EFECTELE SECUNDARE ALE MIJLOACELOR ANTICONCEPTIONALE

[După dr. med. Rudolf Ehmann, Mijloacele anticonceptionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeste, articol publicat în revista “Porunca iubirii”, nr 4-6, 2000; 1, 2001.]

Incepând din secolul trecut, folosirea mijloacelor anticonceptionale a devenit foarte răspândită. Aparent, acestea nu aveau nici un efect secundar. Reclama bine organizată le prezenta ca si inofensive. Dar, precum a arătat utilizarea lor îndelungată, ele nu sunt asa de nevinovate pe cât par. Efectele lor s-au putut observa pe mai multe planuri, începând de la sănătatea fizică si psihică a femeilor care le foloseau, până la modificări dramatice în structura demografică a tărilor în care sunt utilizate pe scară largă.
Asa cum remarca un medic englez, dr. med. Ellen Grant, în cartea sa “The Bitter Pill” (Pilula amară): “Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populatiei”.

Efectele în plan demografic au dus la îmbătrânirea populatiei tărilor occidentale, unde copiii si tineretul ocupă procente din ce în ce mai mici. Dacă tări ca Germania, Franta etc. nu îsi vor schimba politica, se va ajunge, urmând evolutiile demografice prezente, ca populatia autohtonă să dispară sau să fie înlocuită de imigranti din alte zone ale lumii.

De asemenea, dacă se vor urmări doar interesele de moment si de satisfacere a plăcerilor, efectul logic al lipsei de responsabilitate fată de copiii nenăscuti, va fi transferul acestei mentalităti si asupra celor bătrâni. Dacă cei care iau decizii nu vor mai considera necesară întretinerea bătrânilor din tară, atunci se va lua în calcul si introducerea unei pilule a mortii (eutanasia). continuare »

Citate ale unor oameni celebri, respectaţi de întreaga omenire ridică multe semne de întrebare. Teoriile conspiraţiei cu privire la viruşii concepuţi în laborator pentru decimarea omeniri ar putea fi adevărate dacă ar fi să considerăm ca adevărate vorbele acestor oameni.

Roosevelt, Grobaciov, Kissinger, Rockeffeler sau chiar Bill Gates au făcut mai multe declaraţii îngrijorătoare, care au fost cuprinse într-un material cel puţin interesant.

Declaraţiile oamenilor care conduc lumea:

“Graviditatea ar trebui să fie o crima împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare” –  David Brower, directorul executiv Sierra Club.

“Societatea nu face nicio afacere, dacă permite degeneraţilor să-şi perpetueze specia” – Theodore Roosevelt

“O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală” –  Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon.

“Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ” –  Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie. continuare »

O mama din Timisoara a reusit o victorie rasunatoare impotriva sistemului. Femeia, care a nascut la sfarsitul lunii mai, si-a castigat in instanta dreptul de a-si salva bebelusul.

Desi analizele indicau clar ca fatul avea malformatii grave la inima si trebuia operat imediat dupa venirea pe lume, Casa de Sanatate Timis i-a refuzat elibererea formularului 112. Motivul invocat? Cel mic nu exista ca entitate si nu avea, asadar, cod numeric personal.

Ileana era insarcinata in 34 sapatamani, cand a aflat de la ginecolog ca pruncul din pantec are o malformatie grava la inima si trebuie operat imediat dupa nastere. In raportul sau, medicul din Timisoara, scrie negru pe alb: “Stenoza pulmonara severa constituie o urgenta cardiologica neonatala, necesitand valvuloplastie cu balon, din primele zile de viata, interventie care nu se poate practica in clinicile din Romania la nou nascut. Motiv pentru care se recomanda nasterea intr-un centru specializat cu preluarea rapida a nou nascutului. Din cauza afectiunilor fatului, un eventual transport este exclus. “

Si cum procedura NU se putea face repede si in siguranta in Romania, femeia a cerut Casei Judetene Timis sa o trimita in straianatate, pe baza formularului 112. Cererea i-a fost refuzata.

