Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptată sub nr. 638/25 februarie 2009, lăsa la aprecierea credincioşilor să opteze între noul tip de paşaport biometric şi unul simplu temporar, pentru motive de conştiinţă sau religioase, întărind afirmaţia că dobândirea unui paşaport este un drept şi nu o obligaţie.

A spune că eşti liber să te dai jos din pom – numai că acest lucru nu se constituie ca o obligaţie – este un tertip judiciar similar cu punerea sub asediu a unei categorii de credincioşi pe care implicitul situaţiei îi ţine suspendaţi într-o realitate refuzată atât de către autoritatea globală cât şi de cea bisericească. Această înseamnă, în opinia mea, a respinge şi a condamna la izolare un popor dreptcredincios care ţine dogmele părinteşti, apără adevărul şi dreapta închinare şi înţelege să nu plece grumazul în faţa fărădelegii de a purta pururea cu sine stigmatul prezumţiei de vinovăţie pentru fapte nesăvârşite încă.
Biserica nu-şi poate îngădui nici măcar prin autoritatea forului ei cel mai înalt să scoată în afara participaţiei pastorale vreo categorie de credincioşi, decât în cazul vreunui eres. Dacă Sfântul Sinod nu poate fi motivat să aplice rigoarea anatemei asupra acestei categorii de credincioşi – asta pentru că, în mod categoric, nu are temeiul teologic şi canonic să o facă – înseamnă că va trebui să îşi asume această categorie de credincioşi cu toată răspunderea şi să o accepte în dialog şi în lucrare.

Este nedrept pentru un organism administrativ-bisericesc, oricare ar fi el, să se prevaleze de autoritate canonică pentru a-şi arunca în derizoriu proprii credincioşi, expunându-i în faţa structurilor seculare ca pe unii care ar avea în relaţia cu statul, din care înşişi sunt parte, anumite bariere de conştiinţă şi religioase. Sfântul Sinod nu se poate delimita de credincioşii asupra cărora nu a găsit justificarea să arunce vreo anatemă. Şi dacă o astfel de motivaţie a anatematizării nu poate exista, va trebui să adopte în dialog cu această categorie de credincioşi o atitudine care să aibă drept consecinţă un acord deplin.
Cele petrecute confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că undeva la vârful Bisericii există şi se manifestă din plin anumite tendinţe de confiscarea a deciziei, fapt confirmat şi de accentele autoritariste exprimate în textul noului Statut B.O.R.

Dăm aici doar câteva referinţe din noul Statut pentru Organizarea si Funcţionarea B.O.R. care aruncă în scenă grave disfuncţii la nivelul păstrării climatului de colaborare între ierarhia superioara şi clerul de parohie, precum şi între autoritatea ecleziastică superioară si enoriaşii care întreţin viaţa Bisericii. Potrivit noului statut, ierarhia superioară revendică toate pârghiile de conducere administrativă din Biserică, transformând preoţimea în agenţi de prestări servicii şi încasatori ecleziastici (a se vedea Art. 65. lit. g. din Statut), refuzând astfel corpului eclesial orice fel de participare deliberativă reală la viaţa administrativă a Bisericii. Prin natura dreptului acordat Patriarhului de a dizolva, prin decizie patriarhală, structuri deliberative cu un rol esenţial în viata eparhiei (Art. 25 lit. q) se încalcă grav principiul canonic potrivit căruia organele de conducere a Bisericii se alcătuiesc prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii şi nu numai prin voinţa unei căpetenii, sau prin voinţa unei singure categorii de membri.

În articolul 25 din Statut, lit. q se spune: „Patriarhul confirma si dizolva, prin decizie patriarhala Adunările Eparhiale” (!??!) ceea ce este un fapt nemaiîntâlnit în practica de până acum a Bisericii. Asemenea alunecare spre o politică a dictatului ecleziastic nu poate fi decât îngrijorătoare! Distanţa de ordin spiritual, tot mai accentuată, între ierarhia superioară bisericească şi clerul de parohie, dezvăluie o relaţie restrictivă, punitivă, o relaţie administrativă rece şi fără Dumnezeu. Acest fapt este reflectat chiar în recent înnoita legislaţie bisericească, din care lipseşte orice urmă de duh şi în textul căreia nu vom putea găsi nicidecum vreodată numele lui Hristos, dar în care abundă dispoziţiuni cu caracter ultimativ. Din acest text siluit sunt eliminate argumentele cheie ale implicării mai profunde a laicatului ortodox la actul de administrare, dar în acelaşi timp sunt refuzate şi orice fel de revendicări preoţeşti privitoare la acest act. Este oarecum simptomatică situaţia suspendării dreptului comunităţii preoţeşti de a propune prin vot candidaţii pentru funcţia de protoiereu. Prin abilitarea episcopului cu drepturi discreţionare de a numi, a reconfirma sau a revoca protopopii din teritoriu (art. 70. al. 1 si 2) nu se ajunge decât la o gravă pervertire a mecanismelor de reprezentare clericală de la nivelul protopopiatului în instrumente manevrabile, obediente unei autorităţi potenţial abuzive ori potenţial rupte de realitatea vie din teritoriu. Astfel protoiereul va fi transformat într-un gardian asmuţit permanent împotriva propriilor colegi preoţi, având sarcini precise de supraveghere (Art.71 lit. d), urmărire (Art.71 lit. f) şi raportare (Art.71 lit. c) a conformităţii plebei clericale cu cerinţele dictate de la centru. Atenţie ! Nu am citat din Statutul S.R.I., ci din Statutul B.O.R. !

Mai mult decât atât, transformarea Adunării Naţionale Bisericeşti („Parlamentul” nostru ecleziastic), organismul central deliberativ al Patriarhiei, într-un for cu vot consultativ (art. 127, lit. 4) este o deturnare inacceptabilă, şi o confiscare nejustificată a rolului deliberativ al unei structuri administrativ-bisericeşti cu angajament profund în viaţa Bisericii. Prin această tendinţă patronală conducerea superioară bisericească riscă să invalideze însuşi principiul durabil al sobornicităţii – care instituie rânduială potrivit căreia organele superioare de conducere a Bisericii nu sunt cele individuale, ci doar cele colegiale sau colective – dar atentează şi la funcţionalitatea dată de un alt principiu de ocârmuire bisericească, cel constituţional-bisericesc, potrivit căruia unităţile bisericeşti şi organele de conducere a Bisericii se constituie – sau se alcătuiesc – prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii.

Autoritatea sinodală care insistă în a ignora aceste principii, fie acreditează ideea că doreşte în mod deliberat să oculteze actul de conducere, pentru a fi mai simplă o eventuală deturnare a intereselor Bisericii, fie lasă impresia că se teme de propria Biserică şi de proprii actanţi. Oricum ar fi interpretată această tendinţă, ea nu dă altceva decât coordonatele unui exces de autoritate fără precedent. Simptomatologia acestui exces poate revela grave probleme de adecvare la problemele timpului, dar şi riscul major de a provoca o despărţire definitivă a autorităţii bisericeşti superioare de aspiraţiile credincioşilor pe care pretinde că îi păstoreşte. Fie că este stipulat, sau nu, în vreun regulament sau statut, vreun drept sau altul al cuiva, mulţimea credincioşilor va avea totdeauna rezervată libertatea de a-şi exprima votul încrederii sau al neîncrederii faţă de ocârmuitori. Asta e sigur !

Urgenţa de ordin pastoral şi misionar ar fi tocmai efortul de a se reconfigura un dialog care să implice toată Biserica, toate categoriile de membri ai Bisericii, clerici de toate treptele, monahi şi credincioşi, pe tema unei reconcilieri durabile.

Nu putem păstori doar pentru laptele turmei, ci pentru Hristos şi pentru Adevărul mărturisit de Biserică de veacuri şi peste veac. Nu ne poate fi dragă legislaţia Europei cu mult mai mult chiar decât a-L cinsti pe Hristos. Nu putem schimba aşezămintele şi lucrările Bisericii de pe o zi pe alta, pentru a ne înfăţişa ca stăpânitori şi domni ai lumii acesteia; pentru că pururea zicem întru nesfârşită rugă: „Că a Ta este Stăpânirea şi Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”; Şi o astfel de stăpânire s-a dat lui Hristos în cer şi pre pământ de-a pururi (Matei XXIV, 18).

