Dragi cititori si frati intru Hristos,

In ultimele zile ne-am confruntat cu tulburari in sanul Bisericii, in randul credinciosilor, referitoare la eventuale scindari in Biserica pe tema calendarului. De la aceste probleme de ordin calendaristic s-a ajuns pana la a pune sub semnul intrebarii lucrarea harului in Biserica noastra romaneasca oficiala, s-a ajuns pana la a pune sub semnul intrebarii sfintenia si autenticitatea ultimilor mari duhovnici ai neamului nostru. Aceste probleme au iscat controverse grele si nu putine tulburari.

De aceea venim catre fratiile voastre cu rugamintea sa nu uitam ca ne aflam in Saptamana Patimilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos si sa lasam pentru cateva zile comentariile, internetul si chiar calculatorul, atat pe cat e posibil, si sa ne indreptam cu ochii mintii spre Jertfa Mantuitorului pe Cruce. Sa plangem si noi impreuna cu Maica Domnului la piciorul Sfintei Cruci pentru ca nu putine pacate ni s-au spalat prin Jertfa Fiului ei si Dumnezeului nostru. Sa priveghem si noi alaturi de Mantuitorul in gradina Ghetsimani, intr-un moment crucial pentru mantuirea neamului omenesc. Acolo, in gradina Ghetsimani Mantuitorul se roaga pentru pacea si unitatea noastra, a ucenicilor Sai. Cu atat mai mult se cade sa fim uniti in rugaciune si in lacrimi de pocainta in aceste zile si sa lasam galceava si tulburarile.

Iar asa prin rugaciunea si pocainta noastra, poate Domnul se va milostivi spre noi si ne va da raspuns la aceste vremuri tulburi. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ii dea zile cu sanatate Parintelui Justin si prin gura sfintiei sale sa ne graiasca adevarul. Pana atunci sa luam aminte la cuvintele sfintiei sale din ultimul interviu : Sa marturisim intorcand degetul spre noi insine. Macar in aceste zile sa ne silim sa nu il indreptam spre altii.

[YOUTUBE=https://www.youtube.com/watch?v=vISvBWD1WTo]

extras din conferinta DICTATURA PSEUDO-STIINTEI de la Suceava

L-am intrebat pe parintele Iustin ce parere are despre schimbarea calendarului. Si parintele Iustin mi-a spus ca a fost un eveniment rau. De ce ? Dupa roadele lor ii vom cunoaste. A fost un eveniment rau deoarece a produs desbinarea ortodoxiei, impartirea in ortodocsi de stil vechi si ortodocsi de stil nou. Deci schimbarea in sine a fost rea. Acum, cat timp duhovnicul meu, parintele Iustin ramane pe nou, in ciuda faptului ca stie ca momentul respectiv a fost rau in sine, daca ramane pe nou si daca eu vad cu ochii mei ca aghiazma pe care o face parintele Iustin este valabila, este aghiazma adevarata, este nestricacioasa, daca eu simt puterea harului care lucreaza prin parintele Iustin , prin duhovnicul meu, si daca sfintia sa ramane pe nou , eu nu am nici un motiv sa trec pe vechi. Deci asta inseamna ca prin aceasta trecere nu s-a pierdut harul. Va dati seama ce ar insemna sa spuna un mare duhovnic ca parintele Iustin , sa spuna acuma, trecem pe vechi? O parte din ucenici il vor urma, o parte din ucenici vor ramane pe nou si se va mai face inca o desbinare. Si intre ucenicii dansului, ca n-o sa-l urmeze toti. Acuma fiecare ia informatii de pe net, unuia o sa-i convina, altuia n-o sa-i convina hotararea parintelui; desbinare peste desbinare. Si atunci eu n-am nici o motivatie sa trec pe vechi daca vad ca parintele Iustin ramane pe nou si ca sunt valabile Sfintele Taine. Apropo de Sfinte Taine nu exista ierurgii. Am fost invatati iar gresit in facultate: ierurgii si taine. Sfantul Iustin Popovici spune ca nu este valabila aceasta impartire papistaseasca, scolastica intre ierurgii si taine. Sfantul Iustin Popovici spune ca tot ceea ce se lucreaza in Biserica toate sunt taine. Deci si sfintirea apei, aghiazma mare este tot o slujba, tot o sfanta taina. Am auzit urmatoarea idee ciudata la facultate: zice, tainele impartasesc har, iar ierurgiile dau numai binecuvantarea. Dar atunci intreb, nu invoca preotul harul Sfantului Duh ca sa sfinteasca apa aceasta? Si atunci daca doar este binecuvantata si n-are har la ce-mi foloseste? Asa pot sa spun si eu binecuvantata adica vorbit de bine; vorbesc si eu ceva de bine si aia e binecuvantare. Nu. Deci a binecuvantat cu harul lui Dumnezeu, ca prin insasi rugaciunea de sfintire a apei se vede ca se transmite har. Si atunci de unde impartirea asta? De la  scolasticismul papistasilor nu? De la ei a venit impartirea asta in taine si ierurgii. (trascript preluat de la fratele Saccsiv)

