† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Pentru comenzi scrieti la [email protected]

UPDATE: Descarcati cartea in format DOC de aici.

Editura Lucman a publicat volumul “Marturisitorii”, inchinat Sfintilor Inchisorilor. Cartea este aparuta cu binecuvantarea Preasfintitului Justinian Chira, prin stradania fratelui Ciprian Voicila. Speram ca volumul sa inmultească in randul credinciosilor evlavia fata de Sfintii Marturisitori din temnitele comuniste, mai cu seama ca acesta contine marturii ale minunilor savarsite de Noii Mucenici ai Ortodoxiei. Poate constitui un frumos cadou cu ocazia Sarbatorilor.

Trebuie sa va spun mai intai ca nu Biserica ii face pe sfinti. Nu noi, Sinodul Bisericii, ii facem pe sfinti. Ci pe sfinti ii face Dumnezeu si poporul. Dumnezeu – pentru ca le recunoaste sfintenia lor si poporul – pentru ca pastreaza in memoria sa faptele lor. (…) Dar va veni si vremea sutelor si miilor de preoti si credinciosi care au fost inchisi si batuti pentru credinta lor crestineasca in inchisorile comuniste…

PS. Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei si Romanatilor

Va prezentam un fragment din carte:

Parintele Serafim Rose: Despre rugaciunea catre sfintii necanonizati

In mai 1971, Cuviosul parinte Serafim Rose a scris un cuvant despre cinstirea noilor mucenici din prigoana secolului XX si a celorlalti sfinti necanonizati inca de Biserica. Fragmentul face parte dintr-o scrisoare adresata lui Alexey Young, care era recent convertit la Ortodoxie, si care il intrebase daca se poate ruga unui nou mucenic rus – Arhiepiscopul Serafim de Uglich, care nu fusese canonizat.[1]. Raspunsul parintelui ofera puncte de reper celor interesati de problema cinstirii noilor mucenici…

„In Biserica Ortodoxa nu este interzis sa te rogi la Sfinti «necanonizati». De fapt, canonizarea ofera doar un statut oficial la ceea ce deja exista neoficial: oamenii se roaga unui sfant inainte ca Biserica, in cele din urma, sa-i stabileasca un cult general, moment in care i se stabileste o slujba, o icoana etc. Tot astfel, in mod particular, putem cere sa se roage pentru noi oricarui crestin plecat dintre noi, asa cum obisnuim sa cerem rugaciunea crestinilor ortodocsi in viata – pentru ca toti sunt vii in Hristos; cu atat mai mult cuiva a carui viata sfanta sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos Domnul nostru, astfel ca el poate auzi rugaciunile noastre, mijlocind pentru noi.

De aceea, daca esti inspirat sa faci asa, roaga-te cu toata increderea Ieromartirului Serafim. De fapt, nu e nimic rau in a decupa fotografia lui si a o pune intre icoanele tale – dar nu intr-un loc central, ci undeva deoparte, pe la marginea coltisorului tau de rugaciune, cum s-ar spune. Au fost multi oameni care au facut astfel cu imagini reprezentand pe Sfantul Ioan de Kronstadt si Sfantul Herman cu mult inainte ca ei sa fie canonizati… [2]

In octombrie 1972, parintele Serafim Rose i-a scris o alta scrisoare lui Alexey Young, in care a abordat problema cultului sfintilor necanonizati inca de Biserica[3]. Desi s-a referit in mod special la Sfantul Ioan Maximovici (care a fost canonizat abia in anul 1994), randurile sunt valabile si pentru noii mucenici. Parintele Serafim spunea ca alcatuirea slujbei Sfantului Ioan Maximovici este „o practica foarte normala obisnuita de rusi atat pentru Sfantul Ioan de Kronstadt cat si pentru Fericita Xenia, cu multi ani inainte de canoni­zarea lor. Aceste slujbe ale Sfintilor necanonizati sunt savarsite in particular (de catre o persoana particulara sau o manastire) pana ce episcopii permit ca intreaga Biserica sa le savarseasca public. continuare »

Scrisoarea parintelui staret Evdochim de la Manastirea Sfantul Sava din Tara Sfanta despre buna mireasma a moastelor noilor mucenici romani

Arhimandritul Evdochim, Sfanta Manastire Sf. Sava

In Sfanta Lavra, 11/24 iunie 2010

Preacuvioase Parinte Staret Justin (nn. Parvu), binecuvantati!

Cu multa bucurie va comunicam, prin prezenta scrisoare, aducand marturie, cu evlavie si din inima, experienta noastra deosebita cat priveste sfintenia Noilor mucenici ai tarii voastre din timpul abominabilului regim comunist ateu.

Un ieromonah evlavios din Romania, acum aproximativ patru ani, ne-a oferit o particica din sfintele moaste ale unui nou mucenic roman necunoscut, care raspandea o mireasma minunata. Avand o oarecare indoiala despre abundenta miresmei, care se revarsa de multa vreme, am lasat particica pentru un timp, neacordandu-i mare importanta. Insa, cu trecerea anilor, am constat ca aceasta mireasma atat de puternica si rara ramane aceeasi, chiar si de la distanta. Iar din ziua Tuturor Sfintilor (17/30 mai 2010 – n. red.), am asezat-o, impreuna si cu alte Sfinte Moaste, pe Sfanta Masa, unde raspandeste in valuri un minunat miros.

Avand ca pretext acest ultim fapt, din adancul inimii va urez sa aveti intotdeauna cu bogatie Harul si binecuvantarea Dumnezeului nostru Celui in Treime si mijlocirile slavitilor Sfinti Noi Mucenici ai tarii voastre, asa incat sa se conduca sfanta voastra lupta pentru recunoasterea si proclamarea bisericeasca oficiala a multimii de Noi Mucenici romani care, prin marturisirea tare a credintei si martiriul sangelui lor, au sfintit intreg pamantul si au slavit Biserica Ortodoxa a lui Hristos.