Ileana Belean, mama copilului: “Nu puteam sa nasc in Romania si sa las copilul, doamne fereste, sa moara pentru ca nimeni nu putea sa ma asigure ca daca voi ramane in tara copilul meu va fi bine.”

Refuzul autoritatilor a fost motivat prin faptul ca nasterea se poate face fara probleme la noi in tara. Este adevarat, insa adevarata problema o reprezenta afectiunea copilului pentru care nimeni nu garanta o solutie rapida.

Iar abordarea statului e halucinanta: fatul nenascut nu are CNP, nici numar de asigurat , deci nu exista in acte si nu poate beneficia de formularul 112.

Mariana Radulescu, director relatii contractuale, CJAS Timis: “Te raportezi la o entitate care nu exista, pentru fatul nenascut, neavand CNP n-am putut sa-l identificam. N-am putut, era prematur sa emitem formular. L-am emis cand a fost identificat recunsocut a fi fat viu.”

O astfel de abordare NU exista insa in nicio tara civilizata. Asa ca femeia, ca sa NU riste viata copilului, a plecat in Germania pe banii ei. In paralel, a dat in judecata Casa si a castigat prima batalie.

Valentin Achimoiu, avocat: “Instanta a considerat oportun sa dispuna obligarea CAS Timis la eliberarea formularului 112 nastere si operarea copilului. Nasterile se pot face in Romania, dar copiii trebuie operati imediat si sunt netransportabili. E o utopie sa pretinzi faptul ca o mama poate naste aici si sa disociezi cele doua proceduri.”

Ca avem o problema, observa si Ministerul Sanatatii. Cazul e acum in atentia sa si ar putea fi precedentul care schimba legislatia. Autoriatile vor sa gaseasca o modalitate prin care si copiii nenascuti sa aiba aceleasi drepturi ca orice asigurat.

Pana atunci insa, Casa Judeteana Timis va face recurs, in loc sa achite aproximativ 25 de mii de euro, cat a costat interventia din Germania.

Este al doilea de acest gen. In noiembrie 2013, o alta mama a castigat un proces similar in Prahova. 

| Stirile ProTv

Avorturile la cerere, refuzate de mai mulţi medici la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi, din considerente religioase

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi şi-a închis porţile pentru avorturi. Secţia rămâne închisă pentru reamenajare până la toamnă, dar există medici în secţie care au anunţat că nu vor să mai facă chiuretaje nici după finalizarea lucrărilor, motivând că ei trebuie „să aducă viaţă, nu să o ia”.

Potrivit conducerii maternităţii, mai mulţi doctori şi-au exprimat refuzul de a realiza intervenţii de întrerupere a sarcinii la cerere, chiar şi după redeschiderea secţiei. Sunt exceptate cazurile în care, din motive medicale serioase, sarcina trebuie oprită din evoluţie.

„Atunci când vom redeschide secţia vom vedea exact cine va vrea să facă avorturi şi cum le vom mai face”, a declarat miercuri Maria Stamatin, director medical al spitalului, citată de Mediafax.

Este vorba despre convingerile religioase ale respectivilor medici, opţiuni care îi împiedică să intervină prin astfel de proceduri. „Sunt medici care, la o anumită vârstă, refuză să mai facă avorturi la cerere. (…) Fiecare îşi reconsideră starea în funcţie de opţiunile religioase şi sunt o serie de medici care nu vor mai face astfel de proceduri. Și nici nu ai cum să îi obligi, fiindcă obstetricianul trebuie să aducă viaţă, nu să o ia, ori un avort înseamnă a ucide”, a spus Maria Stamatin.

Lucrările de modernizare a maternităţii au început în urmă cu patru ani şi s-au încheiat săptămâna trecută, costurile ridicându-se la peste 27 de milioane de lei. În corpul principal se desfăşoară încă lucrări de finisare.