„Toate inovatiile sau adaugirile facute pe langa invata­tura formulata de pururea pomenitii Parinti ai Bisericii, sa fie anatema!”

Din hotararile Sinodului VII Ecu­me­nic

Extrase principale din conferinta de la Oradea, aici.

O parte din conferinta la care se face referinta o puteti descarca de aici. Tot referitor la problema calendarului, puteti viziona o inregistrare din cadrul conferintei de la Adjud.

Pentru ca in ultimele zile au inceput sa circule o sumedenie de minciuni despre mine si despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am intocmit acest raspuns. Sunt uimit de nonsalanta cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare ma uimeste ca sunt atacat nu de catre cei pe care i-am combatut in cuvintele mele, ci de catre cei cu care ma consideram de aceeasi parte a baricadei.

Cred insa ca Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai tarziu.

Intrucat am ajuns in Bucuresti abia in ziua de luni din Saptamana Patimilor, nu am apucat sa raspund mai devreme, in scris, acestor atacuri. Il iau martor pe Dumnezeu in ceea ce spun. Daca eu mint, Dumnezeu sa vadeasca aceasta, spre rusinarea mea. Daca nu mint, Dumnezeu sa vadeasca minciunile celor ce ma prigonesc invocand in chip mincinos invatatura ortodoxa.

Atacurile impotriva mea au avut doua momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de doua saptamani in urma. Anuntasem ca voi veni la Manastirea Petru Voda – voiam sa iau binecuvantare de la parintele Iustin inaintea conferintelor pe care urma sa le tin in tara. Dar, din cauza unor schimbari de program in Basarabia, am intrat in tara abia duminica, chiar inaintea conferintei de la Adjud.

Sambata am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Voda: „De ce nu ati ajuns? Va asteapta parintele sa predicati maine…” Am explicat ca nu am putut ajunge.

Venind insa in tara, deschizandu-mi telefonul, am primit cateva informatii ciudate, printre care si cea ca „parintele Iustin spune ca sunteti eretic”. Asteptam sa vin la Petru Voda, sa discut cu parintele direct, dar, intrucat ma invitase sa predic, era clar ca nu ma considera eretic, si nici nu avea motive sa o faca.

Joi, pe 18 martie 2010, aveam programata o conferinta la Piatra Neamt, impreuna cu parintele Hrisostom Manolescu. Datorita interventiei protopopului, conferinta a fost anulata, afisele rupte, organizatorul amenintat ca ramane fara post de cantaret etc.

Fiind foarte trist ca nu pot vorbi in Piatra Neamt, am rugat sa fiu sunat de parintele Iustin pentru a discuta despre aceasta tema. Parintele m-a sunat pe 18, seara, si mi-a spus asa: „Nu te intrista ca nu ai putut vorbi la Piatra, dar maine vei vorbi la Iasi, si se va duce vestea despre ce marturisesti peste marginile Iasului” (sau si in afara Iasului, nu imi aduc aminte formularea exacta, reproduc insa fidel ideea).

Parintele a avut dreptate – a doua zi a avut loc conferinta de la Iasi, de pe 19 martie, cand din racla cu sfinte moaste ale marturisitorilor de la Aiud a izvorat mir (vazandu-se clar cum mirul iesea ca un mic izvoras din bucata de craniu de marturisitor – pe care o primisem cu vreme in urma de la parintele Iustin, ca binecuvantare).

Dupa aceasta conferinta, am pornit spre Petru Voda. Am ajuns sambata noaptea, intre orele 1 si 2, si parintele se culcase deja.

Duminica am tinut o predica in care am repetat temele prezentate in anul 2009 in conferinta de la Iasi: apostazia contemporana, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regaseau si in conferinta din 2010.

La sfarsitul predicii, ducandu-ma la parintele Iustin, acesta mi-a spus:

„- Ai grija cum vorbesti, ca nu or sa te mai lase sa marturisesti.

