Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RfTPnwN_sr0]

inregistrare din data de 19 martie 2009

“Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!” continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HN_H5l4XeqE]

Vizionati toata predica aici.

DOWNLOAD INTREAGA PREDICA

“Hotararea sinodului de la Bucuresti a fost o hotarare apostata in ceea ce priveste microcipurile. A fost un sinod talharesc prin care crestinii sunt dusi in ratacire (…) Preotul care tace nu este preot, sihastrul care tace nu este sihastru si mireanul care tace nu este crestin. Crestinul care se teme de diavol mai mult decat de Dumnezeu, nu este crestin. Ba mai mult, episcopul care se teme de mai marii lumii acesteia, mai mult de ei decat de Hristos, nu este episcop. Patriarhul care in loc sa cerceteze invatatura Sfintilor Parinti si invataturile cuviosilor despre sfarsitul lumii, ascultand mai mult decat de ministerul de interne decat de Hristos, nu este patriarh(…) Si Dumnezeu prin acest semn a aratat ca este nevoie ca preotii, episcopii, crestinii sa iasa la marturisire jertfelnica !“

extras din predica la Duminica Sfintei Cruci,
22 martie, manastirea Petru Voda

Mai jos sunt imagini cu minunea de la Iasi :

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HMbGwyIhkqQ]

Mai multe imagini video si detalii pe blogul Saccsiv.

[polldaddy poll=1466500]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=-RJ8q-0nv5c]

DOWNLOAD

– În primul apel al sfinţiei voastre ne sfătuiaţi să facem mici comunităţi creştine, care să includă şcoli, spitale, şi alte forme de organizare socială. Mai concret, cu ce trebuie să înceapă un simplu cetăţean?

P.I. – Eu, când am venit în localitatea aceasta, în satul meu, după 25 de ani de haulire, printre care vreo 16 ani de temniţă, am revenit în satul meu după anii şi locurile din copilăria mea. Acest dor m-a adus aici, în poiana asta. Am tras, cu bunăvoinţa oamenilor, un vagon forestier; mi-i l-a dat primăria comunei şi l-am adus aici în mijlocul poienii. Primul lucru care l-am făcut : am pus un godinaş; era primăvară, luna mai, rece, să-mi facă puţină căldură. Am pus vreo trei icoane pe pereţi. Aveam un dulău frumos, câine ciobănesc care ne apăra, nu se apropia… că pe aici, urşi cerbi, căprioare, plin codrul sălbatic, măi, frumuseţe rară. Când ieşeai dimineaţa să te uiţi în partea aceea aşa, poiana codrului aicea, păşteau căprioarele.

– Ca-n rai.

P.I.- Ca-n rai… mă uitam să nu deranjez cumva. Dar câinele acesta, tot umbla toată natura, au început toate animalele să nu se mai apropie.

– Nici alea cu două picioare.

P.I.- Au început în sfârşit, să vină credincioşii noştri, să facă o colibă… şi au făcut un adăpost unde au pus acolo pirostriile, au pus să se adăpostească acolo mica aprovizionare şi să vină… în cele din urmă şi-au făcut o baracă. Pentru biserică, aşa le-am spus : măi oameni să ne facem un protector aicea, să putem sluji Sfânta Liturghie, să putem face o vecernie, o utrenie, pt ca acesta-i rostul nostru aici. Dar îndată oamenii, într-o săptămână au adus dulapi, au adus scânduri, cherestea din toate părţile. Până la urmă am făcut o toacă cu două ciocănele, şi cu asta dă-i bătăi. Au adus un clopoţel de vreo 10 kg şi s-a înjghebat bisericuţa. Am sfinţit Bisericuţa. A dat Dumnezeu că Înaltul Preasfinţit trece la o sfinţire pe la Fărcaşa undeva şi se abate pe aici. Eram acolo, în baraca aceea într-un colţ şi pomeneam şi noi acolo. Numai mă trezesc în dreapta mea cu Înaltul. „Ce facem părinte aici?” „Păi, pomenim aici oleacă aici, cum putem”. „Dar v-as rusa sa ne daţi binecuvântarea să sfinţim locaşul acesta?” „Părinte, mergeţi înainte. Să fie binecuvântat”. Şi aşa am început lucrarea. S-a desprimăvărat, au venit căldurile de vară, poporul din ce în ce mai mult, tot mai mult, încât atunci când eram în baraca aceea, veneau mai mulţi decât vin acum… după ce s-a făcut drumul acesta, după ce vin maşinile şi .. Parcă veneau mai mulţi, dar era frumos, în sfârşit. Era forma cea mai primitivă a vieţii noastre creştine şi am trăit-o deplin. Apoi s-a făcut o casă mai mare, asta de aici, care trăiesc şi până acum în ea. S-a făcut corpul de case în forma asta de unghi. Apoi s-a făcut, casa mare şi s-a înghebat clopotniţa, s-a înghebat partea asta aripa spre sud şi am ajuns până la punctul acesta care aici se vede, cu picturi interioare, cu picturi exterioare, numai şi numai cu dragostea şi nevoinţa credincioşilor care vin şi până astăzi cu nepoţii, cu fii lor, bătrânii. Veneau 5 km dimineaţa şi seara… făceau 10-12 km, fără nici o oboseală. Acum vin în băţ, sunt bătrâni. Ei se bucură şi văd până azi, biserica pe care am făcut-o cu toată dragostea. Aici am făcut şi un azil pentru bătrâni, aici am făcut şi o şcoală pentru copiii săraci, aicea este aşa în provizorat şi un laborator pentru plante medicinale, pentru noi, pentru credincioşii nevoiaşi şi iată că grădiniţă avem, şcoală avem, dar nu avem creşă. Dar îmi dau seama că s-ar putea face o creşă în toată regula. Şi aşa se organizează, nu la planuri, oficialităţi, aprobari, tehnici.

