Frati intru Hristos,

Va scriu din Canada. Mi-am luat un liber chiar de ziua mea de nastere sa mai rezolv din treburi. Una din ele era sa trec pe la banca sa-mi schimb cardul de debit pentru ca se crapase.
La banca prezint cardul si primesc un altul temporar pana ce il voi primi pe cel permanent prin posta. Mi s-a spus ca este vorba despre noul model cu securitate ridicata, mai exact cu cip.
Le-am raspuns ca in acest caz avem o problema pentru ca nu suntem de acord cu aceasta tehnologie, insa raspunsul a venit ca modelul de card vechi s-a retras.
Am plecat cu gandul sa sun la banca pentru mai multe detalii.

Le explic de acasa problema mea si cer alte detalii despre card si cip.
In acel moment operatorul pune conversatia “on-hold” iar cand revine, dupa zgomote, imi dau seama ca altcineva ne asculta convorbirea.
Intreb ce fel de cipuri sunt in interiorul cardului si mi se spune ca sunt din cele obisnuite.
Cardul se introduce in cititor si atata timp cat sta acolo se face plata. Odata scos din cititor nu mai poate fi accesat. In acesta consta securitatea crescuta, spun ei.
Intreb din nou: ce fel de cip este inauntru, este un cip de proximitate? (Un cip RFID poate fi citit prin proximitate)
Ei spun ca nu este un card de tip “Pay pass” si nu poate fi citit de la distanta.

Dupa acest telefon trag urmatoarele concluzii:
1. La banca nu este nimeni pregatit sa explice ce fel de cipuri sunt inauntru (ei se pricep doar la bani si produse financiare).
2. Cardurile cu RFID nu pot fi citite daca banca nu are cititoare de proximitate. Aceasta nu inseamna ca acele carduri nu au un cip RFID in interior.
3. Trebuie sa sun la alte banci pentru a confirma daca toate ofera acel card cu cip in mod obligatoriu.

Sun la alta banca, explic iar despre ce este vorba si doamna ramane mirata cand aude ca este un atac la libertatea mea pentru ca acestea pot fi citite de la 10 metri.
Ma asigura ca nu au astfel de carduri si hotaram sa mergem sa ne deschidem un cont. Acolo agentul curtenitor ne aduce noile carduri cu cipuri stralucitoare.
Aflam astfel ca vechile carduri nu se mai elibereaza din luna martie. Le refuzam si ne intoarcem acasa.

Sun la alta banca si sunt asigurat, ca si la precedenta, ca nu elibereaza carduri cu cip.
Fixez o intalnire, mergem si mare este mila Domnului: persoana care ne-a primit avea pe birou o icoana cu Sfantul Spiridon!
Ne prezentam cu totii de partea ortodoxiei. Aceasta banca ne-a oferit carduri fara cipuri.

Cu siguranta ceea ce ni s-a intamplat nu este o coincidenta, Dumnezeu ne poarta de grija oriunde si oricand!

Duminică – 21 iunie, când Biserica Ortodoxă Română şi-a cinstit sfinţii odrăsliţi pe plaiurile ţării noastre, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanţilor, a resfinţit biserica Parohiei Turia, Protoieria Slatina I Sud.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor despre criteriile de canonizare a sfinţilor, arătând că în decursul anilor Biserica Ortodoxă Română a canonizat un număr de important de sfinţi români, dintre care şase sunt originari din Judeţul Olt. Este vorba despre Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă Brâncoveanu (Ocrotitorul Eparhiei) împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu. Totodată a făcut cunoscut faptul că la recenta şedinţă a Sfântului Sinod a fost canonizat un nou sfânt român – Ioanichie cel Nou de la Muscel (Jud. Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.

„Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu Noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor […] Am mai rămaşi datori, noi oamenii Bisericii, să recunoaştem ca sfinţi şi pe cei ce au murit în temniţele comunismului, care au fost prigoniţi, închişi, bătuţi, ţinuţi în frig şi foame, pentru că erau preoţi sau credincioşi care n-au înţeles să se lepede de credinţă şi să adopte ideologia comunistă atee. Am rămas datori şi va mai dura până când îi vom trece şi pe aceştia în rândul sfinţilor. De ce? Pentru că le trăiesc călăii. Trăiesc cei care i-au maltratat, i-au pârât, i-au închis sau i-au bătut în temniţe, şi Biserica nu poate să zidească sfinţenie pe cadavrul acestor rău-voitori sau rău-făcători. Canonizându-i pe martiri, ar trebui să-i arate cu degetul pe călăii lor, dintre care unii trăiesc încă. Biserica însă nu înţelege să arate vreodată cu degetul pe cel care a greşit, ci să-l povăţuiască la pocăinţă şi să-l aştepte la mărturisire şi la îndreptare. Dar va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoţi şi credincioşi care au fost închişi şi bătuţi pentru credinţa lor creştinească în închisorile comuniste”.