– Am gresit cu ceva, parinte?

– Nu, nu ai gresit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi daca Romania ar avea zece ca tine…

– Zece ce, parinte? Mireni sau…

– Mireni, ca nu mai avem calugari care sa marturiseasca. Ai mare grija, sa poti propovadui cuvantul mai departe.

La plecare, i-am cerut parintelui o cruce, sa o am ca binecuvantare de la sfintia sa. Cand am vazut ca mi-a daruit chiar crucea cu care binecuvanta credinciosii, emotionat l-am intrebat:

– Parinte, imi dati binecuvantare sa o tin in maini la conferinte, in timp ce vorbesc?

– Da, cu crucea inainte”, a  spus, si mi-a dat binecuvantare de drum.

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura parintelui Iustin, duminica trecuta, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmatii ale parintelui impotriva mea.

Ma simt cu inima impacata si astept sa ajung la Petru Voda pentru a vedea in ce masura parintele a fost dezinformat de catre prigonitorii mei. Ii raman oricum indatorat pentru tot ce a facut pentru mine in acesti ani.

Acum, trec la partea a doua a atacului impotriva mea. Rezumatul acuzelor se afla comprimat intr-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilista sub numele unei conferinte”. Marturisesc cu tristete ca oameni cunoscuti mie au preluat si difuzat materialul fara sa imi dea vreun telefon, fara sa auda si ce am eu de spus.

In continuare, analizez materialul punct cu punct:

1.  In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.

Nu am afirmat ca schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar ca Sfantul Kuksa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Parintii cu viata sfanta din Patriarhia Rusa au protestat impotriva schimbarii calendarului. De aceea Sfantul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusa pe stil vechi, dupa ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se invata la nicio facultate de teologie din tara (detalii se gasesc in cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tiparita de parintele Serafim Rose; varianta romaneasca a cartii, inclusa in „Tebaida Nordului”, a fost cenzurata de traducator). Eu cred ca principala problema legata de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Traditie.

2. Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har.

Nu am facut o astfel de afirmatie.

3. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului”

In volumul „Calauza in credinta ortodoxa”, aparuta la Editura Manastirea Sihastria, la paginile 413-427, parintele Cleopa analizeaza intr-un capitol problema schimbarii calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdata voi mentiona doar cateva greseli:

a) INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare? (a calendarului – n.n.)

PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.

La Constantinopol, in 1923, nu a fost Sinod. A fost o intrunire ortodoxa, la care au refuzat sa participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxa Bulgara (bulgarii erau considerati schismatici, si pentru a reintra in comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut sa accepte schimbarea calendarului, in 1968). Patriarhia Rusa nu a avut delegati.

b). Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti (nota – trebuie precizat ca si aici parintele Cleopa vorbeste in necunostinta de cauza. In realitate calendarul bisericesc a fost schimbat dupa vestita Enciclica a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani inainte de Constantinopol. In aceasta Enciclica se precizeaza ca: „Dupa parerea noastra, o asemenea prietenie si o dispozitie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxa si pseudo-bisericile eretice – n.n.] intre ele, poate fi aratata si demonstrata in particular in urmatoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sarbatori crestine in acelasi timp de catre toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe https://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei si apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vadeste cu prisosinta.) si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin.

Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericeasca, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era in erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezenta doar Patriarhia de Constantinopol. Dupa cum putem citi si in volumul de Indrumari misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, aparut la Editura Institutul Biblic in 1986, „la consfatuirea inter-ortodoxa [iata termenul corect, “consfatuire”, nu “sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat insa toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau nationale”. De fapt, la sedinte au participat doar noua membri: sase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Romane) si doi laici. Iata marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul! continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3m7EwuXuTPw]

(extras din conferinta “Tineri si Ortodoxia”, din 23 martie de la Timisoara)

Marturia consemnata in scris aici.

Ca urmare a unui mail ce l-am primit de la foarte multe persoane, in care sunt anumite acuze la adresa fratelui Danion Vasile, considerand ca sunt exagerate, solicitam o inregistrare a conferintei de la Oradea. Mai adaugam rugamintea catre toti fratii nostri ortodocsi sa nu cadem in capcanele puse de dusmanii din-afara Bisericii, care seamana dezbinarea si dezinformarea intre noi, pentru ca nu suporta a fi desconspirati si invinuiti de ereziile si blasfemiile facute. Sa fim alaturi de cei care inca mai marturisesc Adevarul si sa nu ne asemanam tortionarilor din inchisorile comuniste. Dar ca sa nu gresim, sa fim mereu in sfat cu marii nostri duhovnici, care sa ne acopere lucrarea cu sfintele lor rugaciuni.

