Organizatorii au binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu.
Ziua I
Ziua a II-a
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Iata a V-a Duminica din Marea Patruzecime, duminica [ce pecetluieste saptamana] marilor privegheri si marilor nevointe, saptamana marilor tanguiri si suspine, Duminica celei mai mari sfinte intre sfintele femei, a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca…
Patruzeci si sapte de ani a vietuit in pustie, si Domnul i-a daruit ceea ce rareori daruieste cuiva dintre sfinti. Ani intregi nu a gustat paine si apa. La intrebarea Avvei Zosima, ea a raspuns: „Nu numai cu paine va trai omul” (Matei 4, 4). Domnul a hranit-o intr-un mod deosebit si a indrumat-o la viata pustniceasca, la nevointele pustnicesti.
Si care a fost urmarea?Sfanta a preschimbat iadul ei in rai! L-a biruit pe diavol si a urcat sus la Dumnezeu! Cum, cu ce? Cu postul si cu rugaciunea, cu postul si cu rugaciunea! Pentru ca postul impreuna cu rugaciunea, este o putere care biruieste totul. Un imn minunat din Marea Patruzecime spune: „Sa urmam Mantuitorului sufletelor noastre, Care prin post ne-a aratat biruinta impotriva diavolului”. Prin post ne-a aratat biruinta impotriva diavolului… Nu exista o alta arma, nu exista un alt mijloc.
Postul! Iata mijlocul pentru a-l birui pe diavolul, pe orice diavol. Exemplu de biruinta, Sfanta Maria Egipteanca. Ce putere dumnezeiasca este postul! Postul nu este nimic altceva decat sa-ti rastignesti trupul, sa-ti rastignesti trupul, sa te rastignesti singur pe tine insuti.
De vreme ce exista crucea, biruinta este sigura. Trupul fostei desfranate din Alexandria, Maria, prin pacat s-a predat robiei diavolului. Dar cand a imbratisat crucea lui Hristos, cand a luat aceasta arma in mainile ei, l-a biruit pe diavol. Postul este invierea sufletului din morti. Postul si rugaciunea deschid ochii omului, ca sa se zareasca si sa se inteleaga dupa adevar pe el insusi, sa se vada pe el insusi.
De vreme ce exista crucea, biruinta este sigura. Trupul fostei desfranate din Alexandria, Maria, prin pacat s-a predat robiei diavolului. Dar cand a imbratisat crucea lui Hristos, cand a luat aceasta arma in mainile ei, l-a biruit pe diavol. Postul este invierea sufletului din morti. Postul si rugaciunea deschid ochii omului, ca sa se zareasca si sa se inteleaga dupa adevar pe el insusi, sa se vada pe el insusi.
Vede atunci ca fiecare pacat in sufletul lui este mormantul lui, mormantul, moartea lui. Intelege ca pacatul in sufletul lui nu face nimic altceva decat sa transforme in lesuri toate cate apartin sufletului: gandurile lui, sentimentele lui si dispozitiile lui; un sir de morminte. Si atunci…, se dezlantuie din suflet un strigat jalnic: „Inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma”. Acesta este strigatul nostru in aceasta sfanta saptamana: Doamne, inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma. Astfel ne-am rugat in aceasta saptamana Domnului, astfel de strigate rugatoare ne-a predat, in Canonul sau cel Mare, marele sfant parinte al nostru Andrei Criteanul.
„Doamne, inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma”. Acest strigat ne priveste pe noi toti, pe toti cati avem pacate. Cine nu are pacate? Este imposibil sa privesti in tine insuti si sa nu afli undeva, in vreun ungher al sufletului tau, sa nu localizezi in vreun colt al lui un pacat poate uitat. Si… fiecare pacat, pentru care nu te-ai pocait, este mormantul tau, este moartea ta. Si tu, ca sa poti sa te mantuiesti si sa te inviezi pe tine insuti din mormantul tau, striga cu strigatele tanguitoare si rugatoare ale Marii Patruzecimi: „Doamne, inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma”. continuare »
Fericesc initiativa fratilor ortodocsi romani pentru pastrarea dreptei credinte, mai ales acum cand politicienii pregatesc terenul pentru venirea in Romania a ereziarhului Papa. Marturisirea dumneavoastra nu va ramane fara roade, la fel cum nici a noastra nu a ramas. Eu personal lupt de ani de zile impotriva ecumenismului si pot spune ca roadele acestei lupte se vad. Dumnezeu ne intareste in lupta noastra buna. Biserica lui Hristos are nevoie de marturisitori astazi, mai mult ca oricand, acum cand mrejele papismului diabolic se intind peste tot in lume prin viclenie, ca sa insele de s-ar putea si pe cei alesi, adica pe crestinii ortodocsi de pretutindeni. 
Din experienta nostra amara cu venirea Papei in Grecia putem sa va spunem ca multime de demoni au venit impreuna cu el, care din pacate nu au plecat odata cu el, ci au ramas in patria noastra manifestandu-se in Biserica si in societate prin diferite caderi si scandaluri, duhul secularizarii, delasarii si al alterarii credintei lucrand cu mult mai multa putere.