În tot acest timp, Clinica de Obstetrică, din care face parte şi secţia de avorturi, a funcţionat provizoriu într-un alt corp al maternităţii.

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi este cea mai mare unitate de acest tip din ţară. Anual, în saloanele unităţii se întâmplă peste 6000 de naşteri.

| digi24

În fiecare an, pe 1 iunie, se sărbătoreşte Ziua Copilului. În acest an, pe 1 iunie, va fi şi Marşul pentru Familie, o manifestaţie ce susţine şi promovează valorile tradiţionale ale familiei, în care copilul are un loc special – acela de moştenitor şi păzitor. Marşul va începe la ora 15:00 şi se va desfăşura pe traseul Parcul Copou – Universitatea „A. I. Cuza“ – Fundaţie – Piaţa Unirii – Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt – Catedrala mitropolitană – Palatul Culturii.

Acest eveniment, organizat de Asociaţia Familia Tradiţională, are ca scop susţinerea ideii de familie sănătoasă, definită prin valorile ei tradiţionale. Societatea românească are nevoie de principii bine stabilite şi fondate pe experienţa înaintaşilor noştri, drept garanţie pentru echilibru şi sănătate socială. „Pentru că ne pasă de familie, cel mai important grup social care influenţează în mod egal dezvoltarea indivizilor şi a societăţii pe care o formează. Şi pentru că familia nu poate avea la bază altceva decât căsătoria dintre un barbat şi o femeie. Fiecare părinte îşi iubeşte copiii şi încearcă să le ofere «tot». Dar dincolo de marunţişurile materiale, ce rămâne moştenire şi contează cu adevărat sunt valorile spirituale, principiile. De aceea este nevoie de o reacţie în masă, care să susţină familia tradiţională“, ne-a explicat Elena Crăciun, director executiv al Asociaţiei Familia Tradiţională.

Întreaga zi de 1 iunie va fi dedicată familiei, membrilor şi valorilor ei. Începând cu ora 11:00, în Parcul Expoziţiei, Taberele MMB vor organiza ateliere sportive şi artistice dedicate copiilor. De asemenea, până la ora 14:30 se vor desfăşura şi înscrierile participanţilor la marş. continuare »

DOLIU NAŢIONAL

Pentru cei peste 22.000.000 de copii ucişi prin avort şi care nu au apucat să se nască.

În toată SĂPTĂMÂNA PENTRU VIAŢĂ (17-22 martie) dar mai ales în ziua MARŞULUI PENTRU VIAŢĂ (Sâmbătă 22 martie) poartă la rever sau la haină; la facultate, şcoală sau loc de muncă o panglică neagră de doliu întru pomenirea lor. Noi vom purta!

Motive:

Medicii ginecologici din vestul țării refuză să scape femeile de sarcinile nedorite. Chiar dacă sunt obligați de lege să facă avorturi, specialiștii de la maternități au decis să pună în aplicare o lege nescrisă, prin care, spun ei, evită comiterea de păcate.

 În repetate rânduri, medicii ginecologi au fost acuzați de creștini că prin avorturi comit crime duble. Cu puțin timp înainte de Crăciun, medicii din Timişoara au decis să pună capăt intervențiilor de acest gen. Practic, timp de trei săptămâni, toate gravidele vor merge degeaba la spitale, pentru că medicii nu vor omorî feții, scrie exclusivtm.ro.