La final au fost acordate Distincţia de vrednicie D-lui Maistru Constantin Popescu şi D-nei Ec. Floarea Georgescu, iar rangul de Sachelar părintelui paroh Ionel Căpăţână.

Sursa: Episcopia Slatinei si Romanatilor

Nu este şi o vină a ucenicilor? Mă refer la neîncrederea în cuvântul duhovnicilor, şi mai ales a marilor duhovnici.

Iertaţi-mă, lucrurile stau în felul următor, şi mă refer aici şi la Părintele Justin. Mi se pare penibil, mi se pare o batjocură să se spună despre părintele Justin că e înşelat, că e minţit, că este condus de alţii. Păi, ori el este părintele cu P mare ori e o mascotă pe care eu o joc cum vreau? Nu se poate… Ori e, ori nu e! Şi eu zic că este, pentru că harul lucrează. Eu nu am cum, chiar dacă aş vrea, chiar dacă aş încerca să-l persuadez, părintele ştie foarte frumos pentru că are harul acesta al Duhului Sfânt. Şi facem la fel cum a fost şi cu Sfântul Ioan. Aceeaşi întrebare o pun şi eu acum: Botezul lui Ioan de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu? Cuvântul Părintelui Justin de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu? Dacă a fost de la oameni, toţi vor zice că nu se poate. Iar dacă zic că e de la Dumnezeu iar eu nu ascult de el, ce fac? Zic: nu ştiu; poate e înşelat. Dar asta este o minciună! Eu ştiu sigur că părintele nu e înşelat. Ştiu sigur că părintele e părintele cu P mare şi ştiu sigur că păcatele sunt ale mele mândriei mele, ale orgoliului meu, ale părerii mele. Căci părerea este cea mai sigură cale de a-mi distruge viaţa. Părerea… Nu avem nevoie decât de certitudini, nu de păreri. Sfinţii Părinţi spun că noi mărturisim ceea ce spun ceilalţi. Nu spun nimic de la mine. Şi atunci, cum pot spune eu, vezi Doamne, a zis cutare? Nu a zis cutare. A zis Biserica! A zis Duhul! Altfel nu zic! Oamenii aceştia nu vorbesc de la ei, că nu-şi permit. Eu vorbesc de la mine, din prostia mea dar el măcar nu poate. Ba mai mult şi eu, ca duhovnic, în puterea tainei, ar trebui să fiu înfricoşat şi să zic ce spune Duhul. Condiţia este să mă lepăd eu pe mine în puterea Duhului. Pentru că Dumneazeu îmi dă puterea aceasta. Dumnezeu m-a sfinţit în puterea tainei prin actul hirotoniei şi mi-a poruncit să-mi sfinţesc viaţa întru împlinirea iubirii Lui în mine. „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi”(In. 13:34). Dar puterea sfinţitoare în mine mi-a dat-o ca să pot să fac aceste sfinte taine. Şi fără această putere sfinţitoare a lui Dumnezeu, eu ce aş fi? Ştiu atâtea istorioare frumoase din Pateric în care atât de frumos lucrează harul peste preot. Dar asta nu înseamnă că eu sunt infailibil pentru că lucrează harul, că şi eu pot să fac voia mea, şi eu pot să lepăd harul, şi eu pot să fiu batjocoritor de har, şi eu pot să ajung un om care blasfemiază cuvântul lui Dumnezeu. Şi vai de mine!

interviu cu parintele Ioan Sismanian, varianta completa in revista Atitudini, nr. 6

UPDATE > SE DORESTE O CENTRALIZARE A SEMNATURILOR STRANSE PANA ACUM, DAR CAMPANIA DE STRANGERE A SEMNATURILOR CONTINUA PANA LA ALEGERILE DIN TOAMNA

