Vedem cum de mai bine de jumătate de secol umanitatea este șantajată de cea mai periculoasă doctrină politică, ce sugrumă orice ideal național, spiritual și de libertate a exprimării. Este de ajuns să citezi dintr-un mare poet național, de ex. Radu Gyr, că îți sar în cap ONG-urile sioniste finanțate via Tel Aviv. Apoi, ca să nu-ți pierzi locul, din guvern, parlament, serviciu etc. trebuie să-ți faci mea culpa, să-ți torni cenușă în cap și deja ești gata pentru o îndoctrinare ideologică la muzeul holocaustului de la Ierusalim, cu nume sugestiv Yad Vashem, unde ți se impune istoria politic corectă ți unde trebuie să aduci jertfă idolească cu cipilica pe cap. Întors acasă trebuie să dai roade și să lovești în valorile neamului românesc, care au plătit cu viața datorită regimului comunist adus de bolșevicii evrei pe tancurile rusești.

Acest tip de ideologie este exemplu pentru doctrinele altor minorități ce-și impun, majoritații unde trăiesc, ideile imorale, necreștine, anti-românești precum comunitatea lgbt, reprezentanții politici ai comunității maghiare – UDMR ș.a. Este noua dictatură ce subjugă multe națiuni – dictatura MINORITĂȚII. Peste tot în lume, minoritatea evreiască trăiește prin bau-baul creat de holocaust, și anume anti-semitismul, fiind prima acuză invocată în caz că un evreu nu este angajat, promovat, premiat etc., neluându-se în seamă criterii obiective precum specializarea, eficiența, conduita etc. Identic ești acuzat de xenofobie, rasism, homofobie etc. dacă refuzi să accepți anormalul, imoralul ca mod de viață în propria țară.

Nu neagă nimeni crimele asupra cetățenilor evrei, atât cât au existat în realitate, însă trebuie clar spus cine le-a făcut cu adevărat și la comanda cui. În România lucrurile au stat cam așa:

Cum să-şi mai apere România demnitatea în faţa actelor iresponsabile, când politicienii români practică politica struţului? O politică degradantă de vasalitate totală faţă de „Înaltele Porţi” ale Occidentului. Mânuitorii butoanelor de comandă ale Guvernul României (oricare dintre cele postdecembriste) fie au fost/sunt orbi, incompetenţi şi igonranţi, fie s-au complăcut/se complac în postura de slugi interesate doar de agoniseala proprie. Oricum am pune problema, stilul „politically incorrect” este de departe dăunător, aducând prejudicii grave intereselor naţionale. Ploconindu-se cu sârg la picioarele dictatorilor mondiali, nespălate şi urât mirositoare, conaţionalii aflaţi după fatidicul decembrie 1989 la cârma Ţării au metamorfozat acel „politically incorrect”, adaptându-l la condiţiile locale sub forma camuflată de „politically correct”. La comanda „licuricilor” planetari, furnizorii inepuizabili ai sclaviei şi neajunsurilor pentru români, au proiectat o dezastruoasă gamă de recomandări, pe care „butoniştii” amintiţi mai sus le transformă cu o promptitudine de invidiat în legi şi ordonanţe la comandă, dăunătoare cetăţenilor României.

continuare »

Citiți și: În Romania nu a fost Holocaust

Catre Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania:

Sunt profund revoltat si idignat fata de reactia si actiunea dumneavoastra de protest impotriva amplasarii unei placi comemorativa dedicata grupului anticomunist condus de catre Aurel Visovan in incinta Liceului “Dragos Voda” din Sighetu Marmatiei.
Tinerii care au suferit in inchisori, au fost torturati batjocoriti de catre tortionarii comunisti care in mare parte erau de religie mozaica. 

Dumneavoastra uitati sau va faceti ca uitati ca traiti intr-o tara europeana, o tara unde minoritatile etnice si religioase au cele mai multe privilegii si drepturi din Europa.

Senatorii au adoptat, marţi, o iniţiativă legislativă care prevede ca persoanele care minimalizează în mod evident, prin orice mijloace, în public, Holocaustul ori efectele sale să fie pedepsite cu închisoare de la 6 luni la trei ani sau cu amendă, propunerea fiind iniţiată de Crin Antonescu.

Prin proiectul de lege se mai propunea ca persoanele care participă la constituirea unei organizaţii cu caracter legionar sau aderă la o astfel de organizaţie să fie pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, însă această prevedere a fost eliminată de Comisia juridică, membrii acestei comisii invocând intrarea în vigoare a noului Cod Penal.