– Sugeraţi ideea, că preotul are datoria de a organiza astfel de comunităţi de rezistenţă?

P.I.- Da, dar iată că mi se pare că e obligatoriu, ca două trei parohii să aibă şi o creşă sau un cămin de copii, cam aşa ceva. Iată că vrând nevrând ajungem la stadiul acesta, rânduieşte Dumnezeu.

– Deci, efectiv, părinte, de la zero s-o ia oamenii ?

P.I. – De la zero, s-o ia de la zero şi fără prea multe aşteptări, căci popoul acesta este foarte sentimental şi sare îndată. Mă, el e bun şi la rele, dar şi la cele bune sare îndată. Românul nostru merge cam de la o extremă în alta, acum te junghie, acum se pocăieşte; asta e influenţa răsăritului. Cam aşa este viaţa asta a noastră ortodoxă.

– Mai aveţi nădejde în pocăinţa parlamentarilor?

P. I. – Domnule, ei sunt fii noştri : sunt născuţi, crescuţi şi.. educaţi să zicem. Până sub carnetul roşu, au trecut dincoace cu carnetul mai gri şi acum sunt în două lumi şi ei, când cu griul, când cu roşu. Şi de aceea, nici ei nu prea ştiu ce să facă; sunt puşi în situaţie de a face, de altfel, cu intenţie bună, dar vrăjmaşul sigur că trage mereu … că noi avem un vrăjmaş comun. Nu vreau să-l spun acum, dar el se ştie. Vrăjmaşul acesta comun stă la ureche şi-i spune: vezi, e bine până aici, de aici mai încolo nu mai merge : îţi periclitezi situaţia şi o ţine aşa, o fierbe pe loc. Îi aducem noi semnături : o sută de mii, două sute de mii, trei sute de mii, dar el nu, mai trebuie semnături. Hai la milion….sa ducem. Spune că atunci ai voie, cu Constituţii, dar românul spune că are două Constituţii, are una pentru exterior şi una pentru interior.

– Una pentru rai şi una pentru iad.

P.I. – Şi atunci, uite aşa ne-o scăldăm şi noi. Din una-n alta. Încă ne rugăm pentru Înalt, pardon… încă ne rugăm pentru mai marii noştri şi ai satelor, încă ne rugăm pentru binefăcătorii noştri şi uite aşa mergem din an în an şi am ajuns până la 90 de ani. Şi aş dori şi ca ţara aceasta a noastră aceasta să ducă o viaţă bună sănătoasă şi să nu piardă orientarea mântuirii. Şi cum orientarea mântuirii vine prin suferinţă, prin luptă, prin necaz, iar ne-a dat Dumnezeu această ocazie ca să fim ortodocşi, să ne călim, să ne formăm şi să primim cu bucurie învierea Domnului.

– Aşa să ne ajute Dumnezeu !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=NO56CILFPVs]

DOWNLOAD

– Părinte, prigoana împotriva creştinilor se pare că a început. Sunt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni, au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei, pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?

P.I.- Mă bucur pentru că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi, îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sânurile Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfârşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi mai supăraţi când am vedea că toată lumea aceasta  fără excepţii, se pregăteşte de prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători, că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi. După cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai adevărului, au lăsat să meargă oile înainte. În principiul de război, când se făceau luptele acestea de câmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe până la ultimul ostaş. Găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cât priveşte lupta aceasta a creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întâi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm, şi să murim pentru el cu Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.

Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?

P.I. – Asta este lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic dragii mei şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră, ferească Dumnezeu, ca ce spun astăzi, să spun mâine invers. Aşa de altfel se pot întâmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mâine, cu iscusinţa lor nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decât ai vorbit ieri. Se introduce un haos, individul nu mai ştie ce să creadă… pericolul al doilea să nu fie mai rău decât cel de la început.

– Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să putem rezista mâine.

P.I. – Bineînţeles, însă există şi ispita asta diavolească, războiul acesta nevăzut şi al mândriei şi al nesocotinţei noastre care să întoarcă pe dos tot ce am scris sau am spus în tot trecutul. Rămâne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948, spunea el, a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de au îngrozit pe toată lumea aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj şi oraşele mari, şi el a încheiat aşa: „Dacă voi spune altceva decât am spus până acum, nu mai sunt eu acela”.

– M.F.- Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?

P.I. – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la judecată, împreună vor merge acolo, cât au fost în sfârşit, aici pe pământ, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decât bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările bune sau grele pe care le-a avut creştinul, şi cât a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decât cea curată, a judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea judecăţii lui Hristos.

