Anul acesta, pe 10 Februarie, Parintele Ioanichie Balan ar fi implinit 80 de ani. Dar e mult mai de folos sa stim ca acolo unde este, cuviosul parinte ne vegheaza si ne lumineaza ori de cate ori gandurile noastre se intorc sau nu spre sfintia sa. Am cunoscut un Parinte Ioanichie uneori mult diferit de ceea ce stiu cei mai multi dintre noi. Desi neincetat lam necajit si i-am stat impotriva cand vorbeam despre carti si despre istorie, nu a incetat sa ma iubeasca si sa ma pomeneasca in rugaciuni pana in ultima clipa a vietii sale. Stiu si acum ca acolo unde este, degraba vine la rugaciune cand este chemat.

Prima data am auzit de sfintia sa prin anii ’80, dupa ce ii aparuse primul volum din cartea Convorbiri duhovnicesti. Titlul ma intrigase, dar cartea nu am apucat sa o citesc decat mult mai tarziu, pentru ca in acei ani se vanduse foarte repede. Am ramas in suflet doar cu imaginea unui parinte iubitor de Dumnezeu si de Sfintii Sai, care a reusit sa strapunga veacul comunismului si sa aduca la lumina lucruri tainice, nestiute de cei mai multi.

Am intrat in Manastirea Sihastria in 1996 si, cand l-am cunoscut, Parintele Ioanichie trecuse putin peste 66 de ani. Intalnirea cu sfintia sa a fost destul de spectaculoasa; doar privindu-ne am stiut ca avem fiecare de iubit ceva in celalalt, si aceasta iubire parinteasca a sfintiei sale continua si azi. Parintele Ioanichie a fost pentru mine marea revelatie a crestinului liber, care cunoaste bine lumea in care traieste, si care nu se teme decat de Dumnezeu si de pacat.

Cațiva ani de zile am fost sub ascultarea sfintiei sale. Lucram impreuna la carti – Vietile Sfintilor, cartile Parintelui Dimitrie Bejan – „Bucuriile suferintei”, seria de volume „Ne vorbeste Parintele…” si altele asemenea, intre care nu trebuie sa las de o parte Patericul romanesc, Vetrele de sihastrie romaneasca si cele doua carti de Pelerinaj la Mormantul Domnului si Pelerinaj la Athos –, care mi-au adus in foarte scurta vreme multa sporire duhovniceasca. Eram ca un burete care absorbea fiecare picatura de duh din ceea ce mi se dadea in fiecare zi.

Despre Parintele Ioanichie s-au mai scris randuri biografice si, prin mila lui Dumnezeu, i s-a dedicat si o carte. A intrat in Manastirea Sihastria in anul 1949, dupa ce, cu un an inainte, venind pe jos din satul sau, Stanita, de langa Roman, il cunoscuse pe Parintele Cleopa, care il uluise vorbindui despre tainele vietii duhovnicesti. Auzise despre batranul parinte, iar cuvintele sale i s-au infipt cu atat mai adanc in inima care dorea dupa Hristos. Venind in Sihastria, in 1949, a aflat ca Parintele Cleopa si multi alti cuviosi parinti au plecat la Manastirea Slatina, langa Falticeni. Ar fi vrut sa mearga si el acolo, insa Parintele Ioil Gheorghiu i-a spus: „Ramai, tatuca, aici, ca nu are cine sa scrie un act si nici sa socoteasca ale noastre”. A ramas, asadar, in Sihastria. Aici a impartit chilia cu actualul duhovnic al romanilor din Athos, Parintele Iulian de la Prodromu, de la care stim ca se nevoia cu multa barbatie, implinindu-si cu strictete canonul de sute de metanii in fiecare noapte. In Aprilie 1953 a fost calugarit si hirotonit diacon in biserica mare a Manastirii Neamt, asa cum insusi sfintia sa ne-a spus, intr-una din vizitele acolo.

Anii aceia i-au aprins inima spre pastrarea marturiilor de sfintenie pe care le auzea de la batranii manastirii. Nici nu avea cum sa nu fie impresionat, venind dintr-o lume care suferea de pe urma razboiului si a ocupatiei bolsevice, intr-una in care tot ce era de valoare se raporta la Hristos si la Sfintii Sai. Incepand cu 1955 si-a petrecut multe nopti dactilografiind la masina de scris paginile unui volum numit mai apoi „Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene”, volum impodobit cu fotografii lipite pe hartie, din locurile unde s-au nevoit marii Sfinti despre care vorbea. Acest volum era nucleul a ceea ce avea sa devina peste ani Patericul romanesc, Convorbirile duhovnicesti si Vetrele de sihastrie.