Proiectul de lege a fost semnat, alături de Antonescu, de deputaţii liberali Andrei Gerea şi George Scutaru.

Potrivit iniţiativei legislative, confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri legionare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la trei ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se va sancţiona şi utilizarea în public a simbolurilor legionare – drapele, insigne, uniforme, sloganuri, formule de salut, precum şi orice alte asemenea însemne. Acestea nu constituie infracţiune dacă fapta este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei şi interesul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi al prevenirii şi combaterii incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii. continuare »

Propagandiștii mincinoși ai holocaustului, neexistent, din România se folosesc de industria cinematografică, controlată în totalitate de sioniști – ca de altfel întreaga mass-media, mai puțin cea de pe internet, pentru a sensibiliza publicul român față de niște suferințe ce nu au existat la adresa evreilor din România. Totul se face cu scopul de a stoarce de bani statul român, căci din asta s-au obișnuit să trăiască talmudiștii, din jecmăneală. Astfel:

ifestival.ro: One World Romania organizeaza atelierele “Sa invatam despre Holocaust prin Film”

Dupa atelierele organizate in lunile februarie – martie si la inceputul lunii octombrie, Asociatia One World Romania va aduce in perioada 15-19 octombrie, la Muzeul National al Taranului Roman, o noua serie de ateliere educationale si dezbateri.

Atelierele “Sa invatam despre Holocaust prin Film ”sunt organizate de Asociatia One World Romania impreuna cu Institutul National pentru Studierea Holocaustului in Romania “Elie Wiesel”, in parteneriat cu Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundatiei Konrad Adenauer, Centrul Ceh Bucuresti si Mellem Education.
Proiectul se desfasoara in cadrul proiectului ”Educatie prin film documentar si dezbatere”, derulat in parteneriat cu Inspectoratul Scolar Bucuresti.
Programul acestor ateliere este:
Marti, 15 octombrie, ora 18 – Masterclass cu Alexandru Solomon
Miercuri, 16 octombrie, ora 11 – Atelier pentru profesori cu Florin Iepan si Alexandru Florian
Sambata, 19 octombrie, ora 12 – Atelier pentru elevi cu Tali Padan

Dar care este definiția holocaustului?

Conform site-ului Yad Vashem această este definția holocaustului: În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu: bărbați, femei, copii.

Însă, definiția dată de Institutul care poartă numele impostorului de Wiesel, nu se potrivește deloc! Faptele petrecute în România, inclusiv în Transnistria, pe vremea lui Ion Antonescu, nu se încadrează sub umbrela acestei definiții. Nu a existat în România nicio „decizie” a cuiva, cumva a lui Antonescu, de a ucide nu pe fiecare evreu, ci măcar pe unul singur pentru „vina” de a fi evreu! În actele și documentele rămase de la Mareșal nici urmă de o asemenea decizie! continuare »

Scriitorul american de origine romana, Elie Wiesel, a fost dat in judecata de un supravietuitor al Holocaustului, Grüner Miklos, pe motiv ca purtatorul Premiului Nobel din 1986 si-ar fi insusit identitatea detinutului A-1773.

Grüner Miklos, stabilit in localitatea suedeza Malmo, sustine ca are dovezi certe ca Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz. ‘In 1986, dupa decernarea Premiului Nobel, presa suedeza a inceput sa caute supravietuitori ai Holocaustului. Asa m-au gasit pe mine, la Malmo. M-au intrebat daca vreau sa ma revad cu colegul meu de lagar, Elie Wiesel. Numele de Elie nu imi suna cunoscut. Mi-au spus ca pe vremea aceea figura sub numele de Lazar Wiesel. Timp de un an am fost inchis cu Lazar in aceiasi baraca la Auschwitz. Aparem amandoi pe acea fotografie facuta in lagarul de la Buchenwald pe 16 aprilie 1945, care a facut inconjurul lumii, Wiesel cu Haft-Nr.123565 (n.r. foto. al 7-lea din al doilea rand), iar eu cu Haft-Nr. 120762 (n.r primul in coltul din stanga). Il stiam foarte bine, dar de atunci trecusera 40 de ani. Intalnirea organizata de suedezi a durat 10 minute si a avut loc pe 14 decembrie 1986. Normal ca eram doi oameni schimbati, dar el refuza sa vorbeasca cu mine in ungureste, desi in lagar doar limba aceasta am folosit-o. Mi-a vorbit intr-o engleza cu accent frantuzesc si in momentul in care nu a vrut sa imi arate tatuajul (A-7713), capatat de toti detinutii din Auschwitz, am inceput sa am dubii mari ca acesta ar fi Lazar Wiesel. La finalul intalnirii mi-a dedicat cartea sa ‘Noaptea’, despre care sustine ca el a scris-o, dar eu am spus tuturor ca omul acesta nu este Lazar Wiesel’, spune Grüner Miklos.