PRIMA PARTE in interviul luat pe data de 18 martie 2009

[polldaddy poll=1466500]

[vodpod id=ExternalVideo.797693&w=425&h=350&fv=clip_id%3D3744499%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1248849%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

“Acuma vine si-ti spune dracusorul : «Ia sa-ti pun pe carnetul asta, care-l faci tu, de conducere… sa-ti pun un cipusor acolo. » Asa… Si tocmai de aceea, unde e nevoie, unde e mai strigator, mai stringente lucrurile vine si ti-l pune acolo. Mai poti tu lua carnetul acela ? NU-L MAI POTI ! PENTRU CA TE-AI LEPADAT DE HRISTOS. Asta inseamna cipusorul asta ! CADEREA IN PACATUL IMPOTRIVA DUHULUI SFANT ! “

Avand aceste marturii ale marilor nostri duhovnici : parintele Arsenie Papacioc, Justin Parvu, Adrian Fageteanu fata in fata cu comunicatul batjocoritor al patriarhiei cu privire la actele cu cip, va rugam sa va exprimati alegerea :

[polldaddy poll=1466500]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=8117453438030375981&hl=en]

“Nu va adunati comori pe pamant, ci va adunati comori in ceruri” (…) Noi cautam cer nou si pamant nou, in care locuieste dreptatea, asa incat orice intristare pentru intamplarile din ultimele saptamani trebuie lasata la o parte. Dimpotriva trebuie sa ne bucuram ca Dumnezeu ne-a randuit sa putem sa dam si noi lupta pe care am vazut-o la inaintasii nostri, pentru ca fara a da aceasta lupta nu prea avem cum sa ne mantuim (…). Ne mai spune Sfantul apostol Pavel in aceasta epistola catre stramosii nostri :”Sunt incredintat de-aceasta, ca Cel care a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat pana in Ziua lui Hristos Iisus“. Care este “Ziua lui Hristos Iisus” ? Este Ziua infricosatoarei Judecati. Care sunt acesti “voi” ? “A inceput in voi”.. Sunt stramosii nostri (…) Deci sa se linisteasca sufletele noastre, ca orice valuri vor veni (…), cum a fost iadul la Aiud si la Pitesti, cum a fost iadul in Transilvania, arsa din temelii ca sa treaca la greco-catolicism, cum au fost valurile care au venit asupra romanilor ca sa fie islamizati. Indiferent ce valuri vor veni, vor trece. Iar in Ziua venirii lui Hristos, romanii, multi sau putini, cati vor fi ramas pana atunci vor fi aici sa dea marturie de Adevarul lasat de Dumnezeu. Aceasta este misiunea noastra. Acesta este rostul nostru lasat de Dumnezeu, pe care Sfanta Scriptura il marturiseste.

predica la duminica izgonirii lui Adam din rai ,
1 martie 2009, manastirea Petru Voda

Esenta existentei poporului roman : marturisirea lui Hristos pana la a doua Sa venire

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sAd7GtfDsJo]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=KaLbizuOvn8]

– Părinte, cum vă simţiţi la 90 de ani şi ce experienţe vi s-au părut mai importante în ăştia 90 de ani?
– Măi, până la 90 de ani ce să zic eu? Dacă iei veacul acesta al XX-lea, l-am pătruns în mai puţin cu zece ani. Apoi veacul acesta a fost veacul tulburărilor, pentru că m-am confruntat cu patru mari figuri politice care au tulburat lumea şi Europa, în special. Am avut perioada stalinistă, perioada hitleristă, perioada Mussolini şi toată gama aceasta a oamenilor – am putea spune – puţin bolnavi mintal, de urmările lor se văd şi până astăzi. Am fost în prea puţini ani, în care într-adevăr să am şi eu ocazia să stau liniştit şi să gândesc şi să văd cum s-a pus neamul acesta pe o temelie mai sănătoasă şi mai temeinică, pe linia unei Ortodoxii dăruită de Dumnezeu – mare dar – neamului nostru. Am avut de-a face cu oameni din toate categoriile, şi oameni mici, şi oameni mari, şi oameni de mijloc, şi oameni mai buni, şi oameni mai răi – de toate soiurile, în sfârşit. Şi am avut mereu, cu această lume, de dobândit o experienţă de rezistenţă şi de menţinere a vieţii mele care am format-o de mic copil, de la familia mea, de ortodocşi, ţărani sănătoşi, viguroşi, cu gânduri frumoase, în credinţa şi biserica strămoşilor noştri.
De aceea, dacă mă gândesc şi privesc în urmă la anii copilăriei, când eram într-o şcoală câte 100-120 de copii – cum ne împărţeam noi frumos şi făceam două rânduri: un rând care mergea spre nordul satului şi altul care mergea spre nordul satului – şir de copii şi frumoşi, şi voioşi. Când întâlneam un bătrân – Bună-ziua, Bună-sera! Când întâlneam preotul scoteam pălăriuţele: Sărut mâna, Părinte! … şi aşa petreceam posturile mari, cum de pildă acum suntem la începutul Triodului. Şi aşa mergeam cu toţii la biserică şi acolo cântam împreună cu dascălii, învăţătorii, făceam dezlegarea de post pentru spovedanie, după care urma şi spovedania – încât ni se dădea în primele două săptămâni ale postului şi canon, pe care îl făceam pentru ispăşirea noastră de greşeli şi de păcate. Ne dădea cel puţin câte 500 de metanii cam în tot postul, 400 sau poate şi 600 – în funcţie de poznele pe care le făceam. Şi apoi ne apropiam cu cutremur şi cu frică de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Nu mai spun câtă grijă aveam noi în timpul Postului Mare când ne preda la lecţii Patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Aveam în clasă şi nişte copii de altă rasă decât a noastră şi tare se tulburau aceşti copii din cauza nemulţumirilor noastre că Hristos a pătimit din mâna evreilor.
Ce să mai spun când au venit vremuri atât de apăsătoare – 1944 – despre care aproape că nici nu-mi mai vine să gândesc – cu începutul campaniei … a războiului… de acum ruşii cotropiseră ţara, veneau din ce în ce mai aproape, s-au izbit de fortăreţele de pe Valea Moldovei, Valea Siretului, cazematele de rezistenţă împotriva armatei de Răsărit.
A venit apoi, în sfârşit, şi perioada de refacere, chipurile, a acestor vremuri grele, dar refacerile s-au transformat iarăşi în capitol de suferinţă, pentru că acum aici la noi se întâlnise cele două curente: al comunismului şi al naţionalismului, al distrugerii de patrie şi al iubirii de patrie. Comunismul care bătea cu toată puterea împotriva acestor sacre noţiuni. A urmat apoi, în sfârşit, tulburarea aceasta mare când m-am întâlnit deodată prin 1949 cu vreo 16 ani de temniţă grea, d’apăi am luat-o de la Suceava, Aiud, Mină, Gherla, Piteşti – şi toate, în sfârşit, cetăţile acestea de rezistenţă a comunismului nostru din ţara Românească. Toate lagărele şi toate închisorile – mă uitam pe o hartă de la Sighet – unde, în sfârşit, nu erau mai mult decât 160 de închisori, mici şi mari, şi lagăre, şi locuri de muncă forţată.
Aşa încât, când am ieşit de acolo – ceea ce mi-a oferit bucuria – e că am pus temelia acestei biserici, închinată în cinstea marilor mărturisitori ai războiului comunist; în cinstea lor am ridicat biserica cu patronii – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. S-au adăugat apoi casele care se văd ca o mărturie a ostenelilor credincioşilor ortodocşi din partea locurilor. Însă mai înainte de a veni încoace în Petru Vodă, am stat chiar vreo 14 ani la mănăstirea Bistriţa, unde şi-acolo n-a fost uşor, pentru că mănăstirea Bistriţa era o mănăstire misionară în apropierea oraşului Piatra Neamţ, unde aveam de-a face şi cu o cursă care veneau de 3-4 ori pe zi, şi se descărcau la uşa mea, unde am stat şi acolo de veghe pââână la aşa-zisa Revoluţie, când am plecat şi am venit aici, în Petru Vodă şi am început lucrările acestea frumoase cu ajutorul credincioşilor care s-au nevoit, stând zi de zi până ce s-a acoperit biserica începută în mai. În acelaşi an am ajuns la acoperişul ei, la sfârşitul lunii octombrie, începutul lui noiembrie. Apoi a urmat pictura – din interiorul biserici, din exteriorul ei, aşa încât a fost de altfel şi bucuria şi m-am regăsit aşa, în rostul meu din viaţa pe care am parcurs-o. De altfel toate aceste nevoinţe, aceste greutăţi, vâltori prin care am trecut – n-au făcut altceva decât să hotărască şi să întărească în mine convingerile mele – a iubirii de ţară şi neamul acesta obidit.

