† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

1) Avand sa vorbim despre pantece, ne-am hotarat sa vorbim intelepteste (sa filozofam) impotriva noastra ca in toate celelalte[1]. Caci m-as minuna sa se poata elibera cineva de el, inainte de a se salaslui in mormant.

2) Lacomia stomacului este fatarnicia pantecelui. Saturat, striga ca e lipsit; si ghiftuit si plesnit de satul, tipa ca ii e foame. Lacomia pantecelui e bucatar iscusit, nascocind tot felul de mancari gustoase. Astupandu-se un canal, se deschide altul. Inchizandu-l pe acesta, se casca un altul. Lacomia pantecelui este o amagire a ochilor, care inghitind putine, doreste sa le inghita pe toate.

3) Saturarea de bucate este maica curviei[2], iar necajirea pantecelui e pricinuitoare de curatie. Cel ce mangaie pe leu il domesticeste adeseori, dar cel ce mangaie trupul il salbataceste si mai mult[3].

4) Se bucura iudeul de sambata si de sarbatoare si monahul lacom, de sambata si de Duminica. Se gan­deste cu mult timp inainte de Pasti si pregateste mancarurile cu zile inainte. Robul stomacului face planuri cu ce mancari va tine praznicul[4], pe cand robul lui Dumnezeu, cu ce daruri duhovnicesti se va imbogati. Sosind un strain, lacomul se porneste spre agapa din lacomia pantecelui si dezlegarea pentru sine o soco­teste drept mangaierea fratelui[5]. Se gandeste sa dez­lege la vin pentru venirea unor oaspeti si, socotind ca ascunde virtutea, se face robul patimii[6].

5) Slava desarta dusmaneste adeseori lacomia pan­tecelui si intre ele se isca o lupta pentru nenorocitul calugar, ca pentru un rob cumparat. Lacomia pante­celui se sileste sa-i slabeasca franele, dar slava desarta il sfatuieste sa duca virtutea la biruinta. Iar calugarul intelept fuge de amandoua, scuturandu-se la vreme po­trivita de una prin cealalta.

6) Cand trupul ne este in plina vigoare, sa tinem infranarea in toata vremea si in tot locul. Iar cand acesta se imblanzeste (ceea ce nu cred ca se intampla inainte de moarte), sa ascundem lucrarea noastra.

7) Am vazut preoti batrani batjocoriti de draci, dezlegand cu binecuvantare si pe tinerii nesupusi lor, la ospete, de vin si de celelalte[7]. De sunt marturisiti (ca buni), sa-i dezlegam cu masura. Dar de sunt nepasatori, sa nu ne ingrijim de binecuvantarea lor[8], si mai ales cand sunt razboiti de foc[9].

8) Urgisitul de Dumnezeu Evagrie a socotit ca este mai intelept decat cei intelepti si in rostire si in inte­legere. Dar a fost dat de gol, nenorocitul, aratandu-se mai fara de minte decat cei fara de minte, nu numai in multe altele, ci si in aceasta. Caci zice : cand sufletul pofteste mancarea felurita, sa se stramtoreze cu paine si apa. El a poruncit ceva asemanator celui ce ar spune copilului sa urce toata scara dintr-un singur pas[10].

Noi, respingand porunca lui, zicem: cand sufletul pofteste mancari felurite, cere ceva propriu firii. De aceea ne vom folosi de un mestesug impotriva acestei mult mestesugite patimi. Si daca nu ne aflam sub un razboi foarte greu, sau nu ne ameninta primejdia unor caderi, sa taiem intai mancarile care ingrasa, pe urma pe cele care ne aprind, apoi pe cele ce ne fac placere.

9) De e cu putinta, da pantecelui hrana care-l umple si e usor de mistuit, ca prin saturare sa saturam pofta lui, iar prin mistuirea grabnica sa ne izbavim de aprindere ca de un bici[11]. Sa cercetam si mancarurile care fac vanturi si vom afla ca ele misca si poftele.

10) Razi de dracul care te sfatuieste sa prelungesti cina. Caci sosind ceasul al noualea al zilei urmatoare, ai calcat invoiala celei dinainte. continuare »

Intrucat Parintele Arsenie este inca in spital si are nevoie de ingrijirile medicilor, venim cu propunerea sa facem fiecare dupa cum poate o rugaciune pentru insanatosirea sfintiei sale. Asa cum si pentru Parintele Justin multa lume se roaga, mai jos aveti o scurta rugaciune, pe care nadajduim ca Domnul ne-o va asculta si bunul Parinte Arsenie se va intoarce cu bine la chilia sa.