Semnăturile pentru Referendumul naţional se strâng pînă la data de 10 Iulie 2009.
Între 10 şi 15 Iulie îi aşteptăm pe cei care le-au strâns să le aducă la Mănăstirea Petru Vodă pentru a le centraliza.
După această operaţiune se vor începe demersurile pentru organizarea Referendumului.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=KKc74MHyBvc]

extras din conferinta DICTATURA si MARTIRAJ, de la Arad

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Kr79i9lOfmo]

“Ori traim si murim pentru Hristos ori nu ne putem mantui”

Asa cum ne asteptam, IPS Teofan a luat atitudine fata de scandalosul eveniment din 28 noiembrie 2008, cand intr-o biserica ortodoxa din Iasi a avut loc un ritual masonic a cavalerilor de la Malta, oficiat de preoti ortodocsi. Mai jos, va prezentam comunicatul MMB :

Cu privire la imaginile difuzate pe internet în care este prezentată o ceremonie a Ordinului Cavalerilor de Malta, desfăşurată în Biserica Barnovschi din Iaşi, facem următoarele precizări:
1. Acest moment s-a desfăşurat pe data de 28 septembrie 2008, fără ştirea şi fără aprobarea Centrului Eparhial Iaşi.
2. Biserica Ortodoxă are rânduielile sale de ordin liturgic, dar o astfel de ceremonie nu este prevăzută în cultul nostru. De aceea, astfel de ritualuri nu pot primi binecuvântare din partea Bisericii.
3. În momentul de faţă se cercetează implicarea preotului paroh de la Biserica Barnovschi în cele întâmplate.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

Biserica Ortodoxa va dainui atata timp cat vor mai fi ierarhi marturisitori in fruntea ei, care sa condamne faradelegile dusmanilor lui Hristos. Nadajduim la mai multe acte de acest gen si asiguram de tot sprijinul pe cei ce nu au frica decat de Arhiereul Suprem, Mantuitorul nostru.

Directive dictatoriale discutate la TV Trinitas (Televiziunea Patriarhiei Romane)[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jZVhBDGNLkM]

Ceremonie a cavalerilor de la Malta, in biserica Barnoschi din Iasi[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zizkqtUMhIs]

Oare Trinitas TV nu ar fi trebuit sa discute aceste erezii ce se intampla in bisericile ortodoxe? Ei discuta despre cenzura si dictatura asupra site-urilor ce inca mai spun adevarul?

Se pare ca aceasta ceremonie a cavalerilor de la Malta a avut loc in septembrie, 2008, cand mitropolitul Teofan fusese deja inscaunat la Iasi. Sursele noastre ne-au precizat ca IPS Teofan a luat act de acest eveniment si ca urmeaza sa faca public un comunicat. Nadajduim in purtarea de grija a IPS Teofan pentru buna oranduire din bisericile noastre si credem ca este de asteptat o penalizare a acestor faradelegi, ca sa avem certitudinea ca arhiereii inca mai vegheaza asupra bisericilor ce le pastoresc. Acea biserica a fost spurcata si trebuie resfintita, iar preotii caterisiti. Oare ce molitfelnic au folosit acei preoti pentru binecuvantarea sabiei cavaleresti? Cum de le-a permis acelora, care nu sunt fii ai Bisericii, ci parte a masoneriei, sa pangareasca sfantul locas ortodox? Oare cata nerusinare trebuie sa aiba acesti falsi slujitori ai Bisericii ca sa declare necanonice siteurile  ce vadesc pe fata faradelegile lor, pe cand ei incalca cu nerusinare pana si canoanele de baza ale Bisericiii ortodoxe, pentru care sfintii si-au varsat sangele?

In final se pun intrebarile: Mai sunt canonice aceste biserici? Mai sunt canonici acesti preoti? Mai sunt valabile liturghiile savarsite in astfel de locasuri pangarite? Mai sunt canonici acesti ierarhi care ingaduie astfel de faradelegi in bisericile ce le pastoresc? Oare nu e limpede ca uraciunea pustiirii a ajuns la locul ce nu i se cuvine?

Cititi si: Parerea parintelui Savatie despre aceasta emisiune

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.

Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.

A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.

Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi – mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.

Era foarte blândă şi foarte milostivă. Se vedea în ea blândeţea Părintelui Sofian. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.

Odată, cineva a bătut-o tare pe cuvioasa Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.

Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu”. „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată” – i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-I dau totul lui Dumnezeu”.

Stătea multe ore noaptea să-şi facă pravila. Niciodată nu s-a culcat fără să-şi facă pravila. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Că ne-ai acrit cu popii tăi. Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare… De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire”?

Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.

Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:

Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac”?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.

Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Hristos.

Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a strigat la ea: „Popii, popii şi biserica…”. Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit, aşa se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog…”. Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul”.

Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Hristoase…”.

Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieţuirii ortodoxe, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic”. Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească”. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 – 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane binecredincioase.

Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a rânduit Dumnezeu în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital…

La cinstitul său mormânt au început să se facă minuni.

Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit tămăduire în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vieţuirea şi pătimirea mucenicească a surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă duhovnicească pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005).

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Muceniţe Daniela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, întăreşte-ne şi pe noi pe calea Ortodoxiei şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Mormantul sfintei Daniela se gaseste in cimitirul Andronache, cartierul Colentina din Bucuresti.

un articol de Ioan Vladuca, extras din revista Atitudini, nr. 6 (pentru comenzi vizitati site-ul atitudini.com)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YRxw1es-OHw]

de Ieromonah Augustin

Un părinte din Cluj, care avea probleme foarte mari în parohie cu privire la o bucată de teren ce aparţinea bisericii, a dat în judecată pe cei care au luat acest teren. Ş mulţi ani de zile s-a tot judecat şi nu şi-a rezolvat această problemă. Dar, venind la Aiud, i-am dăruit un femur din osuarul de la Aiud. L-a primit cu lacrimi în ochi şi s-a bucurat foarte mult şi când l-a dus la biserică a ţinut mult ca să-i spună Sfântul care-i este numele. I-a pus pe toţi cei din parohie să se roage, au făcut slujbe speciale pentru acest Sfânt şi Sfântul le-a spus că-l cheamă Gheorghe. Asta a fost o bucurie foarte mare pentru el, pentru că şi pe el îl cheamă tot Gheorghe. Şi, după ce i s-a descoperit şi numele, nu a mai durat mult şi după câteva zile i s-a rezolvat şi problema aceasta juridică legată de acel pământ.

Nişte fii duhovniceşti de-ai acestui părinte, respectiv soţia, nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia câte trei picături după anaforă şi după aghiasmă. Au şi făcut, şi aceasta a rămas însărcinată. Tot acestei femei i-a crescut la un moment dat la piept un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.

O altă fată din Cluj a venit cu un grup din oraş şi s-a închinat la Sfinţi, s-a închinat la icoana Maicii Domnului şi i-a cerut voie maicii care era la osuar dacă poate să se dea cu puţin untdelemn la cap. A făcut acest lucru şi a revenit după o perioadă spunând că după 4 zile, când s-a pieptănat nu mai avea nicio problemă la cap. Şi i-a arătat maicii căreia i-a cerut să-i dea voie să ia untdelemn locul unde era chistul la cap; era destul de mare. Se vedea în acel loc acum ca un punct alb şi ca o arsură.
Tot aşa nişte maici cu dureri foarte mari de cap s-au dat cu acest untdelemn din candela Sfinţilor şi li s-au oprit pe loc durerile.

O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte întristaţi ca nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă de familie mai austeră, mai despărţită unul de celălalt. Eu le-am vorbit despre Sfinţi şi despre uleiul din candela Sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările lor de deznădejde. Dar, prin minune dumnezeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima analiza medicală, a constat că acesta dispăruse din organism.