Asadar, va urez sa aveti vara binecuvantata si sfanta, in sanatate si desfatare duhovniceasca. Rugati-va si pentru noi…

Cu cinste, inflacarate rugaciuni si multa iubire de Hristos, Arhim. Evdochim, si cei impreuna cu mine frati in Hristos

Trad. din limba greaca de asist. univ. Ion Marian Croitoru

O intrebare: cum vi se pare faptul ca sfintele moaste ale noilor mucenici sunt cinstite cu atata evlavie in multe parti ale lumii, iar in Romania unii stareti se tem sa le puna la inchinare? continuare »

Nu e de mirare curajul obraznic al lui Laszlo Tokes cand declara ca 1 Decembrie ar trebuie schimbata, caci pentru ei “este zi de doliu“, insa cand un asa-zis nationalist si pe deasupra ortodox, zice ca “Romania adevarata este mai importanta decat Romania Mare” atunci e o batjocora la adresa celor care s-au jertfit pentru aceasta Romania mare. Prababil pentru el jertfa neamului romanesc este un parfum ortodox de care se foloseste si cu care “vrajeste” mintile multora. Personajul in discutie nu prea mai merita atentie, insa va invitam sa cititi un articol foarte obiectiv scris de dl. profesor Florin Palas:

Imi propusesem sa nu mai scriu nimic despre Dan Puric. Am considerat ca am spus ce era de spus. M-am razgandit cand am vazut ineptiile pe care le debiteaza actorul (Maestrul, dupa cum pretinde sa i se spuna) despre romani si Romania, intr-o declaratie acordata Jurnalului National. Maestrul afirma ca Ziua Nationala ar putea fi schimbata cu ziua cand Romania va reveni la normalitate, „cand vom scapa de securistii astia care ne-au nenorocit”. Interesanta exprimarea, ne-au nenorocit. Corect ar fi fost sa spuna v-am nenorocit, doar a recunoscut de curand ca a semnat Angajamentul cu Securitatea comunista. Numai Brucan a mai avut tupeul sa scrie despre cum comunistii l-au chinuit pe Petre Tutea, uitand faptul ca era redactorul-sef adjunct al ziarului Scanteia, care ceruse condamnarea la moarte a marelui ganditor roman.

„Romania adevarata este mai importanta decat Romania Mare”, mai spune Maestrul. In sufletul trufas nu poate intra evlavia cuvenita icoanei Romaniei Mari. Ascultandu-l vorbind, ai crede ca el si numai el este Romania adevarata. Ca doar nu acei ortodocsi, „oameni limitati, patologici, schizofrenici” (asa cum declara unui post de televiziune din Vaslui), care i-ar fi aplicat „cele mai mari lovituri”, sunt Romania profunda. Poate ar mai accepta in Romania lui cativa detinuti politic, care-i tin isonul, crezand inca in bunele sale intentii. In niciun caz, nu si-ar gasi locul cei care indraznesc sa caraie impotriva proiectului „vilei ce se va numi manastire memoriala” de la Aiud. Dar las’ ca s-a ocupat Maestrul si de ei. Astfel, intr-o conferinta tinuta la Sighet, discret supravegheat de disidenta creata in laboratoarele PCR, sub indrumarea ministrului comunist Gogu Radulescu, Ana Blandiana, Maestrul ia atitudine impotriva tortionarilor de la Pitesti (garnitura de criminalitate, cum o numeste Maestrul) proveniti din randurile fostilor detinuti politic. Exista o cutuma de bun-simt in randul detinutilor politic de a nu-i judeca pe cei care s-au prabusit sufleteste in „experimentul Pitesti”, “cel mai cumplit sistem de detentie din lume”, dupa cum spunea Soljenitin. Cu atat mai mult nu au dreptul altii sa-i judece pe cei cazuti. Cum poate judeca un om care n-a fost nici macar o ora in „iadul de la Pitesti”? Dar, uite ca indrazneste sa o faca Maestrul, care, fara nicio constrangere, a semnat, in conditii de libertate, un angajament cu Securitatea. Stie oare controversatul Dan Puric prin ce suferinte, de neimaginat pentru mintea omeneasca, au trecut luptatorii incriminati de el?

continuare »

[vimeo=https://vimeo.com/17286861]

Vizionati si: Religia pe nume comunism (emisiunea Pietrele vorbesc, realizata de ieromonahul Savatie Bastovoi) si documentarul Golgota Basarabiei

UPDATE:Parintele Justin Parvu: Tot comunistii castiga. Nu lasa rusii Basarabia!

Autor: Fabian Seiche, Editura Agaton, 2010, 607 pagini

de Ieromonahul Cosma, manastirea Sihastria

Sf. Apostol Pavel indemna pe credinciosii din timpul sau: ,,Aduceti-va aminte de mai marii vostri si privind cu luare aminte cum si-au incheiat viata, urmati-le credinta”. Parintele Ioanichie Balan s-a nascut in ziua de 10 februarie 1930 intr-o familie cu mai multi copii din localitatea Stanita, Judetul Neamt. A urmat cursurile scolii primare si generale din localitate, apoi si-a continuat studiile la un liceu comercial. La finalizarea studiilor, atras de faima staretului Sihastriei, intra in obstea acestei manastiri, in toamna anului 1949, la putin timp dupa ce Parintele Cleopa Ilie, inconjurat de un grup format din 27 de monahi, a fost trimis staret la Manastirea Slatina. Parintele Ioanichie (fratele Ioan) intra asadar in obstea acestei manastiri intr-un moment delicat din istoria ei. Pe de o parte obstea manastirii se injumatatise, fiind oarecum slabita din punct de vedere numeric dar si duhovnicesc, prin plecarea staretului si a celor mai importanti calugari la Manastirea Slatina. Pe de alta parte, in Romania se instalase deja regimul comunist la conducere, care proiecta planuri de subjugare, compromitere si discreditare sau chiar desfiintare a monahismului si a BOR.

Fratele Ioan Balan, fiind un om ,,scolit” pentru vremea respectiva[1] , a fost de un real folos Manastirii Sihastria, care, asa cum am amintit, trecea printr-un moment foarte delicat. El a fost randuit, la putin timp dupa intrarea in manastire, sa se ocupe de cancelaria si aprovizionarea manastirii. Parintele Ioanichie, inca de la inceputul calugariei, a avut preocupari scriitoricesti. In arhiva manastirii se pastreaza date si insemnari referitoare la evenimente petrecute in istoria Sihastriei. Cele mai multe au fost consemnate de el. A fost calugarit de Staretul Ioil Gheorghiu, in luna aprilie 1953 la Manastirea Neamt, primind numele fostului staret si reorganizator al vietii monahale de la Sihastria, Ioanichie Moroi. In acelasi an a fost hirotonit ierodiacon. Intr-un raport al Securitatii din 18 februarie 1950 se mentiona: ,,La Manastirea Sihastria-Neamt se afla tanarul Ioan Balan, din Roman, fost functionar la un magazin de stat, in scopul de a se calugari. Stabiliti care este activitatea susnumitului, legaturile sale, intrucat a fost membru activ al Oastei Domnului, cu toate ca era functionar de stat”[2]. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MoY2b5pCZ04]

Vedeti si:

Parastasul din 2009

Cuvantul Parintelui Justin la inmormantarea Parintelui Gheorghe Calciu

Am asistat la o piesa de teatru de prost gust a unui alt bufon, pe nume Silviu Alupei, colaborator al revistei Rost. Acesta, purtand toate semnele unui indracit a prezentat pe taraba de can-can-uri de la O(zero)tv niste hartii care sustineau cea mai mare aberatie din ultima vreme despre Parintele Justin, anume ca ar fi sechestrat; si mai ales de calugari basarabeni.  Televiziunea  ZEROTV preia toate mizeriile si pe toti nebunii care vin cu stiri bomba! Asta o stim cu totii! Nimic din ce a debitat domnul Alupei la OTV nu este adevarat si oricine poate verifica la fata locului. Parintele nu raspunde unor astfel de oameni de nimic si ar trebui ca nici noi sa nu le dam vreo importanta.

