[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nPpMVUJrJ_A]

“Ce a făcut străinătatea din bietul român?

Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo”.

Iată fragmente dintr-un interviu cu părintele Justin Pârvu, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici din România, publicat în revista “Atitudini”: despre mirajul Occidentului, viciile unor români plecaţi peste hotare, munca lor de zi cu zi şi educaţia copiilor.

Părinte, se abat asupra omenirii vremuri mai întunecate – sărăcie, cutremure, revolte, războaie, boli şi multe înrobiri şi limitări ale drepturilor noastre umane – cu ce cuget ar trebui să treacă creştinul prin aceste greutăţi, fără ca să deznădăjduiască, fără ca să se compromită în vreun fel sufleteşte? continuare »

Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun.

Părinte, acum când situația economi­că și politică a țării e foarte bulver­santă, ce nădejde politică mai putem avea azi, când lipsește un conducător cu o linie politică echilibrată și care să îi pese de țară și de popor mai mult decât de propriul lui scaun?

Toate stăpânirile acestea noi so­cotim că sunt de la Dumnezeu, și avem datoria să ne supunem. Dar sunt stăpâniri dinafară care intră înăuntrul poporului, sărind peste gard, stăpâniri care intră pe ușa democratică a unui popor, care se impun prin modul lor de a guverna și nu sunt impuși dinafară. Care este mai tare în mitocănii acela guvernează, adică cel care are banul să îl poată corupe pe cel sărac. Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg. de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă? De aceea noi nu mai ieșim din această sta­re de mizerie. Pentru această mizerie nu e de vină doar Europa și pute­rile lumii, ci în primul rând se datorează lipsei noastre de administrare internă. Pentru că Europa nu vine la mine la primărie să mă controleze ce am lucrat eu într-o lună de zile și cum am asfaltat drumul.

Cel care guvernează trebuie să aibă durere de inimă pentru sărăcia bieților cetățeni. Atâta vreme cât nu avem la cârma țării oameni care săguverneze cu spirit de jertfă pentru popor și cu bi­necuvântarea lui Dumnezeu, nu ieșim la orizont. Căci așa era formula veche de altădată: cu harul lui Dumnezeu, „din mila lui Dumnezeu Domn al acestei țări…”, și cu voința națiunii. O guvernare fără Dumnezeu este o guvernare fără conștiință. Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun.

Cititi integral pe site-ul ATITUDINI.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=S3RmTXTLv8M]

După cum vedeți există o teamă nebună a lui Băsescu că vom fi sancționați de UE. Și băsescienii suferă de aceeași teama: Mihai Răzvan Ungureanu: Viitorul este în mâna unora care nu au nimic în comun cu civilizaţia europeană, anunţând totodată că sâmbătă va fi alături de preşedintele Traian Băsescu.

Sancțiunile pot fi următoarele:

• retragerea dreptului de vot: Surse europene citate de publicaţiile germane Die Welt şi Die Zeit afirmă că dreptul de vot al României ar putea fi suspendat, dacă actuala situaţie se înrăutăţeşte.
• sancțiuni economice, probabil nu vom mai fi îndatorați cu alte împrumuturi de la FMI
• neacceptarea în spațiul Schengen, ceea ce convine României, pentru ca românii să stea în țara lor și să ridice nivelul de trai de aici, nu din occident.

Nu cred că putem spera la o eliminarea din UE, însă prostia și mândria unora poate fi de folos în acest sens: Crin Antonescu se ratoieste la Europa: “Legile Romaniei se fac in Romania, nu primesc ordine de la nimeni… Vreau sa fie inca o data foarte limpede, presedintele Romaniei, deplin sau interimar, nu primeste ordine si dispozitii de la nimeni, cu exceptia Parlamentului in unele cazuri si cu exceptia poporului roman atunci cand el se pronunta“.

Asta nu înseamnă că USL este o alternativă politică, când știm clar politica pro-americană, pro-europeană și pro-globalistă a ucenicilor lui Ilici. În niciun caz nu ne punem nădejdea în vreun politician sau partid, însă Dumnezeu le poate întoarce planurile spre binele țării, în caz că mai merităm așa ceva.