Şi iată că am înfruntat, dragii mei, până în zilele acestea, multe şi frumoase episoade – după care am ajuns la anii aceştia când aştept şi eu oarecum: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor!”.

Sa ne traiti Parinte!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Vestea am primit-o de la niste apropiati si confirmata de ucenici ai parintelui, cu mentiunea ca s-a adoptat aceasta masura cu 20 voturi din 20. Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Va oferim imagini video luate cu ocazia lansarii cartii “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”, la care parintele Calistrat Chifan a fost invitat sa tina un cuvant, vorbindu-ne de Parintele Justin Parvu.

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=8293895266695562635&hl=en]

“Ucenicii parintelui Iustin sunt cei ce fac voia si cerinta lui Hristos, dupa invatatura lui”

“Parintele Iustin Parvu este un duhovnic din elita duhovnicilor care au pus sufletul la temelia tarii si au vrut sa lase in urma lor un popor cu adevarat ortodox, cu adevarat credincios, cu adevarat crestin, cu adevarat roman.” (ieroschim Calistrat Chifan, “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=JOg_vSdg58M]

Văd că guvernul României vă întâmpină anul 90 din viaţa sfinţiei voastre cu daruri alese, cipuri performante…

– Ei, am luat-o şi cu cipurile acestea acum… pentru că lumea aceasta sigur că se informa şi dorea să se informeze – ce sunt cu cipurile, ce sunt cu paşapoartele, cu unele sau altele. Am dat şi eu o scrisoare peste tot şi am socotit să fie şi o explicaţie. Această explicaţie însă pe care am dat-o eu – pe foarte mulţi i-a tulburat -, ca omul vinovat în faţa porţii de judecată, dar n-am socotit decât să-mi fac o datorie pentru ca să ştie oamenii ce au de făcut şi, în acelaşi timp, să ne profilăm şi noi pe o poziţie de oameni de pocăinţă şi de regăsire a noastră în rostul Ortodoxiei. Ei, acum sigur că lucrurile s-au amplificat mai mult, întrucât au început să intre o serie întreaga de explicaţii, de comunicări – prin reviste, prin ziare şi a ieşit tocmai ce nu mă aşteptam să iasă; dar cred că şi asta a fost de la Dumnezeu, ca lumea să ştie de ce ispite şi încercări are de trecut neamul cel creştinesc. Pentru că lucrurile acestea n-au fost numai pentru creştini (adică nu vizează numai creştinii n.n.) ci pentru toată suflarea care trăieşte pe pământ – adică să se menţină pe verticalitate, ca si creatură a lui Dumnezeu liberă, nestingherită de nimeni, să-şi poată exprima gândurile lui, să-şi poată exprima vorbirile lui, să poată avea o poziţie în care să nu fie stăpânit şi îngrădit. Ori acum sigur că lucrurile se întâmplă că, atât creştinul, cât şi necreştinul – este controlat, îi pune năsturelul sau cipuşorul acela, firul de nisip, îl pune într-un buzunar, ţi-l pune într-o haină care o iei de la magazin, ori ţi-l pune într-o încălţăminte şi aşa mergi cu tine cu telefonul şi te înregistrează şi te pune la securitate şi nu mai ai nevoie de securitate că-i cu tine mereu. Cel puţin atunci puneau pentru tine câte 7-8 gealaţi care trebuiau să te păzească. Eu, când am venit de la puşcărie şi m-am dus la casa mea părintească, la bătrânii mei, – domnule, veneau de câte două trei ori pe noapte. Venea unul: „Dragii mei, am înnoptat aici la poalele munţilor. Nu ne-o-ţi primi şi pe noi să stăm oleacă să ne adăpostim?” Eu îi spuneam cumnatului meu: „Măi, vezi că ăştia nu-s pentru dormit. Ăştia au alt interes. Spune-le să meargă mai departe”. Şi veneau… mă duceam pe la ţară, mă duceam primăvara, luna mai-iunie, mă duceam pe câmpurile acestea din Bolătău, pe Cinei, – să mai văd şi eu locurile acestea frumoase ale copilăriei mele. Ei, bine, veneau acasă şi îmi spuneau de-acasă: „au venit aici nişte cetăţeni bine aranjaţi şi îmbrăcaţi, o oprit o maşină aicia – şi o tot întrebat, o fotografiat pe aicea – măăăăi, cine ştie ce drăcovenii or mai fi şi aştia bine aranjaţi – că ăştia erau de la mama noastră- securitatea. … acum nu, domnule, îţi pune sub unghie un bobuşor din ăsta şi nu mai are nevoie de securişti să-i plătească. Ţi-l pune şi te face în 4-5 ani şi pe tine ne-om. Dacă porţi ăsta prea mult cu tine, sigur îşi face şi el boala şi rostul lui – bietele animale, săracele, care le-o pus la ureche, o început să le putrezească urechile, să le cadă coarnele, să le ciuntească şi pe ele, să sufere şi ele, după consecinţele civilizaţiei aşa, venite de cine ştie unde peste noi; dar ştim noi de unde, de altfel, da’ – eh!

Şi iată că am înfruntat, dragii mei, până în zilele acestea, multe şi frumoase episoade – după care am ajuns la anii aceştia când aştept şi eu oarecum: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor!”.

Să ne trăiti Părinte!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zs3fh2t86WM]

Pe 9 februarie, la Iasi, “Casa cartii” a gazduit lansarea volumului jubiliar la 90 de ani dedicat parintelui Iustin Parvu, de la manastirea Petru Voda, jud . Neamt. Sub titlul “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”, cartea scrisa de Gratia Lungu Constantineanu cuprinde trei parti in care ne este prezentata pe scurt viata parintelui Iustin si ctitoriile sfintiei sale, atat cele duhovnicesti, cat si cele de lacasuri sfinte inchinate Domnului.

Ne alaturam si noi cu umila noastra urare de
“La Multi Ani, Mare Duhovnic al neamului !!!” si multumim parintelui Iustin pentru stradania pusa in slujba credinciosilor ce-i calca pragul chiliei, cat si celor ce cu buna credinta ii cer sfatul. O data cu sarbatorirea sfantului mucenic Haralambie pe 10 februarie, parintele se incununeaza cu binecuvantata varsta de 90 de ani.

De ziua parintelui, credinciosii se vor afla in numar foarte mare la manastirea Petru Voda mai cu seama in urma minunii ce a avut loc duminica, 7 feb 2009, cand din icoana Maicii Domnului a inceput sa curga mir, un semn ce ne poate spune multe lucruri, mai cu seama referitor la ultima perioada. Mila Domnului cu noi, cu toti !

Parintele Iustin ne impartaseste la aniversarea a 90 de ani, momente din viata sfintiei sale:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=KaLbizuOvn8]

Va recomandam si articolul maicii Ecaterina Fermo, dedicat acestei aniversari : “Fiul Cerului”, Parintele Justin Parvu, la 90 de ani !

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

E vremea jertfei ! A pregatirii pentru vremurile din urma… Nu vom putea sa realizam aceasta pregatire, atunci pe ultima suta de metri. E bine sa ne intarim in credinta de pe acum si sa actionam in mod concret. Sa ne preocupe soarta copiilor nostri si sa ne punem intrebarea cu ce-i vom hrani si cum facem fata foametei, razboiului, prigoanei proorocite pentru vremea de Apoi.

Va reamintim ce ne indeamna parintele Iustin Parvu si ce nu a inteles majoritatea lumii, aflata in goana dupa cele lumesti :

“Sa rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbandi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare in parte sufletele noastre. Sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap, ca sa ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetatui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt inca oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra – in care sa ne crestem copiii in duhul aceasta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre.”

Faradelegile statului trebuie sanctionate si neaprobate de catre Biserica, de catre noi – madulare ale Bisericii.  Proorociile se vor adeveri, mai devreme sau mai tarziu, dar planurilor vrajmasului suntem datori a le spune un NU hotarat. Aceasta cat priveste perioada imediat urmatoare. Sa ne gandim dincolo de aceasta perioada. Propunem spre dezbatere acest paragraf, extras din Apelul Parintelui Iustin, din data de 14 ianuarie 2009. Nadajduim sa fie pus in aplicare si sa veniti cu solutii, textul neavand nevoie de alte adaugiri. Concret ! Ce facem fiecare vis a vis de acest sfat al parintelui ?! Cum aveti de gand sa infaptuiti ce ne indeamna parintele ?