Cei care au fost tot acest an si care merg de acum incolo la Parintele Justin pot da marturie ca Parintele ii primeste pe toti, chiar daca numarul lor atinge sute si sute. Parintele Justin nu a fost si nu poate fi sechestrat. Este cea mai proasta gluma; insa facuta cu plan pentru atacuri josnice la adresa manastirii si a Parintelui. Dumnezeu sa le surpe toate planurile de vrajmasie, iar pe noi sa ne tina incredintati ca Parintele este calauzitorul nostru pe calea mantuirii. Sa ne rugam sa ni-l tina bunul Dumnezeu inca multi ani de-acum incolo.

Mintile slabe in credinta ale acelora dintre putinii Crestini care isi mai aduc aminte de Evanghelie si de Hristos in viata aceasta ii fac pe acestia sa se asemene bogatului nemilostiv din pilda saracului Lazar cel plin de bube. Caci acela, cerind nu mila, ci minuni pentru cei 5 frati ai sai ramasi in lumea aceasta, pe care ii asteapta acelasi iad a-tot-mancator, a dobandit de la Sfintul si Dreptul Patriarh Avraam un raspuns mustrator: “Daca nu asculta pre Moise, si pre Proroci, macar de ar si invia cineva din morti, nu vor crede”. In cei 5 frati  trebuie sa intrezarim, in chip tainic, atat cele 5 simturi ale trupului – vazul, auzul, mirosul, gustul, pipaitul -, cat si cele mai putin cunoscute ale sufletului – mintea, cugetarea, parerea, imaginatia si simtirea.
Daca nu ascultati de Evanghelie, de Apostoli si de Parinti, macar si minuni infricosatoare de veti vedea, voi insiva veti cere sa primiti semnul fiarei pentru a va izbavi din haosul si iadul pe care cu insasi voia voastra il claditi. Daca pentru noi cuvantul Parintilor Justin, Arsenie, Adrian, Paisie Aghioritul si al Mitropolitului Augustin de Florina ca sa nu primim NICI UN ACT ELECTRONIC nu ajunge la inima si il vom trece cu vederea, Sfintii toti de ar veni pe pamant, cu toate darurile si cu toata puterea lucrarii dumnezeiesti careia s-au invrednicit a-i fi partasi inca din viata, nu ne vor putea ajuta. Nici Domnul Insusi nu ne va calca in picioare libertatea cu care de buna voie l-am ales pe satana si lucrurile sale.
Sa multumim Domnului pentru bunavointa ce ne-a aratat lasandu-ne sa dam lupta cea buna in aceste vremi vitrege.

rugaciune in comun, contrar canoanelor ortodoxe

Mai jos aveti concluziile Comisiei de dialog dintre ortodocsi si papistasi, ce a avut loc la Viena intre 20-27 septembrie 2010:

• nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici (nn. vedeti cum din start, papismul este considerat biserica, si cei ce zic asta se leapada de Crez, care ne spune ca exista doar Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica);
  
• aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara (nn. pentru Ortodoxie nu a fost necesar 2000 de ani, de ce ar fi de-acum inainte? Este clar ca doar pe papistasi ii avantajeaza primatul papei);
• dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale comuna (nn. se renunta total la  cum au trait si ce au invatat Sfintii Ortodoxiei din mileniul al II-lea si nu numai, care au combatut asiduu papismul; prin aceasta, ierarhia ortodoxa se leapada de Sfinti precum: Fotie cel Mare – cel care a rupt primul legaturile cu papistasii, Grigore Palama, Marcu Evghenicul, Paisie de la Neamt, Ignatie Briancianinov, Ioan Maximovici, Ioan de Kronstadt, Serafim Rose, Nicolae Velimirovici, Justin Popovici s.a.);

• Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru; (nn. Roma nu mai este ortodoxa, ca sa vorbim de insemnatatea ei; acum este centrul ereziei papiste si al lojilor masonice ce-si au sediul pe strazile Vaticanului);
  
• la Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos la nivel universal; (nn. la Ravenna a fost tradata Ortodoxia, caci erezia primatului este straina Sfintei Traditii);
• in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii.(nn. insa atunci episcopul Romei era ortodox; unii chiar sunt cinstiti ca Sfinti, fiind mari aparatori ai Dreptei Credinte);
• ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe; (nn. FALS! Biserica rusa si cea bulgara nu au participat la Ravenna)
  
• principiul de baza al ecumenismului consta in schimbul de daruri (nn. papistasii nu au daruri, caci ei nu au nici biserica)
• punctul forte al Bisericii Ortodoxe este sinodalitate, dar doctrina primatului *(suprematiei) nu este asa de puternica…. sa ne imbogatim reciproc (nn. ideea de primat anuleaza sinodalitatea, caci primatul va implica si infailibilitatea papala);
  
• pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat (nn. de neimaginat pentru ortodocsi este unirea sub conducerea antihristului de papa);
  
• problema episcopului Romei nu este doar o chestiune de organizare, ci si una teologica (nn. este doar o chestiune de stapanire, de dictatura papistasa asupra ortodocsilor, fara implicatii teologice, caci papismul nu are nicio legatura cu Dumnezeirea);
  
• unirea inseamna ca ne vedem reciproc, pe deplin, drept biserici surori. Cred ca si insusi papa gandeste in aceasta directie. (nn. papa cu siguranta viseaza la fel, insa Hristos nu are doua trupuri, ci doar Unul – Biserica Ortodoxa);
• exista anumite lucruri fundamentale care trebuiesc clarificate in materie de credinta. Restul poate fi lasat diversitatii (nn. in materie de credinta, Ortodoxia este desavarsita, deplina si intreaga, iar diversitatea este crezul babilonian al religiei new-age);
• exista obiceiuri, ritualuri liturgice si alte practici care pot fi aranjate in mod liber de fiecare biserica in parte (nn. obiceiurile si ritualurile ortodoxe constituie Sfanta Traditie si Predania Sfintilor Parinti, comori nepretuite ale Ortodoxiei, ce nu pot fi aranjate, negociate ca pe ceva lumesc);
  