Duhul sincretist, ecumenisto-papist i-a cuprins pe cei mai slabi, rupandu-i de adevarul Ortodoxiei, creand monstri spirituali care se numesc pe sine ortodocsi dar gandirea lor este alterata de duhul necurat ecumenist. In Teologie acesti demoni se manifesta prin asa numita ‘teologie postpatristica’ in care se spune ca Sfintii Parinti sunt perimati, facandu-L astfel pe Duhul Sfant care a vorbit prin ei, mincinos. Nefericita vizita a papei poate fi considerata ca un seism puternic ce a zguduit intreaga societate elina.
Fericesc pe Parintele marturisitor Justin Parvu, strajer neadormit al dreptei credinte, pe care il doare inima pentru neamul sau roman ortodox si il rog sa ma poarte in rugaciunile sale.
Marturisirea de credinta: Spune NU venirii papei in Romania o vom publica in revista noastra teologica Theodromia si in toate celelalte publicatii marturisitoare ortodoxe imediat ce va fi tradusa in limba elina.
Protoprezbiter Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Universitatii Aristotelice din Tesalonic
Petitia poate fi in continuare semnata aici: https://www.petitieonline.ro/petitie/papa_nu_are_ce_cauta_in_romania_-p66477055.html
M-am intrebat si eu, ca multi altii, de ce n-au fost canonizati inca sfintii romani din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumesti care ar explica acest lucru, ramane totusi o realitate duhovniceasca, superioara. Iar aceasta cuprinde si faptul ca sfintii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinti mari, foarte mari, care au facut si fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaste intregi, altii au oase care imprastie mireasma placuta si/sau picura mir, si unii si altii savarsesc vindecari si alte minunate semne… Aceste lucruri, si altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovnicesti a sfintilor marturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, dupa cum arata istoria Bisericii, este mai mult decat indestulatoare pentru a birui ceea ce teoriile lumesti gasesc drept explicatie pentru intarzierea canonizarii.
Si atunci?
Dupa „ceva vreme” de intrebare si rugaciune, am inteles, cred eu, cine intarzie canonizarea sfintilor inchisorilor[1].
De pe pamant – pentru ca de aici izvoraste, de fapt, oprelistea – mirenii si preotii care-i cinstesc pe sfintii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?
De dincolo, chiar sfintii inchisorilor. Si mai aburd, nu-i asa?
De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, in primul rand, canonizarile, sunt sfintii din prigoanele comuniste. Si o fac din multa dragoste de Adevar si din Dragostea cea adevarata ce impodobeste pe toti sfintii.
Intr-adevar, putem zice si noi pacatosii ca minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai. Dupa ce va relatam aseara minunea intamplata la Iasi, astazi am aflat de la fratele Danion ca minunea s-a repetat si la Manastirea Petru Voda, iar cei prezenti vedeau cum iese pur si simplu mir din sfintele moaste. Chiar daca moastele erau sterse din cand in cand cu vata, mici broboane de mir izvorau din nou, emanand un miros puternic. Un frate prezent in acea chilie avusese indoieli la inceput fata de provenienta mirului, dar acum minunea se petrecea chiar sub ochii sai si acesta nu a fost decat un motiv pentru si mai multa credinta fata de Sfintii Inchisorilor. Chiar Parintele Justin ii prorocise cum ca necredinta sa fata de aceasta minune va fi prilej de si mai multa credinta. Dupa 10 ore mainile lui inca mai miroseau a mir, doar pentru ca a tinut raclita cu sfintele moaste in mana. Ceea ce nu se intampla cu un mir obisnuit.
Slava lui Dumnezeu pentru toate. Revenim cu inregistrarea predicii lui Danion Vasile, tinuta azi – Duminica Sf. Grigore Palama, la manastirea Paltin – Petru Voda.
Intrucat Parintele Arsenie este inca in spital si are nevoie de ingrijirile medicilor, venim cu propunerea sa facem fiecare dupa cum poate o rugaciune pentru insanatosirea sfintiei sale. Asa cum si pentru Parintele Justin multa lume se roaga, mai jos aveti o scurta rugaciune, pe care nadajduim ca Domnul ne-o va asculta si bunul Parinte Arsenie se va intoarce cu bine la chilia sa.
|
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fara de margini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit. Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor, Bunule, nu trece cu vederea rugaciunile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pentru Parintele Arsenie, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, mantuire si indelungare de zile. Amin |
Astazi este Duminica iertarii. Sfintii Parinti i-au dat acestei duminici si acest nume, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra in post daca nu este in pace cu semenii.
Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare. Asa ca numai cel ce iarta se poate impartasi de aceasta iubire dumnezeiasca. Si pe cat de mult iarta, pe atat de mult se impartaseste de Dumnezeu.
Este un aspect pe care noi il neglijam de multe ori atunci cand vine vorba de iertare. Daca am facut cuiva rau, ne spunem ca este de ajuns sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta savarsita. Insa, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreste sa mergem sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit prin cuvintele si faptele noastre si sa dam iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Si ne cheama spre acest lucru, pentru ca ne vrea sa fim iubiti si de semeni.