Grüner: ‘Lazar Wiesel mi-a salvat viata’

De la intalnirea cu Wiesel, Grüner Miklos nu a mai avut o zi de liniste. Timp de 25 de ani a cautat dovezi, care sa confirme ipoteza sa, pe care le-a publicat intr-o carte.

‘In luna mai a anului 1944, am fost deportat, de la Nyiregyhaza la Auschwitz Birkenau. Imediat mi s-a tatuat pe antebrat un numar de inregistrare. In cateva zile mi-am pierdut toata familia, atunci am ajuns‚ in grija fratilor Wiesel, Lazar si Abraham. Cei doi proveneau din Sighetul Marmatiei (nr. judetul Maramures, Romania). Lazar era nascut in 1913 si avea numarul de inregistrare A-7713, in timp ce Abraham, in 1900 cu numarul de inregistrare A-7712. Ei m-au luat sub aripa lor si au avut grija de mine, pe cat se putea in astfel de conditii. In momentul in care nemtii au inceput sa se retraga, au luat si oamenii din Auschwitz. Eu am fugit cu Lazar, asta ne-a legat si mai mult. Am ajuns in localitatea Glivice, pe timpul iernii naprasnice din ianuarie 1945. Foarte multi au murit pe drum. Ne-au bagat in vagoane supraincarcate si pana am ajuns la Buchenwald, multi au decedat, printre ei si fratele lui Lazar, Abraham. Aici am stat pana pe 8 aprilie 1945, cand ne-au eliberat americanii, de atunci nu mai stiu nimic de Lazar Wiesel. Am ajuns intr-un sanatoriu din Elvetia, apoi in Australia’, isi aminteste Grüner despre perioada petrecuta cu Wiesel. continuare »

Ambasadorul Israelului în România, Dan Ben-Eliezer, se va afla, miercuri, în judeţul Suceava, ocazie cu care, pe lângă întâlnirile de la Consiliul Judeţean şi Prefectură, se va deplasa şi la Muzeul Bucovinei, a declarat, luni, preşedintele CJ Suceava, Ioan Cătălin Nechifor.
El a spus că, în cadrul acestei vizite, îi va prezenta diplomatului israelian proiectul pe care administraţia judeţeană şi Muzeul Bucovinei intenţionează să îl realizeze în oraşul Siret, respectiv amenajarea unui Muzeu al Holocaustului.

“Vrem să profităm de relaţia foarte bună pe care o avem la acest moment cu ceea ce înseamnă minoritatea evreilor care trăieşte în Bucovina, dar şi cu cei care au plecat din Bucovina, pentru că aceştia constituie pentru noi un target extrem de important. Din acest motiv, foarte multe dintre proiectele noastre sunt adresate lor, inclusiv acest muzeu de la Siret. Sunt oameni care au plecat din Suceava în Israel sau în alte state şi care au încă o apartenenţă emoţională faţă de Suceava”, a spus Ioan Cătălin Nechifor. AGERPRES/(A – autor: Silvia Marcu, editor: Ştefan Gabrea)

| agerpress

Actorul Mircea Albulescu a declarat într-un amplu interviu acordat cotidianului Adevărul că “a văzut cu ochii lui” pe cînd era doar un copil de 6 ani oameni agăţaţi în cîrlige la abatorul din Bucureşti, punînd aceste fapte pe seama legionarilor, readucînd astfel în atenţia opiniei publice o temă preferată a secţiei de agitaţie şi propagandă din perioada instalării comunismului în România.

Mircea Albulescu, actor

“Sigur că s-au pus premisele unei alte instalări, pentru că am schimbat stăpînul. Păi înainte, cu ‘heil-hitlerismul’, cu ‘Garda şi Căpitanul’ legionarilor, Dumezeule!, am văzut cu ochii mei evrei agăţaţi în cîrlige la abator! La abator, oameni buni! Să nu mai fie niciunul. Nimeni de nimeni dintre ei”, a răspuns actorul la o afirmaţie a jurnalistului de la Adevărul care încerca să întreţină o discuţie pe tema instaurării stalinismului în ţara noastră după cel de al doilea război mondial şi despre tranziţia către un sistem de valori străin, impus de puterea ocupantă.