Biserica nu este doar Sinodul şi nici Sinodul nu este în chip deplin Biserica. Biserica în deplinătatea ei (πλήρωμα) ne cuprinde pe toţi credincioşii ortodocşi şi ne responsabilizează pe toţi, după măsura aşezării noastre în rânduielile corpului ei lucrător. Pentru pregătirea unui răspuns drept, cu incidenţă asupra legilor ce vizează supravegherea persoanei, se cuvenea o largă dezbatere şi o atentă consultare cu întreg corpul Bisericii, cu toţi ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii Bisericii. Sfântul Sinod, privitor la acest răspuns, s-a expus sarcinii de reprezentare şi îndrumare a unei turme pe care n-a cercetat-o şi n-a tratat-o cu duh părintesc, ci cu duhul unei ocârmuiri lumeşti. Mulţimea credincioşilor nu este o adunare de partid căreia să-i impui comandamente; este un aşezământ în inima căruia ocârmuitorul are menirea de a se face paznicul Adevărului, descoperitorul Dreptăţii, călăuzitorul Jertfei şi îndreptătorul Credinţei. Acum se vede că oile voiesc a păzi cele de taină, iar noi preoţii stăm ruşinaţi şi temători neştiind ce să facem şi ce să zicem.

Este un lucru trist că un astfel de răspuns despre buletine, paşapoarte şi cipuri, a fost grăbit de pricini politice diverse. S-ar fi cuvenit o consultare cu toate Bisericile Ortodoxe surori, care să convină în simfonie asupra unei rezoluţii precise pe această temă. Biserica Greciei dovedeşte această chestiune într-un fel, Biserica noastră într-alt fel, celelalte biserici altfel, fapt care pune în mare derută pe credincioşi.

În legătură cu problema ridicată aici văd în adâncul mulţimii credincioşilor priviri dezorientate, temătoare, înfricoşate chiar. Unii dintre aceştia sunt luaţi în râs, alţii osebiţi precum câinii, prigoniţi de atitudinea arogantă, superioară, a unora dintre cei ce se cred atotştiutori. În biserică deja se simte aerul otrăvit al dezbinării, o dezbinare a cărei definiţie îşi găseşte contur tocmai în declaraţiile exclusiviste ale autorităţii bisericeşti. Se cuvine aşadar a se petrece grabnic o apropriere, o deschidere părintească a ierarhilor către sufletele credincioşilor.

Îndată după 89, Sfântul Sinod a elaborat un document care a şi fost dat publicităţii, în care ierarhia ocârmuitoare de atunci îşi recunoştea greşelile şi cerea poporului dreptcredincios să rămână strâns unit în Biserică şi vrednic apărător al credinţei. Un asemenea gest s-ar cuveni şi acum, când nu una, ci mai multe greşeli sfărâmă încrederea credincioşilor în ierarhii lor. Îi vrem pe ierarhii noştri în fruntea noastră la lucrare şi la luminare şi la smerire şi la binecuvântare şi la păstorire duhovnicească sfântă.

E timpul de acum, când oamenii sunt în disperarea pierderii locurilor de muncă şi a surselor de subzistenţă, să lăsăm ambiţia de a ne afişa lumii ca o biserică poleită cu aur, îmbrăcată într-o porfiră şi un vizon ce nu îi sunt proprii. Imaginea preotului nu trebuie să transmită culoarea aurului şi a argintului cusut în veşminte, ci sacul pocăinţei şi îngăduinţa nesfârşită a dragostei în Duhul Sfânt. Biserica nu este o armată de sacerdoţi îngrămădită în altarele patriei, ci un spaţiu al refugiului pentru vremuri de restrişte, o incintă unde zdrenţele cuiva nu trebuie să mai oripileze, ci trebuie să dea dovada sublimei înălţări.

Trăim însă, din păcate, o imensă manipulare a determinărilor. Durerea cea mare este că deşi o ştim, niciunul dintre noi nu voim a renunţa la ele. Acuzăm aici determinările altora ignorându-le pe ale noastre. Nu putem şti ce determinări reuşesc să ţină clerul în această rezervă complicitară a ascunderii adevărului despre supraveghere şi despre biometrie. Poate fi vorba de banala determinare a pierderii „îndemânărilor” locului de muncă, a pierderii funcţiilor, sau a pierderii vizibilităţii. Ceea ce ştim cu adevărat e faptul că noi toţi suntem victime ale unor determinări care ne sporesc la nesfârşit grijile şi asta înseamnă a propăşi peste timp tentaculele Fiarei.

Avem televizor, avem maşini, avem telefoane mobile, avem proprietăţi şi toate acestea sporesc mulţimea determinărilor. Nu dorim o evidenţă biometrică, dar nici nu putem estima până unde a pătruns demonul determinărilor în viaţa noastră într-atât încât să nu mai putem spune: „Iată, sunt liber faţă de orice şi faţă de oricine, în afară de Dumnezeu!” Fiecare dintre noi slujim unor domni. Păcătoşenia este cu atât mai mare cu cât înţelegem că slujim unei mulţimi covârşitoare de domni. Şi totuşi aceşti domni au o definiţie, una care relaţionează activ şi devastator pentru conştiinţă cu mai multe feluri de demoni şi în ultimă instanţă cu mai multe feluri de nevoi: nevoia de a mânca, nevoia de a te adăposti, de a avea confort, de a-ţi menţine condiţia socială, numele bun, serviciul, standardul de viaţă, siguranţa familiei, imaginea, ţintele, scopurile, prieteniile, „scaunele”, „puterile”, „stăpânirile”, etc.

La urma tuturor aşezăm şi credinţa ! Ce bine ar fi dacă am putea sluji şi credinţei printre toate celelalte! Se vede însă că a venit timpul în care demersul credinţei e unul categoric şi ultimativ: ori crezi şi făptuieşti potrivit credinţei, ori nu crezi şi te aşezi în ceata prigonitorilor!

Noi nu dorim nici una şi nici cealaltă. Noi nuanţăm ! Nuanţăm şi facerea de bine, şi dreptatea lui Dumnezeu şi doctrina şi sfintele canoane şi predania Sfinţilor Părinţi şi sensibilităţile de tip ecumenic şi problema cipurilor şi problema simbolurilor… Nuanţăm tot ceea ce ne cade în plasa unei raţiuni din ce în ce mai autonome şi mai lipsite de Dumnezeu.

Mă întreb oare dacă semiluna ar fi fost altfel desenată pe steagurile musulmane, sau dacă steaua lui David de pe stindardele evreieşti ar fi avut mai puţine colţuri, cum s-ar fi arătat la pricină „fraţii” noştri de alte religii. Oare nu ar fi răcnit cumplit !

Asemenea şi noi, dar nu răcnind, să nu fim pricină de consimţire a unor fărădelegi, tăcând ! Şi noi, cinstiţi creştini iubitori de Hristos, se cuvine a ne simţi jigniţi pentru că suntem siluiţi şi manipulaţi cu simbolurile evocate în Sfintele Scripturi. Şi dacă simbolurile nu au nimic a ne vătăma, să avem grijă totuşi că se cere grabnic să ne eliberăm de adevărata Fiară care bântuie viaţa noastră: Fiara determinărilor !

Fără pecetea determinărilor nici nu putem cumpăra şi nici nu putem vinde ! Pare-se că singuri voim a ne hrăni determinările cu bucate diverse.

Depinde ce anume vrem! Oricum, dacă cumva vom dori să ne mântuim, trebuie să ştim: Împărăţia Cerurilor nu este din lumea aceasta … (Ioan XVIII, 36).

de Preot Lucian Grigore

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=lG7koETQA3Q]

“Cei care zic ca ne vor binele, care de fapt ne strang tot mai tare intr-un cerc tot mai strans, unde sa putem fi controlati in toate.  Aceasta-i fericirea care ne-o aduc si care ne-o dau ?“

extras din emisiunea “Al noualea cer” de la AXA TV – Baia Mare din data de 22.03.2009

Multumim postului AXATV, pentru amabilitatea cu care ne-au fost oferite aceste imagini.