• modelul unirii… va fi rezultatul unei anumite… as spune – n-as numi-o reforma, ca este prea dur – ci adaptare din ambele parti (nn. insa chiar reforma se urmareste, prin adaptarea dogmelor ortodoxe la cerintele papistasilor);
  
• autocefalia este o problema, mai ales atunci cand este asociata cu aspectele nationaliste (nn. se doreste centralizarea conducerii Bisericii, adica renuntarea la sinodalitate si pregatirea religiei unice a lui antihrist);
  
• facem progrese semnificative in privinta organizarii sinodului pan-ortodox (nn. acest sinod este proorocit ca fiind unul apostat, talharesc);
  
• cu bisericile ortodoxe impartasim aproape totul in materie de credinta (nn. inseamna ca ortodocsii impartasesc ereziile lor? Dimpotriva! Papismul este despartit de Ortodoxie de foarte multe erezii grave, antitrinitare si blasfemiatoare);
  
• avem cultura diferita din pricina divizarii pe care am experimentat-o in mileniul trecut (nn. adica Sfintii nostri apartin de domeniul culturii? Papistasii “s-au separat nu numai prin obiceiuri, ci si prin dogme straine de ortodocsi, iar cele straine de ortodocsi sunt intru totul eretice si trebuie catehizati dupa canoane si trebuie sa se faca deopotriva cu ortodocsii” – Sfantul Marcu Evghenicul);
• dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii (nn. iubirea nu poate fi decat in Hristos, iar papistasii l-au inlocuit pe Hristos cu papa; iubirea ortodocsilor pentru catolici consta in a le spune ca sunt in inselare si credinta lor este eretica, iar daca vor sa se mantuiasca, sa se intoarca la Ortodoxie!)
• va fi cu siguranta un comunicat, dar documentul inca poate astepta (nn. se intarzie intocmirea acestui document, special pentru a studia reactiile in urma conferintei de presa, si astfel sa introduca in documentul final doar ceea ce nu deranjeaza prea tare incat sa le blocheze planul apostat; insa este de ajuns ce au declarat pana acum, pentru a ne da seama ca papistasii nu vor unirea cu Adevarul);

continuare »

N-avem timp sa mai discutam! Scoatem sabia! Daca nu se inteleptesc prin ce le spunem, scoatem sabia si le spunem ca e ascutita! Nu vrem sa schimbam macar cu o virgula din Ortodoxie! HRISTOS A FOST ORTODOX!

Daca nu se tem de sabia noastra scoasa, atunci incepem sa taiem capetele! Daca suntem ortodocsi, suntem ortodocsi in fata tuturor problemelor vietii!

In momentul asta istoric PUNE-TE TU LA PUNCT! Devii un punct de reper!

Mai ales sa pastram unitatea! Sa facem orice sa nu rupem unitatea intre noi, ortodocsii! Sa stim sa trecem si peste anumite greseli, doar-doar isi vor da seama fratii nostri ca au gresit! Sa fim liberi, caci dragostea numai in libertate se desavarseste!

Niciun mare propovaduitor, nici apostolii nu au contribuit la mantuirea lumii cat au contribuit razboaiele ortodocsilor cu toti! In lupta se desavarseste eroul!

Tu trebuie sa fii un factor luminos,omul cerului cu orice chip! Lumea care trebuie pusa la punct, nu e lumea dinafara, e lumea din tine! Pune-te tu la punct! Sa fie un moment de revolta pentru divinitate!

Multi s-au isterizat cand am folosit cuvintele de mai sus, ce apartin Parintelui Arsenie. Dar aceasta le arata lasitatea lor si inclinatia spre compromis. Chiar daca ar fi fost formulate de un anonim, atata timp cat exprima Adevarul, el ar fi trebuit sa rasune intr-o inima de ortodox adevarat! Dar a fost un test si au picat multi, convingandu-ne inca o data ca unii ce-si spun razboinici, nu sunt luptatori, decat cu numele. Acum sa-i vedem daca au de gand sa mai zica si de Parintele Arsenie ca vrea schisma.

Ne precizam inca o data pozitia, iar cel ce ne v-a acuza de altceva, Dumnezeu sa-l certe!

Apartinem de BOR si in BOR vrem sa ne mantuim! Cu toate ratacirile si faptele apostatice ale ierarhiei actuale si trecute, noi stim ca nu trebuie parasita Biserica si ca nu acestia reprezinta Biserica, iar ei – putregaiul- se vor desprinde singuri de Trupul Bisericii si nu noi trebuie sa o parasim. Acuzele de stilism sunt doar soapte ale diavolului ce s-a cuibarit in urechile unor dezbinatori. Sunt reale motive sa-i consideram pe acestia oameni ai sistemului si angajati cu norma ai patriarhiei. Noi nu avem treaba cu Slatioara sau cu alti rataciti, ci tinem de Biserica in care mari parinti precum Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu si lista e mult mai mare, au marturisit si marturisesc pe Hristos cel Unul, propovaduit de 2000 de ani de Biserica Ortodoxa. Aceasta este Biserica, impreuna cu ierarhii ce tin dreapta credinta si randuiala Sfintilor Parinti. Apostatii nu reprezinta pentru noi Biserica, iar daca vom lovi in faradelegile lor nu inseamna ca vrem schisma de Biserica, ci schisma de Roma papistasa! Asta inseamna a fi ortodox desavarsit, ca pe langa datoria de zi cu zi de rugaciune si milostenie, sa nu tacem cand credinta noastra este calcata in picioare de nelegiuti! Asa cum ne zice si Parintele Arsenie in inregistrarea de mai sus: Sa ne punem la punct! Sa fim noi ortodocsi! Asa vor cadea si capetele neortodoxe! Ei vor face schisma, nu noi! Noi ramanem in Biserica! Sa iasa ei din Casa Domnului!

Cititi si: Despre erezia papistaseasca: Epistola enciclica, catre ortodocsii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca

Cu toate ca Parintele Paisie Aghioritul a scris foarte clar despre neacceptarea buletinelor electronice, nu doar despre cele care contin in mod vadit semnul 666, multi nu inteleg si ii rastalmacesc cuvintele. Sa facem cateva lamuriri, luand pe rand rastalmacirile lor:

1. Foarte multi din cei care nu vad un pericol in acceptarea actelor biometrice, vin cu urmatorul argument: Din moment ce avem cip si in telefon, din moment ce avem cod de bare pe toate produsele comercializate, de ce sa nu acceptam cipul si pe buletin, de ce sa nu acceptam codul de bare si pe buletin? Pentru acestia raspunde, cu ceva ani in urma, Parintele Paisie:

Parinte, a spus cineva: „Cum de folositi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelasi lucru este si cu buletinul”.