| realitatea.net

Am scăpat! Doamne ajută! Citiţi şi faceţi cruce! Dacă votul ar fi fost favorabil acestui proiect monstruos, s-ar fi ales praful de cumsecădenia tradiţiilor şi bunelor învăţături moştenite de neamul acesta ce a făcut din satul său leagănul veşniciei şi al înţelepciunii. Şi… s-ar fi răsucit în morminte învăţaţii ce ne-au pus temelie din vremuri de demult!
Iată, însă, ce propunea „Estrela” printre altele:
– învățământ obligatoriu despre sex, masturbare si contraceptie pentru copii începând cu școala primară
– degradarea părinţilor de la statutul de educatori primari ai copilului şi retrogradarea lor la “alte părţi interesate”
– obligativitatea medicilor de a efectua avorturi fără a mai putea apela la libertatea de conştiinţă.
Demn de menţionat, deşi fără nici o putere juridică fiind o recomandare, raportul „Estrela” ar fi fost utilizat de susţinătorii şi promotorii săi ca instrument politic de presiune asupra guvernelor şi parlamentelor naţionale.
Şi, totuşi… ia uitaţi cine sunt cei care au votat pentru Raportul „Estrela” din partea României:
PNL: Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi, Renate Weber.
PSD: Victor Boştinaru, Corina Crețu, Minodora Cliveti, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Claudiu Tănăsescu şi Adrian Severin (independent).
P.S. Lasati-ne, domnilor europeni, in ciobania si dorul nostru, lasatin-ne familia, credinta si cartea la capatai. ce de-aia suntem azi vrednicul popor ce, iata, cum confirma cercetarile de ultima ora am nascut cea mai veche scriere din lume si-am mai nascut atatea sute de cetati, si Miorita, si sate ce nu mor de milenii…

| sibiunews

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jcVZw8ILTM4]

Discurs plin de ură în Parlamentul UE al doamnei Estrela în urma respingerii controvesatului ei raport

Înainte de a citi articolul despre avort, vă punem la inimă cuvintele d-lui Marcel Bouroș care ne oferă soluția pentru renașterea României și pentru spălarea păcatelor neamului românesc din cauza acestei duble crime – avortul.

Marturia mea de medic crestin si de mama a unui copil cu dizabilitati

Evenimentul trist si regretabil de la maternitatea Giulesti, m-a indemnat sa scriu aceste randuri. [1]. El nu este decat unul din multe altele care au loc “in tacere” in toate spitalele de obstetrica-ginecologie din tara noastra si cu care s-au obisnuit de mult cadrele noastre medicale.

Doresc ca prin urmatoarele randuri sa  transmit un mesaj care sa opreasca pe viitoarele mame sa ia exemplul negativ al acestei paciente (si nu numai) care a cerut avortarea copilului ei ce suferea de sindromul Down si care, la 6 luni (minim 24 saptamani) putea trai deja in afara uterului, in conditii speciale. Din acest motiv nici nu mai putem vorbi in acest caz de avort, ci de provocarea nasterii unui copil care, apoi, a fost lasat sa moara. Conform definitiei, avortul inseamna “terminarea (oprirea) sarcinii prin orice mijloace, inainte ca fatul sa fie suficient dezvoltat pentru a supravietui^[2]. Definitia data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este limitata la terminarea (oprirea) sarcinii inainte de 22 saptamani de gestatie, calculata in functie de data primei zile a ultimei menstruatii si expulzarea unui fat nou-nascut care cantareste mai putin de 500 grame. ^[3]

Doresc ca mesajul sa ajunga si la medicii ginecologi ,  sa aiba si ei curajul celui care a refuzat avortul, stiind ca legea este de partea lor.[4]