Totul a început după anul 1945, cînd în România ocupată de trupele sovietice s-au răspîndit o sumedenie de relatări despre presupuse crime săvîrşite de membrii Gărzii de Fier în timpul aşa-zisei “rebeliuni legionare”, practic o lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva foştilor parteneri de guvernare. Scopul a fost denigrarea uneia dintre cele mai anticomuniste organizaţii din România interbelică şi începerea unei adevărate “vînători de vrăjitoare”. Una din cele mai răspîndite şi îngrozitoare poveşti despre acea perioadă a fost cea legată de “progromul de la abatorul din Bucureşti”. Prin diverse articole apărute în presa comunistă, luări de poziţie, cărţi (Marin Preda) sau filme (Sergiu Nicolaescu) s-a sedimentat în conştiinţa publică faptul că zeci de evrei au fost ucişi şi agăţaţi ca animalele în cîrlige de măcelărie în timpul violenţelor din ianuarie 1941. Mişcarea Legionară a negat întotdeauna acest lucru, aducînd drept argument lipsa probelor concrete şi de necontestat.

În 1946 procurorii comunişti au deschis dosarul “Abator” pe baza zvonurilor lansate de propagandiştii sovietici. Au fost anchetaţi atunci muncitorii şi medicii angajaţi ai abatorului în 1941. Nu au fost găsite probe referitoare la existenţa masacrului, dosarul fiind în cele din urmă închis. Pînă şi angajaţii evrei, precum tinichigiul Segal, au declarat că nu a existat nici o crimă şi nici un cadavru nu a fost atîrnat în cîrlige.

Dintre toţi cei audiaţi, doar măcelarul Horwat a afirmat că el crede în versiunea pogromului, dar acesta nu era angajat al abatorului în 1941. Cu toate acestea, el a fost răsplătit de autorităţile vremii pentru declaraţia sa cu funcţia de director al instituţiei. continuare »

Presedintele Traian Basescu si-a exprimat vineri, de Ziua Internationala de Comemorare a Victimelor Holocaustului, solidaritatea fata de poporul evreu si compasiunea fata de comunitatile evreiesti si tiganesti care au suferit “excluziunea si persecutia”, practici aplicate in opinia sefului statului si de Romania. Declaratiile diplomatice de astazi vin in complectarea unor afrmatii din 2009, rostite de acesta in fata tiganilor adunati pentru festivalul de la Costesti si conform carora el “a luptat ca legea privind victimele holocaustului sa nu includa numai evreii“. Deasemenea Traian Basescu a declarat vara trecuta ca “il acuza” pe maresalul Ion Antonescu “pentru Holocaust”, in contextul dezbaterilor publice pe tema criticilor prezidentiale la adresa fostului rege Mihai.

“Evocarea suferintei umane reprezinta pentru constiinta fiecaruia un fapt cutremurator, mai ales cand aceasta este rodul unei politici a xenofobiei si a urii rasiale. Cu prilejul Zilei Internationale de Comemorare a Victimelor Holocaustului doresc sa imi exprim solidaritatea fata de poporul evreu, compasiunea sincera fata de cei care au fost sacrificati de un regim care a legitimat, si in Romania, excluziunea si persecutia comunitatilor de evrei si romi”, se arata in mesajul presedintelui Basescu, remis vineri agentiei Mediafax. continuare »

Printr-o decizia din 3 iunie, Curtea Constitutionala din Spania a declarat ca nicio persoana nu va mai putea fi persecutata pentru exprimarea opiniilor sale fata de holocaust. Anterior, orice critica expusa la acest subiect istoric era considerata o crima.

Negarea holocaustului nu va fi considerata o crima chiar daca sustinatorii acestei teorii stiintifice vor justifica actiunile Germaniei in cel de-al doilea razboi mondial.

Prin decizia Curtii Supreme se recunoaste ca legea “Cu privire holocaustului nr.607.2”, adoptata in anul 1996, incalca dreptul la libera exprimare a opiniei care este garantata de constitutia Spaniei. Judecatorii au respins argumentele aparatorilor incriminarii holocaustului precum ca aceasta catastrofa a adus suferinte evreilor si a amenintat existenta lor ca popor. Judecatorii considera ca nici un om sau grup de oameni nu are dreptul sa limiteze dreptul altor persoane de a-si exprima punctul de vedere. continuare »