Daca astazi nu am avea aceste marturii stranse de Parintele Ioanichie, nu am sti mai nimic despre viata duhovniceasca din manastirile romanesti ale secolului 20.

Cititi integral in revista Atitudini, nr.9. Pentru comenzi accesati site-ul ATITUDINI.COM

Va oferim mai jos, fotografii foarte rare cu Parintele Ioanichie.

Poate ati aflat, desi am evitat sa popularizam, recent la OTV, Pavel Corut a batjocorit pe Hristos si Sfanta Biblie(sunt inregistrari pe youtube), Patriarhia neluand nici o pozitie. Credeti ca daca in loc de Hristos, l-ar fi batjocorit pe patriarhul Daniel Ciobotea, patriarhia ar fi dat un comunicat?

[polldaddy poll=2618792]

Odata ce a venit vorba despre hula, vreau sa va rog sa-mi faceti un serviciu in schimbul acestui cuvint al meu si al socotelii mele si anume: sa-i opriti pe cei din oras care hulesc impotriva lui Dumnezeu. Daca auzi pe cineva pe la rascruce de drumuri sau in piata hulind pe Dumnezeu, apropie-te si probozeste-l. Si daca va fi nevoie sa-l lovesti, nu pregeta, loveste-l peste fata, rapune-i gura, sfinteste-ti mina cu lovitura, si daca te vor invinui, te vor tiri la judecata, mergi acolo. Si daca judecatorul in fata judecatii te va chema la raspundere, spune-i cu indrazneala ca acela L-a hulit pe Imparatul Ingerilor, caci daca sint vrednici de pedeapsa cei ce il hulesc pe imparatul pamintesc, atunci cu atit mai virtos trebuiesc pedepsiti cei ce Il hulesc pe Celalalt Imparat. Crima este aceeasi: jignirea facuta in fata lumii, de aceea oricine poate sa invinovateasca (pe faptas). Sa stie si jidovii, si elinii ca crestinii sint pastratorii, aparatorii, cirmuitorii si invatatorii cetatii, si fie ca acelasi lucru sa-l afle si curvarii si desfrinatii ca tocmai ei trebuie sa se teama de robii lui Dumnezeu ca, daca si vor vrea sa spuna ceva asemenea, sa caute bine imprejurul lor si sa tremure si de umbre, avind frica ca nu cumva vre-un crestin sa auda, sa nu se napusteasca peste ei si sa nu-i bata virtos.

(Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilia I despre statui, p. 30)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Fk-xda3Kz_k]

Cat vom rabda astfel de blasfemii? Cum poti instraina Sfintele Moaste ale Martirilor in mana talharilor? Cum poti considera Biserici toata adunatura de eretici, ce si-au insusit numele de crestini, spre a baga sufletele oamenilor in iad?  Toate acestea se petrec in BOR, fara nici o frica de Dumnezeu. La nivel oficial este clar ca nu mai exista Biserica, nici in Romania, nici in Rusia, nici in Serbia s.a.m.d. Peste tot papistasii, la ordinul jidovilor, si-au pus oamenii lor la conducerea patriarhiilor. Biserica o reprezinta doar poporul binecredincios si parintii nostri slujitori la sfintele altare, iar cei ce slujesc stapanitorului acestei lumi, antihristului, asemeni mucegaiului se vor desprinde de Trupul Bisericii. Nu trebuie nimeni sa paraseasca Biserica, ci marturia dreapta sa o dam, dupa cum invredniceste Dumnezeu pe fiecare. Un prim pas este sa nu tacem, sa nu acceptam compromisul cand este pe cale a se savarsi o erezie, o blasfemie sub ochii nostri. Altfel, ne vor rusina pietrele si vor vorbi in locul nostru.

In acesta saptamana ecumenista, la nivelul tarii au fost si ierarhi, preoti si credinciosi ce nu au facut partasie cu ereticii. Cand va veni ziua in care, cei ce acum refuza tacit actiunile ecumeniste ale patriarhiei, sa marturiseasca public nepartasia cu vanzatorii de Ortodoxie? Ce asteapta? Le este frica cu poporul alaturi si mai ales avandu-l pe Hristos, cu Sfintii Sai? Frica preotilor este o lasitate de neconceput. Ei ar trebui sa fie lumina lumii, sarea pamantului, pastorii cei buni, ce indruma sufletele la Rai.