Hartia de 5.000 este ban – si lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatama. „Cele ale Cezarului, Cezarului” (Mt. 22:21; Mc. 12:17). Aici insa este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban. Identitatea inseamna ceea ce inseamna si cuvantul; adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Ei pun pe diavolul si sa semnez ca il primesc. Cum sa fac asta?

Parinte, ce legatura are acest buletin de identitate cu pecetluirea?

Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.

(citat din „Cuvinte duhovnicesti II – Trezire duhovniceasca”, Ed. Evanghelismos, 2003, p. 198)

continuare »

Duhovnicii sunt impreuna si spun toti acelasi lucru, chiar daca fiecare in felul sau, fiecare cum l-a luminat Dumnezeu, si nici unul nu are curajul sa spuna despre altul ca nu spune sau nu face bine ce face.
Insa cei care incearca sa le scoata nod in papura si sa ii vadeasca de diferente unii fata de altii, nu fac decat sa dea de gol lucrarea duhului satanic din ei, pentru ca doar satana dezbina, diavolos = dezbinatorul, si dupa cum spune Sfantul Ignatie Briancianinov, a evidentia o lucrare a Duhului la un duhovnic si a micsora o alta lucrare, a aceluiasi Duh, la alt duhovnic, este semn de cugetare trupeasca, pe care Sfantul Apostol Pavel o osandeste dur:

Cata vreme este intre voi pizma si cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti si nu dupa firea omeneasca umblati? Caci, cand zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti?  Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia. (1Cor. 3:3,5)

Insa acesti “luptatori” care vin cu ieromonahi de tip nobody pe care ii opun marilor duhovnici sunt la fel de trupesti ca si ei; ravnire, prigonire, imperechere, asta scrie pe ei.
Iata ce recomanda Sfantul Pavel, in Romani 16:17

Si va rog pre voi fratilor, sa va paziti de cei ce fac imperecheri si sminteli impotriva invataturii care ati primit-o. Departati-va de ei.

Oare indeamna Sfintul Pavel la dezbinare, sau la unitate? Acelasi Sfint Pavel, spune la Galateni 5:19-20:

Iar faptele trupului sint:… vrajbile, sfezile, zavistiile, maniile, galcevile, imperecherile, eresurile.

Si, spre mingiiere, iata ce spune Sfintul Apostol Iuda, in epistola sa soborniceasca:

Iar voi, iubitilor, aduceti-va aminte de cuvintele care s-au zis mai inainte de Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos. Caci au zis voua, ca in vremea de apoi vor fi batjocoritori, care vor umbla dupre poftele lor cele necurate. Acestia sunt cei ce fac dezbinari, sufletesti, care nu au Duhul. Iar voi, iubitilor, intru sfanta credinta voastra zidindu-va, si intru Duhul Sfant rugandu-va.  Pre voi singuri intru dragostea lui Dumnezeu va paziti, asteptand Mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viata cea vesnica. Si pre unii sa-i vaditi de se vor desparti. Iar pre altii cu frica sa-i mantuiti, rapindu-i din foc; si sa-i certati cu temere, urand si haina cea de la trup spurcata.

Ceea ce au facut cei de la razbointrucuvant este demn de cele mai josnice persoane, fara frica de Dumnezeu si cu ura cumplita fata de Parintele Justin si de manastirea Petru Voda. Ei, cei care daca i-au calcat pragul Parintelui macar o data, isi permit sa-i pomeneasca numele in jocurile lor parsive, manipuland lumea si aducand marturie mincinoasa Parintelui pustnic Proclu. Mai jos veti putea asculta o inregistrare luata de niste apropiati de-ai nostri, la 2 zile dupa ce acesti talhari intru cuvant au fost la Parintele Proclu (29 august), care era foarte amarat de toate minciunile lor sfruntate. Au ajuns sa-i zica ca Parintele Arsenie nu e impotriva actelor cu cip. continuare »

De mai bine de un an ne tot batem capul despre cum sta treaba cu cipurile. Mentionam de la inceput ca ar fi fost de ajuns sa ne conformam cu totii Comunicatului pe care Parintele Justin l-a dat in data de 14 ianuarie 2009. Dar daca la vremea aceea eram cat de cat uniti, chiar avand de partea noastra si ierarhi, acum s-a ales praful si pulberea, datorita ingamfarii si neascultarii unora ce se vor considerati purtatori de opinie. Dezbinarea si-a infipt coltii prin scandaluri care sa ne puna in conflict unii cu altii, cum au fost cele legate de “sinucigasul” actor Dan Puric si complotul impotriva construirii la Aiud a unei manastiri de catre Parintele Justin Parvu. In aceste cazuri unii si-au dat cu parerea, desi nu aveau nicio legatura cu aceste subiecte, aratand astfel o fisura in unitatea ce-o aveau cu noi. Dar, nu si-ar fi dat nimeni seama ca o sa se ajunga pana aici, la ura si atacuri la persoana, demne de niste pagani si nu de crestini.

Cum pot vorbi de unitate cei de la manastirea Putna, prin p. Teofan, cand ei nu au venit la Parintele Justin, ca sa discute problema cipurilor, sa gaseasca un temei canonic, patristic etc. si sa formuleze un document comun care sa fie inaintat sinodului BOR? De altfel, si multe alte manastiri cu traditie ar fi trebuit sa participe la o astfel de intalnire. Dar probabil ar fi trebuit Parintele Justin sa mearga la ei si nu invers. Pana la urma nu ar fi fost nici aceasta o problema! Insa nu a fost nicio initiativa, nicio dorinta din partea acestor manastiri de a se uni si a dezbate aceasta problema, datorita fricii si obedientei fata de niste stapani cu toiag de fier, iar nu de pastori blanzi si cu iubire de aproapele. Si asa a ramas in focul mitralierelor insultei, acuzelor si razbunarilor, doar manastirea Petru Voda. Cu toate acestea, Parintele Justin, trecand si prin calvarul spitalelor, tot nu a lasat garda jos si ne-a dat cuvant de intarire si indrumare celor ce nadajduiesc ca Domnul Dumnezeu vorbeste prin sfintia sa. Insa pe multi i-a durut cuvintele Parintelui, caci le zdruncinau pozitiile inselatoare in care se aflau si le stricau confortul sufletesc, amagit de toate desfatarile lumesti la care au apelat. Doar niste oameni ca acestia nu puteau accepta cuvintele Parintelui exprimate in interviul din revista Atitudini, nr. 12. Trebuie sa va aducem la cunostiinta ca manastirea Putna, rîc (războintucuvant) si altii ce nu merita pomeniti nu au considerat de cuviinta publicarea acelui interviu in care Parintele Justin lamureste cu o deosebita dragoste de parinte, toate acuzele care i se aduceau de catre sus numitii, datorita micimii lor sufletesti si inselarii in care se afla. Cand a fost vorba sa-l barfeasca pe Parintele cu privire la afisele anti-cip sau cu privire la inregistrarea video, hienele spatiului virtual, cei ce se ocupa doar cu rîca intre oameni, au inrosit paginile lor, zbuciumandu-se ca jidovii cu capul de zid, ca e schismaaaa, vai ce ne facem, noi aparatorii cei vajnici ai ortodoxiei, intelighenta ce se foloseste de cuvintele sfintilor pentru a-si justifica atacurile parsive la adresa fratilor si chiar a marilor duhovnici. Sa vedem ce argumente vor aduce ei la Judecata de apoi pentru ceea ce ne acuza: schisma, stilism, denigrarea Parintelui Justin etc. Ne miram cum de nu le e rusine acestor rîc-ari demagogi sa zica in public astfel de aberatii, din care se vede ca au in sufletul lor doar ura. continuare »