Doamne Iis­use Hris­toase, Fiul lui Dum­nezeu, Tu ai spus cu preacin­sti­tele Tale buze: Daca doi din­tre voi se vor invoi pe pamant in priv­inta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschim­bate sunt cuvin­tele Tale, Doamne, fara de mar­gini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit. Pen­tru rugaci­u­nile Preacu­ratei Maicii Tale si ale tuturor Sfin­tilor, Bunule, nu trece cu ved­erea rugaci­u­nile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pen­tru Par­in­tele Arsenie, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, man­tuire si indelun­gare de zile. Amin

Canonul cel Mare este un canon de pocainta, un imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri scurte de pocainta, ritmate de imnul „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!”.
Canonul liturgic are 9 cantari mai lungi format din multe stihiri scurte, iar aceste 9 intercalau la inceput 9 cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:

1. Cantarea lui Moise (Exod 15, 1-19)
2. Noua Cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43)
3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (I Regi 2, 1-10)
4. Rugaciunea profetului Avacum (Avacum 3, 2-19)
5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20)
6. Rugaciunea lui Iona (Iona, 2, 3-10)
7. Rugaciunea celor 3 tineri
8. Cantarea celor 3 tineri (pentru 7-8, Sfanta Scriptura, Editia Sfantului Sinod, 1998, p. 950-951)
9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si rugaciunea lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79)

Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa ce da tonul), se continua cu stihuri mai scurte si se incheie cu lauda de preamarire adresata Sf. Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion). Acest bogat si frumos canon este totodata meditatie biblica si rugaciunea de pocainta. Este un dialog al omului pacatos cu propria constiinta. Sufletul care se pocaieste plange pentru pacatele savarsite. Rugaciunea vamesului „Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul” devine in „Canonul Sf. Andrei Criteanul” ritmul si respectul pocaintei. Pocainta-rugaciune a fiului risipitor ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului: „Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul (Cantarea a II-a, 2). Pacatul este legatura puternica a sufletului cu cele materiale. Prin pacat ne indepartam de Dumnezeu, sufletul se pustieste. Pacatul descris in Canon este pacatul intregii firi omenesti, incepand cu Adam si Eva. De aceea Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia privind caderea in pacat sau biruinta asupra lui. Marii pacatosi care s-au indreptat devin dascali ai Bisericii si rugatori pentru cei aflati in pacat. Astfel este pomenita Cuvioasa Maria Egipteanca.
Rugaciunea din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului si Sf. Apostoli arata legatura dintre pocainta si inviere. Acestia devin pregatire si dor de inviere, comoara a vietii vesnice ca legatura e iubire a omului cu Dumnezeu. Marturisirea si preamarirea Sf. Treimi in Canonul cel Mare arata ca pocainta crestina este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sf. Treime. Botezati in numele Sf. Treimi crestinii reinnoiesc Sfanta Taina a Botezului prin lacrimile pocaintei, mor pentru pacat si invie sufleteste pentru Hristos. Marturisirea dreptei credinte prin doxologie se leaga strans de redescoperirea dreptei vietuiri prin pocainta. Milostivirea Sf. celei de O Fiinta, de Viata Facatoarei si Nedespartitei Treimi este temelia si puterea care face ca „usile pocaintei sa devina cale catre portile Imparatiei Cerurilor.”
Canonul ce mare se citeste in Biserica in postul Pastelui, dar poate fi citit de orice crestin, care doreste sa-si ceara iertare Tatalui Ceresc pentru pacatele savarsite.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zeYQe9VrUZQ]inregistrare din 2010 continuare »

Iubiti frati! Am intrat in limanul Postului Mare. Sa ne facem acum vreme pentru a ne cerceta pe noi insine cu luare-aminte si in amanuntime: usile pocaintei se deschid pentru noi mai larg! Locuitori ai sfintei manastiri! Ucenici indeaproape ai lui Hristos! Fii iubiti ai Bisericii, ce va aflati neincetat la sanii ei duhovnicesti! Ar fi trebuit ca noi sa nu avem nevoie de o vreme aparte pentru a lua aminte la noi insine, pentru a ne curati petele pacatelor prin marturisire si pocainta: ar fi trebuit ca toata viata noastra sa fie alcatuita din neincetata luare-aminte, din neincetata pocainta – daca viata noastra ar fi fost pe masura numelui nostru. Acel chip al curatiei la care noi trebuie sa ajungem este desavarsit. El este Domnul nostru Iisus Hristos. Dupa Sfantul Care v-a chemat pe voi, spune Apostolul, si voi fiti sfinti in toata petrecerea, caci scris este: Fiti sfinti, ca Eu Sfant sunt (I Petru l, 15-16). Nesfarsita fiind desavarsirea pildei de curatie pe care o avem inainte, alergarea pocaintei si curatiei e si ea nesfarsita. Chiar daca cineva a strabatut-o cu toata osardia si silinta de care poate da dovada omul, nici acela nu va putea ajunge la curatia desavarsita. Chiar daca ar trai mii de ani in pocainta necurmata, nici atunci nu ar ajunge la curatia desavarsita. Cei mai mari dintre sfintii monahi au recunoscut in pragul mortii ca pocainta lor era nu numai nedesavarsita, dar nici macar inceputa13. Iar noi, dupa neputintele noastre, care cresc si se inmultesc fara incetare, vom fi in ziua plecarii noastre din viata pamanteasca foarte departe si de acea sfintenie cu care ieseau din trupurile lor cuviosii nostri Parinti, vasele alese ale lui Dumnezeu, locuitorii pustiei – acum locuitori ai cerului pentru osardnica lor statornicie in pocainta din vremea calatoriei prin pustia vietii pamantesti.