Se aproprie vremuri si mai grele. Deja preoti din tara sunt “catehizati” pentru noul cult ecumenist, new-ageist, cu slujbe modificate conform noii religii; cartile de cult la fel sunt masluite.  Sinodul eretic este urmatorul obiectiv al eresiarhilor, in care si-l vor alege ca prim, pe papa de la Roma. Nu mai dureaza mult si vom vedea uraciunea pustiirii in sfintele noastre altare. Sa ne intarim pentru acele vremuri, sa strangem randurile si sa stam la adapostul celor ce au curajul incununarii cu sfanta mucenicie si nu stau la umbra mitrelor inchiriate.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=0xsDZzgALHk]

Cata inselaciune poate sa introduca in sufletele oamenilor acest eretic, folosindu-se de cuvintele Evangheliei. Cuvinte mieroase, asemeni celor ce sarpele i le soptea Evei, au otravit sufletele credinciosilor si asta datorita slugarniciei de care da dovada conducerea BOR fata de lojele de la Roma.

Cititi si:

VIDEO – EXTREM DE GRAV: Dupa rugaciunea comuna, EXAGERAT DE FERICITUL Daniel LE-A DAT CATOLICILOR MOASTE ale Sfintilor Epictet si Astion

PROPOVADUIREA EREZIEI ECUMENISTE DE PE TRONUL PATRIARHAL sau: Cine surpa via lui Hristos in numele “unitatii”?

[vodpod id=ExternalVideo.917649&w=425&h=350&fv=clip_id%3D689346%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A370369%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Constanta 15 apr 2005

[vodpod id=ExternalVideo.917555&w=425&h=350&fv=]

De biserici non-conformiste avem noi nevoie?

Cine mai asculta glasul Parintilor nostri?

Vremea confruntarii dintre Rasarit si Apus se apropia, fiindca Peninsula Balcanica era pentru bizantini o chestiune de viata si de moarte. Fotie, doritor sa plece la pamant trufia ereziei si sa lepede toata ratacirea, si mai vartos nelegiuita adaugire la Crez, nu mai putea ramane tacut, caci aceasta era privita ca dovada de slabiciune de catre papalitate.

Ca parinte duhovnicesc al bulgarilor, Sfantul Fotie, in marea sa ravna pentru adevarata Credinta si dogmele Parintilor, nu putea suferi crimele clerului papistas savarsite cu consimtamantul Papei Nicolae.

Pentru aceea el a hotarat sa convoace un sinod spre a rezolva chestiunea bulgara pe temeiul dogmelor Bisericii si al sfintei Predanii.

Ca o secure pregatita sa doboare cumplita erezie, Fotie a trimis epistole tuturor Patriarhilor rasariteni ca sa vina sau sa trimita reprezentanti la un mare Sinod la Constantinopol, ca impreuna sa poata cerceta si osandi actiunile necanonice ale Papei Nicolae. Iata cateva fragmente din faimoasa lui epistola.

Bulgarii s’au intors de la idololatrie la cunoasterea lui Dumnezeu si la credinta Crestineasca: atunci s’a starnit mania vicleanului diavol. (…) Ca abia se botezasera bulgarii de vreo doi ani, cand oameni lipsiti de cinste, iesiti din intuneric (adica din Apus), au cazut ca grindina sau, mai bine a zice, au navalit ca mistretii salbatici asupra nou-saditei vii a Domnului. Ei au nimicit-o cu copitele si cu coltii, adica cu vietile lor de rusine si cu dogmele cele stricate. Misionarii si clericii papistasi au voit ca acesti crestini ortodocsi sa se departeze de la dreptele si curatele dogme ale neprihanitei noastre Credinte.