Va rugam pe toti cei care ne puteti ajuta cu inregistrarea sa o puneti pe transfer.ro si sa postati apoi linkul  la comentariile acestui articol.

Cititi replica freatelui Danion: Danion Vasile: Un raspuns la atacurile legate de asa-zisa „propaganda stilista”

Toate cate sunt pe lume sunt opera lui Dumnezeu. Crestinul cu dreapta intelegere nu dispretuieste nici una din componentele cosmosului, ci din toate vede stralucind slava si intelepciunea dumnezeiasca. Izolarea de lume si dispretul ei, retragerea in eu si inchiderea ferestrelor dinspre lume, nu tin de experienta autentic religioasa. Retragerea ascetilor ortodocsi are numai o insemnatate metodica: ea urmareste doar refacerea personalitatii, regasirea punctului central spiritual din care apoi sa priveasca lumea si sa-si indrepte actiunile pline de dragoste asupra ei. Ascetica ortodoxa deriva din ideea ca omul e centrul si stapanul lumii create, dar ca prin pacat a cazut in robia lumii, lunecand din punctul arhimedic din care e capabil sa suprapriveasca lumea si s-o stapaneasca, in angrenajul fara orizont si fara libertate al marii masini care e necesitatea naturala. Readucerea comandantului in postul de comanda, dar nu izolarea lui de lume, este scopul asceticii crestine. Toti sfintii, adica aceia care au depasit stadiul retragerii metodice, au activat in lume cu dragoste nemarginita si s-au bucurat de toate cate vedeau, cu nevinovatie de copil. Sf. Serafim al Sarovului, marele ascet si sfant rus din veacul XIX de pilda, numea pe oricine venea la sine “comoara mea” si “bucuria mea”. “Aceste apelatiuni nu erau o simpla expresie a bucuriei unui suflet transfigurat de asceza: pentru Sf. Serafim chipul lui Dumnezeu se descoperea in fiecare om si acest chip constituia pentru el o reala si adevarata “bucurie de Domnul”. (N.V.Iljin: Sf. Serafim al Sarovului, Ymca Press, Paris, 1930, pag. 49, in ruseste).

Cu adevarat minunata si sublima este lumea cu toate cate o constituie. E drept, Dumnezeu n-a creat-o pentru a Se implini pe Sine, pentru a-Si desavarsi viata Sa interna care n-ar fi fost deplina fara lume; creatia n-a fost o necesitate naturala pentru fiinta dumnezeiasca. Dar libertatea aceasta a lui Dumnezeu de necesitate naturala, nu inseamna ca lumea a fost creata intamplator sau arbitrar, ca o jucarie inventata ad-hoc de Dumnezeu care Se plictisea, dintr-un capriciu de un moment, ci are o temelie adanca in Dumnezeu si realizeaza o idee eterna a lui.

Lumea aceasta intreaga e dupa continutul ei eterna. Toate lucrurile din ea sunt cugetate etern de Dumnezeu, ideile lucrurilor din lume constituie materialul cugetarii fiintiale a lui Dumnezeu, sunt nedespartite de fiinta Lui. Teologul rus S. Bulgakov numeste organismul ideilor dumnezeiesti, viata aceasta intern dumnezeiasca, autodescoperirea fiintei dumnezeiesti in Sine insasi, Sofia necreata. Iar de lume spune ca este exact aceeasi Sofie, dar in forma creata.

Cosmosul este tot lumea dumnezeiasca, dar pusa in stare de devenire in afara de Dumnezeu. “Crearea lumii consta metafizic in aceea ca Dumnezeu a pus lumea Sa dumnezeiasca proprie in forma de devenire” (Mielul lui Dumnezeu, Paris, Ymca Press 1933, ed. rusa, pag.149). continuare »

Minunea s-a repetat din nou la Manastirea Petru Voda. Fratele Danion a ajuns cu moastele la manastire si ne-a dat sa ne inchinam si sa ne bucuram sufletele cu mireasma dumnezeiasca a mirului. In timp ce tineam raclita in mana am observat ceva stralucitor si umed pe suprafata sfintelor moaste; mireasma devenise mai puternica. Toti cei de fata am vazut ca sfintele moaste izvorasc din nou mir, apoi am sters mirul cu o panza curata, daruita tot de fratele Danion. Slava lui Dumnezeu si sa fie spre intarirea sufleteasca a tuturor pentru vremurile ce or sa vina.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=13M17DFC_4M]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YD64E8X1vsc]

“TINUTUL SECUIESC”, PAMANT ROMANESC!