Nu-i deloc usor sa renunti la dispretul fata de altii, acordand iertare, dar mai greu e sa te dai jos de pe aparenta superioritate si sa ceri iertare. Cel care a indeplinit aceste cereri, si-a pregatit inima sa-L primeasca pe Hristos.
Randuiala practicii liturgice a iertarii
In aceasta duminica exista o slujba unica, care din nefericire lipseste din multe biserici, ea fiind intalnita mai mult in manastiri.
La aceasta slujba, slujitorii sunt imbracati in vesminte luminoase, dar dupa oficierea Vecerniei, aceste vesminte nu vor mai fi imbracate pe toata durata postului.
In parohii, dupa oficierea Vecerniei, preotii, cu epitrahilul pus si sfanta cruce in mana, se pleaca in fata credinciosilor, cerandu-si iertare. Credinciosii se pleaca in fata preotilor, isi cer si ei iertare, apoi saruta crucea si mana dreapta a preotului. Dupa aceea se imbratiseaza intre ei, cerandu-si unul altuia iertare. In acesta vreme, se canta la strana Canonul Sfintelor Pasti.[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=0sjHyLPWj5g]
In Muntele Athos, dupa Vecernie se intra in trapeza in procesiune, si se lasa sec de branza si oua, alimente care nu se vor mai consuma in vremea postului. In timpul mesei, se citeste un cuvant despre izgonirea lui Adam din rai sau un cuvant de indemn la post. La finalul mesei, monahii canta catavasiile canonului Acatistului, troparele hramului, incheind cu condacul Acatistului. Dupa rugaciunile de multumire, ramane o singura lumanare aprinsa pentru a se citi Pavecernita Mica. La sfarsitul ei, obstea ingenuncheaza si staretul citeste o rugaciune de dezlegare. Staretul, purtand epitrahilul si Evanghelia in mana dreapta, se opreste la usa spre a-si cere iertare de la ceilalti frati. Monahii fac o metanie inaintea lui, saruta Evanghelia si mana dreapta a acestuia, apoi fac unii catre altii metanii, cerandu-si iertare si isi ureaza “Post bun”. Dupa ce si-au daruit unii altora iertare, se sting candelele si fiecare merge la chilia sa.
De asemenea, crestinii merg si acasa la cei care nu au putut veni la Sfinta Liturghie si isi cer iertare. De aceea, pentru a reinvia aceasta traditie si printre noi, va cer sa ma iertati fratilor si o rog pe Sfanta Treime sa ne daruiasca un post bun, cu folos duhovnicesc!
Sa luam aminte neincetat in acest post la cuvintele Mantuitorului: “Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal Cel ceresc; Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre” (Matei 6, 14-15).
Mai jos aveti inregistrare cu Parintele Justin citind rugaciunea de dezlegare din Duminica iertarii:
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ezKOQXXawRA]
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=oPdYjqQ9yxM]
Identitatea religiosa a unei natiuni, este, fara doar si poate, indisolubil legata de identitatea sa etnica si lingvistica. In ce masura aceste trei dimensiuni se intrepatrund si se interrelationeaza, harazesc si orienteaza drumul in istorie al unui neam? Aceasta intrebare este adresata neamul nostru romanesc.
A. D. Xenopol punea la temelia existentei si dainuirii neamului, unitatea lingvistica. In aceasta unitatea ne-am identificat, ne-am regasit si ne-am tras fortele de-a lungul veacurilor. Contextul istoric actual in care traim reprezinta insa semnul ca aceasta unitate nu mai este suficienta, ca avem nevoie de un salt de calitate, de o altfel de unitate pentru a putea dainui ca popor.
Crestinismul, cu precadere Ortodoxia, este adanc inradacinat in structura genetica a neamului romanesc si constituie un alt fundament al existentei romanesti. Formal, a fi roman inseamna a fi ortodox, dar la nivel de fond ce insemna a fi roman? Problema formelor fara fond este veche de mai bine de un secol, iar in zilele noastre a atins o intensitate care frizeaza absurdul si pare a fi irezolvabila. Ortodoxia inmagazineaza energii si valori transfiguratoare care insusite si marturisite, ar putea recrea si remodela chipul natiunii romane.
Daca o etnie se identifica cu o anumita religie, atunci respectiva etnie ar trebui sa fie expresie tangibila a esentei religiei, atunci ar trebui ca planul uman si cel religios sa se integreze si sa se contopeasca intr-o singura fiintare si identitate. Religia traita izolat, pe un plan separat de cel social-politic, si pe un plan exclusiv individual este extrem de sterila si usor de biruit. O natiune religioasa este destabilizata prin destabilizarea si coruperea religiei. Amenintarile care erodeaza sufletul religios al unei natiuni, sunt semnele unui „razboi religios nevazut”. Acest razboi este Total in veacul acesta.
In ce masura identitatea etnica romaneasca este atat de puternica, incat sa constituie o forta umana si social-politica capabila sa transforme existenta si destinul romanesc? continuare »
Este necesara intelegerea chestiunii NOM – fNOM (Noua Ordine Mondiala – falsa Noua Ordine Mondiala). Altfel ne trezim ca facem front comun cu MISA, Zeitgeist, anarhistii, etc. si atunci poporul credincos va intra intr-o mare ceata.