Asa este! Cei care isi petrec viata in luarea-minte necurmata, care iau mereu seama la sufletul lor, care baga de seama in el lucrarea cea de multe feluri a pacatului, care se lecuiesc mereu de aceasta otrava prin pocainta, nu ajung la plinatatea vietii duhovnicesti. Ce sa mai spunem atunci de cei care traiesc in nepasare, care se afla in necurmata imprastiere, care nicicand nu se gandesc – sau se gandesc foarte rar, parca in treacat – la lucrul la care este cea mai mare nevoie sa se gandeasca: la mantuirea lor? continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=cjCwdXBLwMk]

Iertare de la toti fratii si surorile si binecuvantare de la Parintele Justin. Post binecuvantat tuturor, cu roade vrednice de mantuire.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ezKOQXXawRA]

Vino, ticalosul meu suflet, de plangi astazi,
de cele ce s’au facut cu tine, aducandu-ti
aminte de goliciunea cea dintai din Eden,
prin care ai fost scos din desfatare si din
bucuria cea neincetata.”

(Slujba Utreniei din Duminica Lasatului sec de branza, Cantarea 1-a, Imnul 1)

Iata-ne ajunsi in pragul marelui post: este ultima duminica care ne pregateste pentru nevointa postului, numita a izgonirii lui Adam si a Evei din rai. Dar pentru ce ni se aminteste tocmai astazi de izgonirea lui Adam din rai? Pentru ca sa ne arate noua cat de rea este neanfranarea de la mancare si ce urmari grozave are pacatul lacomiei. Dar izgonirea lui Adam din rai mai are si alt inteles. Sfintii nostri parinti ne spun ca, dupa ce au fost scosi afara din rai, Adam si Eva au plans 40 de zile la poarta raiului cu multa cainta, batandu-si pieptul si facand rugaciuni cu multa jale, ca sa li se ierte pacatul si sa fie iarasi primiti inauntru. Am auzit si din cantarile de la strana cum Adam se jeluia la poarta raiului si cu lacrimi amare zicea: ,,Vai mie, ca femeia si sarpele m-au amagit, facandu-ma sa pierd fericirea raiului; Vai mie ce voi face, cu ce lacrimi voi plange inaintea Ta, Ziditorule, ca sa-mi daruiesti mie fericirea cea dintai?!”
De maine intram in postul cel mare al sfintelor patimi. Departe, departe incepe sa se zareasca Crucea rastignirii. Fiul lui Dumnezeu, Mieluselul cel nevinovat, voieste sa se rastigneasca, din dragoste mare pentru salvarea noastra. De acum, Biserica, mireasa lui Hristos, isi dezbraca astazi podoabele si vesmintele stralucitoare, indemnand pe toti fiii sai si aducandu-le aminte ca au sosit zilele infranarii, ale innoirii sufletesti ale pocaintei, asa cum striga proorocul Ioil: “Intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, lacrimi si cu tanguiri!“

Plangerea lui Adam – de Sfantul Siluan Athonitul – fragment

“Adam, parintele intregii lumi, a cunoscut in rai dulceata iubirii lui Dumnezeu si de aceea, atunci cand pentru pacat a fost izgonit din rai si a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic si cu geamat mare suspina in toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gand: “Am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc“. Nu-i parea rau atat de rai si de frumusetea lui, cat de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care in fiece clipa si nesaturat atrage sufletul spre Dumnezeu.

Asa tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, dar mai apoi a pierdut harul, face experienta chinului lui Adam. Sufletul e bolnav si ii pare tare rau atunci cand intristeaza pe Domnul Cel Preaiubit. continuare »

Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (I Corinteni 10,31). Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni, bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.(Coloseni 3,23-24).

In seara aceasta se lasa sec, iar de maine intram cu ajutorul lui Dumnezeu in perioada postului dinaintea sfintei Invieri. Cand cineva pleaca la drum lung se aprovizioneaza cu toate cele necesare, ca sa fie asigurat pe timpul calatoriei lui si sa nu aiba piedici sau neajunsuri in ceea ce are de gand sa savarseasca. Asa si noi, facem o lunga calatorie, desi ni se pare ca stam pe loc, fizic, insa facem o calatorie in duh, pe un drum care merge la deal, un drum obositor… Dealul catre care mergem este Golgota, acolo ne vom intalni cu Domnul Iisus – Iisus care merge cu crucea in spate, plin de rani, plin de sange, mereu blestemat si injurat, El, care dezleaga si ridica pacatele lumii. Catre acest deal, catre aceasta culme a nevointelor incepem sa urcam, de maine dimineata, pe calea sfantului si marelui Post.

Ce este postul? Postul inseamna in primul rand infranare. Va atrag atentia asupra acestui lucru: daca mananci o mancare foarte buna de post si mananci bine, ai incalcat postul. De exemplu, o mancare de cartofi, dar bine unsa cu ulei de cel bun si gatita cu gust, face ca postul sa fie zadarnic.