Lepadand innoirile semetului eres, el scria:

Cea dintai ratacire a apusenilor a fost aceea de a-i sili pe credinciosi sa posteasca Sambetele. (Pomenesc acest amanunt ce pare neinsemnat, fiindca chiar cea mai mica abatere de la Predanie poate duce la dispretuirea oricarei dogme a Credintei noastre.) Apoi au induplecat pe credinciosi a dispretui casatoria preotilor, semanand in sufletele lor semintele eresului maniheilor. Tot asa, au incredintat pe bulgari ca toti cei mirunsi de catre preoti trebuie unsi din nou de catre episcopi. In acest chip ei voiau sa arate ca mirungerea savarsita de preoti nu are putere, batjocorind astfel aceasta dumnezeiasca si mai presus de fire Taina Crestina. De unde vine aceasta lege carea opreste preotii a unge cu Sfantul Mir? Care legiuitor, apostol, parinte ori sinod a rostit asemenea lucru? Ca daca un preot nu poate mirunge pe cel nou botezat, atunci negresit ca nici poate a boteza. Iarasi, cum poate un preot sa sfinteasca Trupul si Sangele lui Hristos, Domnul nostru, la Dumnezeiasca Liturghie, si totusi sa nu poata unge cu Sfantul Mir? Daca deci se ia acest har de la preoti, insusi cinul episcopal se micsoreaza, caci episcopul este capul cetei preotesti. Si, cu toate acestea, necinstitorii apuseni nu si-au oprit nelegiuirea nici macar aci.

Afara de josnicele gresale de care am facut pomenire, apusenii s’au silit a incalca prin talcuiri mincinoase si vorbe adaugite, sfantul si preasfantul Crez, care a fost intarit de toate Soboarele a Toata Lumea si are putere nebiruita. O, diavoleasca nascocire! Slujindu-se de un grai nou, ei zic ca Sfantul Duh nu purcede numai de la Tatal, ci si de la Fiul. Cine a auzit vreodata un astfel de cuvant, chiar din gura nelegiuitilor din veacurile trecute? Unde este crestinul acela care sa poata primi doua pricini (cauze nn.) in Treime: adica Tatal – pricina a Fiului si a Sfantului Duh; apoi Fiul – pricina a aceluiasi Duh? Aceasta inseamna a despica principiul cel unu intr’o indoita Dumnezeire, inseamna a injosi teologia crestina pana la basmele ellinilor si a batjocori Treimea cea mai presus de fiinta si unica in principiu. Dar cum ar putea purcede Sfantul Duh si de la Fiul la fel ca si de la Tatal? Daca purcederea pe care o are de la Tatal este desavarsita si deplina – precum si este, fiindca El este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat – ce anume este purcederea de la Fiul, si care ii este scopul?

Latinii il fac pe Fiul mai mare decat Duhul, caci Il socotesc [pe Fiul] un principiu, asezandu-L in chip necinstitor mai aproape de Tatal. Aducand un indoit principiu in Sfanta Treime, asa cum si fac, latinii aduc atingere Fiului; caci facandu-L obarsie a ceea ce avea obarsie, Il fac netrebuitor ca obarsie. De asemenea ei despart Duhul Sfant in doua parti: una de la Tatal si una de la Fiul. In Sfanta Treime, care este unita intr’o unime nedespartita, toate trei ipostasurile sant nestirbite. Insa daca Fiul ajuta la purcederea Duhului, fiimea este atinsa si ipostaticitatea vatamata. (…)

Dupa invatatura Filioque este cu neputinta a vedea pentru ce Duhul Sfant nu ar putea fi numit nepot! Ca de vreme ce Tata este obarsia Fiului, Carele este a doua obarsie a Duhului, atunci Tatal este atat obarsia nemijlocita cat si cea mijlocita a Duhului Sfant! Aratand deci aici numai in scurt cugetarea cea latineasca, voiu lasa infatisarea ei amanuntita si lepadarea ei pana cand ne vom afla adunati in sobor. (…)

Intelept in invataturile Ortodoxiei, stralucitul barbat continua:

Nu inseamna ca am fi rostit chiar acum judecata asupra lor, ci mai curand rostim acum in chip deschis osandirea poruncita de vechile Soboare si Canoane apostolicesti. De vor starui cu incapatanare intru eresul lor, ii vom scoate din partasia tuturor crestinilor(asadar catolicii, cat si protestantii, nu pot fi considerati crestini nn.). Ei au bagat postul in Sambete, desi este oprit de catre al 64-lea Canon Apostolicesc:

‘Daca vreun cleric s’ar afla postind in ziua Duminicii, sau Sambata, afara de una numai [adica Sambata Mare], sa se cateriseasca. Iara mirean fiind, sa se afuriseasca.’ Tot asa, Canonul 55 al celui de-a Patrulea Sobor a Toata Lumea zice: ‘Fiindca am aflat ca cei din cetatea Romanilor, in ajunarile sfintei Patruzecimi, in Sambetele acesteia ajuneaza, afara de urmarea Bisericii cea predata, au socotit Sfantul Sinod ca si la Biserica Romanilor nestramutat sa se pazeasca Canonul apostolicesc, cel ce zice: Daca vreun Cleric s’ar afla ajunand in sfanta Duminica, sau Sambata, afara de una (Sambata Mare), sa se cateriseasca. Iara mirean fiind, sa se afuriseasca.