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Fiii Bisericii Ortodoxe nu se tem de sfarsitul lumii”

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5ovVqDUOp5Q]

Profetii ale Sfintilor sec. XX despre Apocalipsa :
Sf. Lavrentie de Cernigov, Sf. Serafim de Virita

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=twikkyr-wPI]

Etapele pecetluirii si pastrarea nadejdei

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=L7PU7ue8FjM]

Extrase din conferinta „SFÂRŞITUL LUMII – ÎNTRE PROFEŢII ŞI OBSESII” ,
tinuta la Husi in luna decembrie 2008

Grupul Areopag va invita la
CONFERINTA CU TEMA „SFÂRŞITUL LUMII – ÎNTRE PROFEŢII ŞI OBSESII”
MARŢI, 27. 01. 2009, ora 18.00
LOCAŢIE: Bucuresti, Sala DALLES, lângă Librăria Noi.

Vor vorbi: Ierom. IOAN ŞIŞMANIAN (de la mănăstirea Petru Vodă), Maica ECATERINA FERMO, LAURENŢIU DUMITRU, DANION VASILE.
Conferinţa va fi transmisă în direct pe ortodoxradio.ro. Se vor lansa volumele „Stareţii despre vremurile din urmă” şi „Zorii Apocalipsei“.
Rog anuntati mai departe, pe e-mail-uri, messenger sau, cel mai eficient, prin viu grai…