De asemenea, va atag atentia ca cel ce posteste de bucate, posteste zadarnic daca postul lui nu este insotit si de postul celalalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de pacate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pilda, daca barfesti, chiar daca nu mananci nimic, tot in iad te duci. Cine osandeste pe altul, acela e mai vinovat decat cel care nu posteste, pentru ca intra in drepturile lui Dumnezeu. De aceea Parintii ne indeamna mai ales la acest post al gurii, cum spune psalmistul: “Pune, Doamne, paza gurii mele” (Ps. 140, 3). O vorba odata spusa, nu mai poti fi stapan pe ea. Zboara de la tine si este mereu comentata si rastalmacita in toate chipurile. De aceea, tine-ti-o in loc, mai ales cand e vorba de un cuvant rau. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca de asta snt dintii si buzele in fata limbii, ca doar-doar vom putea infrana aceasta limba si Doamne, Doamne, cat venin si cat viclesug stie ea sa verse de multe ori. Citit in seara asta epistola sfantului Iacov, sa vedeti ce ne indeamna el sa facem ca sa ne tinem in frau limba plina de rautate. Limba clevetitoare pe multi a lipsit de plata ostenelilor lor – e bine sa nu uitati asta.

Tot asa gandurile, imaginile, aducerile aminte de pacat, toate acestea ataca postul si-l strica. Asa ca va indemn sa fiti foarte atenti si la postul simturilor, adica sa inchidem toate usile prin care poate intra pacatul in noi, pentru ca acesta este rostul postului, frati crestini: sa inchidem usile prin care intra pacatul, sa starpim adica tot raul din noi. continuare »

Astazi este Duminica iertarii. Sfintii Parinti i-au dat acestei duminici si acest nume, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra in post daca nu este in pace cu semenii.
Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare. Asa ca numai cel ce iarta se poate impartasi de aceasta iubire dumnezeiasca. Si pe cat de mult iarta, pe atat de mult se impartaseste de Dumnezeu.
Este un aspect pe care noi il neglijam de multe ori atunci cand vine vorba de iertare. Daca am facut cuiva rau, ne spunem ca este de ajuns sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta savarsita. Insa, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreste sa mergem sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit prin cuvintele si faptele noastre si sa dam iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Si ne cheama spre acest lucru, pentru ca ne vrea sa fim iubiti si de semeni.
Nu-i deloc usor sa renunti la dispretul fata de altii, acordand iertare, dar mai greu e sa te dai jos de pe aparenta superioritate si sa ceri iertare. Cel care a indeplinit aceste cereri, si-a pregatit inima sa-L primeasca pe Hristos.

Randuiala practicii liturgice a iertarii

In aceasta duminica exista o slujba unica, care din nefericire lipseste din multe biserici, ea fiind intalnita mai mult in manastiri.
La aceasta slujba, slujitorii sunt imbracati in vesminte luminoase, dar dupa oficierea Vecerniei, aceste vesminte nu vor mai fi imbracate pe toata durata postului.
In parohii, dupa oficierea Vecerniei, preotii, cu epitrahilul pus si sfanta cruce in mana, se pleaca in fata credinciosilor, cerandu-si iertare. Credinciosii se pleaca in fata preotilor, isi cer si ei iertare, apoi saruta crucea si mana dreapta a preotului. Dupa aceea se imbratiseaza intre ei, cerandu-si unul altuia iertare. In acesta vreme, se canta la strana Canonul Sfintelor Pasti.[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=0sjHyLPWj5g] In Muntele Athos, dupa Vecernie se intra in trapeza in procesiune, si se lasa sec de branza si oua, alimente care nu se vor mai consuma in vremea postului. In timpul mesei, se citeste un cuvant despre izgonirea lui Adam din rai sau un cuvant de indemn la post. La finalul mesei, monahii canta catavasiile canonului Acatistului, troparele hramului, incheind cu condacul Acatistului. Dupa rugaciunile de multumire, ramane o singura lumanare aprinsa pentru a se citi Pavecernita Mica. La sfarsitul ei, obstea ingenuncheaza si staretul citeste o rugaciune de dezlegare. Staretul, purtand epitrahilul si Evanghelia in mana dreapta, se opreste la usa spre a-si cere iertare de la ceilalti frati. Monahii fac o metanie inaintea lui, saruta Evanghelia si mana dreapta a acestuia, apoi fac unii catre altii metanii, cerandu-si iertare si isi ureaza “Post bun”. Dupa ce si-au daruit unii altora iertare, se sting candelele si fiecare merge la chilia sa.

De asemenea, crestinii merg si acasa la cei care nu au putut veni la Sfinta Liturghie si isi cer iertare. De aceea, pentru a reinvia aceasta traditie si printre noi, va cer sa ma iertati fratilor si o rog pe Sfanta Treime sa ne daruiasca un post bun, cu folos duhovnicesc!
Sa luam aminte neincetat in acest post la cuvintele Mantuitorului: “Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal Cel ceresc; Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre” (Matei 6, 14-15).

Mai jos aveti inregistrare cu Parintele Justin citind rugaciunea de dezlegare din Duminica iertarii:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ezKOQXXawRA]

“Fiule, da-mi inima ta! zis-a Domnul” (Pilde 23:26)

1. Mai presus de toate gandeste-te la Dumnezeu caci si Dumnezeu se gandeste la tine mai inainte de toate. Precum pastorul se gandeste la oaia cea ratacita mai mult decat la intreaga turma, asa si Dumnezeul tau, se gandeste la tine, care te pierzi in pacat, mai mult decat la toti ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamna a cerceta fiinta Lui Dumnezeu, ci inseamna a cerceta si a afla ce vrea Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpara nu cauta la coaja, ci la miez. La fel si cel ce cumpara oua. Si asijderea cu nenumarate lucruri din lume, oamenii le cauta pe cele nevazute si nu pe cele vazute. Si Dumnezeul tau cauta la tine dupa inima. Prin coaja cea trupeasca, El priveste in miezul tau, in inima ta, si cauta la inima ta. Fiul meu, da-i inima ta!