ARDEALUL, ARDEALUL, ARDEALUL NE CHEAMA!

CU NOI ESTE DUMNEZEU, INTELEGETI UNGURI SI VA PLECATI, CACI CU NOI ESTE DUMNEZEU!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YD64E8X1vsc]

“TINUTUL SECUIESC”, PAMANT ROMANESC!

ARDEALUL, ARDEALUL, ARDEALUL NE CHEAMA!

CU NOI ESTE DUMNEZEU, INTELEGETI UNGURI SI VA PLECATI, CACI CU NOI ESTE DUMNEZEU!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bQfXWtIofYQ]

(extras din conferinta sustinuta de Serafim Joanta la Iasi, pe 16 martie 2010)

Mai jos aflati cum alt ierarh BOR este de acord ca ortodocsii sa se impartaseasca la papistasi(romano-catolici) si recunoaste botezul lor eretic.

Conferinta episcopala italiana a emis saptamana trecuta un ghid pentru preoti in care sunt prevazute principiile de abordare pastorala a credinciosilor rasariteni necatolici. In aceasta categorie sunt inclusi si romanii ortodocsi care se afla in Italia, transmite Radio Romania Actualitati.

La intalnirea de la Ancona a participat si episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan, care considera ca documentul catolic despre relatia pastorala cu ortodocsii reflecta pozitia clasica a Bisericii catolice fata de ortodoxism.

Ghidul pentru preotii catolici recomanda ca, in cazul in care li se solicita de catre un credincios ortodox administrarea sacramentelor: botez, spovedanie, impartasanie, maslu, sa indrume respectiva persoana catre un preot ortodox dintr-o structura canonica, de la care sa primeasca tainele. In situatia in care un asemenea preot nu exista, preotul catolic poate sa impartaseasca sacramentele unui ortodox in cazul in care constata indeplinirea a trei conditii: cererea spontana din partea ortodoxului, buna lui vointa si nevoia spirituala urgenta.

In cazul casatoriilor mixte, preotii catolici pot cununa un catolic cu o ortodoxa cu conditia ca partea catolica sa se angajeze sa faca tot posibilul ca botezul copiilor sa se faca in Biserica Catolica. Episcopul Siluan spune ca si din partea ortodoxa exista o deschidere reciproca in ceea ce priveste casatoriile mixte.

Canoanele, formal, interzic casatoria ortodocsilor cu neortodocsi. Insa conditiile actuale, concrete, in care ne aflam ne pun in situatia de a reconsidera aceasta situatie. Ne gandim si la partea ortodoxa care nu trebuie pedepsita. Daca partea catolica spune ca nu doreste sa renunte la identitatea ei, dar doreste si este de acord sa primeasca Sfanta Taina a Casatoriei in Biserica Ortodoxa si sa-si creasca copii in credinta ortodoxa, atunci noi dam o dispensa prin care sa se savarseasca Sfanta Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa a unui ortodox cu un catolic, cu un crestin catolic care dovedeste ca are certificat de botez si mai ales ca nu a mai fost casatorit, nu mai are o alta casatorie, a declarat Episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan Span.

Acum si raspunsul Parintelui Arsenie Papacioc:

[vodpod id=Groupvideo.4530996&w=425&h=350&fv=]

BUCOVINA PROFUNDA si A.S.C.O.R. – Suceava

va invita la conferinta

O R T O D O X I A si provocarile actuale

Pr.Prof.Dr. Mihai VALICA

DOWNLOAD CONFERINTA AUDIO

Doctor al Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg, profesor colaborator extern la disciplina de Antropologie Comparata a Universitatii de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” din Iasi

joi, 18 martie, ora 18.00

Locatie: Sala Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor

Se vor aborda teme precum: Secularizarea credintei si moralei, Consumismul si Hedonismului, Relativizarea credintei crestine, Comunismul conservat spre pastrare si reactivare, Canoanele Sfintilor Parinti subtiate de statute si regulamente secularizate, Globalismul si descrestainarea lumii, Ortodoxia intre sinodalitate si confiscare ecleziala, Atitudinea crestinului fata de autoritati: de la supunere la boicot, Noua ordine mondiala – o asezare antihristica comuna a lumii, Comunismul – ca religie, Sfintii de langa noi si din toate timpurile – modele vii de atitudine in fata autoritatilor, Neamul si mantuirea, Biserica, Statul postmodern si politica secularizata, Dictatura obligativitatii: actele biometrice, vaccinarile, monopolul educatiei, Libertatea si mantuirea