Cu mulţumiri, Danion Vasile

CITITI SI Danion Vasile – Despre ipoteza caterisirii parintelui Justin

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Cipurile RFID sînt o creaţie tehnologică recentă, menită iniţial să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine. În general, ele sînt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor şi alte operaţiuni electronice) conectat la o antenă miniaturală, putînd fi aplicate pe diferite obiecte.
Dispozitivul cu antenă poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sînt de două feluri, active şi pasive, după felul construcţiei lor; astfel, cipurile active sînt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanţă de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sînt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un cîmp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdată imposibilă la distanţe mai mari de 10 metri. Cînd un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reacţionează transmiţînd datele către cititor.
Dacă iniţial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putînd stoca mult mai multe date decît codul de bare, în ultimii ani mai multe firme producătoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri şi pentru alte aplicaţii, precum acte de identitate, carduri de sănătate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers pînă acolo, încît, invocîndu-se anumite situaţii excepţionale, să se urmărească implantarea unor astfel de cipuri în corpul uman.3 Experimentele au început cu implantarea animalelor de casă, pentru a fi mai uşor recuperate în cazul rătăcirii lor, şi au continuat cu cîteva cazuri umane particulare. „Avantajul” implantului electronic este acela că cipul ar putea fi alimentat în permanenţă de căldura corpului uman, transformîndu-l în cip activ, deci detectabil de la mare distanţă.
Deocamdată cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive.
Din datele pe care le deţinem la momentul de faţă (2009, Ianuarie) progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite μChip/mu chip) pînă la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc cîteva miliarde de astfel de cipuri pe an, preţul lor fiind, în medie, puţin peste un eurocent.
În cele ce urmează descriem cîteva din avantajele şi din dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesaţi, materialele pe această temă fiind extrem de puţine în limba română.
Avantaje ale cipurilor RFID:
1. Dată fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alăturarea lor unui produs face posibilă identificarea rapidă şi reducerea timpului petrecut de clienţi şi de vînzători la cumpărarea respectivului produs. Cititoare speciale ajută la identificarea şi evaluarea corectă într-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumpărate de un client fără a mai fi nevoie ca vînzătorul să le treacă pe fiecare în parte prin faţa cititoarelor de coduri de bare.
2. Prezenţa cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor îmbunătăţeşte vînzările anumitor produse, administratorul ştiind cu precizie ce anume s-a vîndut şi în cît timp. Astfel se pot elimina timpii morţi pînă la refacerea stocului în cazul epuizării unui produs şi nevoia personalului care să supravegheze rafturile de produse. 4
3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de producţie la punctul de desfacere elimină posibilitatea dispariţiei substanţelor periculoase sau cu folosire specială şi permite identificarea oricărei încercări de sustragere a lor.
4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea ieşi de sub stricta supraveghere.
5. În diferite sporturi desfăşurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multă precizie timpul parcurs pînă la linia de sosire.
6. Prezenţa cipurilor pasive în paşapoarte5 a fost considerată o experienţă pozitivă de către guvernele ţărilor care le-au introdus pînă azi6, pentru îmbunătăţirea controlului asupra cetăţenilor lor care călătoresc peste hotare. Anumite ţări permit nu doar citirea respectivului cip la ieşirea/intrarea în ţară, ci şi stocarea acestor date în cipul RFID din paşaport.
Dezavantaje ale cipurilor RFID:
1. Codul de bare de pe majoritatea covîrşitoare a produsele aflate azi pe piaţă conţine explicit numărul 666, cu trimitere directă la pasajele din Apocalipsă referitoare la numărul numelui fiarei. Înlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comerţ nu a fost niciodată adusă la cunoştinţa publicului ca pe o cucerire ştiinţifică cu care pe viitor vom reuşi să scăpăm de numărul 666 de pe cumpărăturile noastre. Dimpotrivă, cu mult mai grav chiar, prezenţa obligatorie a cipurilor în documentele de identitate personală şi pe majoritatea produselor de pe piaţa viitorilor ani, adică atît la cumpărător, cît şi la produsul cumpărat, ne trimite automat cu gîndul la versetul 13:17 din Apocalipsă: Ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Pînă astăzi nici una din firmele producătoare de cipuri RFID nu a făcut dovada lipsei numărului 666 din memoria acestor cipuri pe care unii le vor obligatorii şi în actele de identitate din România.
2. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte într-un timp extrem de scurt. Conectarea acestor informaţii cu anumite baze de date publice din cîteva ţări poate oferi în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează (cu ştiinţă sau fără!) un document personal prevăzut cu cip RFID. Din acest moment, posesorul de buletin / paşaport / carnet de conducere / card de sănătate / card de credit7 care conţine cip devine cea mai uşoară pradă în faţa oricui are un cititor de cipuri RFID şi un calculator. Pretextul eliminării terorismului pentru impunerea acestor cipuri este nimic altceva decît praf în ochi, orice terorist cu o minimă dotare electronică putînd dispune după bunul plac de informaţiile obţinute atît de uşor. Cu atît mai rău se întîmplă în cazul în care anumite state caută să-şi impună controlul total asupra cetăţenilor lor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm, ce am cumpărat şi în ce cantitate. Practic libertatea va deveni un mit, o frumoasă amintire de pe vremea părinţilor noştri.
3. Prin prezenţa cititoarelor de cipuri RFID în toate automobilele produse de marile firme auto din 2005 pînă azi, în trenuri, autobuze, avioane, magazine, gări, metrouri8, şi pe principalele artere de circulaţie s-a început deja impunerea controlului total asupra omenirii.