4. In inima Ziditorul a pus temelia vietii. In temelie viata se zamisleste, purcede, creste, si se indreapta spre mormant si dincolo de mormant. Oare cat pretuieste omul despre care toti spun: e destept dar nu are inima? Dumnezeu nu va cere de la el desteptaciune, ci inima. Caci s-a zis “ce este nebun al Lui Dumnezeu, mai intelept decat oamenii este.” (ICor.1:25)

5. Sau cat pretuieste omul despre care se spune: e bogat dar nu are inima? Oare isi va duce bogatia in cealalta lume si o va darui Celui a carui vistierie sunt pamantul si cerul, si soarele si stelele si toate si toate imparatiile stiute si nestiute?

6. Sau ce-i ajuta omului puterea si frumusetea cea trupeasca? Oare nu intalnim zilnic pe cei ce in tinereti erau puternici si frumosi, iar acum, garboviti si trasi, se sprijina ori in baston, ori de mana cuiva? Multora, puterea si frumusetea trupeasca le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii inainte de putrezirea pielii si oaselor.

7. Fericiti sunt cei ce din tinerete nu s-au indragostit de nicio frumusete trecatoare si muritoare, ci de Ziditorul lor, a carui putere nu slabeste si a carui frumusete nu piere! La Dragostea lor, Dumnezeu va raspunde cu dragoste insutita si inima lor Dumnezeu o va randui langa Inima Sa.

8. Postul inseamna slabirea legaturii inimii cu lumea si intarirea legaturii inimii cu Dumnezeu. Aminteste-ti si cugeta la aceasta in ca dintai saptamana a Marelui Post.

9. Intarirea legaturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inima. De aceea se citeste la inceputul Postului din cartile bisericesti: „Iata, a venit veselitoarea vreme a postului!” continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=oPdYjqQ9yxM]

Identitatea religiosa a unei natiuni, este, fara doar si poate, indisolubil legata de identitatea sa etnica si lingvistica. In ce masura aceste trei dimensiuni se intrepatrund si se interrelationeaza, harazesc si orienteaza drumul in istorie al unui neam? Aceasta intrebare este adresata neamul nostru romanesc.

A. D. Xenopol punea la temelia existentei si dainuirii neamului, unitatea lingvistica. In aceasta unitatea ne-am identificat, ne-am regasit si ne-am tras fortele de-a lungul veacurilor. Contextul istoric actual in care traim reprezinta insa semnul ca aceasta unitate nu mai este suficienta, ca avem nevoie de un salt de calitate, de o altfel de unitate pentru a putea dainui ca popor.

Crestinismul, cu precadere Ortodoxia, este adanc inradacinat in structura genetica a neamului romanesc si constituie un alt fundament al existentei romanesti. Formal, a fi roman inseamna a fi ortodox, dar la nivel de fond ce insemna a fi roman? Problema formelor fara fond este veche de mai bine de un secol, iar in zilele noastre a atins o intensitate care frizeaza absurdul si pare a fi irezolvabila. Ortodoxia inmagazineaza energii si valori transfiguratoare care insusite si marturisite, ar putea recrea si remodela chipul natiunii romane.

Daca o etnie se identifica cu o anumita religie, atunci respectiva etnie ar trebui sa fie expresie tangibila a esentei religiei, atunci ar trebui ca planul uman si cel religios sa se integreze si sa se contopeasca intr-o singura fiintare si identitate. Religia traita izolat, pe un plan separat de cel social-politic, si pe un plan exclusiv individual este extrem de sterila si usor de biruit. O natiune religioasa este destabilizata prin destabilizarea si coruperea religiei. Amenintarile care erodeaza sufletul religios al unei natiuni, sunt semnele unui „razboi religios nevazut”. Acest razboi este Total in veacul acesta.

In ce masura identitatea etnica romaneasca este atat de puternica, incat sa constituie o forta umana si social-politica capabila sa transforme existenta si destinul romanesc? continuare »

Este necesara intelegerea chestiunii NOM – fNOM (Noua Ordine Mondiala – falsa Noua Ordine Mondiala). Altfel ne trezim ca facem front comun cu MISA, Zeitgeist, anarhistii, etc. si atunci poporul credincos va intra intr-o mare ceata.

In urma cu nu multi ani, numarul articolelor din mass media, critice la adresa Comisiei Trilaterale sau Bilderberg, era cu mult mai mic decat actualmente. Au scapat cumva ELITELE din mana marea presa? Evident ca nu. Atunci ce se petrece? Simplu: se creioneaza tintele spre care sa se buluceasca masele.

Chiar si materialul din articol incepe asa: mare mason, Bilderberg, magnat petrol, care ataca … bancile. Adica cam tot spectrul de tinte fNOM.