Unui bărbat din Bucureşti de 46 de ani, i-au venit în ianuarie surorile disperate cu maşina, plângând pentru că fuseseră prin Bucureşti pe la Sfântul Nectarie, pe la Sfântul Ilie Lăcătuşul, să le asculte Sfinţii rugăciunea şi să-l vindece pe fratele lor care era internat în spital, operat pe creier şi care se afla în comă din cauza unei tumori foarte mari, nemaiprimind nicio şansă de supravieţuire din partea medicilor. Şi, mergând la Radu Vodă şi aflând de la o femeie că sunt Sfinţi mari care fac minuni la Aiud, au venit spre seară şi plângeau cu amar din faţa casei şi până la osuar, şi acolo, în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Sfintelor Moaşte. Le-am dat untdelemn şi le-am spus să-l dea pe cap în semnul Sfintei Cruci. Când au ajuns la Bucureşti aşa au şi făcut. Şi după ce l-au dat cu untdelemn, medicii s-au răzgândit şi l-au băgat din nou în operaţie. L-au operat şi minune dumnezeiască! După trei zile de la operaţie a fost în picioare, fără pierderi de memorie, fără ameţeli, fără nicio reacţie adversă la problema pe care a avut-o la cap. Iar în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit împreună la Aiud şi plângeau toţi de bucurie. Bărbatul a fost cel care a condus maşina de la Bucureşti până la Aiud, ca să aducă mulţumire Sfinţilor pentru această minune care s-a făcut cu el. I-am şi văzut operaţia. Un sfert din cap era tăiat în zona frunţii. Şi era şi el oarecum şocat de locul Aiudului, pentru că nu se aştepta să vadă mănăstirea în forma în care este ea, adică pe Râpa robilor. Intrând în osuar, a rămas oarecum mut faţă de ce a văzut acolo – icoana Maicii Domnului şi Sfintele Moaşte. Mama lui spunea întruna de mulţimea lacrimilor vărsate pentru copilul său că i-au secat şi lacrimile şi mulţumea Maicii Domnului şi acestor Sfinţi că i l-a vindecat. Ţi se sfâşia inima când te uitai la ei. Ei sunt o mărturie mare de credinţă a unei întregi familii care s-au rugat pentru un fratele de-a lor ca Dumnezeu să-l vindece.

O femeie din Târgu Jiu a venit cu taxi-ul, maşină plătită de unul dintre băieţii ei, cu boli foarte multe în organism, printre care un diabet foarte ridicat, o infecţie foarte mare la picior, o gangrenă deschisă, care în timp, în loc să se cicatrizeze, s-a făcut şi mai mare din cauza diabetului, şi avea dureri foarte mari care nu o lăsau să doarmă noaptea. A spus că de luni de zile nu mai dormise. Era disperată. A mers pe la toate mănăstirile din zona Târgu Jiului, a fost la slujbele Sfântului Maslu foarte des, atât la mănăstire cât şi acasă, era spovedită şi împărtăşită. Şi tot aşa, ca în cazul celălalt, un părinte din Sfântul Munte i-a spus că la Aiud sunt Sfinţi care fac minuni foarte mari şi să meargă acolo neapărat pentru că va primi ajutor de la Dumnezeu. A venit la Aiud plângând cu disperare de durerile şi de necazurile ei. I-am dat un litru de untdelemn din candela Maicii Domnului de la Sfinţi şi i-am spus să se dea în semnul Sfintei Cruci pe rană de 40 de ori. Asta a şi făcut şi la mai puţin de o săptămână m-a sunat şi mi-a spus cu lacrimi în ochi că i-au încetat durerile. Nu o mai durea deloc, asta în condiţiile în care lua medicamente de la cele naturiste şi până la celelalte, fără niciun rezultat. Şi în mai puţin de două săptămâni mi-a spus că a început să i se cicatrizeze rana.

Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la preasfinţitul Iustinian de a aduce Sfinte Moaşte de la Aiud la biserică şi să le păstreze în Sfântul Altar. Şi mi-a spus că până să aducă sfintele moaşte în parohie erau întotdeauna neînţelegeri şi tensiuni între credincioşi. Dar de când au venit Sfintele Moaşte s-a aşternut o pace şi o linişte peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetau deloc biserica. Pur şi simplu se vedea că erau parcă chemaţi şi aduşi în biserică de o forţă nevăzută, de harul lui Dumnezeu şi voiau să caute ceva în biserica respectivă. Şi părintele, văzându-i aşa porniţi, le-a spus despre Sfinţii de la Aiud la care s-au închinat cu multă evlavie şi cu lacrimi în ochi. Şi mai mult, părintele, având şi ceva construcţii de făcut, a început să primească donaţii datorită acestui har pe care îl au Sfinţii şi datorită liniştii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste Sfinte Moaşte.

O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la Sfintele Moaşte, a luat din untdelemnul Sfinţilor şi înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.

Un călugăr român din obştea mănăstirii Sf. Sava din Ierusalim mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, stareţul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaşte din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulţime de sfinţi mari, printre care si sfinte moaşte de la Aiud, pe care părintele stareţ le ţinea cu multă evlavie. Şi, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Şi a căutat la toate moaştele să vadă de unde vine mireasma şi, spre surprinderea şi bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinţii de la Aiud. A chemat toată obştea să se închine şi mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu şi-au canonizat martirii şi zac aruncaţi în gropile Aiudului.
De aceea îndemn pe toţi credincioşii să se închine şi să îi cinstească pe aceşti mari martiri ai noştri, pentru că aşa cum spune Părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul din căderea mondială de azi.