O mama nu poate motiva niciodata o pruncucidere, ( exceptand cazurile in care viata ei este pusa in pericol, dar la Giulesti nu a fost cazul). Grav este si faptul ca mama “arunca” toata vina pe boala copilului iar crima o “acopera” cu o “binecuvantare” pentru a-si linisti constiinta. Avortul nu are binecuvantare. Dimpotriva, el poate inchide raiul si sa deschida iadul… Avortul este un pacat de moarte. Prin avort, mama il lipseste pe acest copil de bucuriile vietii, iar ea va suferi inevitabil de sindromul postavort. Acest sindrom este cunoscut in literatura de specialitate ca  “Starea de stress posttraumatic” a carui simptome sunt: renasterea repetata a evenimentului traumatic in amintiri invadante („flashbacks”), vise sau cosmaruri; ele survin intr-un context durabil de „anestezie psihica” si de slabire emotionala, de detasare in raport cu altii, de insensibilitate la mediu, evitarea activitatilor sau a situatiilor care ar putea redestepta amintirea traumatismului. Simptomele se insotesc si de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinuciderii. Perioada care separa aparitia traumatismului de cel al tulburarii poate varia de la cateva saptamani la cateva luni. [5] Din numeroasele consilieri postavort facute de mine in cadrul Proiectului “Pentru Viata”din Cluj-Napoca, acest  sindrom se vindeca foarte greu, doar dupa o perioada lunga de regrete (pocainta), spovedanie si impartasanie […]. Acelasi lucru este valabil pentru toti cei care participa la avort: sot, medic, asistenta, etc, care vor suferi si ei de acest sindrom, recunoscut de ei sau nu. Femeia care a avortat nu se poate pacali pe ea insasi si nici pe Dumnezeu crezand ca a facut voia Lui si ca a trimis copilul in rai…. Acest lucru doar ii va adanci criza si suferinta, fara sansa de vindecare. continuare »

Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, Preafericitul Chiril, a facut autoritatilor ruse o serie de propuneri si recomandari referitoare la apararea familiei si copiilor, la ajutorarea copiilor ramasi fara parinti, la sustinerea familiilor numeroase si, nu in ultimul rand, la opozitia fata de avort. Recomandarile au fost facute in ajunul dezbaterilor de catre Consiliul de Stat al Rusiei a problemei cu privire la politicile publice de sprijinire a familiilor, mamelor si copiilor din Federatia Rusa.

Potrivit ziarului “Rossiiskaia Gazeta”, seful Serviciului de presa al Patriarhiei Ruse, pr. Vladimir Vighileanski, a explicat ca “inca din primele zile ale noului an, Patriarhul Chiril doreste sa atraga atentia guvernului asupra familiei”. “Sa presupunem ca astazi acest lucru suna banal, insa familia, copilul reprezinta inceputul inceputurilor, fara de care toate celelalte probleme ale societatii sunt pur si simplu lipsite de sens. Daca sufera familia, se destrama fundamentele societatii. E similar cu ceea ce se intampla organismului fiecaruia dintre noi: daca in vasele de sange exista cheaguri, intregul organism sufera. Iar Biserica, fiind preocupata de sanatatea morala a poporului, nu poate sa nu se adreseze acestui subiect”, a mai adaugat pr. Vighileanski.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a propus, mai intai, ca Ministerul Sanatatii Publice sa adopte instructiuni potrivit carora medicul sa dea un loc prioritar pastrarii sarcinii si sa nu ia initiative pentru intreruperea ei. De asemenea, a cerut sa se introduca in practica medicala, “dupa exemplul tarilor straine dezvoltate, o perioada obligatorie de asteptare de doua saptamani, de la inregistrarea “Consimtamantului informat”, un document semnat de femeie inainte de avort”. O alta cerinta a fost sa se “excluda efectuarea avorturilor din banii contribuabililor si sa se scoata operatia de avort din sistemul de asigurari de sanatate, cu exceptia cazurilor de pericol direct pentru viata mamei”. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE&feature=player_embedded]

Pe data de 1 iunie, Pro Vita Bucuresti organizeaza Marsul Tacerii. Un mars pentru dreptul la viata al copilului nascut si nenascut. Copiii si mamele lor au nevoie de sprijinul nostru. Problemele sunt multe dar nu avortul este solutia.
Avortul distruge suflete si vieti. Avortul lasa urme atât fizice cât si psihice. Femeia merita respectul si grija noastra. Prin avort ea este injosita, tratata cu dispret, fara mila.
Sustine acest mars, vino alaturi de noi. Ajuta oamenii sa constientizeze ca viata incepe din momentul conceptiei.

Sufletul unui copil depinde de alegerea ta. ALEGE VIATA!