In urma cu nu multi ani, numarul articolelor din mass media, critice la adresa Comisiei Trilaterale sau Bilderberg, era cu mult mai mic decat actualmente. Au scapat cumva ELITELE din mana marea presa? Evident ca nu. Atunci ce se petrece? Simplu: se creioneaza tintele spre care sa se buluceasca masele.
Chiar si materialul din articol incepe asa: mare mason, Bilderberg, magnat petrol, care ataca … bancile. Adica cam tot spectrul de tinte fNOM.
Daca nu promovam conceptul NOM – fNOM, lumea nu va pricepe niciodata ca ELITELE stau in spatele REVOLUTIEI. Poporul va considera astfel ca exista o oportunitate de a invinge ELITELE prin revolte si razboi. Apoi va veni carismaticul antihrist cu agenda de solutii ale realei NOM si masele il vor primi cu drag, ca pe rezolvitorul suprem al problemelor.
Altfel spus, ELITELE creaza o mega criza (cumul de crize: economica, foamete razboi), apoi tot ele arata „vinovatii”, apoi tot ele mana turma la revolutie, apoi tot ele prezinta solutia: NOM. continuare »
Pastorul evreu Richard Wurmbrandt
Filmul „Evanghelia dupa Iuda” ne spune ca Evangheliile canonice au devenit din ce in ce mai antievreiesti pe masura ce din ce in ce mai multi oameni de alte neamuri se converteau la credinta crestina, si ca acest fapt a avut un efect covarsitor asupra istoriei lumii pana in zilele noastre. Se afirma ca in Noul Testament, in relatarile privitoare la patimile lui Hristos, se gasesc elemente antisemite. Iuda devine capul de afis al antisemitismului, de vina fiind si modul in care este prezentat in cele patru Sfinte Evanghelii. Tradatorul Iuda a fost personajul negativ ales ca victima de catre antisemitii care l‑au considerat reprezentativ pentru poporul iudeu. Evangheliile ar fi deci, intr‑o anumita masura, responsabile pentru fenomenul antisemit, care in secolul al XX‑lea a culminat cu nazismul. Textul Evangheliei dupa Iuda ne‑ar oferi insa o alta perspectiva a istoriei, in care iudeii nu vor moartea lui Hristos si in care Iuda este eroul care Il ajuta pe Hristos sa ajunga la moartea care ii aducea adevarata cunoastere. Cei care nu cunosc decat superficial invataturile Sfintelor Scripturi pot gandi: „Oare nu era mai bine ca Biserica sa nu primeasca Scripturile care pot duce la antisemitism? Oare nu ar fi fost mai linistita istoria secolului al XX‑lea daca Biserica ar fi primit «Evanghelia dupa Iuda» in locul celorlalte patru evanghelii?”
Raspunsul este ca, fara cele patru Evanghelii, care sunt stalp al Bisericii, lumea ar fi fost intr‑adevar alta. O lume mai rea, mai urata, mai plina de dusmanie si tulburata mai tare de ura interrasiala. De ce? Pentru ca, in timp ce invatatura principala a Evangheliei este iubirea de aproapele, nu se intampla aceasta si in „Evanghelia lui Iuda”.
Afirmatia ca Scripturile Bisericii ar contine elemente antisemite este foarte dura si poate duce ea insasi la antisemitism: unii crestini – care nu au citit Noul Testament, dar afla ca Evanghelia este antisemita – pot considera ca, intrucat Evanghelia e insuflata de Dumnezeu, si antisemitismul e bun. Lucrurile nu stau deloc asa. Antisemitismul – fie ca e vorba de ura indreptata spre evrei sau spre celelalte neamuri semite – e o erezie si crestinii nu pot fi antisemiti, iar antisemitii care se lauda ca sunt crestini sunt crestini numai cu numele. Pentru a arata insa ca Evangheliile Bisericii nu contin elemente antisemite, va fi nevoie de o cercetare atenta a acestora… continuare »
Stiu sa reactioneze si ma bucur foarte mult, chiar daca generatia aceasta nu mai are forta generatiei trecute. Imi amintesc pe vremea lui Carol al II-lea, eu am dat batalia asta din jos. Eram de fata cand regele a vrut sa puna mana pe Garda de Fier ca organizatie si oferea fel de fel de lucruri. Si Codreanu nu era de acord. Noi nu eram ca niste politicieni. Eu eram un copil la douazeci si ceva de ani, doritor de lupta pentru frumusetea unui Adevar, in fruntea caruia se afla Arhanghelul Mihail. Eu eram impotriva sangerarii. Dar nu contam eu. Eu eram un scuipatel acolo, dar traiam. Si uite ca Dumnezeu nu m-a lasat. Pentru ca am invatat troparul Sfantului Arhanghel Mihail de cand eram mic.