Criza economică a lovit întreaga lume. Nici nu putea fi altfel într-o lume care este tot mai interdependenţă şi mai asemănătoare. În acelaşi timp intensitatea acestei crize economice este mai mare în ţările mai sărace şi cu economii fragile. Între aceste ţări se numără şi ţările din răsăritul Europei şi cu ele România.

În România sistemul bancar şi financiar a suferit şi va suferi majore corecţii datorită supraextinderii şi datorită unor speculaţii care se dovedesc a fi fost iresponsabile. Oricum în momentul de faţă datoria externă a statului creşte, inflaţia se accelerează, moneda naţională (“leul”) îşi pierde din valoare. În acest condiţii dezvoltarea economică stagnează, ba chiar se proiectează o anume constricţie, creşte şomajul, sunt reduse salariile, sunt reduse cheltuielile sociale. Vrând, nevrând toţi oamenii trebuie să “strângă cureaua” pentru a face faţă greutăţilor care vor fi, să sperăm, temporare. Totuşi în aceste condiţii, o recentă decizie a Statului, în conivenţă cu Patriarhia Ortodoxă (ajunsă o tipică instituţie cleptocrată) suprinde. (Am mai avut prilejul să spun că în România există un sistem al “cleptocratiei”. “Cleptocraţie” un regim controlat de oameni care au ca “ideal” intereseul personal, prin orice mijloace şi imediat.) Acea decizie nu este altceva decât o sfruntată provocare.

Din motive politice, administraţia României a decis să mărească, repet de la Bugetul de Stat deci pe spinarea omului de rând, salariile “popimii” cu peste o treime. Cu toată siguranţa asta este consecinţa sprijinului dat de către Patriarhiei administraţiei Băsescu şi împrejurării că Patriarhia s-a subordonat total scopurilor politice ale unei administraţii politice vremelnice.

De bună seamă că populaţia României a rămas consternată de această măsură sfruntată şi protestele riscă să ducă la o dramatică întoarcere de opinie, ostilitate, faţă de Biserică. O consecinţă cu totul nefericită căci vinovaţi sunt membrii nevrednici ai clerului, în frunte cu Patriarhul Daniel, “Prea Fericitul 33”, “Patriarhul Bogăţiilor”, şi nu Biserica Ortodoxă.

Adăugând paie peste foc, Patriarhul 33 a slobozit, în 19 Februarie, 2009, un “comunicat” în care spunea, nici mai mult şi nici mai puţin, decât că mărirea salariilor este necesară pentru a promova interesele Statului, în interior şi în exterior.

Gura mincinosului adevăr grăieşte!

Căci cu adevărat, Patriarhia cleptocrată nu mai este alta decât un instrument de promovare al intereselor clasei politice amorale care conduce azi România.

Cu atâta mai trist este că unii membrii ai “Comisiei de Dialog”, aşezată pentru a cerceta relaţiile dintre Episcopia “Vatra” şi entitatea adusă în existenţa de către comunişti în Lumea Nouă în 1950, aşa zisa “Arhiepiscopie Misionară”, deci, aceşti membrii, conştient sau inconştient continuă să promoveze proiectul unei iresponsabile subordonări, “uniri”, sub oblăduirea Patriarhiei cleptocrate. Fără îndoială că acest proiect nefericit nu ar face decât rău comunităţii Româno-Americane şi Româno-Canadiene. Un rău care ar însemna chiar punerea la îndoială a loialităţii acestor comunităţi faţă de Lumea Nouă.

un articol de Alexandru Nemoianu sursa : Rafael Udriste

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RfTPnwN_sr0]

inregistrare din data de 19 martie 2009

“Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!” continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HN_H5l4XeqE]

Vizionati toata predica aici.

DOWNLOAD INTREAGA PREDICA

“Hotararea sinodului de la Bucuresti a fost o hotarare apostata in ceea ce priveste microcipurile. A fost un sinod talharesc prin care crestinii sunt dusi in ratacire (…) Preotul care tace nu este preot, sihastrul care tace nu este sihastru si mireanul care tace nu este crestin. Crestinul care se teme de diavol mai mult decat de Dumnezeu, nu este crestin. Ba mai mult, episcopul care se teme de mai marii lumii acesteia, mai mult de ei decat de Hristos, nu este episcop. Patriarhul care in loc sa cerceteze invatatura Sfintilor Parinti si invataturile cuviosilor despre sfarsitul lumii, ascultand mai mult decat de ministerul de interne decat de Hristos, nu este patriarh(…) Si Dumnezeu prin acest semn a aratat ca este nevoie ca preotii, episcopii, crestinii sa iasa la marturisire jertfelnica !“

extras din predica la Duminica Sfintei Cruci,
22 martie, manastirea Petru Voda

Mai jos sunt imagini cu minunea de la Iasi :

Mai multe imagini video si detalii pe blogul Saccsiv.

Preafericitului Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Ca simpli credinciosi, citind profetiile Sfantului Lavrentie din Cernigov – sfant cu sfinte moaste – care a spus : “Patriarhul Ierusalimului il va introniza pe antihrist”, am vrea sa va intrebam :

Ati dori sa-l inscaunati pe acest viitor conducator-unic al lumii?

Ne temem sa credem ca ati vrea. Este tot mai evident ca dupa UE va urma Guvernul Mondial si in chip firesc acest Guvern va trebui sa aiba un conducator unic.

Acceptarea actelor electronice inseamna pierderea numelui de la Botez si primirea unui alt nume, dat de “FIARA” de la Bruxelles, aica recunoasterea de stapan a fiarei, asadar pacat impotriva Duhului Sfant, care ne-a dat fiecaruia numele la Botez. Acestea, identitatea si numele, nu sunt “lucruri trecatoare”, dupa cum ati afirmat in comunicatul din 26 feb. 2009.
Inca de pe acum, prin primirea/respingerea acestor acte, pentru care trebuie sa semneze omul, fiecare este pus in fata unei alegeri : ori cu Hristos, cu Duhul Sfant, care ne-a pecetluit la botez, ori cu antihrist, a carui pregatire este inlesnita de “FIARA”- calculatorul de la Bruxelles, de UE si de Guvernul Mondial.
Comunicatul pe care l-ati dat in 25-26 feb. este evident pentru oricine ca nu se inscrie in cuvantul Sfintilor Apostoli : “Parutu-sa Duhului Sfant si noua”, ci in alt duh : “Parutu-sa UE si noua“.
Asadar, este o lepadare, o tradare a Duhului Sfant, ceea ce ati comunicat in 25-26 feb. a.c.
In concluzie, din aceasta cadere aveti o singura iesire : pocainta, cu fapte vrednice de pocainta, care dupa parerea mea ar fi :
– indemnarea in scris si verbal a intregului popor ortodox de a refuza cu orice pret actele electronice.
– ruperea Bisericii de actualul stat aservit UE si lupta pentru redobandirea suveranitatii Romaniei.
– anatemizare acestor structuri antihriste : UE, NATO si indemnarea tututor dreptmaritorilor crestini din Biserica Ortodoxa Romana si din intreaga lume la luarea crucii, pentru a nu fi partasi infrastructurii premergatoare lui antihrist.
Stim ca nu veti face nimic din cele propuse mai sus.
Totusi, noi zicem ca ne-am facut datoria, caci la intronizarea ca Patriarh, ati spus ca asteptati sfaturi si indemnuri din partea oricarui credincios al BOR.
Dupa cum stiti, mitropolitul Irineu Mihalcescu s-a lepadat de masonerie, in care a fost inscris, cu pretul vietii, fiind otravit in final la manastirea Varatec.
Rugati-va lui sa mijloceasca la Dumnezeu sa va dea putere si preafericirii voastre, caci dupa cum stim iesirea din masonerie se face pe o singura usa : moartea.
Alegeti moartea muceniceasca, dand anatemei si iesind cu fruntea sus din aceasta organizatie satanica.
Daca nu, tot ei va vor elimina la un moment dat – daca nu uitati cazul patriarhului Miron, otravit la Cannes (Franta), dar va fi o moarte spre o alta moarte – vesnica.
Alegeti va rugam, moartea spre viata vesnica !
Domnul Iisus Hristos, biruitorul mortii si iadului, de care ati amintit doar evaziv in comunicat, dupa ce ati amintit de 3 ori de UE, sa va dea putere de pocainta si marturisire spre a noastra mantuire ! Amin.

semneaza o mana de credinciosi ortodocsi, la care rugam sa se alature toti cei de acelasi gand, prin comentarii

Dupa doua cartonase galbene ! Esti eliminat, “inaintas” al patriarhiei.