Incredintare ca Dumnezeu isi are alesii sai in orice veac

Doi mari sfinti ne incredinteaza ca Dumnezeu randuieste oameni care sa dea raspunsurile ce se cer in veacul in care traiesc.

Sf. Nifon al Contantianei Ciprului

– Oare precum acum s-au inmultit sfintii intru toata lumea, asa si la sfarsitul veacului?
Zis-a lui fericitul:
– Fiule, pana la sfarsitul veacului nu va lipsi prooroc Domnului Dumnezeu; asijderea nici satanei slujitor. Insa in zilele cele mai de apoi, cati intru adevar vor sluji lui Dumnezeu, se vor ascunde pe sinesi cu buna istetime de oameni, si nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni precum in zilele de acum, ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie, si mai mari decat Parintii cei purtatori de semne se vor afla intru imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca atunci nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa.

Sf. Andrei al Chesareii Capadociei in Talcuirea capitolului 13 din Apocalipsa:

Stiinta cea dovedita a acestui numar, precum si a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea si nevointa celor intelepti si treji. Caci, daca ar fi fost nevoie cu adevarat ca noi sa cunoastem acest nume, Ioan, cel ce l-a vazut, ni l-ar fi descoperit, insa darul lui Dumnezeu n-a voit sa se scrie in cartea dumnezeiasca numele lui cel pierzator.

Cine sunt cei intelepti si treji? Nu cumva sfintii si alesii lui Dumnezeu din fiecare veac?
Iar in veacul de acum cine sunt cei intelepti si treji? Daca acum e vremea, pe cine vedem ca a avut nevointa? Nu cumva pe cei care au dus greul si zaduful zilei, adica marii nostri duhovnici?
Sau oare sunt placuti si alesi si aceia care au inceput sa se bucure de inlesnirile si desfatarile acestui veac, fie din patimi trupesti, fie din iubire de averi, fie din iubire de stapanire si slava desarta, de care nu s-au pocait?

Daca intelepciunea celui (Sf. Ap. Ioan) care a vazut semnul, si numarul si numele a socotit ca este mai bine sa le taca pastrand descoperirea lui pentru alesii lui Dumnezeu din fiecare veac, ca sa se dovedeasca lucrarea cea vie a lui Dumnezeu, cine sunt cei care au indrazneala de a-i face mincinosi si inselati pe alesii Lui?
Consideram ca ideea de a socoti vii doar pe Sfintii Apostoli si pe Parintii canonizati ne arunca automat in sinagoga lui antihrist in care nu lucreaza Harul.

In consecinta, acceptam sa fim numiti in orice fel, chiar si „la limita ereziei” de catre cei care nu cred ca Dumnezeu este Acelasi ieri, azi si in veac.

„…nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni(…), ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie… nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa”.

Asadar, sa nu asteptam minuni de la marii nostri duhovnici, ci sa le vedem lucrarea intregii lor vieti si sa luam aminte la smerenia lor. Dumnezeu vrea de la noi credinta in purtarea Sa de grija ce ne-o arata prin acesti povatuitori spre mantuire, care prin propria lor viata au aratat ca slujesc Domnului Dumnezeului nostru si care s-au jertfit pentru sfanta Biserica Sa, iar acum intr-un glas avertizeaza asupra aceluiasi lucru: pericolul actelor cu cip, premergatoare pecetluirii. continuare »

Exista un curent creat de niste persoane prin care se bagatelizeaza lucruri esentiale spuse de cei trei mari duhovnici ai ortodoxiei romanesti. Din pacate la acest curent au aderat si o parte din cei pentru care marii duhovnici reprezentau o autoritate si care acceptau cuvantul lor ca de la Dumnezeu. Si ca sa fim incredintati ca acele cuvinte erau de la Dumnezeu, putem vedea ca de fiecare data acesti stalpi ai ortodoxiei erau in acelasi gand, diferind doar prin mici nuante.

Iata ce au spus marii duhovnici despre Lepadare:

Parintele Justin Parvu:

Cand m-am referit la cadere din Har, n-am cautat sa desfiintez fiinta umana in divinitatea ei… Daca insa omul accepta sa se lase pervertit si injosit prin pacat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucreaza in toata plinatatea lui, pentru ca este impiedicat de vointa rea a omului. Crestinul adevarat stie ca la cea mai mica lepadare il paraseste harul lui Dumnezeu, si cu cat este mai sporit, cu atat simte aceasta parasire pe pielea lui. Daca noi, crestinii, nu vom lupta impotriva compromisurilor, ceilalti nici atat. Si atunci nu ne facem vinovati pentru generatiile viitoare pentru ca nu le-am lasat un model de rezistenta? Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea. O lepadare mica atrage alta mai mare dupa ea. Am zis doar ca acest cip nu este lepadarea finala prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergator pecetii antihristice… Vor cadea toti cei care sunt legati de cele pamantesti. (extrase din interviul aparut in nr. 12 al revistei Atitudini si pe care luptatorii induhovniciti ai internetului au refuzat sa si-l insuseasca, din motive doar de rea credinta si din dorinta de a crea discordie intre duhovnici nu au precizat Parintelui Arsenie acest interviu, in care Parintele Justin explica foarte clar la ce stadiu al lepadarii suntem acum) continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=hpYowasrkkY]

Nu e pacatul cel mai mic, raul cel mai mic.

– Parintele Arsenie: ”’miroase a 666 in ce fac astilalti. Raspunsul meu e asta: eu n-as primi asa ceva.
– pr. Mihail: Nici noi nu il primim.