Alternativa trebuie să fie anti-politică, din oameni de valoare morală și profesională, patrioți și creștin-ortodocși. Poate chiar și o monarhie, un uns al lui Dumnezeu, dar fără vreo legătură cu vreo casă regală actuală, ci un nou început de regalitate, un fiu al poporului român creștin ortodox, care și-a dovedit buna credință până acum.

Cât despre extrema cealaltă, bolșevica Rusie, nici nu trebuie să mai amintim cât rău ne-au făcut și ne fac în continuare “frații” noștri ortodocși.

România trebuie să aibă un destin al ei, separat de aceste mari puteri dictatoriale, care la fel ca Imperiile Roman și Otoman au furat grânele și aurul țării cât au putut de mult. Noi avem din ce trăi și cu ce ne descurca, căci Dumnezeu a binecuvântat acest pământ. Nu e naivitate, ci ne trebuie credință puternică și nimeni nu va îndrăzni să se apropie de poporul lui Dumnezeu.

Iată ce ne spune despre Europa Părintele Justin în interviul revistei ATITUDINI, nr. 23:

Eu nu am crezut niciodată în salvarea Europei, şi nici a Americii […] Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism. […] Europa şi occidentalii trăiesc bine, dar pe seama cui? Tot pe seama românilor care au făcut muncile cele mai grele şi cele mai de jos în toată Europa. Dar noi alegem primari care fac investiţii europene. Nu vedeţi că este de fapt o cenzură, să nu mai putem face nimic fără acordul lor? La prefectură nu se mai face nimic fără acordul lor; hai să facem cu Europa; nu se face nimic fără avizul Europei. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=2JpcARHS46U]17 iunie 2012, mănăstirea Poarta Albă, jud. Constanța

Parintele Justin: Pentru mine, acest eveniment realizat prin osteneala şi râvna Înalt Preasfinţitului Teodosie, reprezintă cea mai mare împlinire a mea, la aceşti ani ai bătrâneților mele. Aş putea zice acum liniştit, odată cu bătrânul Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace”, dar mai am o nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi.[…] Avem datoria sfântă de a ne cinsti aceşti martiri şi a chema ajutorul lor în rugăciunile noastre. Dacă nu îi canonizăm şi nu îi cinstim, nu vom șterge niciodată această pată de pe obrazul neamului românesc. Cititi integral interviul pe site-ul ATITUDINI.

Filmarea integrală a Hramului:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=s6N2G5KiC2Q]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RdTXMMrUj7I]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=kwWuMmz6GxY]

Moment emoţionant la Poarta Albă. De sărbătoarea Sfinţilor Români, zeci de credincioşi au luat parte la slujba primului hram al noului lăcaş de cult de la Poarta Albă, închinat celor care au pierit în timpul construcţiei Canalului Dunăre-Marea Neagră. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu părintele Justin Pârvu, unul dintre supravieţuitorii închisorilor comuniste.

Cea mai mare lucrare de inginerie din istoria României a fost plătită cu viaţa de mii de oameni. Pentru martirii “canalului morţii”, în apropierea localităţii Poarta Albă va fi ridicată o mănăstire. După ce în urmă cu două săptămâni a fost pusă piatra de temelie, astăzi, de sărbătoarea Sfinţilor Români, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat prima slujbă pe locul unde se va ridica lăcaşul de cult. Printre cei care au supravieţuit ororilor de la Canal se află şi părintele Justin Pârvu, acum în vârstă de 93 de ani. La slujba oficiată exact pe locul unde se aflau temniţele muncitorilor, dar şi lângă movila sub care se spune că zac mii de oseminte, au luat parte zeci de credincioşi din tot judeţul Constanţa.