Replica la articolul aparut pe infectul site lacasurisatanice.com.

Tovarase diacon Dumitru-Ionut Popescu,

Ma vad obligat sa-ti raspund la acuzele d–tale la adresa parintelui Justin Parvu, staretul manatirii Petru Voda.
D-ta zici ca “mesajul parintelui Iustin Parvu se inscrie pe aceasta linie a neascultarii si separarii de Biserica”
Il tot citrezi pe Patriarhul Kyril al Moscovei. Dar de cand aceasta este glasul cel mai autorizat al Bisercii ? Inbratisarile lui cu papa Benedict arata altceva : dupa cum stim cu totii, catolicismul este erezie si iata ca cel pe care-l citezi se imbratiseaza public cu capetenia eresului catholic.
Aminteste-i patriarhului Kyril ca un adevarat episcop ortodox, Sf. Ignatie Briancianinov a proorocit de peste 100 de ani : “Biserica ca institutie va cadea in apostazie. Biserica oficiala va cadea.”
Are dreptate ? Are pentru ca vedem cu totii : ecumenism, inchinarea la UE – premergatoare Guvernului Mondial, acceptarea actelor biometrice care inscriu pe om in sistemul FIAREI de la Bruxelles…
Iar pe parintele Justin, care are curajul sa cheme la lupta duhovniceasca in acest ultim razboi, inainte de intronizarea conducatorului unic mondial, d-ta il acuzi de neascultare si separare de Biserica.
Iti reamintesc ca avem datoria sa ascultam pana la pacat, dar vad ca d-ta esti obisnuit cu ascultarea de diavolul care-ti tot sopteste la ureche ceea ce ai scris in ultima vreme.
La judecata vei vedea d-ta de cine ai ascultat, dar va fi prea tarziu – daca binenteles nut e vei pocai intre timp.
Cat despre separarea de Biserica, judeca si d–ta singur : esti mai unit cu Biserica (Sf. Treime, Maica Domnului, Sf. Parinti, cei mantuiti) decat Cuv. Paisie Aghioratul, la mormantul caruia se fac vindecari si se alunga demoni ? Esti d-ta mai unit cu Biserica decat Sf. Lavrentie de Cernigov – canonizat ? Esti d-ta mai unit cu Biserica decat parintele Justin ?
Ai luat d-ta vreo palma pentru Hritos ? Ai fost d–ta izbit de pereti, chinuit cu foame, sete, batai, anchete, amenintari, tortura psihica, deportari, urmarit de securitate toata viata? Ai d-ta in spate mii si zeci de mii de credinciosi pentru mantuirea carora sa plangi si sa tremuri zi si noapte ? Ai vindecat d-ta oameni bolnavi de cancer, cu rugaciunea ? Ai scos demonizati din ghiarele diavolilor ? Ai mijloct d-ta pentru rataciti, inselati si i-ai adus pe linia de plutire ?
Nu cred. NICIDECUM.
De aceea iti spun in final : mars ticalosule ! Nu ai nici un pic de frica de Dumnezeu ?  Sa te mai puna satana sa te atingi de parintele Justin !
Dumnezeu sa te judece inconstientule si nerusinatule, ca nu dai nici un semn de pocainta !

PS : Am aflat ca acest diacon slujeste la biserica Sf. Ilie din cartierul Titan, Bucuresti, biserica in care credinciosii sunt nevoie sa calce pe Sfanta Cruce la intrarea in biserica si tot pe pardoseala fiind introduse semne ce apartin dusmanilor Ortodoxiei : steaua iudaica si semiluna musulmana. Iata cum isi dau arama pe fata acesti misei lupi cu blana de oaie. (mai multe amanunte aici )

O inima de mama catre o inima de ierarh

Catre Înalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Teofan

Înalt Prea Sfintite Parinte Mitropolit,

Cu supunere si sfiala va rog sa ne iertati pentru lasitatea noastra.

Duminica, 15 martie 2009, ati slujit Sfanta Liturghie arhiereasca la Piatra-Neamt si totul s-a petrecut ca de obicei: oameni cuminti, simtiti si evlaviosi iar preoti pe masura. S-a vorbit despre post, despre rugaciune, despre duminicile din post si semnificatia lor. Lumea v-a primit cu bucurie si v-a acordat toata cinstea cuvenita unui ierarh.

Sunt mama a trei copii si v-am cunoscut pe cand eram studenta în Bucuresti. Slujeati pe atunci la Sfanta Manastire Antim si la Patriarhie. Aveam o evlavie deosebita la toti episcopii ce slujeau cu multa daruire. Cand va asezati în genunchi la Canonul cel Mare mi se parea ca se deschide cerul si va asemanam cu Însusi Hristos.

Astazi, însa, as fi vrut sa vin sa va vorbesc, dintr-un suflet apasat de vremurile pe care le traim, dar nu am avut curaj.

Oamenii care v-au înconjurat astazi asteptau si un cuvant despre realitatea zilei, dar toti au tacut si s-au prefacut ca nimic nu îi doare. Aceiasi oameni care saptamanile trecute au semnat si s-au opus permiselor auto si pasaportelor cu cip, astazi au tacut, ca si mine de altfel, nevrand sa va tulbure vizita.

Ce trist este, Înalt Prea Sfintite, ca lumea sa va respecte dar de fapt sa nu va iubeasca. Cand iubesti pe cineva îi spui adevarul, nu îl ascunzi. Lumea fierbe, fierbe si e foarte nelinistita.

Cu siguranta ca lasitatea si lipsa noastra de verticalitate influenteaza în mare masura comportamentul Sfintiei Voastre. Va rog ca, macar o ora, sa iesiti din postura de ierarh si sa deveniti mama. Cum v-ati apara copiii? Puteti sa ma asigurati ca pruncii mei nu vor fi afectati în viitor în nici un fel (spiritual, psihic, fizic, social, etc… ) de aceste cip-uri din pasapoarte, carnete, buletine s.a.m.d.?
Îmi cer iertare daca am gresit cu ceva.

Cu durere,
Ana Lupei
Piatra-Neamt

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=-RJ8q-0nv5c]

DOWNLOAD

– În primul apel al sfinţiei voastre ne sfătuiaţi să facem mici comunităţi creştine, care să includă şcoli, spitale, şi alte forme de organizare socială. Mai concret, cu ce trebuie să înceapă un simplu cetăţean?

P.I. – Eu, când am venit în localitatea aceasta, în satul meu, după 25 de ani de haulire, printre care vreo 16 ani de temniţă, am revenit în satul meu după anii şi locurile din copilăria mea. Acest dor m-a adus aici, în poiana asta. Am tras, cu bunăvoinţa oamenilor, un vagon forestier; mi-i l-a dat primăria comunei şi l-am adus aici în mijlocul poienii. Primul lucru care l-am făcut : am pus un godinaş; era primăvară, luna mai, rece, să-mi facă puţină căldură. Am pus vreo trei icoane pe pereţi. Aveam un dulău frumos, câine ciobănesc care ne apăra, nu se apropia… că pe aici, urşi cerbi, căprioare, plin codrul sălbatic, măi, frumuseţe rară. Când ieşeai dimineaţa să te uiţi în partea aceea aşa, poiana codrului aicea, păşteau căprioarele.

– Ca-n rai.