Copiii nenascuti nu pot striga si nici nu pot raspunde daca-si doresc sau nu viata. Suntem acolo pentru cei care nu pot face nimic pentru a se apara.
Punctul de intâlnire va fi in parcul Tineretului, intrarea de la cluburile de tenis Livone (intre gura de metrou Brancoveanu si Cimitirul Catolic) la ora 17. Ne vom opri la Biserica Eroii Revolutiei unde vom aprinde lumânari si vom depune flori.
Participa impreuna cu noi pe 1 iunie la Marsul Tacerii. Nu vom striga si nu vom da interviuri, prin tacerea si sobrietatea noastra vom comemora, fara a invinovati pe nimeni, viata curmata a milioane de copii in România.
Viata este un dar si merita sa fie respectata ca atare!
—
Contact: Roxana Goci, tel. 0744 982 925,
https://www.provitabucuresti.ro/Primapagina/marsul-tacerii.html

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=yWb_MP-xgyk]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE&feature=player_embedded]

Pe data de 1 iunie, Pro Vita Bucuresti organizeaza Marsul Tacerii. Un mars pentru dreptul la viata al copilului nascut si nenascut. Copiii si mamele lor au nevoie de sprijinul nostru. Problemele sunt multe dar nu avortul este solutia.
Avortul distruge suflete si vieti. Avortul lasa urme atât fizice cât si psihice. Femeia merita respectul si grija noastra. Prin avort ea este injosita, tratata cu dispret, fara mila.
Sustine acest mars, vino alaturi de noi. Ajuta oamenii sa constientizeze ca viata incepe din momentul conceptiei.

Sufletul unui copil depinde de alegerea ta. ALEGE VIATA!

Copiii nenascuti nu pot striga si nici nu pot raspunde daca-si doresc sau nu viata. Suntem acolo pentru cei care nu pot face nimic pentru a se apara.
Punctul de intâlnire va fi in parcul Tineretului, intrarea de la cluburile de tenis Livone (intre gura de metrou Brancoveanu si Cimitirul Catolic) la ora 17. Ne vom opri la Biserica Eroii Revolutiei unde vom aprinde lumânari si vom depune flori.
Participa impreuna cu noi pe 1 iunie la Marsul Tacerii. Nu vom striga si nu vom da interviuri, prin tacerea si sobrietatea noastra vom comemora, fara a invinovati pe nimeni, viata curmata a milioane de copii in România.
Viata este un dar si merita sa fie respectata ca atare!
—
Contact: Roxana Goci, tel. 0744 982 925,
https://www.provitabucuresti.ro/Primapagina/marsul-tacerii.html

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=yWb_MP-xgyk]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Avortul – rana de moarte a iubirii

de preot Ilie Moldovan

A vorbi despre avort înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi cineva în lume. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. E ultima pecete a condamnării la dispariţie a iubirii conjugale. În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în sânul maicii sale. Acest sân îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este, fară îndoială, cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E şi templul iubirii celor doi soţi. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). Dar mama, căreia i s-a încredinţat ocrotirea copilului, îşi trădează această îndatorire, care îi revine prin căsătorie, omorându-şi propriul ei odor. Uciderea se savârşeşte tocmai în acest loc, în care este prezentă, într-un chip deosebit, mâna lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii Răsăritene spun că, prin lepadarea voită a copilului, păcatul pătrunde în vistieriile vieţii. Chiar şi din punct de vedere raţional, ridicând o problemă ca aceasta: „suntem sau nu suntem încă în prezenţa unei fiinţe umane?”, înseamnă să prejudiciem întrebarea. Faptul în sine priveşte adevărul că Dumnezeu însuşi intenţionează să creeze o făptură omenească şi că această făptură, apărută în sânul mamei, este prin avort, în mod deliberat, privată de viaţă, iar acest lucru nici nu este altceva decât un asasinat. Orice crimă este un ultragiu adus persoanei şi trupului omenesc, nici una însă nu se aseamănă cu pruncuciderea, care secătuieşte tezaurul vieţii, distrugând familia şi ruinând neamul.

Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de avort

Ortodoxia este creştinismul unei religii luptătoare. Ea nu se mulţumeşte cu descoperirea răului, cu formularea unei judecăţi de valoare, care spune răului pe nume, respectiv nu e împăcată cu declararea avortului drept crimă, şi încă una din cele mai abominabile. Misiunea ei este de a condamna, dar tot misiunea ei este de a salva. În cazul de faţă, ea nu are numai menirea de a trezi conştiinţa credincioşilor din comunitatea bisericească, arătându-le tuturor în ce constă păcatul avortului şi care este gravitatea lui, ci are şi îndatorirea de luptă, cu metodele şi forţele ei proprii, pentru respectarea celui dintâi şi poate cel mai sfânt drept ce revine fiecărui om din lume şi anume acela de a se naşte.Biserica condamnă avortul în numele lui Dumnezeu Atotţiitorul care a rânduit apariţia vieţii omeneşti în clipa creaţiei: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Facerea I, 27); în numele Domnului Savaot, care a îngrădit această viaţă, pe Muntele Sinai, cu porunca: „Să nu ucizi” (Ieşire XX, 13); dar mai ales în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care, venind în lume, şi-a vărsat propriul Său sânge şi a înviat din morţi, pentru ca omul „viaţă să aibă şi mai multă să aibă” (Ioan X, 10).

Venind în apărarea copilului, din momentul conceperii sale, Biserica creştină încă de la apariţia ei, a avut de spus un cuvânt definitiv şi categoric cu privire la avort. Ea a proclamat, cea dintâi în istoria omenirii, într-un mod absolut, înainte de „Declaraţia drepturilor nenăscutului de la Geneva”, din 1922, înainte de „Declaraţia privind drepturile copilului”, din 1959, ca şi de „Convenţia privind drepturile copilului” din 1988, protecţia supremă de care trebuie să se bucure copilul, mai înainte de orice. La această oră, în care bilanţul unui sfârşit de secol ne avertizează că, în societatea noastră de tip european, post-creştină şi deplin secularizată, sub auspiciile industriei avortului, crima colectivă s-a generalizat. În oricare ţară, bunăoară, cu aproximativ două zeci de milioane de locuitori, sunt omorâţi prin avort peste un milion de copii. În faţa acestei situaţii, creştinii zilelor noastre, nu pot să rămână în expectativă. E momentul să se întrebe dacă mai există un drept al copilului. După cum este momentul să ştie ce au de făcut, înanite de a cădea sub osânda generaţiilor viitoare. Dar mai înainte încă sub osânda lui Dumnezeu.

Avortul în perspectiva responsabilităţii şi a culpei

Cuvântul „avort” derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naşte) şi înseamnă „a muri” sau a dispare prematur. Important, deocamdată, este aceea că prin acest termen se exprimă ideea morţii premature. Dar moartea la care se referă poate să fie un fapt, după cum poate să fie un act. Vorbind despre un fapt, atunci când avem de a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat şi nici prevăzut. De aceea, el nu poate fi decât o întâmplare profund regretabilă. Câta vreme nu priveşte voinţa liberă a cuiva în săvârşirea ei, se înţelege că nu poate fi vorba despre nici un fel de responsabilitate. Dimpotrivă, atunci când avortul este premeditat şi voit, el nu mai este un fapt, ci un act. Fie că este savârşit de mamă cu scopul de a scăpa de copil, fie ca este comis pentru a-şi salva sănătatea, avortul este un act voluntar şi ca atare condamnabil.