Codreanu era un om cinstit, un mare erou. Am stat cu el mult de vorba si am fost prin tabere, dar ne mai si contraziceam. Adica nu eram pentru pozitia asta exclusiv militara intr-o problema si cu nuanta politica, dar si spirituala. Uite va spun o situatie: cum era sa-l dea jos pe regele Carol. Am provocat o intalnire pe Calea Victoriei in Bucuresti, eram pana la 9 insi atat. Si am inceput sa cantam cantece legionare pe Calea Victoriei. Si, va dati seama, s-a adunat lumea, incat nu se mai vedea de lume. Si era unul mai plinut acolo si s-a ridicat la tribuna: „Cum sa strig”? Si i-am zis: „Jos regele Carol al II-lea, traiasca regele Mihai! Ura!” Si acela a zis invers. Si a zis Ura cand nu trebuia si Ho cand trebuia. Si atunci ma gandeam ce sa fac eu? Si am zis: „Dati-l jos!”! Acum, eu fiind mai mititel, m-au ridicat repede pe mine. Am luat cuvantul, am linistit poporul si am zis limpede cu intentia sa repar si greseala care se facuse in clipa aia. Lumea a zis cum am zis eu. Si am zis: Asta e lumea! Apoi ne-am retras la un hotel sa vedem ce zice presa. Si au aparut niste articolase, dar mititele – ceea ce insemna ca le era frica si la presa.
Noi speculam lucrurile acestea. Si am recurs la un lucru de mare risc. Am luat trei masini si am inceput sa strigam prin fata palatului: „A abdicat regele! A abdicat regele!” Si am strigat pana cand intr-adevar a abdicat regele! Si cu o astfel de editie speciala, va dati seama ce era pe noi! Eram in masina cinci insi: un avocat, doi doctori … si ne-am hotarat sa mergem la Vacaresti sa cerem rugaciune la Arhanghelul Mihail. Si era destul de inchis ca drum. … Si am ajuns la Vacaresti. Acolo era lacat, era poarta, dar bateam in poarta ca niste stapani. Ne opreste paznicul sa ii spunem cine suntem. Si am luat eu comanda. „Domnule, a biruit Garda de Fier. Deschideti-ne sa ne inchinam aicia, sa facem altar la Vacaresti, nu inchisoare de detinuti”! A pus mana pe telefon si ne-a deschis imediat civilizat. Si era un detinut acolo, un singur legionar. Si zice: „Nu te scot de aici”! Si l-am scos a doua zi bineinteles.
Si eu stateam in Zarnesti, Brasov, unde am fost si primar. Si cand am ajuns de la Vacaresti inapoi in centru, nu mai incapeai de camasi verzi. Toti s-au dat jos. Eu am refuzat sa ma dau. Si am bagat la cap. Toti acum erau legionari, dar de forma. De unde or fi scos camasile alea verzi in cateva ceasuri, nu stiu! Si am ajuns si la Brasov si am dat ordin sa dea raport in gara. Sa fie si o manifestare vazuta ca sa putem face un plan de bataie. Cand am ajuns in gara la Zarnesti, nu era nici un om. Si m-au informat unii ca pe terenul de fotbal s-au adunat. Si am ajuns pe terenul de fotbal. Tot oraselul era adunat acolo; pe marginea si pe mijlocul terenului erau legionarii si venisera sa dea raportul. Dar nu ii cunosteam. Si m-am invatat minte de la Bucuresti. Nu le-am dat atentie, i-am imprastiat, i-am gonit. „Nu va cunosc pe voi”! Nu faci armata cu improvizati. Noi purtam camasa verde cu o convingere puternica si nobila. Am luat comanda cum trebuie. Si nu imi pare rau. „Asa credeti, voi, profitorilor? Si va si condamn ca indrazniti sa imbracati camasa verde de care numai ati auzit si voi. Si potential voi ati fost prigonitorii”. Asa le-am zis. Si homo homini lupus nu mai e valabila, cum ca omul ii lup pentru om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de cand a venit Hristos. Vedeti? Aceasta este strategia! Hai sa intram cu nitel curaj in valorile autentice care au relatie cu vesnicia. Actionati cu strategie. Eu acum nu sunt asa de informat si nu am o armata in jurul meu cum are Parintele Justin. Eu sunt singur aici. Dar puneti-va capul la bataie.
(preluat din revista Atitudini, nr 5).
Inchizitia ric
Iata, ca dupa doua zile de tacere, nefartatii de la razboi pentru cuvant au luat cuvantul, dupa ce au testat bine pulsul si reactia cititorilor. In loc sa vina cu un cuvant de aparare al marelui duhovnic, sub masca duhovniciei, il ataca indirect pe Parintele Justin, prin ucenicii lui, ca sa para ei mari viteji si eroi ai Ortodoxiei. Ei, care nu au trecut in viata lor pe la mrea Petru Voda si care in nenumarate articole poarta sambetele m-rii Petru Voda, ei stiu mai bine decat toti ce se intampla si care sunt dedesubturile marelui conflict din M-rea Petru Voda.
Ce se intampla de fapt? Pentru ca fac pe ei de frica si nu au avut curajul sa ia apararea legionarilor care au dat atatia sfinti, iau o pozitie nici la margine, nici la centru, nici la dreapta, nici la stanga, nu cumva sa deranjeze pe cineva. Si chiar daca ar fi gresit faptul ca s-a postat pe net filmarea, cu ce ajuta ultraortodoxul lor articol, ei care indraznesc sa ii ia la puricat si pe Sfintii Parinti? Cui aduce mare beneficiu ca lovesc cu pietre in bietele maicute care din cate am aflat, dupa o noapte intreaga de priveghere inchinata Sf. Mucenic Haralambie, i-au cantat Parintelui Justin, printre altele si Imnul Tineretii legionare, imn ce a sustinut o intreaga miscare de reinviere romaneasca?