P.I.- Ca-n rai… mă uitam să nu deranjez cumva. Dar câinele acesta, tot umbla toată natura, au început toate animalele să nu se mai apropie.

– Nici alea cu două picioare.

P.I.- Au început în sfârşit, să vină credincioşii noştri, să facă o colibă… şi au făcut un adăpost unde au pus acolo pirostriile, au pus să se adăpostească acolo mica aprovizionare şi să vină… în cele din urmă şi-au făcut o baracă. Pentru biserică, aşa le-am spus : măi oameni să ne facem un protector aicea, să putem sluji Sfânta Liturghie, să putem face o vecernie, o utrenie, pt ca acesta-i rostul nostru aici. Dar îndată oamenii, într-o săptămână au adus dulapi, au adus scânduri, cherestea din toate părţile. Până la urmă am făcut o toacă cu două ciocănele, şi cu asta dă-i bătăi. Au adus un clopoţel de vreo 10 kg şi s-a înjghebat bisericuţa. Am sfinţit Bisericuţa. A dat Dumnezeu că Înaltul Preasfinţit trece la o sfinţire pe la Fărcaşa undeva şi se abate pe aici. Eram acolo, în baraca aceea într-un colţ şi pomeneam şi noi acolo. Numai mă trezesc în dreapta mea cu Înaltul. „Ce facem părinte aici?” „Păi, pomenim aici oleacă aici, cum putem”. „Dar v-as rusa sa ne daţi binecuvântarea să sfinţim locaşul acesta?” „Părinte, mergeţi înainte. Să fie binecuvântat”. Şi aşa am început lucrarea. S-a desprimăvărat, au venit căldurile de vară, poporul din ce în ce mai mult, tot mai mult, încât atunci când eram în baraca aceea, veneau mai mulţi decât vin acum… după ce s-a făcut drumul acesta, după ce vin maşinile şi .. Parcă veneau mai mulţi, dar era frumos, în sfârşit. Era forma cea mai primitivă a vieţii noastre creştine şi am trăit-o deplin. Apoi s-a făcut o casă mai mare, asta de aici, care trăiesc şi până acum în ea. S-a făcut corpul de case în forma asta de unghi. Apoi s-a făcut, casa mare şi s-a înghebat clopotniţa, s-a înghebat partea asta aripa spre sud şi am ajuns până la punctul acesta care aici se vede, cu picturi interioare, cu picturi exterioare, numai şi numai cu dragostea şi nevoinţa credincioşilor care vin şi până astăzi cu nepoţii, cu fii lor, bătrânii. Veneau 5 km dimineaţa şi seara… făceau 10-12 km, fără nici o oboseală. Acum vin în băţ, sunt bătrâni. Ei se bucură şi văd până azi, biserica pe care am făcut-o cu toată dragostea. Aici am făcut şi un azil pentru bătrâni, aici am făcut şi o şcoală pentru copiii săraci, aicea este aşa în provizorat şi un laborator pentru plante medicinale, pentru noi, pentru credincioşii nevoiaşi şi iată că grădiniţă avem, şcoală avem, dar nu avem creşă. Dar îmi dau seama că s-ar putea face o creşă în toată regula. Şi aşa se organizează, nu la planuri, oficialităţi, aprobari, tehnici.

– Sugeraţi ideea, că preotul are datoria de a organiza astfel de comunităţi de rezistenţă?

P.I.- Da, dar iată că mi se pare că e obligatoriu, ca două trei parohii să aibă şi o creşă sau un cămin de copii, cam aşa ceva. Iată că vrând nevrând ajungem la stadiul acesta, rânduieşte Dumnezeu.

– Deci, efectiv, părinte, de la zero s-o ia oamenii ?

P.I. – De la zero, s-o ia de la zero şi fără prea multe aşteptări, căci popoul acesta este foarte sentimental şi sare îndată. Mă, el e bun şi la rele, dar şi la cele bune sare îndată. Românul nostru merge cam de la o extremă în alta, acum te junghie, acum se pocăieşte; asta e influenţa răsăritului. Cam aşa este viaţa asta a noastră ortodoxă.

– Mai aveţi nădejde în pocăinţa parlamentarilor?

P. I. – Domnule, ei sunt fii noştri : sunt născuţi, crescuţi şi.. educaţi să zicem. Până sub carnetul roşu, au trecut dincoace cu carnetul mai gri şi acum sunt în două lumi şi ei, când cu griul, când cu roşu. Şi de aceea, nici ei nu prea ştiu ce să facă; sunt puşi în situaţie de a face, de altfel, cu intenţie bună, dar vrăjmaşul sigur că trage mereu … că noi avem un vrăjmaş comun. Nu vreau să-l spun acum, dar el se ştie. Vrăjmaşul acesta comun stă la ureche şi-i spune: vezi, e bine până aici, de aici mai încolo nu mai merge : îţi periclitezi situaţia şi o ţine aşa, o fierbe pe loc. Îi aducem noi semnături : o sută de mii, două sute de mii, trei sute de mii, dar el nu, mai trebuie semnături. Hai la milion….sa ducem. Spune că atunci ai voie, cu Constituţii, dar românul spune că are două Constituţii, are una pentru exterior şi una pentru interior.

– Una pentru rai şi una pentru iad.

P.I. – Şi atunci, uite aşa ne-o scăldăm şi noi. Din una-n alta. Încă ne rugăm pentru Înalt, pardon… încă ne rugăm pentru mai marii noştri şi ai satelor, încă ne rugăm pentru binefăcătorii noştri şi uite aşa mergem din an în an şi am ajuns până la 90 de ani. Şi aş dori şi ca ţara aceasta a noastră aceasta să ducă o viaţă bună sănătoasă şi să nu piardă orientarea mântuirii. Şi cum orientarea mântuirii vine prin suferinţă, prin luptă, prin necaz, iar ne-a dat Dumnezeu această ocazie ca să fim ortodocşi, să ne călim, să ne formăm şi să primim cu bucurie învierea Domnului.

– Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Preacuviosi si preacucernici preoti,

Dupa cum sigur ati aflat, cea mai grea ispita cu care este incercata Biserica noastra este un pacat mare, cel mai mare, cu care este ispitit tot crestinul ortodox roman – si nu va scapa nici  un om de pe pamant – anume ispita pacatului impotriva Duhului Sfant din zilele noastre.

Mai explicit, Duhul Sfant ne-a dat un nume la botez, pe care trebuie sa-l pastram cu credinta si fapte bune, iar duhul satanic, acum, neaga aceasta lucrare, vrea sa se suprapuna peste ea si sa ne dea un numar, un numar inscris in calculatorul de la Bruxelles, denumit “FIARA”. Si acest lucru vrea sa-l faca, cu acordul nostru, cu semnatura omului.

Nu este nici cea mai mica urma de indoiala ca in spatele Uniunii Europene este diavolul, dovada sunt legile antihristice impinse pe gat tuturor guvernelor din UE.

Codul de bare  si cipul de pe marfuri e ceva, il dai jos, faci cruce si consumi, te folosesti de acel produs, dar cand este pe identitatea omului, cu semnatura lui, se schimba lucrurile – reiese ca semneaza pentru “FIARA”.

NU mai poate avea numele de la botez ! Va avea un numar in Sistemul UE, premergator Guvernului Mondial, care va trebui sa aiba un conducator unic – visul de mii de ani al evreilor – antihristul.

Asadar, trebuie spus oamenilor despre marele pericol, mare aispita si sa dati exemplu ca sunteti pastori ai lor. Dar, constatam ca indemnati, din pacate, de episcopi si apoi de protopopi, preotii tac.

De ce ?

1. Frica de caterisire si de pierdere a parohiei.

Nu are cum sa fie valabila caterisirea pentru ca preotul lupta sa opreasca pe credinciosi de la un mare pacat, cel mai mare. Iar daca salveaza credinciosii, acestia ii vor sari in ajutor la nevoie.

2. Frica de foame, de lipsa celor trebuincioase vietii. De ce sa te temi, parinte, ca n-o sa mai ai paine ? Dar uiti ca ai putere sa aduci din Cer prin rugaciune chiar Painea Vietii, adica pe Iisus Hristos  ? El iti va da si painea cea de toate zilele.