Pentru cei care doresc să sprijine construcţia mănăstirii închinată martirilor de la Canal, Arhiepiscopia Tomisului a deschis trei conturi bancare în care se pot face donaţii. Construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră a început în anul 1949, dar lucrarea a fost terminată 35 de ani mai târziu. Aproximativ două mii de oameni îşi dorm somnul de veci în gropi comune, în cimitire fără cruci sau direct sub lutul malurilor ce se surpau aproape zilnic.

| stirile NTV

Conturile pentru donații:
RO78 UGBI 0000 4020 06073 RON
RO71 UGBI 0000 4020 06074 EUR
RO68 UGBI 0000 4020 06075 USD

deschise la Garanti Bank S.A., Agentia Tomis, Constanţa
de Mănăstirea “Duminica tuturor Sfinţilor Români”, Poarta Albă

Cititi si:
Interviu cu Părintele Justin de pe meleagurile dobrogene: „Mai am o singură nelinişte: să îi văd pe acești martiri canonizaţi”
FOTO şi VIDEO de la sfinţirea locului Mănăstirii Poarta Albă

[hana-flv-player video=”https://arhivaradiodobrogea.ro/files/video/galesu%202012.flv” width=”620″ description=”” player=”2″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

După cum aţi putut afla, Părintele Justin a fost operat pe data de 1 iunie 2012, în urma unei fracturi la şold, după care medicii i-au prescris o perioadă de 3 zile de recuperare. Sfinţia sa are nevoie de linişte şi odihnă şi din acest motiv vizitele sunt interzise.

Părintele îşi exprima regretul că nu a putut participa la sfinţirea locului noii mănăstiri de la Poarta Albă, dar a fost alături de cei prezenţi acolo prin telefon şi s-a bucurat de acest mare eveniment.

Rămâne să ne rugăm mai fierbinte pentru sănătatea Părintelui nostru drag, ca Domnul să-l întărească şi să-l avem din nou în mijlocul nostru.

Vă recomandăm să citiţi această rugăciune:

Doamne Iis­use Hris­toase, Fiul lui Dum­nezeu, Tu ai spus cu preacin­sti­tele Tale buze: Daca doi din­tre voi se vor invoi pe pamant in priv­inta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschim­bate sunt cuvin­tele Tale, Doamne, fara de mar­gini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.

Pen­tru rugaci­u­nile Preacu­ratei Maicii Tale si ale tuturor Sfin­tilor, Bunule, nu trece cu ved­erea rugaci­u­nile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pen­tru Par­in­tele Justin, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, man­tuire si indelun­gare de zile.

Pe data de 1 iunie 2012, orele 18:00 va avea loc sfinţirea locului unde va fi construită mănăstirea închinată celor ce şi-au jertfit viaţa întru Hristos, fiind supusi la chinuri şi munci inumane de către regimul comunist. Slujba va fi oficiată de arhiepiscopul Tomisului Teodosie, iar la eveniment va lua parte şi Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, jud. Neamţ. Sunt asteptaţi să mai participe foşti deţinuţi politici care au suferit la Canal, precum şi rude ale acestora.

Tot pe 1 iunie, Biserica noastră pomeneşte pe Sfântul Martir si filozof Justin, ocazie cu care urăm Părintelui Stareţ Justin multă, multă sănătate şi putere de la Domnul, Cel în Treime slăvit, să păstorească turma ce i-a fost incredinţată. Întru mulţi ani, Părinte Stareţ Justin!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UmI47jr4ESM]Pentru imagini cu proiectul mănăstirii vedeți această pagină.

IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a lansat astăzi, într-o conferință de presă, proiectul construirii Mănăstirii de la Poarta Albă. Piatra de temelie va fi pusă în data de 1 iunie la ora 18 pe terenul pus la dispoziție de către Primăria Poarta Albă, acesta fiind locul fostelor barăci din zona Galeșul, zona cunoscută pentru densitatea mare de preoți, deținuți politici, care au murit aici.
La slujbă va fi prezent și părintele Justin Pârvu, unul dintre supraviețuitorii închisorilor comuniste. După sfinţire, sâmbătă noaptea va avea loc şi prima liturghie, iar apoi se vor ţine slujbe în fiecare zi.

Părintele Justin Pârvu: Dacă Aiudul este un nume sonor pentru jertfele ce s-au produs acolo, Canalul este și mai sonor.