Dar poate ca maicile s-au gandit la o conotatie duhovniceasca a cantecului. Oare nu avem sabia Duhului si gloante duhovnicesti? Oare Parintele Justin nu este el insusi un „Capitan” al M-rii Petru Voda? Unde vad ei o idolatrizare a Capitanului Zelea Codreanu? Dar e ceva nefiresc salutul Traiasca Regele, Capitanul! sau Traiasca Voievodul Stefan cel Mare! Sau cand cantam in biserica Pe Stapanul si Mitropolitul nostru…. Oare este idolatrizare? Sa fim seriosi! Sau pesemne ca le-o fi frica de gloantele maicutelor.
Nu are voie calugarul sa cante in afara spatiului liturgic cantece patriotice? Ca doar acelea ce erau pana la urma? Dar mrea Putna nu au facut inregistrari cu cantece patriotice? Au facut, dar nu au folosit cuvantul magic – legionar. Dar legionarii nu erau patrioti, si inca crestini? Ce acte monstruoase au facut acesti legionari? Noi nu vrem sa canonizam miscarea legionara intreaga, e o idee absurda, pentru ca doar persoana se canonizeaza. Dar cum poti sa denigrezi un cadru de formare al unor viitori sfinti? Oare Radu Gyr, Eliade, Tutea nu erau crestini autentici, dar care nu s-au dezis niciodata de Codreanu si miscarea legionara? Pai Valeriu pana la sfarsitul zilelor sale l-a elogiat si respectat pe Codreanu, dupa cum au facut-o toti cei ce au ramas neclintiti in inchisorile comuniste. Acesti frati din pacate contribuie si ei la rastalmacirea si modifcarea Istoriei poporului roman. Revenim in curand cu acte de mare eroism si sacrificiu crestin ale Garzii de Fier, ale adevaratilor marturisitori ai Garzii de Fier, si nu a celor intrusi sau nepocaiti.
Si niste intrebari pentru nefartatii ric-ari si ric-osi: Canonizarea depinde de ce scrieti voi pe blog? Iar a-ti da viata pentru cineva nu este aceasta o porunca? Ca e copilul tau, ca e parintele tau, ca e capitanul tau? E vreo diferenta? Poate ca ar trebui sa propunem Armatei desfiintarea functiei de capitan, ca sa nu ramaneti voi in confuzie. Luati o pauza! Poate reveniti cu picioarele pe pamant!
Am luat cu indignare cunostiinta de protestul oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului(comunicat care nu a aparut nicaieri oficial, ci doar pe site-ul hotnews, mai nou un site de lupta antiromaneasca). Mai intai felicitam pe maicile de la Petru Voda pentru curajul si ravna lor in a aduce in atentia romanilor cantecele legionare, dintre care „Sfanta tinerete legionara” a marelui marturisitor legionar Radu Gyr, care impreuna cu sute de alti camarazi ar trebui degraba canonizati de BOR. Miscarea Legionara a dat neamului nostru cei mai multi sfinti romani si marturisitori. Poate datorita acestei dumnezeiesti scoli de formare a unor caractere iubitoare de Dumenzeu si neam mai suntem noi romanii astazi ingaduiti si miluiti de Dumnezeu.
Cifrele si statistica patimitorilor romani care au marturisit impotriva comunismului – de sorginte evreiasca – la noi arata: 500 000 de martiri si marturisitori romani care au patimit in cele 200 de lagare si inchisori din tara noastra, dintre care 75% au fost legionari.
Manastirea Petru Voda este inchinata acestor sfinti care au fost ajutati de Sf. Arhanghel Mihail. De altfel Miscarea se numeste si Legiunea Arhanghelului Mihail, iar manastirea Petru Voda are hramul pe langa Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil si pe Sfintii Martiri si Marturisitori romani din temnitele comuniste. Asadar, gestul de a-i canta Parintelui Justin Parvu – care a indurat 17 ani de temnita sub regimul comunist, format in cea mai mare parte din membri de origine evreiasca – ni se pare un gest firesc, binecuvantat de Dumnezeu. In fond noi, ca si crestini, avem dreptul sa cantam orice cantare prin care se lauda Dumnezeu si prin care se aduce neamul in slujba Lui. Acestea au fost de altfel si unele din principiile de baza ale Miscarii Legionare.
Maine, poimaine acesti fii ai diavolului, cum i-a numit Insusi Iisus Hristos pe evreii care L-au rastignit, vor latra ca si Evanghelia este antisemita, asa ca sa nu fim lasi si tradatori ai lui Hristos si ai neamului pentru 30 de arginti, adica pentru imprumuturile evreimii care de fapt sunt bani furati tot de la noi.
Dar avem o intrebare:
Valeriu Gafencu – 59 de ani de la trecerea la Domnul
Printre ultimele cuvinte ale Mucenicului Valeriu au fost: „Nu uitati sa va rugati la Dumnezeu sa ne intalnim acolo cu totii. Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea ce-mi robeste sufletul“. Valeriu incheia aceasta viata purificat prin rugaciune, traire spirituala inalta, depasind toate suferintele fizice fara nici o revolta.