Dar acum suntem incercati : Credem cu adevarat in Mantuitorul Iisus Hristos, ca e Dumnezeu si ne poate purta de grija ? Sau vom semna actele electronice date de falsul dumnezeu care va avea painea in mana, “FIARA” ?

De aceea, la urma, cand antihrist se va da dumnezeu si va cere omului sa primeasca pecetea, vor veni Sfintii Ilie si Enoh si vor avea puterea sa pedepseasca cu foamete si seceta pe oameni.

Atunci abia, oamenii inselati de antihrist isi vor da seama ca acesta nu e Dumnezeu, ca nici ploaie nu va putea da.

In concluzie, suntem chemati, Biserica intreaga, cler si credinciosi sa marturisim ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu si nu UE, nici Guvernul Mondial, nici conducatorul unic – antihrist.

Doamne, ajuta !

Proorociile Sfantului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei cu privire la aceste zile pe care le traim :

În vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stăpânire, care va cere închinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societăţii, deşi fără a aduce direct vreo atingere credinţei, va fi părtaş al acestei stăpâniri. Atunci se va face despărţirea celor buni de cei răi, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmaşilor lui Hristos de slugile lui antihrist.

Cei ce vor recunoaşte legile societăţii şi se vor supune, chiar cu neplăcere, se vor face părtaşi antihristului prin aceasta şi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.

În timpul stăpânirii antihristului va fi minte satanicească, ce va acţiona politiceşte, fără să se atingă de credinţă în chip brutal.

Iata ca si aceasta proorocie se implineste in zilele noastre. Dupa ce am vazut o minte ingereasca, cea a parintelui Justin, care explica de ce acceptarea actelor electronice este pacat impotriva Duhului Sfant, cu spaima si scarba, apare si mintea sataniceasca,  cea a PS Calinic – iertare- , care argumenteaza pecetluirea cu pasaje din pateric !!! Mai precis, faptele din viata Sf. Pahomie cel Mare, care a primit de la inger randuiala monahismului : „Fraţii, el (îngerul) a poruncit să fie împărţiţi în 24 de cete (sau trepte) după numărul celor 24 de litere greceşti, aşa fel ca fiecare ceată sau treaptă să se însemne cu câte o literă, începând de la alfa şi vita până la omega, pentru că dacă stareţul (ava) ar voi să întrebe sau să ştie ceva despre vreun frate dintr-un număr atât de mare, atunci ar putea întreba pe ajutorul său: în ce stare se află ceata A sau ceata B, sau: du binecuvântarea cetei Ro. Apoi însuşi numele fiecărei litere să arate şi ceata, ce se însemnează prin ea. Astfel monahilor, care sunt mai blânzi şi smeriţi, zice îngerul să le dai numele iotei (i), iar pe cei nesupuşi şi cu nărav rău să-i însemnezi cu litera xi, aşa încât, chiar prin semnul literei să se arate felul firii, al năravurilor şi al vieţii fiecărei cete. Semnele acestea vor fi înţelese numai de cei duhovniceşti”.

Greseala fundamentala a PS Calinic este ca il confunda pe acel inger bun cu un fost inger – Lucifer. Dupa cum am spus mai sus, dracul cauta sa copie si uitati cum se foloseste chiar de cei alesi. Oare Guvernul Romaniei este ingerul cel bun, care i s-a aratat Sfantului Pahomie ? Oare UE, plina de homosexuali si de masoni este ingerul cel bun ? Oare David Rockefeller si grupul Bildeberg sunt ingerii cei buni ? CATA INSELARE !!! Reamintim ce spune Sfantul Paisie Aghioratul : ”Lucrarea diavolului la nivel mondial se face pe urmatoarea filiera : sionistii primesc mesaje de la satana, direct; papa face planurile, iar islamul executa.” David Rockefeller a divulgat unui prieten, Aaron Russo, planul de cipuire al omenirii,cel care a semnat HG 1566/2008 a fost Calin Popescu Tariceanu, ex-priministrul, catolic, iar cei care duc la indeplinire campania de teoririzare a oamenilor sunt teoristii, majoritatea de religie islamica, desi multora dintre ei le este exploatata ura fata de crestini si fata de evrei. Iata cum Sfantul Paisie a cuprins in putine cuvinte tot ce se intampla acum. Nu intamplator, Vaticanul nu a luat nici o atitudine impotriva cipurilor, explicandu-se partasia papei cu filiera satanica : sionism-papa-islam.

Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplină libertate, deşi, în cele din urmă, stăpânirea antihristului va combate toate sectele şi religiile.

Cat de evident s-a realizat prima parte a acestei proorocii ! Pasul urmator se intrezareste in aceste zile, cand chiar din interiorulu Bisericii noastre ies voci care sanctioneaza pe marturisitorii Adevarului.

Mai jos, proorocia ne dezvaluie ce ne asteapta :

Va acţiona din punct de vedere moral şi va căuta să convingă şi să se vatăme de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovăduire şi la săvârşirea “legală” a slujbelor bisericeşti îl vor avea numai cei ce respectă legile statului şi nu încalcă “disciplina”. Lăcaşurile de închinăciune vor fi sub strictă supraveghere şi în ele va dicta aceeaşi ocârmuire, ea fiind capul în locul lui Hristos şi nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar creştinii orbiţi nu vor observa nimic, deşi acest lucru l-ar putea înţelege şi un prunc mic.

Stăpânirea antihristului îi va lua aşadar pe toţi sub un control riguros, ca să ştie cine se supune şi cine nu; după cum scrie şi părintele Lavrentie de la Cernigov: “atunci te vor mâna cu de-a sila la biserică”. Totuşi unii nu vor fi prigoniţi de la început, pentru a păstra aparenţele în legătură cu libertatea conştiinţei. Abia spre sfârşit, când toţi se vor găsi anihilaţi în staulul Babilonului şi mânia lui Dumnezeu va fi aproape, stăpânirea va da ordin să fie nimiciţi ca nişte criminali înrăiţi, cei ce se răzvrătesc “împotriva umanităţii”, iar în acele vremuri decăzute, întreg poporul va primi cu entuziasm măsurile luate de stat.

din Tâlcuire la Apocalipsă de episcopul Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei, Sfânt Ierarh Nou Mucenic asasinat de bolşevici în 1918.

Ca o consecinta a mintii satanicesti a unora, Biserica Ortodoxa Romana este membra a CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor), o adunatura pestrita de eretici, ce pregatesc terenul antihristului. CITITI : Patriarhia lui Daniel în cîrdăşie cu Veliar

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=NO56CILFPVs]

DOWNLOAD

– Părinte, prigoana împotriva creştinilor se pare că a început. Sunt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni, au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei, pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?

P.I.- Mă bucur pentru că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi, îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sânurile Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfârşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi mai supăraţi când am vedea că toată lumea aceasta  fără excepţii, se pregăteşte de prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători, că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi. După cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai adevărului, au lăsat să meargă oile înainte. În principiul de război, când se făceau luptele acestea de câmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe până la ultimul ostaş. Găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cât priveşte lupta aceasta a creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întâi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm, şi să murim pentru el cu Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.

Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?

P.I. – Asta este lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic dragii mei şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră, ferească Dumnezeu, ca ce spun astăzi, să spun mâine invers. Aşa de altfel se pot întâmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mâine, cu iscusinţa lor nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decât ai vorbit ieri. Se introduce un haos, individul nu mai ştie ce să creadă… pericolul al doilea să nu fie mai rău decât cel de la început.

– Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să putem rezista mâine.

P.I. – Bineînţeles, însă există şi ispita asta diavolească, războiul acesta nevăzut şi al mândriei şi al nesocotinţei noastre care să întoarcă pe dos tot ce am scris sau am spus în tot trecutul. Rămâne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948, spunea el, a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de au îngrozit pe toată lumea aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj şi oraşele mari, şi el a încheiat aşa: „Dacă voi spune altceva decât am spus până acum, nu mai sunt eu acela”.

– M.F.- Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?