OFRANDE
Radu Gyr

Din luptele şi-nfrângerile noastre
aşternem trepte altor noi destine,
o scară de argint peste dezastre,
s-o urce paşii lumii care vine.

Din fiecare rană ce ne doare,
din orice răstignire mai adâncă,
am pus armuri pe piepturi viitoare
şi-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă.

Din mărăcini, din lacrimi şi din cuie
vor creşte mângâierile fraterne
pe care, mâine, alţii le-or aşterne
pe frunţi ce-n urma noastră suie.

Iar dac-am plâns, din lacrima măiastră
răsare mângâierea de mătase
pe care mâine alţii au s-o lase
pe alte frunţi ce cresc din fruntea noastră.

Şi când, sub noaptea smârcului şi-a zloatei,
închidem luptă, lacrimă şi rană,
din viermuirea noastră subterană
noi creştem pâine pentru foamea gloatei.

extras din revista Atitudini, nr. 6 (pentru comenzi scrieti la [email protected])

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=rRJ4gRIRaJM][youtube=https://www.youtube.com/watch?v=4tVueyVxMQE] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Zw1i-_v–l4] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=l6NSv9kr32w] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=vM4VAuhIq1o]

UPDATE :

Seria de conferinte Dictatura si Martiraj cu lansarea cartii Dictatura Biometrica continua cu cea de Duminica, 21 iunie, Ora 17.30, la Drobeta Turnu Severin, Sala Teatrului, apoi Luni, 22 iunie, Ora 19.00, la Timisoara, in Aula Magna a Universitatii si, tot Luni, 22 iunie, Ora 19.00, la Oradea, in Sala Teatrului Arcadia. Conferentiari: Parintii Ioan Sismanian si Florin Puscas, ieromonahul Eftime de la Manastirea Huta, Magistrat Alexandru Moleanu, Prof Dr Alin Teujdea si teologul Ioan Vladuca. Va asteptam!

Dispozitii privind plata pe card a bugetarilor au fost declarate neconstitutionale

Marti, 16 iunie 2009, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale art. 5-8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor masuri in domeniul finantelor publice, ca urmare a invocarii exceptiilor de neconstitutionalitate de catre Avocatul Poporului.
In esenta, este vorba de prevederi care reglementeaza plata drepturilor salariale din administratia publica prin card.

Ii auzim pe multi, voind să-si impună propria lor luptă pentru o cauză, că declară încontinuu: ”Acest subiect de care ne ocupăm este major şi trebuie să-i dăm întâietate !” Natural, ascultăm multe lucruri despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai mică importantă până la cele de importantă majoră, cum este şi cel al ecumenismului. Ceea ce putem spune cu toată certitudinea este următorul lucru: toate problemele răsar dintr-o singură rădăcină care, Ieromonahul HRISTODUL AGHIORITUL, La apusul libertăţii 57 acoperită de pământ rămâne nevăzută, dar care ne face să ne despărtim, ocupându-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea. Si, mai ales, ne face să ne certăm între noi şi să uităm astfel complet de rădăcină.

Este trist lucru să ne tulburăm, (n.n. doar) luptând împotriva tuturor acelora care contribuie cu orice chip la ecumenism – şi contribuie rău – şi să nu luptăm ca să smulgem rădăcina pe care, dimpotrivă, o şi udăm şi o şi îngrăsăm. (In cartea cu titlul “Păziti-vă de rătăcire”, veti avea posibilitdtea să cunoasteti izvorul ecumenismului şi cine bea apă din acest izvor ca, astfel, devenind constienti de problemă, dacă vrem, să luptăm împotriva ei şi să o lovim la rădăcină şi nu în ramuri. Când cineva vrea să dărâme un zgârie-nori nu se duce la etajul 130 şi începe să dărâme etaj cu etaj, pentru că ar muri, iar acel zgârie-nori ar rămâne tot la locul său. Dar dacă-i va pune explozibil la temelie, în cinci minute îsi va atinge scopul.