Valeriu Gafencu s-a nascut in Basarabia la 24 ianuarie 1921 in comuna Sangerei, jud. Balti. Tatal sau, Vasile Gafencu, a facut parte din Sfatul Tarii din Chisinau care la 27 martie 1918 a votat pentru unirea cu patria mama. In 1940, cand a fost cedata Basarabia, conducerea URSS a dispus deportarea lui Vasile Gafencu si a tuturor celor ce au militat pentru Unire, in Siberia – unde a si decedat. Lui Valeriu ii revine sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza Liceul Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi, unde se refugiase cu familia.
A frecventat Dreptul si Filosofia pana in 1941, cand este arestat si condamnat la 25 ani munca silnica pentru activitate in Fratiile de Cruce, de catre regimul antonescian, si trimis la inchisoarea Aiud. Valeriu intrase ca frate de cruce in Miscarea Legionara in anul 1937. In 1940/1941 era seful Fratiilor de Cruce Iasi.
In toamna lui 1941, cand a fost arestat, avea 20 de ani si era student in anul II. “Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de el la proces. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila.
A trecut prin inchisoarea Galata in anul 1941, apoi la Aiud intre anii 1941-1946 (intai sub Antonescu, apoi preluat de comunisti), colonia de munca fortata Galda de Jos, 1946- 1948, reintors la Aiud si trecut prin Pitesti. Dupa trierea celor bolnavi de TBC si escala de la Vacaresti (spital-penitenciar), Valeriu a ajuns la spitalul penitenciar din Targu Ocna in 1950. Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, a ajuns la sanatoriul – inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava, incat supravietuirea timp de doi ani (pana la 18 februarie 1952) este o minune. Pretul rezistentei sale moral-spirituale in fata lui Turcanu la Pitesti a fost ruinarea definitiva a sanatatii: TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism, lipsa hranei.
Chipul sau era scaldat intr-o lumina cereasca, fapt marturisit de toti care au fost in preajma sa. Se ruga mereu. In ultimul an, scuipa mereu sange (hemoptizie). Lumina sfinteniei trecea dincolo de el si ii atingea si pe ceilalti detinuti.
In toamna lui 1943 comandantul inchisorii Aiud, maiorul Alexandru Munteanu, a cerut detinutilor legionari sa dea declaratii de desolidarizare fata de Miscarea Legionara si aderare la politica lui Antonescu – cu perspectiva plecarii pe front pentru reabilitare. Cei care au refuzat sa dea declaratiile au fost izolati in celulele din Zarca veche, cu regim sever, fara legatura cu exteriorul si cu ratie de mancare redusa. In perioada 1941-1944, Gafencu alaturi de alti traitori legionari – Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, pr. Vasile Serghie, Virgil Maxim, Constantin Pascu si altii – au trasat o linie de conduita crestina si romaneasca pentru toti detinutii politici, linie ramasa valabila si in timpul comunismului: neacceptarea concilierii intre asupriti si asupritori.
Dragi prieteni,
Ma mai tineti minte? Sunt Vlad, cel cu „Temele…”. Va scriu aceste randuri gandindu-ma ca unora dintre voi v-a placut cartea si ati sugerat si prietenilor vostri sa o citeasca.
Vreau sa multumesc tuturor celor care m-au „impins de la spate” sa scriu cartea si celor care m-au incurajat sa continui. In primul rand, multumesc Fundatiei Justin Parvu si Manastirii Petru Voda ca au „riscat” cu mine si au editat cartea. Tot in primul rand, ii multumesc mamei mele, care a fost pentru mine ca un toiag solid pe care sa ma sprijin si care m-a sprijinit.
Simt nevoia acum sa va spun ca publicarea acestei carti a avut un mare impact asupra mea, pentru ca multi dintre voi mi-ati scris, iar acest fapt m-a impresionat foarte mult. La inceput am fost emotionat (asa cum sunt si acum). Aproape ca nu imi venea sa cred ca exista o carte cu numele meu la autor. In acea perioada mama mi-a repetat cu fiecare prilej ca nu trebuie sa ma mandresc. Sper ca am ascultat-o (eu am incercat) si, probabil, am reusit. Desi stiu ca nimic bun nu facem de la noi, ci totul este de la Dumnezeu, totusi, mandria vine uneori fara sa ne dam seama.
Aceasta carte mi-a adus multe mesaje si, poate, prieteni. Primul moment de nedumerire continuare »
Cu durere, parintele Savatie Bastovoi ne arata in aceasta editie un exemplu de cum este sa fii roman, sa locuiesti in Basarabia si sa slujesti doar lui Hristos! Sa luam exemplu si muta sa fie gura celor ce clevetesc!
[vimeo https://vimeo.com/19101445]PS: Asteptam cu nerabdare replica mitrop. Petru de Balti, in caz ca a acceptat invitatia, dar mai mult pentru a arata ca mitrop. Basarabiei este preocupata de canonizarea Marturisitorului Valeriu Gafencu.