P.I. – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la judecată, împreună vor merge acolo, cât au fost în sfârşit, aici pe pământ, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decât bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările bune sau grele pe care le-a avut creştinul, şi cât a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decât cea curată, a judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea judecăţii lui Hristos.

PRIMA PARTE in interviul luat pe data de 18 martie 2009

[polldaddy poll=1466500]

[vodpod id=ExternalVideo.797693&w=425&h=350&fv=clip_id%3D3744499%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1248849%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

“Acuma vine si-ti spune dracusorul : «Ia sa-ti pun pe carnetul asta, care-l faci tu, de conducere… sa-ti pun un cipusor acolo. » Asa… Si tocmai de aceea, unde e nevoie, unde e mai strigator, mai stringente lucrurile vine si ti-l pune acolo. Mai poti tu lua carnetul acela ? NU-L MAI POTI ! PENTRU CA TE-AI LEPADAT DE HRISTOS. Asta inseamna cipusorul asta ! CADEREA IN PACATUL IMPOTRIVA DUHULUI SFANT ! “

Avand aceste marturii ale marilor nostri duhovnici : parintele Arsenie Papacioc, Justin Parvu, Adrian Fageteanu fata in fata cu comunicatul batjocoritor al patriarhiei cu privire la actele cu cip, va rugam sa va exprimati alegerea :

[polldaddy poll=1466500]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=l7SZWLfHjQU]

“RASPUNSUL ASTA ESTE : Ca sunt ARSENIE ! NU PRIMESC ASA CEVA !”

Cum vedeti pozitia mitropoliei Clujului fata de pozitia sinodului ? Stiti bine ca Inaltul Anania nu a participat.

Parintele Arsenie : A facut ce trebuie. A facut un sinod mitropolitatn si s-a precizat. Pentru ca practic nu avea incredere 100% in hotararea (de) dincoace (n.n. a sinodului BOR). Dar atat cat a facut si patriarhul, eu sunt multumit. Ca se intrezareste impotrivă. Ceea ce este cel mai bun. (n.n. Patriarul) cu dibacie s-a strecurat… nu-i intereseaza… sunt multe lucruri. VA INDEMN SA NU PRIMITI ASA CEVA. Pentru ca asta e un inceput si ii incurajam sa ne bage pe gat, nu numai in piele… S-a descoperit ca-i si cancerigen. M-a informat Anania (IPS) la telefon (…) A venit aseara la mine, un consiliu de la patriarhie. M-am “ocupat” de el binenteles. Dar nu ma tem. Stiu ca le sunt adversar. Cu o moarte toti suntem datori ! Dar una-i ortodox sa mori sau ecumenist vandut !“

interviu realizat in data de 14 martie 2009

[polldaddy poll=1466500]

Fratilor ortodocsi ! Dati slava lui Dumnezeu ! Prigoana impotriva noastra a inceput, asa cu a si proorocit parintele Proclu cu doua saptamani in urma ! “Va incepe prigoana in Biserica. Ai «nostri» ii vor prigoni pe ai nostri. De fapt ai lor ii vor prigoni pe ai nostri”. E timpul sa strangem randurile si sa fim uniti. Cutitul incepe sa se apropie de os. Suntem alaturi in rugaciune fata de fratii nostri din Franta si ii asiguram ca parintele Iustin se va ruga pentru ei. Iata ce i-au trimis prin mail fratelui Danion Vasile, acesti marturisitori din Franta.

În februarie 2009, sora mea, Ioana, la sfârşitul Sfintei Liturghii, i-a cerut Părintelui Târziu, superiorul Bisericii libere de la Paris, ce se află (încă) sub omoforul arhiepiscopului Natanaël din SUA, să-i informeze pe credincioşi de pericolul documentelor biometrice. Preotul s-a înfuriat peste măsură, a ţipat în sfânta biserică şi a refuzat să ia poziţie. Sora mea l-a atenţionat că e păstor de suflete şi că va da socoteală de oiţele pierdute. Preotul i-a replicat că : „Femeia nu are voie să vorbească în biserică!” şi a adăugat că el poate să doarmă linistit.
Duminică, 8 martie, în Duminica Ortodoxiei, am distribuit cu sora mea, în faţa bisericii, peste 400 de fluturaşi dubli conţinând cele două apeluri ale Sfinţiei Sale Justin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă, şi această operaţie nu a suscitat nicio reacţie negativă din partea superiorului bisericii. Este adevărat că era prezent IPS Iosif, care a prezidat şedinţa comitetului de „dialog”, al cărei scop este trecerea fără zgomot a bisericii libere de la Paris în sânul primitor al Patriarhiei. Domnii consilieri se pare că au avut marele curaj să emită câteva condiţii, printre care recunoaşterea victimelor comunismului, dar niciunul nu a îndrăznit să ceară IPSfinţitului, ca o condiţie preliminară, informarea poporului şi luarea unei poziţii clare împotriva documentelor biometrice, aşa cum s-au pronunţat alţi ierarhi din Sfântul Sinod în ţară.
Ieri, 15 martie, distribuiam, în faţa bisericii, cu sora mea şi o altă persoană, paşnic, ca şi duminica precedentă, materiale descărcate de pe Apologeticum, mai precis manifestele Părinţilor Pârvu şi Baştovoi precum şi „Instigarea” la rugăciune pentru parlamentarii chemaţi să voteze a doua zi în Senat. De asemenea, strângeam semnăturile celor care refuză documentele biometrice. La un moment dat, ne trezim cu Părintele Constantin Târziu, care a părăsit Sfânta Liturghie pentru a ne porunci să ne îndepărtăm, altfel cheamă poliţia! Peste două minute (comisariatul este f. aproape), debarcă patru poliţişti care ne cer să ne îndepărtăm câţiva metri, dar nu ne interzic continuarea distribuirii. Le-am explicat, calm, că, de-a lungul anilor, toată lumea a avut dreptul să împrăştie materiale în faţa bisericii fără nicio problemă. Ne-am deplasat câţiva metri şi ne-am continuat operaţia chiar dacă un consilier parohial şi un alt individ au încercat să ne oprească.
La sfârşitul slujbei, Preotul Târziu a ieşit să vad o expozitie BRÂNCUŞI improvizată în faţa bisericii şi, foarte enervat, m-a ameninţat brutal: „O să-ţi dau o lovitură!…” şi, aplecându-se asupra unei cruci de pe masă, mi-a spus cu răutate : „-Eşti (ca) un drac, o să-ţi zdrobesc capul!…” Uluit, am repetat tare aceste ameninţări ca să le audă lumea, dar superiorul bisericii nu a negat (admitea deci implicit că le-a proferat) şi cred că o cameră video a înregistrat scena. Era prezentă multă lume. I-am spus hotărât preotului: „N-o să poţi stopa acţiunea noastră. Tatăl meu a fost omorât de comunişti! Oamenii trebuie şi vor afla adevărul în privinţa documentelor biometrice”. (Tatăl meu fost găsit complet ars în pat în decembrie 1983. În afară de pat, nu s-a găsit alt obiect ars. S-au găsit doar câteva din oasele tatălui meu şi o parte din ţeasta capului. Nu-i mai puţin adevărat că participasem la foarte multe acţiuni anticomuniste de la sosirea mea în Franţa, în decembrie 1981. Sora mea cea mare a fost internată cu forţa la spitalul nr. 9 din care a ieşit handicapată pe viaţă! Pe mine erau să mă omoare în bătaie când am încercat să trec frontiera! Eram trei la frontieră: ne-au bătut, legaţi fiind, până au obosit. Cu patul puştii, cu pumnii în cap, cu bocancii peste tot corpul. Era să-mi pierd un ochi. Plini de sânge, ne-au plimbat pe străzile Timişoarei ca să-i sperie pe oameni).
Preotul a chemat din nou poliţia, o altă echipă a sosit imediat şi ne-au cerut să încetăm distribuţia, altfel ne îmbarcă la comisariat. Le-am explicat că nu am făcut nimic rău şi că am intenţia să depun plângere la poliţie împotriva preotului pentru ameninţări. Neavând posibilitatea să cer pe cale ierarhică măsuri contra preotului care m-a ameninţat în mod nedemn de o faţă bisericească şi care a insultat-o şi pe sora mea cu fraza: „Ce creier ai!”, m-am decis să merg la comisariat unde s-a luat notă de intenţia mea de a depune plângere împotriva nevrednicului.
Am aflat că preafericitul Daniel va veni în curând la Paris şi va fi plimbat cu caleaşca de la biserică până la Notre Dame sau Sainte Chapelle. Patriarhul român ar plănui să (re)sfinţească biserică liberă a Românilor din Franţa, biserică sfinţită şi preasfinţită prin lacrimile şi suspinele amare ale nenumăraţilor exilaţi şi luptători anticomunişti români – dintre care mulţi au murit cu speranţa că România va fi, într-o zi, cu voia lui Dumnezeu, din nou liberă. Cu adevărat liberă. Nu sub talpa unui cip. Jandarm absurd şi dictator apocaliptic la poarta libertăţii umane şi-a veşniciei dumnezeieşti.