De data aceasta responsabilitatea atârnă de femeia în cauză, dar revine, după gradul de participare la înfăptuirea lui, şi soţului, după cum revine tuturor celor care, într-un fel sau altul, incidental sau profesional, contribuie la săvârşirea acestui act. Mijloacele prin care se realizează acest act reprobabil sunt mai multe şi de diferite feluri: provocări mecanice, administrări de substanţe avortive, intervenţii chirurgicale, etc., scopul tuturor însă, rămâne acelaşi. Oricum s-ar face, avortul este, în cazul acesta, un act voluntar, iar efectuarea lui priveşte nemijlocit porunca: „Să nu ucizi”. Sfânta noastră Biserică nu vede în el simplul fapt al morţii, ci suprimarea violentă a unei vieţi omeneşti. Numind această faptă „omor” sau „ucidere”, consideră că este încărcată cu întreaga răspundere a unei acţiuni condamnabile pe pământ şi în cer. Canonul al doilea al Sfântului Vasile cel Mare, de exemplu, numeşte pe femeia ce a săvârşit avortul „ucigaşă”, precizându-i, astfel, răspunderea şi vina, după cum are în vedere şi o vină corespunzătoare complicilor ei.

Noţiunea de ucidere, ce se cuvine să o avem în vedere atunci când ne referim la avortul voluntar, nu poate fi despărţită de aceea de vină sau culpă. Vina, însă, la rândul ei, este de mai multe feluri. În legătură cu avortul putem aminti de două feluri de culpă: culpa religios-morală şi culpa criminală. Prima priveşte eul personal şi spiritualitatea sufletului din primul moment al conceperii copilului în sânul matern, iar al doilea dreptul omului de a se naşte. Aflându-se amândouă în atenţia Bisericii, le vom analiza pe rând.

Motivele religios – morale ale condamnării avortului de către Biserica Ortodoxă

Calendarul Bisericii Răsăritene cunoaşte patru sărbători care prăznuiesc nu doar naşterea, ci chiar zămislirea unora dintre sfinţi. Bunăvestirea este însăşi sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului. Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu Însuşi se supune unei legi a firii, întrupându-se în sânul feciorelnic al Mariei, cu nouă luni înainte de naşterea Sa. Aşadar, orice prunc, chiar şi numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, „duh de viaţă”. Căci ceea ce s-a petrecut în paradisul dintâi, mai precis, în ziua a şasea a creaţiei, când Dumnezeu a făcut pe om, se petrece şi în trupul femeii mame. Chiar umbletul Domnului Dumnezeu, care se preumbla în adierea serii în grădina raiului, poate fi pentru noi o imagine care să ne arate, într-un mod tainic, felul în care ia fiinţă sufletul copilului în sânul matern. Adresându-se propriilor ei copii, mama Macabeilor se exprimă astfel: „Nu ştiu cum v-aţi zămislit în pântecele meu şi nu v-am dat eu duh şi viaţă şi închipuirea fiecăruia nu eu am întocmit-o” (II Macabei VII, 22). Existenţa, în sânul mamei, a unei „suflări de viaţă”, din ceasul conceperii, datorită unei intervenţii divine creatoare, este pentru gândirea ortodoxă un adevăr absolut. De aceea şi orice atentat asupra fătului odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet şi trup. Sfântul Grigorie de Nissa, făcând o comparaţie cu bobul de grâu care cuprinde în sine toată specia plantei respective, spune că „nu e drept a zice nici că sufletul e înaintea trupului şi nici că trupul e fără suflet, ci amândouă au unic început întemeiat după raţiunea lui cea mai înaltă, în voia primă a lui Dumnezeu”.

Biserica Ortodoxă, pornind de la adevărul întrupării, înţelege că naşterea unui prunc este o taină a colaborarii lui Dumnezeu cu părinţii. În acelaşi timp, însă, ştie că numeroase date ale observaţiei noastre curente, corecte şi oneste, pot fi elemente de seamă, care să aducă un spor de înţelegere la cunoaşterea acestei taine, întrucât se înscriu în ordinea descoperirii sau a revelaţiei naturale. E vorba despre acele date care, înainte de a constrânge conştiinţa, într-un anumit fel, constrânge raţiunea de a le constata şi accepta.

(extras din „Adevărul şi frumuseţea căsătoriei. Teologia iubirii II”, Alba Iulia, 1996, pp. 230 – 245)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE]

vizitaţi Dreptul la viaţă şi Adevărul despre avort