Mănăstirea va fi închinată memoriei martirilor, deținuți politici, morți la construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, mai ales în perioada  1949 – 1953.

Din arhivele păstrate, reiese că la construirea Canalului, în perioada celor patru ani au muncit peste 30.000 de deținuti politici, iar în mod oficial au fost înregistrate peste 2.000 de decese din rândul acestor detinuți obigați să muncească aici. Desigur, numărul celor dispăruți în această perioadă este cu mult mai mare.

IPS Teodosie: Este lucrul cel mai minunat pe care îl înfăptuiesc de când am venit aici, în Dobrogea. Închinând acest lăcaş jertfei celor care au muncit la Canal, cred că vom fi mai luminaţi şi mai înţelepţi

 | Arhiepiscopia Tomisului

Rugați-vă fraților ca Domnul să ajute ducerea la bun sfârșit a acestui proiect, spre bucuria Părintelui Justin și spre slava lui Dumnezeu. Nu s-a putut la Aiud, dar poate aici nu vom mai avea puriciști. continuare »

M‑am întors de curând de la Mă­năs­tirea Că­şiel, o oa­­ză de linişte şi bu­cu­rie întru Dom­nul. Mergeam pentru pri­­ma da­tă şi am avut bu­curia să stau două zile a­colo. Aşa cum se în­tâm­plă de multe ori, bu­curia se face tot mai ma­re şi mai mare. A­colo, în a doua zi, a venit o doam­nă în­so­ţită de o prie­tenă. Doamna s‑a a­şe­zat a­lă­turi de noi şi a început şi dân­sa să a­ju­te la bucătărie, că e toamnă deja şi se pregă­tesc le­gumele pentru iarnă. Eram acolo cam de toa­te vârs­te­le, tinere şi mai puţin ti­nere. Se vorbea des­pre mă­năs­tiri, des­pre viaţa în mănăstire, des­pre cum se face dul­­cea­ţa de struguri, despre ser­viciu, des­pre neputinţe omeneşti, des­­pre cărţi du­hov­niceşti, despre boli, despre sfinte moaş­te… Aşa am ajuns să vorbim despre sfin­ţii în­chisorilor şi des­pre Aiud.

Doamna, mică de statură, cu ochii lu­mi­noşi şi faţa zâm­bitoare, stătea în dreap­ta mea. Îmi arată braţele şi îmi spu­ne că erau negre şi cu găuri, iar acum nu mai sunt aşa, îmi arată un picior şi îmi spu­ne că şi acolo e vindecată, că i‑au rămas doar urme. Braţele, picioarele şi ju­mătate din corp, până la torace îi fusese în­ne­grit şi plin de găuri, de răni sân­ge­rân­de, răni des­chise… Medicii nu ştiau ce ar fi pu­tut de­clan­şa o astfel de boală. Me­di­cul ei, o doamnă, i‑a in­dicat o mulţime de medicamente. Lumea o ocolea, fugea din calea ei, deşi boala nu era mo­lip­si­toa­re. Avea doar o mâ­nă de prieteni ca­re nu se temeau de ea şi cu care mer­gea la mă­năs­tiri prin ţară… Boala i se declanşase în ur­mă cu trei ani. O priveam cu uimire. Era îm­pă­cată cu sine, plină de nă­dejde şi de bucurie. Re­pe­ta mereu că pentru pă­ca­te­le ei e­ra aşa, că a­ce­lea erau păcatele ei ca­re din interior au ieşit la suprafaţă. Nu în­vinovăţea pe nimeni şi nu vor­bea de rău pe nimeni. „Pentru păcatele me­le”, repeta me­reu. continuare »

Au început de la animale – cipuri în urechi, le-au pus peceţile acestea, nişte clame agăţate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulaţiei sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat… Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populaţia prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din ţară şi s-au dus argaţi în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociţii copii care sunt aruncaţi pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poţi avea în braţele tale. continuare »

HRISTOS A ÎNVIAT!