Aceia care ne creează toate problemele, văzându-ne că luptăm în diverse chipuri împotriva lor, au hotărât că, pentru a-si atinge scopul, nu există altă solutie decât să ne aservească; şi au găsit acest mod electronic, desăvârsit pentru puterile omenesti. Acum judecati şi singuri, o dată ce vom deveni robii unei ”autorităti” necunoscute, vom mai putea lupta oare împotriva tuturor celorlalte pe care vor fi avut grijă să le impună prin lege, de vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit şi urmărit zi şi noapte, fără odihnă? Asadar, v-ati întrebat ce ati putea face aflând că ecumenismul este dirijat de UE în scopul convergentei religii lor şi al diferentelor de dogmă, în perspectiva superstatului unitar, urmând să fabrice un cetătean european unitar, fără dezbinări născute din convingeri religioase şi fără diferente de dogmă ? Vă informăm că nu veti putea face absolut nimic. Vom fi nevoiti să urmăm ordinele UE şi să ne conformăm. Altfel, vom fi acuzati că suntem nationalisti şi că reanimăm patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, potrivit argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentru interesul public şi national. (n.n. aici este asumarea muceniciei, de care vorbea parintele Justin, pentru ca ei vor declansa prigoana impotriva celor care nu se supun legilor lor antihristice). Iar acordul Schengen a avut grijă să cuprindă toate aceste cazuri în obiectivele sale. Atât am vrut să vă spunem aici, iar cel ce voieste să priceapă, să priceapă ! Cine nu întelege e nevoit să aibă putină răbdare şi va întelege, numai că atunci va fi prea târziu. Lăsăm judecătii dumneavoastră ierarhizarea problemelor şi stabilirea prioritătii fiecărui subiect. Oricare va fi părerea dumneavoastră, o vom respecta întru totul, după cum vom respecta prioritatea pe care o dati subiectului de care vă ocupati. Noi pur şi simplu dorim să întelegeti că vrem să fiti liberi, ca să puteti lupta pentru această cauză.

extras din cartea “La apusul libertatii”
de Ieromonah Hristodul Aghioritul

Va punem la dispozitie doua documente prin care puteti solicita eliberarea unui permis auto de model vechi si respectiv pentru situatia in care ati luat noul permis auto cu cip si vreti sa doriti sa renuntati la el, solicitand eliberarea modelului vechi de permis auto. Va informam ca sunt multe cazuri de acest fel la nivelul intregii tari.
Puteti folosi nelimitat aceste formulare. Daca aveti cunoscuti printre juristi si avocati, dati-le sa le folosesca fara nicio restrictie, eventual sa faca anunturi in ziare in care sa acorde consultatii gratuite in aceasta privinta.
Aceste cerei se vor expedia prin posta, cu confirmare de primire. Daca dupa 30 de zile nu se primeste nici un raspuns se adreseaza Tribunalului judeţean, Secţia Contencios Administrativ.

Completati modelele de mai jos, corespunzator cu datele si adresele din orasul dvs.

Model de cerere a unui permis auto de tip vechi Persoanele care fac scoala de soferi sa adreseze o astfel de plângere anterior examenului cu cel putin o luna.

Model de plangere pentru persoanele care au luat deja noul permis auto

Facem apel la Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane , la toate institutiile statului sa ia atitudine fata de nedrepatile si  abuzurile la care este supusa comunitatea ortodoxa din comuna Sarasau Maramures. Vechea biserica ortodoxa atestata documentar la 1600, este in continuare revendicata de catre greco-catolici. Inaintea acestei biserici din piatra exista una din lemn ctitorita la 1456. Aceasta biserica de la 1600 ,cu hramul Sfintii Arhangheli Maihail si Gavriil  a fost zidita de catre sotia unui boier moldovean ,Doamna Balasa ,care era originara din acest sat .In aceasta biserica la anul 1704,Sfantul Iosif Marturisitorul a tinut un sobor in cadrul caruia s-au dezbatut probleme grele ale timpului cand toata Transilvania era sub presiunea imperiala si a iezuitilor .De asemenea Sf Iosif episcopul Maramuresului a slujit aici de mai multe ori.