INTERESANT: A se vedea mai jos temele ce le-au “sarit in ochi” celor de la basilica:

Compania Verayo din Statele Unite, furnizor de sisteme de securitate si autentificare, a lansat noul cip rfid, despre care spune ca nu poate fi clonat. Aceasta inventie se bazeaza pe tehnologia PUF (Physical Unclonable Functions) si a fost introdusa in primul model, numit Vera M4H ce se regaseste in bilete de  mass transit, documente de indetificare, carduri de acces, acestea fiind foarte costisitoare cu tehnologie rfid de pana acum.

Tehnologia PUF de la Verayo introduce in microcip elemente aleatorii din timpul procesului de fabricatie pentru a asigura unicitatea fiecarui cip. Deoarece aceste variatii sunt imposibil de controlat, cei de la Verayo spun ca acest cip nu poate fi clonat si astfel asigura securitatea. Doar ca informatiile folosite la verificare autenticitatii cip-ului sunt stocate intr-o baza de date, cip-ul necesitand accesul la o retea. Toti stim cat de nesigura este securitatea bazelor de date si ca accesul la o retea mareste riscul de a fi atacati de virusi, hackeri etc.

In niciun caz, aceasta noua tehnologie nu este mai sigura si pana la urma se vor gasi “specialisti” care sa cloneze si aceste cipuri, daca stam sa ne gandim ca au fost clonate si fiinte vii, cu mult mai complexe decat o invetie omeneasca, precum este cipul.

Ceea ce nu vor putea clona niciodata este nadejdea noastra in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Deci sa stam bine, sa stam cu frica in Biserica Ortodoxa si la sfatul marilor duhovnici.

Mai jos aveti filmul de prezentare a celor de la Verayo, a noului cip “neclonabil”.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=vCQXhG_gD4A]

detalii despre aceasta tehnologie aici.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6WQtRI7A064]

Deja a devenit o dogma a religiei lui antihrist, faptul ca principalul factor pentru incalzirea globala il constituie omul, pentru ca expira dioxid de carbon(CO2). Asadar, pentru a micsora drastic emisiile de CO2, dupa parerea multi-miliardarului Bill Gates, ar trebui micsorata populatia lumii. El propune urmatoarea ecuatie:

CO2 = P X S X E X C,

unde P vine de la numărul populatiei, S este numarul mediu de servicii de persoana, E de la valoarea medie de unitati de energie pe serviciu, si C media de CO2 emisa pe unitate de serviciu pe an; Co2 reprezinta cantitatea totala de CO2 emisa de intreaga populatie a globului timp de un an.

El considera ca prin vaccinuri va reusi sa scada populatia globului si implicit emisiile de Co2. Totodata, propune si servicii “sanatoase” ce privesc inmultirea populatiei, considerand ca daca isi vor face “meseria” bine prin intermediul vaccinurilor, s-ar putea ajunge la o reducere de 10-15% a populatiei.

Prin urmare, vaccinurile promovate de Bill Gates au drept scop impiedicarea oamenilor de a avea copii, prin provocare de  infertilitate, sterilitate si senilitate (autism), deopotriva.

Bill Gates ne dezvaluie clar ca vaccinurile nu au drept efect apararea de boli, ci dimpotriva reduc varsta celor ce se vaccineaza si provoaca moartea.

Organizatia sa, Bill & Melinda Gates Foundation, se ocupa masiv cu vaccinarea(click pt website).

Asociatia crestin-ortodoxa IOANNIS va invita la conferinta:

Dictatura PSEUDO-STIINTEI

Invitat:  IOAN VLADUCA (matematician, profesor de apologetica ortodoxa)

Locatie: Muzeul de Arta din Piatra Neamt

Data: joi -4 martie, la ora 17.00

Vor fi lansate cartile:

Asociatia crestin-ortodoxa IOANNIS va invita la conferinta:

Dictatura PSEUDO-STIINTEI

Invitat:  IOAN VLADUCA (matematician, profesor de apologetica ortodoxa)

Locatie: Muzeul de Arta din Piatra Neamt

Data: joi -4 martie, la ora 17.00

Vor fi lansate cartile:

“Frica genereaza frica, iar cinstea sufleteasca, marturisirea si rugaciunea genereaza curaj”

[vodpod id=ExternalVideo.925162&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9806235%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3D%7Cnewest%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cuvant la praznuirea Sf. Valeriu Gafencu, Tg. Ocna, 20 feb. 2010

Vizitati si: Părintele Amfilohie – Despre monahism şi mărturisirea Adevărului

Nu exista premize biblice ale erorilor papalitatii, asa cum nu exista acoperire revelationala obiectiv valabila pentru greselile ereziarhilor tuturor vremurilor.