Daca nu promovam conceptul NOM – fNOM, lumea nu va pricepe niciodata ca ELITELE stau in spatele REVOLUTIEI. Poporul va considera astfel ca exista o oportunitate de a invinge ELITELE prin revolte si razboi. Apoi va veni carismaticul antihrist cu agenda de solutii ale realei NOM si masele il vor primi cu drag, ca pe rezolvitorul suprem al problemelor.

Altfel spus, ELITELE creaza o mega criza (cumul de crize: economica, foamete razboi), apoi tot ele arata „vinovatii”, apoi tot ele mana turma la revolutie, apoi tot ele prezinta solutia: NOM. continuare »

Parastasul va avea loc sambata, 5 martie, la Catedrala Mitropolitana din Cluj. Slujba parastasului va fi oficiata la ora 11.00, dupa savarsirea Sfintei Liturghii. Slujba de pomenire se va incheia cu ectenia celor adormiti, rostita in cripta arhiereasca de sub altarul catedralei.La parastasul de 40 de zile al Mitropolitului Bartolomeu Anania vor participa Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Arhiepiscopul Andrei Andreicut al Alba-Iuliei si cei doi Episcopi Vicari ai Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujului, Vasile Somesanul si Irineu Bistriteanul

La Resedinta mitropolitana din Iasi s-a intrunit ieri, 2 martie 2011, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei (MMB).

La intrunire s-au abordat urmatorele:

1. problema apararii si marturisirii credintei ortodoxe in contextul presiunii la care sunt supusi crestinii din parohii din partea diferitelor grupari religioase eterodoxe. Pornind de la hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) pe aceasta tema, ierarhii Sinodului mitropolitan au decis ca aceste masuri sa fie implementate in MMB in conformitate cu cerintele specifice zonei.
2. problema indepartarii rubricii cu prenumele parintilor din actele de identitate, inaintandu-se catre Sfantul Sinod al BOR un demers in vederea unei interventii la autoritatile statului pentru reglementarea acestei situatii.
3. s-a aprobat, de asemenea, transformarea Manastirii „Sfanta Treime“ Tanacu, judetul Vaslui, in Schitul „Sfanta Treime“ Tanacu, ca asezare monahala de calugari, care va functiona in subordinea Manastirii Bujoreni din judetul Vaslui. continuare »

Sa ne cunoastem intre noi?

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=4dJTlDz-EWU]

Crestinul si revolutiile

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aIlDLMx1a1o]

Crestinul si partidele politice

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=pBXkl3hlujs]

interviu realizat de Apologeticum & Saccsiv, 02 martie 2011

Recomandam tuturor sa participe la aceste conferinte, atunci cand au loc in orasul lor. Veti pleca acasa mult mai dornici de a schimba ceva cu sufletul vostru si cu neamul aceasta. Felicitari organizatorilor pentru momentele deosebite ce au loc la aceste conferinte. Va invitam sa luati parte la unele din ele, chiar daca doar prin intermediul textului.

Conferinta de la Suceava

O perioada, din pacate intunecata din Istoria Contemporana a romanilor (1948-1964), a fost repovestita „picant”, miercuri 23 februarie a.c., in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor-Suceava sub egida unei duble lansari de carte: „Martiri si marturisitori romani din secolul XX” si „Poeti dupa gratii”, avandu-i ca invitati speciali pe Fabian Seiche, teolog si jurnalist, autorul primei carti citate, Ilie Tudor, unul dintre supravietuitorii de la Aiud in cadrul unei manifestarii organizate de „Bucovina Profunda” si Fundatia Culturala „Memoria”.

Legionarii din temnita ca martiri ai neamului

„Lupta impotriva Comunismului, acest regim ateu, a avut un profund substrat spiritual de lupta impotriva raului, printr-o scoala spirituala ce a dat martiri, respectiv Miscarea Legionara, iar Crestinismul este la baza acestei scoli. Evident, nu se poate face o antiteza sau o comparatie intre valorile spirituale crestine si Miscarea Legionara si asa cum spun doctrinarii ei, miscarea aceasta a dat sfinti in mare masura. In aceasta carte, „Marturisirea crestina in temnitele comuniste”, sunt tratate lucruri si inainte de Comunism si dupa, tratand crestinismul Miscarii legionare ca mediu de formare a sfintilor din inchisorile comuniste. Acolo, in temnita, cei mai buni crestini au fost acestia, dincolo de ce se pune pe seama lor: violente asa zise si toate minciunile care se spun despre Miscarea legionara. Cartea cuprinde anexe cu documente inedite si o prezentare alfabetica a principalelor temnite comuniste din Romania si eu sper ca lucrarea sa va fie de folos si spre mantuire, caci, orice creatie are la temelie o jertfa”, a declarat audientei Fabian Seiche in prezentarea lucrarii sale, subliniind ca si in prezent raul comunismului nu a disparut cu desavarsire.