4. Dimensiunea de astăzi a acestor cipuri le face să fie practic imposibil de detectat cu vreunul din simţurile omeneşti. Necesitatea hranei şi a îmbrăcămintei va face ca nimeni să nu poată sta departe de sistemul electronic de control total.
5. Unicitatea fiecărui cip RFID face ca orice document personal şi ca absolut tot ce se vinde şi se cumpără să poată fi monitorizat cu mare precizie. Prin efectuarea plăţii unui produs prevăzut cu cip nu se dezactivează cipul, ci acesta continuă să rămînă veşnic funcţional.
6. Cantitatea imensă de date cerută de o astfel de dezvoltare a industriei cipurilor RFID face absolut necesară existenţa unor gigantice baze de date unde se vor stoca informaţiile de pe cipuri, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Conectarea acestor imense baze de date cu bazele de date personale aflate în evidenţa statului sau ale unor terţe companii duce la controlul total asupra individului.
7. Cititoarele de carduri pot fi ascunse în orice tip de material, introducerea lor în uşi, pavaje, podele, rafturi, tejghele, făcînd imposibilă cunoaşterea momentului în care cineva a fost scanat.
8. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID.9
9. Cipurile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac să explodeze, în cazul implanturilor provocînd dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de radiaţii.
10. Cipurile implantate nu au stabilitate în ţesutul implantat, de multe ori, în urma mişcărilor organismului migrînd din locul unde au fost implantate şi necesitînd intervenţii chirurgicale. De asemenea, ele, în forma în care există astăzi, se pot sparge în interiorul ţesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol.
11. Anumiţi bolnavi din cîteva spitale au primit implanturi cu cipuri RFID fără să îşi dea acordul şi fără să ştie de ele. Astfel s-a întîmplat la clinica de bolnavi Alzheimer West Palm Beach din Florida, începînd cu anul 2007. Astfel de cazuri se pot generaliza, mai ales sub presiunea unor legi sau în cazul unor situaţii extreme precum starea de război.
12. Posesorii de animale de casă au fost obligaţi în Portugalia, Noua Zeelandă, Singapore, Bangkok, şi cîteva state din SUA să îşi implanteze animalele de casă cu cipuri RFID. De asemenea, de cîţiva ani buni şi posesorii de vaci, oi, capre, din România, sînt obligaţi să ataşeze un astfel de cip RFID tuturor animalelor producătoare de lapte, fără vreun motiv raţional.
13. Vigilenţa celor ce sînt chemaţi să verifice autenticitatea actelor va scădea foarte mult, de vreme ce un astfel de cip va certifica datele înscrise şi fotografia din paşaport, determinînd autorităţile să se încreadă în puterea cipului de a nu fi falsificat. Cercetări recente10 arată că extragerea şi chiar falsificarea datelor din cipul RFID din paşapoarte este cît se poate de simplă pentru cineva cu minime cunoştinţe în domeniul informatic.
Mica trecere în revistă de mai sus trage un semnal de alarmă asupra raţionalităţii existenţei cipurilor RFID în actele de identitate din România. Nu au trecut nici 20 de ani de cînd fraţii şi părinţii noştri au murit cu nădejde în suflet strigînd „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”. Din Ianuarie 2009 a început, cu o grabă suspectă, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva din România să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. Ni s-a spus doar, fără a putea verifica în vreun fel, că vor fi stocate datele personale, imaginea feţei şi a două amprente digitale. Dacă amprentarea unora dintre cetăţenii români din Italia ne-a umplut de indignare pe toţi, la doar cîteva luni după această idee care nu s-a pus în practică nu a fost nici o reacţie din partea nimănui la ideea amprentării obligatorii a celor ce vor să-şi facă acum paşaport sau carnet de conducere.
Putem spune fără să greşim că primirea actelor electronice înseamnă şi nevrînd asocierea numărului 666 cu datele de identitate personală, cu numele propriu şi cu fotografia personală, cu alte cuvinte cu chipul lui Dumnezeu, călcînd cuvîntul Sfîntului Pavel: Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfînt ce locuieşte întru voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu, şi nu sînteţi ai voştri? Că sînteţi cumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi întru duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu. (1 Corintheni 6:19-20) şi aducînd pedeapsa scrisă în cartea Apocalipsei: Şi al treilea înger a urmat lor, zicînd cu glas mare: Oricine se închină fiarei şi chipului ei, şi ia însemnare pe fruntea sa sau pe mîna sa, şi acesta va bea din vinul mîniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mîniei Lui, şi se va chinui cu foc şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei. (14:9-11) De asemenea: Şi am auzit Glas mare din Biserică zicînd celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi
vasele mîniei lui Dumnezeu pe pămînt. Şi s-a dus cel dintîi, şi a vărsat vasul său pe pămînt, şi s-a făcut rană rea şi mare în oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei. (16:1-2)
S-a încercat să se spună că nu aceasta (cipul din paşapoarte şi permisele de conducere) este pecetea din Apocalipsă, pentru că nu este pe mînă şi nici pe frunte. Dar nu este nevoie să fie, de vreme ce sistemul electronic batjocoreşte prin asocierea numărului fiarei, 666, chipul lui Dumnezeu din noi şi numele primit la Sfîntul Botez.
Să stăm drepţi în faţa autorităţilor statului care ar trebui să ne apere drepturile, nu să ni le restrîngă, şi să cerem să ni se garanteze prin lege libertatea pentru care fraţii şi părinţii noştri au plătit preţ de sînge. Să le aducem aminte că şi cei ce ne conduc vor da socoteală pentru această mişelească încercare de înrobire a poporului creştin ortodox. Să mărturisim cu preţul vieţii sfînta credinţă ortodoxă, ca să ne învrednicim şi noi de răsplata făgăduită mărturisitorilor Ortodoxiei: Şi am văzut scaune, şi au şezut pe ele, şi judecată li s-a dat lor, şi pe sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus, şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, şi care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au luat semnul pe fruntea lor, şi pe mîna lor; şi au vieţuit şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilalţi morţi nu au înviat până nu se va sfârşi mia de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânt este cel ce are parte întru învierea cea dintâi; peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împăraţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6).