Parintele Academician Mircea Pacurariu mentioneaza in volumul I din Istoria Bisericii Ortodoxe Romane existenta primei biserici din lemn de la Sarasau datand din 1456.  Actuala biserica din 1600,este din piatra si astfel  a rezistat tunurilor lui Bukow si urgiei catolice !!!!!  Intr-un act emis de Cancelaria Sfantului Sinod  nr 10401/26 dec 1990 se specifica faptul ca in raportul Consililui Eparhial ortodox roman Cluj Napoca nr 8279/1931 inaintat Patriarhului Miron Cristea se precizeaza un fapt extrem de importatnt”in comuna Sarasau au revenit  in 1923 ,la ortodoxie o parte din locuitori care au format  o parohie ortodoxa recunoscuta de stat cu ordinul nr 23120/9 octombrie 1924 .Slujbele se oficiuau intr-o sala de clasa a scolii pana in toaman anului 1931 cand preotul greco catolic Eugen Dragos a hotarat evacuarea ortodocsilor din scoala ,cu concursul prefectului  judetului Flaviu Jurca ,greco catolic. In sedinta Sfantului Sinod din 2 dec 1931 patriarhul Miron Cristea aduce la cunostinta Sfantului Sinod “cazul de extraordinara si nemaipomenita barbarie savarsita contra bisericii ortodoxe dei Sarasau Maramures”…. .Acesti credinciosi au opus rezistenta imperialismului catolic tinanad aprinsa candela credintei ortodoxe.In anul 1990 preotul ortodox Opris Ilie s-a declarat greco catolic fortand trecerea la catolicism .A dezbinat si rupt comunitatea ortodoxa insa in ciuda presiunilor preotului si substantialelor ajutoare venite din Occident, mai bine de juamatate satul nu si-a vandut sufletul…. Vechea biserica din 1600 este obiectul unui litigiu intre noi si catolici,incepand din 1997 .Acestia revendica  biserica ortodooxa construita la 1600!!!!  In anul 2000 am castigat definitiv si irevocabil la Curtea de Apel Cluj biserica dar autoritatile nu au aplicat hotararea judecatoreasca . Catolicii au mutilat efectiv biserica monument istoric varuid pictura executata de catre Biltu Dancus ,au introdus curentul elctric si refuza sa predea cheile . Asistam la grave abuzuri ale Vaticanului indreptate impotriva bisericii ortodoxe . Biserica monument istoric a fost construita intr-o perioada cand nu existau greco-catolici in Ardeal !

PREOT PAROH PUSCAS GABRIEL   SARASAU MARAMURES

Paşaportul 6-6-6, cum a fost numit de unele organizaţii, mai are de aşteptat. Documentul biometric nu va mai fi introdus de la 1 iulie, aşa cum ceruse Comisia Europeană, din cauza crizei economice. Cu toate că reprezentanţii Comisiei Europeane au cerut ca, de pe 30 iunie, toate serviciile de paşapoarte din ţară să poată elibera paşapoarte biometrice, deocamdată, acest lucru se întîmplă numai la Ilfov, unde se desfăşoară un program pilot prin care 1.600 de persoane deţin acest document nou.

Conform stirii de mai sus, preluata de pe TelegrafOnline, statul ne minte din nou. Autoritatile dau vina pe criza financiara pentru faptul ca nu se inainteaza emiterea de pasapoarte biometrice la nivelul intregii tari. Cauza reala este aceea ca lipseste cadrul legal pentru emiterea acestui nou tip de document. Prin urmare, PASAPOARTELE BIOMETRICE SUNT ILEGALE! Si totusi statul roman este presat de catre UE sa indeplineasca acest program de “incatusare” a cetatenilor. Sfatul pentru viitor este de a pastra vechile documente, chiar daca au expirat si prin ele sa ne dovedim identitatea, refuzand cu orice pret noile documente electronice. Acest lucru trebuie sa se intample in masa, daca vrem ca autoritatile sa dea inapoi, regasindu-se astfel cu un numar mare de oameni inafara legii. Totusi sa nadajduim in organizarea unui REFEREDUM in privinta aceasta si facem UN APEL PENTRU STRANGEREA DE SEMNATURI, caci sunt foarte putine (sub 200 000). Veniti la conferintele organizate in orasele dvs. si veti primi tabele pentru a strange semnaturi; chiar puteti sa va ocupati de organizarea acestor conferinte, fiind necesar gasirea unei sali  si popularizarea conferintei prin afise si alte mijloace de comunicare. Pentru a colabora va rugam sa trimiteti email la adresa [email protected]

Parintele Serafim de la Casiel nu lasa nelipsiti de indrumare in problema cipurilor pe cei din Ardeal. Mergeti la sfintia sa si cereti-i sfat, daca inca nu v-ati lamurit asupra acestei probleme. Acest parinte este un mare duhovnic si povatuitor, ce are o evlavie deosebita fata de parintele Justin.