Poezia de dupa gratii…

Poemele de dupa gratii, reeditate peste ani, sunt o comoara de mare pret, considera unul dintre organizatori si asta deoarece, in opinia sa: „…poeziile nu au fost create la o simpla masa de scris, ci, in mijlocul evenimentelor, fiind veritabile transmisiuni directe acolo si atunci, nefiind regandite ca azi, fiind un fenomen unic. Vedeti, temnita romaneasca a dat doua comori: memoriile si poezia. Toate acele fapte redate prin versuri se petreceau in realitate, fiind o poezie scrisa pe Cruce, o poezie tipic romaneasca, deci. Oamenii acestia chiar aveau nevoie de poezie spre a supravietui”. Pentru multi din cei incarcerati modelul sau idolul era poetul si carturarul Radu Gyr ale caror poeme erau ades recitate pe de rost, precum o Evanghelie.

Intr-o viata de om, te poti considera fericit sa traiesti o infima farama din istoria neamului, iar un caz fericit a fost Ilie Tudor, craioveanul care l-a cunoscut personal pe Capitanul Legiunii, Zelea Codreanu, o figura charismatica ce impunea oricui respectul, pe vremea cand era „copil de trupa” in Fratiile de Cruce legionare, intr-o tabara de vara in fosta statiune Carmen Sylva, azi Eforie Sud. Cum regimurile dictatoriale din Romania: Carlist, Antonescian si Comunist s-au succedat cu repeziciune la putere, o legatura din trecut cu Miscarea Legionara, de multa vreme uitata, l-a costat pe Ilie Tudor ani grei de temnita si experiente unice, pe unele dintre ele, mai „hazlii” redandu-le mai jos… continuare »

Recomandam tuturor sa participe la aceste conferinte, atunci cand au loc in orasul lor. Veti pleca acasa mult mai dornici de a schimba ceva cu sufletul vostru si cu neamul aceasta. Felicitari organizatorilor pentru momentele deosebite ce au loc la aceste conferinte. Va invitam sa luati parte la unele din ele, chiar daca doar prin intermediul textului.

Conferinta de la Suceava

O perioada, din pacate intunecata din Istoria Contemporana a romanilor (1948-1964), a fost repovestita „picant”, miercuri 23 februarie a.c., in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor-Suceava sub egida unei duble lansari de carte: „Martiri si marturisitori romani din secolul XX” si „Poeti dupa gratii”, avandu-i ca invitati speciali pe Fabian Seiche, teolog si jurnalist, autorul primei carti citate, Ilie Tudor, unul dintre supravietuitorii de la Aiud in cadrul unei manifestarii organizate de „Bucovina Profunda” si Fundatia Culturala „Memoria”.

Legionarii din temnita ca martiri ai neamului

„Lupta impotriva Comunismului, acest regim ateu, a avut un profund substrat spiritual de lupta impotriva raului, printr-o scoala spirituala ce a dat martiri, respectiv Miscarea Legionara, iar Crestinismul este la baza acestei scoli. Evident, nu se poate face o antiteza sau o comparatie intre valorile spirituale crestine si Miscarea Legionara si asa cum spun doctrinarii ei, miscarea aceasta a dat sfinti in mare masura. In aceasta carte, „Marturisirea crestina in temnitele comuniste”, sunt tratate lucruri si inainte de Comunism si dupa, tratand crestinismul Miscarii legionare ca mediu de formare a sfintilor din inchisorile comuniste. Acolo, in temnita, cei mai buni crestini au fost acestia, dincolo de ce se pune pe seama lor: violente asa zise si toate minciunile care se spun despre Miscarea legionara. Cartea cuprinde anexe cu documente inedite si o prezentare alfabetica a principalelor temnite comuniste din Romania si eu sper ca lucrarea sa va fie de folos si spre mantuire, caci, orice creatie are la temelie o jertfa”, a declarat audientei Fabian Seiche in prezentarea lucrarii sale, subliniind ca si in prezent raul comunismului nu a disparut cu desavarsire.

Poezia de dupa gratii…

Poemele de dupa gratii, reeditate peste ani, sunt o comoara de mare pret, considera unul dintre organizatori si asta deoarece, in opinia sa: „…poeziile nu au fost create la o simpla masa de scris, ci, in mijlocul evenimentelor, fiind veritabile transmisiuni directe acolo si atunci, nefiind regandite ca azi, fiind un fenomen unic. Vedeti, temnita romaneasca a dat doua comori: memoriile si poezia. Toate acele fapte redate prin versuri se petreceau in realitate, fiind o poezie scrisa pe Cruce, o poezie tipic romaneasca, deci. Oamenii acestia chiar aveau nevoie de poezie spre a supravietui”. Pentru multi din cei incarcerati modelul sau idolul era poetul si carturarul Radu Gyr ale caror poeme erau ades recitate pe de rost, precum o Evanghelie.

