Reacţii în societatea românească
IV. Ce este şi la ce foloseşte microcipul RFID?
V. Lipsa de securitate a microcipului
VI. Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane
VII. Aspecte morale
VIII. Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei
IX. Când statul greşeşte
X. Concluzii

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Indraznesc sa spun acum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”, sa “deosebim vremea” (Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El. Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ‘50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc – si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1). Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7). Comunismul a lovit cu sabia; “New Age”-ul – mai ales cu minciunile acestui veac trecator: caci a inceput “ceasul lor, si stapania intunerecului“ (Lc. 22, 53). Si daca “s-a dat lor stapanire” (Apoc. 13, 7), cine va putea sta impotriva voii lui Dumnezeu? Dar, lui Dumnezeu voim noi a sta impotriva? Cum, atunci, vom fi lui Biserica, si Mireasa Hristosului Lui? Caci judecand dupa Scripturi, precum si dupa privelistea care ne inconjoara, nevoie este de acest necaz, pentru ca Biserica – adica noi – sa se curete de toate preacurviile ei, sa se spele de toata necuratia ei(Iez. cap. 16), sa se “lamureasca”, intru cele din urma, ca aurul in cuptorul ispitirii, sa se lepede de tot ce este strain sfinteniei ei, sa se smereasca pana in sfarsit, sa se gateasca Mireasa in asteptarea Mirelui (Apoc. 22, 16-17).

Acum va trebui sa se lamureasca credinta noastra; acum se va vedea, in sfarsit, ce va fi fost Biserică – si ce nu; acum – care va fi fost acel “popor binecredincios de pretutindenea” (cf. Liturghierelor recente), si ce anume va ramanea “neclatit de portile iadului” (Mt. 16, 18)… si ce va trebui sa cada. Nevoie este de acest “necaz” (Tes. 5, 3), pentru ca acum, in sfarsit, Vremea sta sa nasca Vesnicia. Infricosatoare lucruri… dar nu “bagandu-ne capul in nisip”. ca strutul, ne vom pregati pentru ceea ce nu vom putea stavili. Infricosata vreme; dar, daca de la Dumnezeu ingaduita – mantuitoare. “Acum mai aproape este noua mantuirea decat am crezut” (Rom. 13, 11), si decat cand au crezut stramosii nostri; ca in zilele Sfantului Ioan Botezatorul doar “se apropiase” Imparatia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este “langa usi“ (Mc. 13, 29), si “mladitele smochinului” vestesc vara (Mc. 13, 28). Acum a si inceput acea vreme cand “cel ce nedreptateste – mai nedreptateasca, si cel ce spurca – mai spurce” (Apoc. 22, 11) – si oare nu s-a umplut intreg globul pamanesc de “promiscuitate” si de libertinaj neinfranat, ca cele de negandit in urma cu vreo treizeci de ani – acum sunt “moneda curenta”? – dar, desi mai putin vadit, si vremea cand “si cel drept mai faca dreptate, si cel sfant mai sfinteasca-se“, ca “Cel ce este sa vie va veni, si nu va [mai] zabovi“, si “plata Lui in mana Lui” (Evr. 10, 37 si Apoc. 22, 11-12) pentru fiecare. Vremea este ca Biserica sa se intoarca intru ale sale, sa ne reinvatam mai multa incredere in Dumnezeu decat in cele vazute si “mai la indemana“, si sa ne sprijinim mai mult pe mijloacele lui Dumnezeu, decat pe mijloacele acestei lumi; iar aceasta, indeosebi cand aceste mijloace ne silesc sa imbratisam si atitudinile acestei lumi, punand deoparte, fie si provizoriu, poruncile lui Hristos. Ca astazi, de ne vom afla despartiti de Hristos, ce ne vom face, de la noi insine, cand ne vor intampina “portile iadului“ (Ier. 12, 5)? – “Nu intru putere mare, nici intru tarie, ci intru Duhul Meu, zice Domnul Atottiitorul” (Zah. 4, 6)”.

sursa : Razboi intru cuvant

CAMPANIA ANTI CIP Parinte Iustin, te iubim!

La manifestatia impotriva cipului biometric si a urmaririi totale a comunicatiilor, a Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, desfasurata duminica, 1 februarie, la baza Dealului Patriarhiei, dupa ce s-a citit Apelul Parintelui Iustin Parvu catre poporul ortodox in problema insemnarii electronice s-a strigat: “Parinte Iustin, te iubim!”

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6LObWlVz_N8]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Y5O36sid-10]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PAYCrcYBD8Y]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zPIpGTiggEE]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

UPDATE : Precizare a Biroului de Presă al Patriarhiei Române

PF Patriarh Daniel a fost întrebat de membrii Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor despre noile paşapoarte biometrice şi semnul fiarei şi care este poziţia oficială a Bisericii?

A spus că zilele următoare va transmite o scrisoare oficială către Ministerul de interne , pentru a cere o explicaţie oficială despre noul sistem electronic de legitimare a populaţiei.