Mai este, de asemenea, si Canonul Soborului Localnic din Gangra care afuriseste pe cei ce nu recunosc pe preotii casatoriti. Aceasta randuiala a fost intarita de al Saselea Sobor a Toata Lumea, care osandeste pe cei ce cer ca preotii si diaconii sa inceteze a mai vietui cu sotiile lor legiuite dupa hirotonie. Astfel Soborul cu pricina amintea Bisericii Romane a nu primi un astfel de obicei. (…) Si chiar de nu am pomeni toate acestea si multe alte innoiri ale Bisericii Romei, numai pomenirea adaugirii lui Filioque la Crezul Nikean ar fi de ajuns spre a-i supune la mii de anatheme. Aceasta innoire huleste pe Duhul Sfant sau, mai drept spus, intreaga Sfanta Treime. (…)

Va poftim si va cerem a va alatura la sfat cu noi. (…) O data ce vom smulge aceasta necinstire, putem nadajdui ca nou-botezatii bulgari se vor intoarce la Credinta ce au primit mai intai. Si nu numai ei, ci si asa-numitii Rus, popor cumplit odinioara; ca tocmai acum ei leapada credinta lor cea paganeasca si trec la Crestinism, primind episcopi si pastori de la noi, ca si toate obiceiurile crestinesti. (…) Pe deasupra, am primit o epistola sinodala din tinuturile Italiei, pomenind multe lucruri grele impotriva Episcopului Romei. Prin aceasta, ortodocsii ce locuiesc acolo ne cer sa-i slobozim de marea lui tiranie, caci randuiala Bisericii este calcata si legea sfanta este dispretuita. Tot asa ne-au spus mai demult si unii calugari veniti la noi de acolo. (…)

In aceasta epistola Fotie, elocventul dascal, taind mrejele ereziei in doua, ca o sabie cu doua taisuri ascutite de adevar si de harul lui Dumnezeu, invinuia biserica Romei de rataciri in Liturghie si in randuiala bisericeasca si mai ales ataca dogma lui Filioque. Papa, care nadajduia sa-l cheme pe Fotie la judecata inaintea tribunalului sau, era acum el insusi invinuit de erezie.

extras din Viata si nevointele celui intre sfinti
parintelui nostru Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului

In aceste zile “preotul” Alexandru Chis a facut prima actiune fatis ecumenista, odata cu “Saptamana de rugaciune pentru unitate crestina”. Trebuie spus ca in Episcopia Maramuresului si Satmarului nu au avut loc astfel de evenimente sau manifestari ecumeniste care sa aiba binecuvantarea IPS Justinian sau a PS Justin nici anul acesta si nici in trecut. Probabil insa, dintr-un adanc simtamant ecumenist, sau, poate la indemnul “marelui maestru” al ordinului, preotul Chisu a profitat de ocazie. Astfel, a invitat pentru fiecare din serile acestei saptamani cate un cleric al altor culte din Satu Mare, care sa asiste la “vecernia” da 15 minute pe care o face la biserica lui, dupa care ii da cuvantul. In cuvantul de invatatura de duminica in care a anuntat manifestarea, a specificat ca, indiferent de confesiune, “avem un singur Dumnezeu si rugaciunea trebuie sa fie una singura, pentru ca preotii au fost cei ce au separat religiile”. No comment….

Mai trebuie spus ca Episcopia Maramuresului si Satmarului a fost sesizata de actele preotului mason atat privind aderarea la ordinul masonic, cat si in legatura cu manifestarea ecumenista. Asteptam o reactie din partea Episcopiei…

Cititi despre trecerea preotului Alexandru Chis la Ordinul Sfantului Lazar, ordin subordonat “Cavalerilor de Malta”, cunoscut ordin masonic.