Volumul de fata se doreste a fi o lauda adusa neamului romanesc si Bisericii dreptmaritoare, care ne-au daruit pe acesti mari patimitori si poeziile ce ne stau inainte. S-a nascut din dorinta de a pune la indemana cat mai multora comoara aceasta de marturisire si simtire romaneasca si crestina.
Ce a insemnat poezia in inchisoare o marturisesc cei ce au trecut prin acele locuri. A fost, alaturi de rugaciune, hrana sufleteasca, scara catre cer, intarire si izvor de traire in mijlocul unui regim inuman. Valoarea ei nu este in primul rand literara, ci aceea de marturisire a suferintelor si conditiilor de detentie, si mai ales a modului cum s-au reflectat acestea asupra sufletelor, asupra starii interioare a celor intemnitati. Toata aceasta imensa suferinta ce au indurat-o a determinat o profunda interiorizare, o puternica legatura cu Dumnezeu. Detinutii s-au imputinat trupeste, dar s-au imbogatit sufleteste. De aceea poezia este plina de simtiri curate si ganduri inalte. Dragostea de Dumnezeu si neam sunt simtamintele cele mai puternice pe care le-au purtat in suflete acesti alesi ai neamului si, bineinteles, tot ele sunt firul rosu ce strabate poeziile lor.
Intr-un loc in care moartea era mai prezenta decat viata, in care trecutul cu amintirile lui era prea departe si rascolitor, viitorul ca si inexistent, iar prezentul aspru si dureros, singurul sprijin pe care-l aveau detinutii era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu si Maica Domnului le-au fost mangaiere, nadejde si intarire. Poezia scrisa in inchisori este mai ales rugaciune, putand fi pusa, in majoritatea cazurilor, intre rugaciunile folosite in cultul Bisericii.
Poezia a fost ea insasi prigonita. Pentru un singur cuvant scris pedeapsa era foarte aspra. Se scria doar in minte, in memorie, hartia si creionul fiind cu desavarsire interzise. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii. Comunistii au incercat, prin regimul diavolesc pe care l-au impus, sa abrutizeze fiinta umana, sa faca un „om nou”, un neom.
Cine poate crede ca pentru un petec de hartie de marimea unei foite de tigara erai maltratat si tinut zile intregi, dezbracat in celula neagra, fara pat si fara ratia de mancare? Pentru recitarea unor poezii in inchisori s-au dat condamnari intre 10 si 25 de ani, pentru difuzarea lor s-a dat munca silnica pe viata, iar pentru trecerea lor in lumea libera s-au inventat comploturi unde s-au dat sentinte de condamnare la moarte. (Zahu Pana)
Poezia s-a nascut in aceste conditii si a fost printre cele mai puternice arme de rezistenta ale detinutilor. Caci lupta s-a dat in primul rand pe plan spiritual, cei inchisi fiind cu totul dezarmati din punct de vedere fizic. Au biruit doar cei ce au reusit sa-si pastreze pana la capat demnitatea si curatia sufleteasca, si aceasta doar cu ajutorul Domnului.
Condamnatul politic isi duce zilele cu o mancare neinchipuit de lipsita de vlaga hranitoare, in interdictia miscarii libere in afara locului (celulei) de detentie (…), neavand dreptul la lectura, iar conversatia, chiar daca se incumeta sa se avante in ea, trebuie purtata soptita si cu risc, isi va intoarce mintea asupra ei insesi, alungand de la sine evocarea bucuriilor libertatii, ca prea starnitoare de durere, si aprofundand conditia umila, extrem de umila, a omului permanent amenintat si fara nicio putere de a-si schimba soarta. Nu mai are decat inaltarea mintii in rugaciune, catre singurul aparator care i-a ramas, catre singura lui si ultima nadejde, catre Dumnezeu. (Mihai Radulescu) continuare »
Hotarare de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Contact: Calin Alexandru
0213072566
Afisat de la 11-01-2011 pana la 10-02-2011 HG norme card 11 ian 2011
Observatiile si propunerile privind proiectul de act normativ pot fi transmise pe adresa: [email protected].
Termenul limita pana la care se pot face propuneri este cea de a 10-a zi de la data introducerii pe site a textului proiectului de act normativ (21 ianuarie)
Stimate Doamne si Domni,
Referitor la: Hotararea de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sursa anuntului: https://www.ms.ro/?pag=23&id=8678
Va amintim promisiunea facuta de a oferi alternativa celor care nu doresc sa primeasca cardul de sanatate cu cip (in conformitate cu intrebarile si raspunsurile) consemnata in documentul intitulat „Minuta 18.11.2010_8678_6520.doc”, urmare a dezbaterii publice avand ca tema proiectul de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii din 18 noiembrie 2010. continuare »
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=f64mXGm0CV4]
sursa:Blog Vasile Astarastoae
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=4qL68A4z4F0]
HRISTOS SE NASTE, SLAVITI-L
HRISTOS DIN CERURI, INTAMPINATI-L
HRISTOS PE PAMANT, INALTATI-VA
CANTATI DOMNULUI TOT PAMANTUL
SI CU BUCURIE POPOARE, LAUDATI-L
CACI S-A PREASLAVIT!
Vedeti si: Calendar 2011 cu Părintele Justin
† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