Bucuria sfântă a Învierii Domnului Hristos să ne ajute ca să mărturisim dreapta credinţă!
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5vnPysUY_uo]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=hpasJYXKlig]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=V0nr2mZcDGI]

Pentru fotografii cu sfintele moaste izvorand mir, va rugam sa vizitati: Blogul de Dogmatica Empirica.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DMmdlwvLJwQ]

În data de 20 martie 2012 a avut loc parastasul și slujba de reînhumare a osemintelor poetului Radu Gyr și ale soției sale în cimitirul de la Mănăstirea Petru Vodă. Cu această ocazie Părintele stareț, arhimandritul Justin Pârvu, ne-a împărtășit acest frumos cuvânt, fiind deosebit de impresionat de această sărbătoare.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=iDTzNOX5_dg]

FERICIŢI CEI PRIGONIŢI
Părintele Justin Pârvu
Mărturisitor al temniţelor comuniste

DVD – film documentar despre prigoana din temniţele comuniste, cu relatări ale Părintelui stareţ Justin Pârvu, mărturii ale foştilor gardieni şi ofiţeri de securitate, precum şi dezvăluiri din dosarele arhivelor C.N.S.A.S.
Durata: 70 min. Pret 15 lei

Pentru comenzi accesati site-ul ATITUDINI.

O problemă reală care ameninţă Biserica de câţiva ani încoace este ecumenismul. Sf. Justin Popovici a fost printre primii care a atras atenţia asupra acestui pericol, numindu-l panerezia timpurilor noastre. Cum vedeţi învăţătura Sfântului Justin Popovici într-o perioadă în care ecumenismul este din ce în ce mai activ?

Pentru mine Sf. Justin Popovici este cea mai frumoasă aplicare a dogmei în veacul nostru. Este omul care l-a readus pe Dumnezeu între oameni, într-o civilizaţie întemeiată pe sine, pe un umanism luciferic. Un mare teolog şi dogmatist de valoare, care a incomodat şi incomodează prin modul în care spune tranşant Adevărul. Bineînţeles că în facultăţile de Teologie nu îl veţi găsi studiat. El apare ca un mare duşman al Bisericii şi al Europei, pentru că a combătut papismul şi toate rătăcirile umaniste ale statelor europene, dar în special erezia catolică ce i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu. El este pe drept un adevărat apostol al naţiunilor europene. A delimitat credinţa Răsăritului de cea a Apusului; Răsăritul care își trăieşte viaţa în pocăinţă şi asceză, prin suferinţe şi necazuri, iar Apusul absorbit de curentul ecumenist şi umanist. Revoluţia franceză constituie apogeul umanismului şi nihilismului – Franța, Germania, Italia, Portugalia sunt părinţii umanismului şi nici până astăzi nu pot suporta Răsăritul ortodox.

Cititi integral pe site-ul ATITUDINI.

[slideshow]M-am născut într-o familie de oameni de la munte, cu obiceiuri frumoase, şi am fost educat într-un duh de evlavie. Aveam o icoană cu care mă culcam şi mă trezeam înaintea ochilor: Sfântul Munte al Athosului, scăldat de Marea Egee, pe care se vedeau bărcile, iar pe munte se vedeau mănăstirile şi chiliile sihaştrilor, şi în înălţime era Sfânta Treime binecuvântându-i pe nevoitori. Şi acolo mi-era veşnic gândul, în copilărie. Îi spuneam mamei, din când în când: trebuie să ajung la Sfântul Munte! Şi au trebuit să treacă ani şi ani de-a rândul şi să trec printr-o mulţime de încercări, ca până la urmă să ajung în Sfântul Munte şi să văd cu ochii locul atât de visat al copilăriei. continuare »

Avem nevoie să ni se facă dor de neam,
dor de Dumnezeu

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 25 ianuarie, 2012

Multi frati si surori declara ca ar fi auzit la televiziunile basiste despre o sustinere pro Traian Basescu venita din partea Manastirii Petru Voda. Ca atare au cerut telefonic sau personal informatii la Manastire. Iata o dezmintire aparuta pe site-ul Atitudini, revista oficiala a Manastirii Petru Voda:

| ATITUDINI