[polldaddy poll=1466500]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=r8hSQvls1uk]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HQGrvJxkBto]

Buna ziua către tot poporul român şi către guvernanţii oficiali pe care dvs i-aţi ales. Vă salut din partea oamenilor iubitori de libertate din toata lumea. Astazi Naţiunea voastră stă în faţa unei hotărâri cruciale cu privire la o tehnologie periculoasă care se numeşte RFID.

Numele meu este Doctor Katherine Albrecht şi am dedicat ultimii şase ani din viaţa mea profesională şi din carierea mea academică studierii RFID şi identificării riscurilor care ameninţă intimitatea, libertăţile civile şi în ultimă instanţă libertatea în sine. RFID este o tehnologie de identificare, care are scopul să localizeze exact şi să găsească produse în fabrici şi depozite. Nu s-a intentionat ca această tehnologie să fie folosită pentru oameni din cauza ameninţării că ar putea fi folosită abuziv şi că guvernatorii oficiali, comercianţii, criminalii şi alţii, s-ar putea s-o folosească să monitorizeze oamenii. Când eu şi patruzeci dintre cele mai mari organizatii care luptă pentru păstrarea intimităţii şi libertăţii civile din întreaga lume, inclusiv Intimitatea International, A.C.L.U., E.P.E.C şi E.F.F., am reanalizat technologia RFID, şi am studiat-o mai profund, noi am tras concluzia unanimă că nu este potrivit să se folosească această tehnologie în nici un document de identitate, permis de conducere, paşaport sau un alt document de provenienţă guvermentală.

Când eu şi co-autorul la cartea mea „Spychip”, Liz McAntir, am revăzut peste 30.000 de documente în timpul cercetării pentru această carte, incluzând scheme, whitepapers, documente confidenţiale şi altele şi am pus împreună acele informaţii, ceea ce a rezultat a fost o imagine îngrozitoare pentru viitor. Oficialii guvernmentali, comercianţii, prevad o lume în care noi toţi purtăm carnete de conducere RFID care pot fi citite prin portofelele noastre, prin genţile noastre, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire care ar putea recepta semnalele, poziţionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, ca să monitorizeze în secret tot ceea ce facem şi unde mergem. IBM a dezvoltat ceva care se numeşte dispozitiv personal de urmărire şi a făcut un patent ca sa facă exact acest lucru. Ei prevăd poziţionarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, chiar lifturi şi toalete. Este clar că dacă această tehnologia merge înainte, capacitatea ei să urmărească oamenii va fi abuzată de către comercianţi, criminali, obsedaţi şi bineînţeles de către oficialii guvernamentali. Ultimul lucru este probabil cel mai înfricosator iar voi, cei din România, care după cum toată lumea ştie v-aţi luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi atât de recent aţi răsturnat un tiran în propria voastră ţară, vă rog să nu permiteţi crearea tiraniei prin RFID.

Chem pe toţi oficialii români, politicieni, să respingă tehnologia RFID, utilizarea ei în documentele de identitate, în carnetele de conducere şi chem poporul român să respingă orice politician care sprijina RFID. Aş vrea să multumesc colegilor noştri din România care au depus un efort aşa de mare ca să aducă acest subiect în atenţia opiniei publice, care au susţinut demonstraţii, care au contactat mass-media, care au redactat scrisori oficiale către Preşedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române. Voi sunteţi o parte dintr-un val în creştere în favoarea libertăţii, care se opune aplicării tehnologiei RFID în intreaga lume şi vă salutăm. Hotărârea pe care Naţiunea voastră o va face astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veţi decide acum. Vă rog să faceţi ceea ce este corect şi să respingeţi tehnologia RFID.

Vă mulţumesc.

(Varianta video necomprimată o puteţi descărca de aici. )

sursa : blogul lui Rafael Udriste, via Razboi intru Cuvant

Alte doua materiale video cu Dr. Albrecht

• Cipurile RFID şi monitorizarea totală
• La un pas de Semnul Fiarei

Domnilor senatori,

cu multă părere de rău pentru că din pricina neputinţelor trupeşti nu mă găsesc în mijlocul onoratului Senat al României, îmi exprim de aici, din chilia mea din Mănăstirea Petru Vodă, către domniile voastre frământările şi controversele care preocupă societatea noastră creştin-ortodoxă şi la care am contribuit în mare parte.

Domnilor senatori,

rugându-vă să mă iertaţi, găsesc de cuviinţă să vă adresez sentimentele mele de ortodox român şi mărturisitor: ne găsim în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite. Nu e vorba de o problemă financiară, economică sau teritorială, ci este vorba despre ducerea unei naţiuni spre pierzanie, este vorba despre un act care are urmări asupra copiilor şi nepoţilor noştri. Poporul nostru a fost un popor cinstit, care nu a vătămat şi nici nu a atacat alt popor în istorie. Să facă cine ce crede în ţara lui. Însă pentru noi, pe lîngă Constituţia oficială, avem o Constituţie care se bazează pe conştiinţa Ortodoxiei, o Constituţie mai presus de om.

Noi nu avem nevoie de sisteme de control – de acte de identitate electronice, de cărţi de identitate, de carnete de conducere electronice, ş.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul şi Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Cine vrea poate să-şi construiască viaţa cum doreşte: să-şi pună fluturi în vârful nasului, bicicletă la ureche sau să strige pe străzile Bucureştiului: “Vrem incest! Vrem uciderea pruncilor! Vrem homosexualitate! Vrem să avem cipuri!”. Noi credem că fiecare poate să-şi păstreze conştiinţa fără să atace caracterul neamului românesc.

Domnilor senatori,

dumneavostră reprezentaţi ţara şi neamul – trecutul, prezentul şi viitorul. Domniile voastre trebuie să vă orientaţi spre cei care au stat înainte pe locurile pe care staţi acum: spre Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre Matei Basarab, spre Vasile Lupu, spre Mihai Viteazul, spre Vlad Ţepeş.

Domnilor senatori,

dacă nu se ia o hotărâre conform vederilor şi aspiraţiilor noastre româneşti şi ortodoxe, vom avea de suferit nu numai aici şi acum, ci şi dincolo în veşnicie. Domniile voastre reprezentaţi Ortodoxia şi neamul nostru; ca urmare, ştim că nu vă este uşor a delibera propuneri şi decizii care să vatăme viitorul copiilor noştri.

Noi ne rugăm cu toţii în mănăstiri pentru sănătatea, liniştea şi bunăstarea familiilor voastre. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă lumineze inimile şi minţile în acest moment crucial. Noi ne rugăm ca tot darul desăvîrşit, de sus, să fie de la Părintele Luminii.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă lumineze în Hristos Domnul nostru.

Amin!

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu,
stareţul Mănăstirii Petru Vodă
15 martie 2009

Sursa: Blog Rafael Udriste

[vodpod id=ExternalVideo.796260&w=425&h=350&fv=clip_id%3D3660741%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1436537%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

parintele Cristian Nancu

predica la Duminica a 2-a din Post (A Sf. Grigorie Palama),
manastirea Petru Voda 15 martie 2009