Asteptam in continuare sa ne trimiteti daca se mai intampla astfel de cazuri si in zona voastra. Sper insa sa nu mai existe.

Priviti pozitia oficiala despre aceste intalniri, vadindu-se astfel neascultarea fata de ierarhul locului a preotului Alexandru Chis [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YizUf3Ti5jA]

Erezia ecumenista este in continuare promovata de BOR, prin participarea la rugaciunile ereticilor neortodocsi: armeni, catolici, lutherani si calvini. Aflam astfel de pe basilica, programul ceremoniilor babilonice ce vor avea loc in “sinagogile” neortodocsilor, cat si la patriarhia romana, pangarind astfel sfant locasul ortodox. Sa nadajduim ca Sf. Dimitrie Basarabov se va impotrivi acestei blasfemii.

Cum poate fi numita crestina o religie ce neaga Sf. Treime prin erezia “filioque”, care zice ca Sf. Duh purcede si de la Fiul, desfiintand astfel persoana Sfantului Duh (Sf. Fotie cel Mare si Sf. Grigore Palama demonstreaza teologic aceasta erezie).

Daca acest an a fost declarat de BOR a fi Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti, se pune fireasca intrebare: Ce crez marturisesc cei ce participa la rugaciuni alaturi de schismatici, de cei care neaga Crezul ortodox?

Precizarea ca nu se vor implica liturgic este de fatada, caci ar fi fost prea evidenta tradarea lor de credinta; ar fi insemnat batjocorirea Sfintei Impartasanii. Si-au dat seama ca ar fi deranjat poporul ortodox, cum s-a intamplat in cazul nefericit al mitropolitului Corneanu Nicolae.

Speram intr-o atitudine vertical-ortodoxa macar a preotilor, daca nu si a ierarhilor din BOR, si sa auzim ca nu au participat la aceste “intalniri ipocrite” ce aduc unitatea doar in religia lui antihrist, anume new-age.

Rugam pe cititorii nostri sa ne relateze pe acest blog despre actiunile ecumeniste din zona in care locuiesc, savarsite de preotii tradatori de Hristos.

Mai multe persoane m-au întrebat dacă pe 21 decembrie 2012 va avea loc sfârşitul lumii, aşa cum spune filmul… lui John Cusack? Erau persoane de diferite vârste şi unele dintre ele nu aveau bogate cunoştinţe cinematografice, însă aflaseră de profeţie şi de film şi acum erau oarecum tulburate.

Le-am răspuns că acel film, pentru a scoate profituri uriaşe, avea nevoie de o strategie de marketing foarte bine pusă la punct şi speculativă, şi astfel au exploatat la maxim “profeţia” mayaşă. Încă din 2003, de când s-a făcut legătura între “profeţie” şi sfârşitul calendarul mayaş aceştia, probabil, au pus la cale toate detaliile pentru ca prin film să se agite spiritele; mai ales că ar mai rămâne de trăit doar 3 ani de la … avertismentul lor. De fapt “profeţia” mayaşă nu e o profeţie în sine, ci este o concluzie  la care au ajuns unii mai recent (că tot se apropie vremea) şi care se leagă de sfârşitul calendarului mayaş, ce se termină pe 21 decembrie 2012.

La momentul întrebării am răspuns fiind nedocumentat ştiinţific, afirmând doar ceea ce ştiam şi ce presupuneam în mod logic. Le spuneam că este un nonsens faptul că mayaşii, care au prezis sfârşitul lumii, au sfârşit mai înainte de… sfârşit. Dacă neamul nu le-ar fi pierit, atunci în mod logic profeţia lor ar fi putut naşte acum, pentru unii, mari semne de întrebare. Iarăşi, sfârşitul lumii înseamnă mai mult decât o alăturare şi inversare simetrică de cifre 2012= 20 decembrie. De asemenea, le-am zis că sfârşitul lumii nu are loc doar într-o singură zi, ci e nevoie de ceva timp şi de ceva… semne. Un sfârşit care nu are semne e irealizabil, cel puţin d.p.d.v. logic. Astfel că acele distrugeri apocaliptice din film nu pot avea loc toate în aceaşi zi, aşa cum le prezintă filmul în mod distorsionat. Venirea Domnului însă va fi precum a unui fur noaptea (II Petru 3, 10), adică la un moment şi un loc bine stabilit, precis şi necunoscut (Mt. 24, 36). Le-am vorbit apoi despre semnele venirii Mântuitorului, aşa cum Biserica ne învaţă.