– Parintele Arsenie: ”Asa crezi? Prostule! Nu te juca cu purecele, care e foarte mic, dar uite asa se plimba.”

– pr Mihail: Unii spun ca ar fi chiar lepadare de Hristos daca primesti actele cu cip.

– Parintele Arsenie: Parinte draga, lepadare inseamna lepadare. Nu este insa departe DE lepadarea despre care spuneti.

”Si acuma ca un cuvant de sfarsit: eu nu primesc asa ceva.”

Cititi si:

Parintele Justin: Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea

Noi mergem tot cu mucenicia! Asa mergem pana la moarte si nu renuntam!

Cand am spus ca se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gandit la o parasire a noastra, fiintiala. Ci este mai mult o racire in raporturile noastre cu Dumnezeu. Racirea aceasta, intr-adevar, daca se perpetueaza in viata omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cat sunt mai invechiti in rautati si in compromisuri, nepocaite, cu atat si posibilitatea ridicarii este mai anevoioasa, si uneori aproape imposibila. Pai diavolul de ce nu mai poate sa se pocaiasca si sa redevina inger de lumina? Pentru ca el este invechit in rautati, a uitat frumusetea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului.

VIDEO (si transcriptul): Parintele ARSENIE PAPACIOC de vorba cu Parintelui Mihail Stanciu pe tema ACTELOR CU CIP. Parintele Arsenie: MIROASE A 666. Parintele Mihail insista ca Parintele IUSTIN PARVU se afla la limita EREZIEI …

Totul a inceput cu durerea unui batran calugar pentru incatusarea neamului sau in ceea ce i-ar putea fi ultima robie babilonica. Din strigatul sau de suferinta sfanta cei mai multi nu si-au putut insusi decat cuvintele, tema: durerea din care s-a ivit strigatul i-a ramas, parca, numai lui…

Si tocmai aceasta durere este cheia problemei… pentru ca numai din ea se iveste rugaciunea vie, inlacrimata, la care Dumnezeu da, fiecarui suflet, dupa starea si situatia lui, ca raspuns, solutia, calea smerita, ortodoxa, a iesirii din aceasta robie… Numai cel care ii poarta durerea si plansul il poate intelege pe parintele Justin, numai acela isi poate insusi, corect, duhovniceste, cuvantul sau… Adica doar cel care poarta ranile hristice ale aceleiasi sfinte iubiri de Biserica si de neam… Si cati dintre noi pot suferi, macar, sa le priveasca de aproape?

Apelurile parintelui Justin au fost, inainte de orice, chemari la o suferinta, la o strapungere a inimii, la Crucea iubirii care se poarta cu smerenie in agonia rugaciunii… Fara acestea, cuvintele lui isi pierd seva si sensul… Se usuca asemenea mladitelor desprinse de Vita care este Hristos…

Parintele Justin ne-a daruit cuvintele durerii lui pentru a ne lipi inima de aceasta durere sfanta…CA SA NE SFINTIM SI NOI PRIN EA! CA SA NE FACEM DIN EA UN BUN INCEPUT DUHOVNICESC!

PARINTELE JUSTIN A VRUT SA IMPARTA CU NOI PAINEA LACRIMILOR SALE, PAINE FRAMANTATA SI DOSPITA IN LUNGA SA PATIMIRE! Partasia la durerea sa e SINGURA legatura vie, duhovniceasca, nu intelectuala, cu sfintii din inchisorile comuniste!

Ne-a invitat, in scris, la cina sfintei sale dureri, si noi nu ne-am dus acolo, pana la Cruce, ci am ramas la arhondaric; dar am pastrat biletul, invitatia, ca sa ne facem un nume, dandu-ne drept prieteni ai sai, tovarasi ai sai de Cruce…

Noi am lepadat durerea lui si i-am luat doar cuvintele… Si le tot inmultim cu mintile noastre nesmerite si cu inimile noastre invartosate… si dam de mancare multimilor, pietre ca paini si serpi, ca pesti…

Sa ne mai miram de rezultat? Sa ne mai miram ca, pe acest subiect, se inmultesc doar muscaturile veninoase si lapidarile verbale ?

Si nu suferim nici sa ne pocaim si sa oprim tragica impostura… Asa ca toata serparia si toate pietrele se intorc, pana la urma, impotriva singurului rastignit al acestei drame: parintele Justin.

Si asa, dansului i se desavarseste martiriul. Iar noua…

Iarta-ne, Parinte Justin! Iarta-ne! Si rugati-va pentru noi, sa nu mai ramanem straini de durerea sfintiei voastre…

sursa: Oameni si…

Iertare si celorlalti Parinti, Stalpii Ortodoxiei romanesti: Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Adrian Fageteanu.

Marcel Bouros

„De sub tavalug” e un titlu optimist!

Domnule, a fost groaznic, dar a trecut! In realitate am iesit de sub tavalug asemeni firului de iarba prin asfalt, dar datorita pacatelor noastre nu am iesit la lumina soarelui, ci in mlastina disperarii, in mlastina placerilor ieftine si a sangelui copiilor omorati in pantece.

In vremurile crancene de ieri, Nichifor Crainic a propus solutia statului etnocratic, astazi in pragul disolutiei statului national roman si in furtuna antihristica mai avem o singura solutie- singura valabila ieri, astazi si maine- intoarcerea la Hristos!

O vom face sau vom pieri!

Solutia statului etnocratic este astazi utopica.

Daca tot trebuie sa existe un stat, propunem statul hristocratic propus de profeti.

Cine-i profetul? Asta ne va arata Dumnezeu, dar numai dupa ce noi vom fi ascultat de porunca Sa: „Fiti desavarsiti precum Tatal vostru din ceruri desavarsit este.”

Am mostenit o lume rea a carei hidosenie a fost vadita de marturisitorii Adevarului. Deoarece nu vrem sa ne sfintim, nu vom reusi prin puterile noastre sa schimbam lumea, vom lasa copiilor nostri o lume si mai rea! Avem insa la randul nostru datoria marturisirii astfel incat copiii nostri sa nu confunde Lumina cu intunericul.

In zadar cautam solutii orizontale, nu exista! Exista o singura salvare: verticala crucii, sa zburam pe cruce!

In marea Sa dragoste, Dumnezeu aproape ca vrea sa-si calce cuvantul, sa ne anuleze liberul arbitru si sa ne mantuiasca cu forta, sa ne determine sa tasnim pe cruce! Si, cu toate acestea, noi ramanem lipiti pe orizontala mortii!