Paşapoartele biometrice , care au stârnit reacţii adverse din partea unor părinţi din zona Moldovei, care au îndemnat credincioşii la „lupta cea sfantă” declarând deschise „zilele muceniciei” şi „epoca lui antihrist”, au fost recomandate ţărilor europene de către USA , pentru a contracara terorismul, prin stocarea în formă electronică a particularităţilor biologice a fiecarei persoane.

Pe lângă elementele consacrate folosite în vechile modele de paşapoarte şi acte de indentitate ( adresa, fotografie, înălţime, culoarea ochilor, semne particulare) , noile documente stochează mult mai multe elemente personale ( aprenta digitală, dimensiunea irisului,…etc ) cu scopul de a spori gradul de securitate a populaţiei, împotriva terorismului şi infracţionalităţii.

În cazul în care informaţiile stocate de noile documente de identitate vor putea fi verificate de către alte persoane sau structuri de informaţii , îngrădind astfel libertatea persoanei repectată în prezent de Constituţia României şi de către Sfânta Scriptură, atunci Biserica va trebui să ia atitudine şi să apere libertatea persoanei.

Patriarhul a ţinut să atragă atenţia că mult mai important este să fim atenţi ce “amprente ” lăsăm noi fiecare persoană umană în lumea aceasta şi mai ales cum arată imaginea noastră inaintea lui Dumnezeu!

Ar trebui adica , să fim atenti la “masurile “noastre duhovnicesti si la imaginea noastră în faţa lui Dumnezeu şi nu doar de masurile biologice de identificare în faţa oamenilor.

sursa : Schitul Darvari Blog

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Ascultati intreaga conferinta

DOWNLOAD MP3 (sursa OrtodoxRadio)

SELECTII:

Cuvantul parintelui Ioan Sismanian

Cuvantul lui Danion Vasile (fragment)

Cuvantul maicii Ecaterina Fermo (din incheierea conferintei)

SECVENTA VIDEO : RUGACIUNEA DE INCHEIERE A CONFERINTEI (https://victor-roncea.blogspot.com)

urmariti si inregistrarile video de la o conferinta cu acelasi nume, tinuta de fratele Danion in decembrei 2008

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Vă oferim un extras din conferinţa ASCOR de la Sibiu ( 20 ianuarie 2009)- “Efectele televiziunii asupra mintii umane” cu Virgiliu Gheorghe.

Virgiliu Gheorghe îşi exprimă poziţia ca bio-fizician creştin cu privire la microcipuri, istorii paralele şi stăpânitorii lumii acesteia.

DESCARCA MP3

Vezi conferinţa întreagă aici.

Sursa : Blogul Editurii Agnos

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta!

Se apropie, đându-ne fiori, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină (18-25 ianuarie 2009), la care vor participa pe lângă Biserica Ortodoxă, toate bisericile apuse : catolică, greco-catolică, lutherană, reformată şi cea armeană. A devenit o tradiţie de la an la an această întâlnire cu scop social-filantropic (conform comunicatului Patriarhiei Române), o tradiţie respectată mai ceva decât sfintele Canoane. Astfel într-un comunicat al Patriarhiei, care la început descrie rolul binefăcător (sâc!) al acestei manifestaţii, aflăm pe lângă programul întâlnirilor şi de o nouă regulă : “asistarea celorlalte culte la slujba ortodoxă (de obicei, Vecernia), fără implicare liturgică” şi “ortodocşii români vor asista la rugăciunea acestora, fără implicare liturgică“. Acesta să fie oare efectul Comunicatului emis de Sinodul BOR la data de 9 iulie 2008, născut prin revizuirea canoanelor Sfinţilor Părinţi ?

Se mai scrie în comunicat că “această organizare de program … poate fi folosită ca orientare şi în alte localităţi din ţară şi din străinătate în care românii ortodocşi sunt obişnuiţi cu dialogul şi cooperarea ecumenică”. Pe lângă respectarea poate a organizării stabilite pentru capitală, poate se va respecta şi regula de aur a ecumenştilor, de a nu liturghisi în comun, deşi rugăciunea cu ereticii oprită de Canoanele Apostolice şi de către Sfinţii Părinţi (“Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit -scos din comuniune- acela să se afurisească” – Canonul 10 Apostolic) se va rosti fără pic de credinţă, de frică şi de dragoste faţă de Adevăr.

Atenţionăm de pe acum asupra faptului că nici de această dată nu se va ţine cont de comunicatul BOR şi vom asista din nou la slujiri împreună. Totul este relativ şi la cheremul fiecăruia de a-şi atinge propriile interese. Vă îndemnăm să faceţi public orice fel de abatere a preoţilor şi ierarhilor care nu vor respecta măcar decizia Sinodului, dacă de Sfintele Canoane au uitat. Nu trebuie să mai riscăm pierderea comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe, din cauza unor trădători de credinţă şi tâlhari ai Celor Sfinte.