1) Materialul care urmează a fost alcătuit folosind în principal sursele puse la dispoziţie de Electronic Frontier Foundation şi de CASPIAN, două organizaţii din SUA care luptă pentru libertatea individuală în faţa măsurilor de urmărire şi control electronic impuse de guverne.

2) Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.

3) Pînă acum cunoaştem cazurile a aproape 16 politicieni şi oameni de afaceri din Mexic, mai mult de 300 de persoane implantate în SUA de firma Verichip Corporation, cîteva zeci de copii din Columbia, cîteva zeci de oameni de afaceri din Spania şi mai multe zeci de deţinuţi din Marea Britanie.

4) Cu adevărat despre aceasta vorbeşte şi Sfîntul Apostol Pavel în prima sa epistolă către Timothei: Iar cei ce vor să se îmbogăţească, cad în ispite şi în curse, şi în pofte multe fără de socoteală şi vătămătoare, care cufundă pre oameni în pierire şi în pierzare. Că rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de argint, pe care unii poftindu-o au rătăcit din credinţă, şi s-au pătruns cu dureri multe. (6:9-10)

5) Conform standardului ISO 14443, care specifică obligativitatea lipsei de contact fizic a cipurilor din paşapoarte şi specificarea prezenţei acestora pe copertă.

6) Malaiezia în 1998, Irlanda, Japonia, Pakistan, Germania, Portugalia, Polonia, Spania în 2006, Marea Britanie, Australia şi SUA în 2007, Serbia şi Korea în 2008, România în 2009.

7) Firma MasterCard a scos cipurile RFID de pe cărţile sale de credit în urma constatării unor fraude cu mult mai mari decît cele existente pînă la introducerea lor.

8 ) Spre exemplificare,metroul din Moscova a introdus aceste cititoare pentru prima dată în Europa în anul 1998.

9) Albrecht, K. “Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006.”

10)https://omroep.vara.nl/tvradiointernet_detail.jsp?maintopic=424&subtopic=38690 şi https://www.theregister.co.uk/2006/08/04/cloning_epassports/

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=8eV8fBqZSxU]

Download varianta MPG a acestui film

Imagini de la sfinţirea Agiazmei Mari

Mesaj al părintelui Iustin Pârvu pentru toţi românii

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=eKTw-SbqwoI]

Efectele Aghezmei Mari asupra credincioşilor le arată însăşi rânduiala slujbei: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…“

“Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre

şi să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră”

(Molitfelnic).

O zi binecuvântată de Dumnezeu cu mult har, dar şi … soare.

Astăzi, 2 noiembrie 2008 a avut loc sfinţirea mănăstirii de maici, cu hramul “Adormirea Maicii Domnlui”, de la Petru Vodă

Din partea Mitropoliei a participat PS Calinic Botoşonăneanul

La slujbă a luat parte şi stareţul mănăstirii Petru Vodă, părintele Iustin Pârvu

Tot astăzi, vrednicul părinte Iustin Pârvu a fost hirotesit arhimandrit

Hirotesirea ca arhimandrit a părintelui Iustin Pârvu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=7C9FrTqkA_8]

Cuvântul părintelui arhimandrit Iustin Pârvu

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-8955610232222286094&hl=en]

Predica PS Calinic Botosăneanul

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=8066030234264638143&hl=en]