Saracul Dumnezeu! Saracul tata care-si vede fiul prins in ghearele mortii. Mai de plans e Dumnezeu- Tatal decat omul- tata, deoarece Dumnezeu n-a gresit cu nimic, pe cand noi singuri ne aruncam fiii in ghearele mortii.

In fata atator agresiuni si minciuni- criza, buletinul, creditul, incalzirea globala, drogurile etc, etc, etc, omul contemporan pare a nu mai avea nicio solutie! Nimic mai fals! A murit oare Dumnezeu? continuare »

De la inceputul anului viitor vom avea carti de identitate noi, pe modelul pasapoartelor. Noul buletin se va numi carte electronica de identitate si va contine date biometrice, inclusiv amprente.
Ministerul Administratiei si Internelor a propus un proiect de lege prin care datele de identitate vor fi stocate pe un cip. Acesta va contine fotografia posesorului dar si amprentele.
O noutate apare in cazul copiilor care, incepand cu varsta de 6 ani, pot detine carte de identitate electronica, in vederea calatoriei in strainatate.
Tot de la 1 ianuarie si cetatenii straini rezidenti vor avea carti electronice de rezidenta. Ministerul de Interne sustine ca introducerea noului sistem nu presupune cheltuieli bugetare suplimentare. (antena3)

Anul trecut s-a dus o campanie impotriva oricarui act cu cip. Motivele de impotrivire au fost de la cele duhovnicesti – care aproape sunt singurele de care trebuie sa tinem cont  – pana la motivele de privare de libertate, intimitate – motive lumesti, dar deloc de neglijat, caci datorita lor se va face constrangerea noastra in acceptarea actelor cu cip acum si a pecetii finale in viitor (nu avem autoritatea sa spunem ca vom prinde acele vremuri sau nu – Domnul stie!).

INSA! Acceptarea actelor cu cip va avea efect ireversibil pentru unii dintre noi si fara sa gresim putem spune ca pentru majoritatea dintre noi. La cine ne referim cand spunem noi? La toti! La cei care nu s-au impotrivit de la inceput fata de actele cu cip, la cei care s-au impotrivit ieri, dar azi considera ca nu mai sunt un pericol, la cei care azi refuza cipul, dar pot ca maine sa fie parasiti definitiv de Harul lui Dumnezeu si vor zice DA pecetii si mai este o categorie care poate sa cuprinda si pe cele de dinainte,  dar i se adauga ca tovaras, satana: categoria celor care lupta impotriva rezistentei anti-cip, facand voit sau nevoit jocul lui antihrist, deningrand pe oricine nu zice ca ei si mai mult se considera detinatorii solutiilor si duhovnicesti si lumesti… Sa le aiba Dumnezeu de grija, iar noi sa-i pomenim cu durere si compasiune in rugaciunile noastre, nu inainte de a ne considera pe noi insine primii intre pacatosi. Sa nu ne mandrim cu ce nu-i al nostru. Daca Domnul ne-a intarit ca azi sa spunem NU actelor cu cip, nu e meritul nostru, nu e din puterea noastra. Daca vom considera ca noi dregem si facem si ca suntem eroi, martiri si mucenici de pe acum, s-ar putea ca maine sa spunem DA sau sa nu mai dam aceeasi importanta acestei probleme.

Cum nici Parintele Justin nu a obosit si nu are o obsesie cu aceasta PROVOCARE (ultima provocare prin finalitatea ei), nici noi nu trebuie sa bagatelizam aceasta PROBLEMA REALA DE MANTUIRE (dand “dovada de putina credinta fata de profetiile din apocalipsa”, p. M. Valica) sau sa ne isterizam ca sectantii, uitand ca Hristos este salvarea noastra. Asadar niciuna, nici alta, caci sunt cai extreme ce duc in acelasi loc: bratele satanei – iadul cel negru si vesnic. Calea de mijloc este calea de aur, adica “sa stam bine, sa stam cu frica”, sa ne mentinem pe pozitii, sa rabdam orice repercursiuni, sa stim ca daca facem un mic compromis ne va fi mai rau, nestiind daca vom mai avea tarie de intoarcere. Unii care accepta azi documentele cu cip si mai au in plus si familie, se vor inrobi, se vor inlantui in mrejele, in “panza aceasta de paianjen” a SISTEMULUI antihristic, incat mai tarziu ruperea si iesirea din sistem le va fi practic imposibila, deoarece inseamna MOARTE, atat pentru ei, cat si pentru familia lor… desi poate fi ultima clipa (Domnul ne primeste si atunci, si mereu,  cat timp putem sa-L rugam) ar fi bine sa faca aceasta alegere, caci este moarte muceniceasca, insa cine se poate increde ca vom avea acea putere in acele momente? Va fi nevoie de mai multa putere atunci decat avem nevoie acum pentru a ne rupe de un buletin, de un permis, de un card de sanatate s.a. Puterea tot de sus va veni, dar cine va avea acea revolta interioara atat de puternica, impotriva antihristului, incat sa poata sa ceara mucenicia pentru el si pentru familia sa, asemeni Sfantului Constantin Brancoveanu?

ACUM, si nu maine avem posibilitatea de a vinde tot ce avem la oras, de a cumpara un petic de pamant intr-un sat si de a ne construi o casuta, in jurul careia sa cultivam cate putin din cele necesare traiului. Copiii d-voastra chiar nu au nevoie de scolile indecente si de invataturile spurcate, contrare Sfintei Evanghelii, care  le strica mai mult sufletul decat ii educa. Nu-i nicio pierdere plecarea din orase. Avem sansa de a ne obisnui cu putin, de a ne obisnui cu postul, de a avea mai mult timp pentru rugaciune si pentru copiii, rudele si apropiatii nostri, cu care am comunicat mai mult prin telefon sau prin internet. In plus vom scapa de stresul, vacarmul si toxicitatea mediului urban si patronal, care ne extenueaza si ne macina sanatatea si rabdarea facandu-ne irascibili, neingaduitori, nemilosi, nerabdatori, patimasi si dornici de a munci pentru un confort cat mai mare si facilitati cat mai multe si mai ispititoare, spre a ne indulci amaraciunile acestei vieti. Iata cum alegem singuri raul, greul, povara potrivnicilor lui Hristos si in final sa ne apere Dumnezeu sa nu alegem si pecetea. Lucrurile nu se vor mai imbunatati, cel mult daca vor stagna pentru o perioada, insa cursul lor acesta este, caci Sf. Evanghelie nu va ramane mincinoasa. Sa spunem NU dintru inceput si niciun pas inapoi!

Maica Domnului sa ne acopere pe toti de sagetile vrajmasilor si sa ne dea tarie sa alegem Crucea Fiului ei, crucea cea mai usoara si care ne mantuieste sufletul!