Intr-o viata de om, te poti considera fericit sa traiesti o infima farama din istoria neamului, iar un caz fericit a fost Ilie Tudor, craioveanul care l-a cunoscut personal pe Capitanul Legiunii, Zelea Codreanu, o figura charismatica ce impunea oricui respectul, pe vremea cand era „copil de trupa” in Fratiile de Cruce legionare, intr-o tabara de vara in fosta statiune Carmen Sylva, azi Eforie Sud. Cum regimurile dictatoriale din Romania: Carlist, Antonescian si Comunist s-au succedat cu repeziciune la putere, o legatura din trecut cu Miscarea Legionara, de multa vreme uitata, l-a costat pe Ilie Tudor ani grei de temnita si experiente unice, pe unele dintre ele, mai „hazlii” redandu-le mai jos… continuare »

Miercuri – 02 Martie orele 18.00 – FRICA – cu Prof Univ. Ioan Vladuca

Joi – 03 Martie orele 18.00
– NASTEREA NATURALA O POVESTE DE DRAGOSTE INTRE MAMA SI COPIL
asistent neonatolog LILIANA TUDOSE,educator prenatal acreditat
international Lamaze, consilier in alaptare IBLC
INVITAT SPECIAL:
Conf. FLOAREA DAMASCHIN,doctor in stiinte medicale – catedra de
alimentatie (ecologie si igiena) a Facultatii Ovidius Constanta

CURTEA BRANCOVENEASCA
STR.VASILE LUPU NR.43-45, ETAJUL 4
Intrarea Libera

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=axy2JDwt5VU]

…Nu voi incerca aici sa prezint in amanunt supliciile psihice si fizice la care au fost supusi romanii in puscariile comuniste; lucrul acesta l-au facut, perfect, cum era si normal, in cartile lor de memorialistica, cei care au trait respectivele chinuri. Eu voi incerca doar sa lamuresc o dilema – au venit comunistii in Romania, s-au instalat la putere, si si-au identificat, rapid, adversarii:

– crestinismul ortodox cel innascut al romanilor, care a fost pentru ei ca o adevarata piatra de moara;
– legionarismul care, la randu-i, era de factura crestina si nationala pe cand ei, comunistii, sant atei si internationalisti;
– national-taranismul;
– national-liberalismul;
– si, in general, orice alta forta, coborata pana la nivel de individ, care nu agrea noua politica conducatoare.

In secunda doi, comunistii au trecut la aplicarea planului lor de agresiune impotriva acestora.

Intrebare: de ce nu s-au folosit, mai mult decat au facut-o, de crima?! De ce nu i-au ucis masiv pe oponentii lor?!

Iata si raspunsul: pentru ca ei nu doreau o Romanie ocupata dar, in acelasi timp, si depopulata, asa cum la nivel planetar nu doreau castigarea puterii absolute dar pe care sa nu mai aibe pe cine s-o aplice. Nu. Ei doreau, asa cum am mai spus, castigarea de partea lor a constiintelor popoarelor, ei doreau ca oamenii sa inceapa sa creada in ei, sa se inchine lor, sa se lepede de intreaga lor credinta si de intregul lor patriotism si sa devina, dar nu oricum ci din convingere, comunisti internationalisti practicanti, foarte usor de supus, la nivel mondial, unei comenzi unice venite din partea unui guvern unic condus, desigur, de Itic, sau de Strul.

Iata scopul. Satana vrea sa conduca o omenire care i se inchina din convingere si nu doar care ii slujeste de teama si din interes, iar omenirea nu trebuie decimata pentru ca ea trebuie sa traga, sa munceasca, sa pompeze, prin transpiratia ei, milioane si miliarde in conturile celor care o guverneaza. continuare »

Din toata reactia blogosferei ortodoxe, cel mai bine a tras concluziile d-na Emilia Corbu. In doua articole, publicate de d-nia sa, se disting 2 directii de urmat:

1. obtinerea in instanta a hotarari definitive care sa lamureasca, din nou, si in sec. 21 adevarul despre Miscarea Legionara

Judecatorii sunt cei care hotarasc daca o acuzatie este intemeiata sau nu. Nu raspunsurile unuia sau altuia, persoana fizica sau juridica, ci instanta de judecata, fie romaneasca, fie europeana. In fata istoriei si la masa discutiilor politice flecareala noastra de pe bloguri, articolele chiar documentate nu fac doi bani. Raman insa in picioare protestele scrise ale Institutului ,,Ellie Wiesel,, sau mai nou ale acestui Centru de Monitorizare a Antisemitismului carora din punct de vedere oficial nu li s-a raspuns. Doar instanta poate raspunde unor asemenea acuzatii. Logic si legal este ca toti cei acuzati de antisemitism sau fascism sa se adreseze unei instante care sa stabileasca daca acuzatia e indreptatita sau nu. Doar asa un protest ramane valabil sau se va sterge din istorie. Dupa cate stiu eu nimeni nu a facut acest lucru pana acum. (cititi articol complet).

Pentru aceasta este nevoie ca niste avocati ortodocsi si patriosti sa se uneasca si sa faca front comun fata de amenintarea sionista. continuare »

“Miscarea Legionara functioneaza legal in Romania
si in toate tarile lumii.”
“Ancheta procurorilor la Petru Voda este o infractiune.
Procurorii sunt infractori!”

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=7OiovuDsVf4]

Scopul scandalului a fost de a lovi in lupta anti-cip!

Prigoana este ACUM! Aceasta este o pilda!

Daca vrea cineva sa ajute pe cei de la Petru Voda sa-i sprijine in actiunile juridice care se vor intreprinde, daca se vor intreprinde. Daca nu poate sa faca acest lucru, sa se roage. Fara injuraturi pe internet sau in public; fara agitatie, fara tulburare; toate acestea fac bucurie diavolului.

predica integrala o gasiti pe site-ul Foaie Nationala; adresam multumiri administratorilor acelui site si in special parintelui Mihai-Andrei Aldea