Afirmatia aceasta este ortodoxa si formularea ei, absolut corecta. Biserica noastra nu poate renunta la nicio iota si nicio cirta din ea, fara sa se expuna primejdiei de a aluneca pe povirnisurile prapastioase ale cailor batatorite de eterodocsi, fara a cadea in ireparabila greseala de a consimti sa cada la tranzactii oneroase asupra depozitului de credinta pe care l-a mostenit de la Mintuitorul Hristos, si pe care l-a formulat (definit), conservat si aparat cu atita intelepciune si dirzenie vreme de aproape doua milenii.

Si totusi, vorbim si noi, crestinii ortodocsi rasariteni, de premizele biblice ale erorilor papalitatii si ale altor comunitati crestine iesite din fagasul traditional al Bisericii celei una. De fiecare data, insa, insotim acest fel de a vorbi de precizarea expresa ca ceea ce numim, in virtutea obisnuintei, premize ale erorilor eterodocsilor, sint „premize” numai intrucit au fost ridicate la acest rang si calificate ca atare de cercuri teologice-bisericesti care zac in afara Ortodoxiei. In realitate, aceste „premize” sint simple pretexte de evadare doctrinara din limitele Revelatiei divine impartasita oamenilor, menite sa camufleze lipsa de concordanta a unor formulari dogmatice inovatoare, de data tirzie si de obirsie dubioasa, cu invatatura lui Hristos, atita cit este ea consemnata in scripturile inspirate.

Inovatiile doctrinare in numele carora a fost sfisiata unitatea Bisericii crestine nu pleaca de la Biblie, nu-si au izvorul in ea, nu Biblia este aceea care ar fi dat impulsul formularii lor. Daca era altfel, este neindoios ca s-ar fi sesizat de mult crestinatatea cea oarecind una si ar fi procedat in consecinta, valorificind aceste impulsuri de dogmatizare in deplinatatea ei. Roadele acestui supliment de dogmatizare ar fi intrat, normal, in patrimoniul doctrinar al intregii crestinatati si Biserica lui Hristos ar fi fost crutata de calamitatile cutremurelor care i-au zdruncinat cu atita violenta cele douazeci de veacuri de existenta institutionala.

Faptul ca tocmai ramura apuseana a Bisericii crestine – si mai ales ea – manifesta ciudata predilectie de a fauri periodic dogme noi, trebuia sa dea loc la nedumeriri, cum s-a si intimplat, trebuia sa stirneasca luari de pozitie si proteste pe cit de energice, pe atit de justificate, – cu atit mai virtos cu cit ceea ce se dogmatiza in Apus, tintea nu la o cit mai deplina preamarire a lui Dumnezeu, ci la ingrosarea inadmisibila a gloriei papilor Romei.

Fripti de arsita duhului pustiitor al stapinirii de multe, episcopii Romei au pierdut, cu vremea, orice farima de cuviinta crestineasca, de umilinta apostoleasca si de masura omeneasca, transformindu-se in purtatori exclusivi ai puterii celor doua sabii, auto-investindu-se cu prerogativa hulitoare de atotstapinitori, pe pamint si in cer[1]. Revendicind zgomotos pentru sine monopolul conservarii si dezvoltarii doctrinei crestine, papalitatea procedeaza simultan la despuierea ocirmuirii sinodale bisericesti si a stapinirii lumesti de atributiile cu care le-a inzestrat Dumnezeu, prin Fiul Sau. Vremurile smolite ale Evului-Mediu stau marturie despre reusita vremelnica a ofensivei de asezare a papalitatii pe scaunul cel mai de sus al ierarhiei valorilor umane. E epoca in care imperialismul papal invadeaza, triumfator, istoria continentului nostru. Regii si imparatii tremura inaintea papei si pasind umiliti, pe jos, ii duc calul de friu: coroanele lor sint in miinile lui, el le distribuie si tot el le doboara de pe crestetele celor care cuteaza sa schiteze cel mai mic gest de semetie sau independenta personala. Pe recalcitranti, ii nimiceste dezlegind pe supusii lor de juramintul de fidelitate ce-l datorau detinatorilor puterii de stat.

O atit de nemasurata putere, concentrata in miinile unui singur om, trebuia pusa la adapost de capriciile si surprizele vremurilor schimbacioase. Sinodul de la Vatican a purtat grija de acest lucru. Conditiile dubioase in care a fost dogmatizata la 1870 infailibilitatea papei, intereseaza mai putin la acest loc [2]. Fapt este ca prin definitiile acelui sinod de pomina, episcopul Romei devine de drept ceea ce se inversunase a se arata prin toate manifestarile sale de pina atunci: „summus episcopus”, vicarul lui Hristos pe pamint. Cind vorbeste el ex cathedra, orice replica devine nula si neavenita. „Roma locuta, causa finita”. Practic, orice viitor sinod ecumenic devine inutil.

De-acum inainte, tot ceea ce poate furniza un simulacru de justificare nemasuratului orgoliu al papalitatii imperialiste, va fi pus la contributie in scopul sprijinirii si intaririi vointei sale de putere nelimitata. Biblia insasi va fi solicitata – si obligata – sa motiveze, retrospectiv, pasiunea inovatoare a papalitatii.

Aceasta procedura poate aparea ca neomenoasa si scandaloasa in fata constiintelor crestinesti de toate confesiunile – cea romano-catolica inclusiv -, dar nicidecum inadmisibila si infructuoasa mai ales, din clipa in care papalitatea detine, prin definitie sinodala, plenitudinea magisteriului invatatoresc, iar Comisiunea biblica a Vaticanului vegheaza ca tot ceea ce este defavorabil Sfintului Scaun sa fie taxat si infierat ca fals. Elasticitatea textelor biblice – cum dovedeste istoria bisericeasca – a incurajat pe toti ereziarhii sa-si acopere cu autoritatea scripturilor inspirate, interpretate tendentios, vatamarile pricinuite de ei integritatii si curatiei invataturii de credinta a Bisericii lui Hristos. continuare »

Asa cum ne precizeaza si doctorul Rares Simu, renumit imunolog, alergolog, homeopat:

Ceea ce nu se cunoaste despre vaccinuri, in primul rand, este ca ele au o actiune pe termen lung… Unul dintre motivele scaderii imunitatii il reprezinta vaccinarile multiple.

ceea ce s-a incercat prin vaccinarea contra virusului AH1N1 a fost “pregatirea” organismelor celor vaccinati pentru a fi vulnerabile la adevaratele pandemii planificate de oculta mondiala. Cu siguranta ca un sistem imunitar nealterat ar face fata, binenteles si cu suportul unei alimentatii adecvate, chiar si unei pandemii. Iata cum s-a lucrat la slabirea acestor doua arme, mai intai printr-un sistem agresiv de vaccinare, chiar din primele zile ale vietii, o persoana ajungand ca la varsta de 20 de ani sa aiba facute peste 20 de vacinuri. In al doilea rand s-a recurs la otravirea prin aditivi si E-uri a alimentelor de larg consum cum ar fi: painea, sarea, apa, fructele, laptele s.a., aceasta fiind cauza principala a tuturor bolilor de care sufera omenirea. Daca la inceput toate acestea se faceau pe ascuns, acum se intampla la nivel oficial, prin programe(ex. codex alimentarius) impuse la nivel de guverne, nefiind alternativa decat izolarea, iesirea din sistem.

Manipularea si dictatura OMS nu a avut succes nicaieri pe glob, cum nici in Romania, planurile lui Streinu-Cercel au cazut, si astfel oficialii se simt nevoiti sa aplice varianta mai dura.

Aflam, nu surprinzator, ca deja se asteapta aparitia unui SUPER-virus, pe baza virusului aviar deja existent H5N1, ce va declansa o pandemie cu rata de mortalitate de 50%. Cel putin asa zic ei.

Pentru cel ce-si pune nadejdea in mila lui Dumnezeu vor fi mai usoare aceste vremuri. Numai deznadejdea si neincrederea in purtarea de grija a lui Dumnezeu impinge pe om sa intre in panica si sa se vaccineze. Vaccinarea e cu mult mai grava decat faptul ca ne slabeste sistemul imunitar, ci implica o distrugere cu voia noastra a trupului daruit de Dumnezeu, pana la savarsirea pacatului sinuciderii. Tocmai de aceea trebuie luata foarte in serios problema vaccinarii si sa ne punem nadejdea in Hristos, cel ce a biruit moartea si ne-a promis viata vesnica celor ce-L urmam.