Documentându-mă ulterior am aflat şi alte amănunte interesante, bune de ştiut, care întregesc oarecum cunoştinţele în această privinţă. Am găsit o bună şi completă explicaţie a fenomenului, scrisă în patru părţi, pe care o puteţi găsi AICI. Eu m-am rezumat la a insera în postare doar frazele şi paragrafele cele mai importante pentru a fi reţinute mai uşor: continuare aici

Daca nu vom marturisi Ortodoxia, nu vom dobandi nimic. In zadar vor fi toate slujbele, maslurile…

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=L0eA4YrIyM4]

(cuvant tinut la Savinesti, pe data de 07.12.2009)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=al0UZQ-yYD0]

In toiul campaniei electorale o stire de o mare importanta si cu multe repercusiuni a trecut aproape neobservata: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a interzis comercializarea in incinta bisericilor din Romania cartile aparute la Editura Sanziana. Directorul acestei edituri, Florin Dobrescu, si-a exprimat mahnirea fata de aceasta decizie, in principal deoarece majoritatea cartilor editate la Sanziana reprezentau marturii istorice ale luptei anticomuniste din Romania.

Aceasta decizie se incadreaza perfect in trendul ideologic si politic din Romania, care la 20 de ani de la Revolutia anticomunista isi tine eroii la sertar si prefera elaborarea de rapoarte sterile de condamnare a comunismului, cum este cel realizat de catre “Volodea” Tismaneanu, ai carui parinti au venit in Romania pe tancurile armatei sovietice. Dupa aceasta decizie nu m-a mirat nici faptul ca luptatorii anticomunisti si pro-Unire, Lesco, Popa si Ivantoc, care au stat 15 ani in temnitele din Tiraspol, nu merita din partea Senatului Romaniei nici macar acordarea unui titlu onorific, care sa le certifice suferintele si eroismul. Potrivit senatorului PNL Mircea Diaconu, actorul care s-a ratat in politica, ar trebui sa asteptam sa moara si apoi sa le acordam acest titlu post-mortem!

In Romania se flutura anticomunismul si reabilitarea eroilor ca pe o carpa decolorata care nu mai are nimic de a face cu adevarul istoric si cu oamenii care au luptat, prin credinta sau cu arma in mana, impotriva ocupatiei sovietice din Romania. Inteleg de ce il poate deranja pe Patriarhul Daniel cartea “Cranii de lemn” a fruntasului legionar Ion Mota. Intre un tanar nationalist, care a fost liderul studentimii din Cluj-Napoca, a editat reviste si a murit luptand in Spania impotriva comunistilor, si un mason, care s-a plimbat in plin regim comunist in intreaga Europa pe cand restul mureau de foame, ca apoi sa ajunga mitropolit si patriath,  e o mare diferenta. Lui Daniel Ciobotea i s-a ars dosarul de la Securitate chiar in timpul revolutiei, pentru ca apoi sa fie promovat asiduu in diferite functii chiar  de catre Ion Iliescu, propunandu-i-se in 1991 de catre FSN sa preia fotoliul de prim-ministru, dupa inlaturara lui Petre Roman!

Putina lume stie ca fostii detinuti politici din Romania aveau pana acum cativa ani cazier, asemeni borfasilor de cartier. Cunoscand in urma cu cativa ani un batran care facuse 16 ani de puscarie din cauza ca fusese membru al Fratiilor de Cruce (grupare a Miscarii Legionare) la Arad (intrase in puscarie pe vremea lui Antonescu la 17 ani si mai primise 10 ani de detentie de la comunisti), acesta mi-a spus ca el si fostii lui colegi de detentie, putinii care mai supravietuisera, erau inca priviti de societatea romaneasca ca niste recidivisti. Ori ce cate ori era nevoie sa isi duca cazierul la vreo banca sau la vreo institutie, functionarii ii priveau lung, deoarece figurau ca fiind fosti puscariasi. Alaturi de acesti oameni, printre care era si un taranist simpatic cu mana dreapta mutilata in timpul interogatoriilor din beciurile Securitatii, am mers la Aiud unde l-am cunoscut pe Ion Gavrila Ogoranu, liderul rezistentei anticomuniste din Muntii Fagaras, o legenda a luptei armate impotriva regimului comunist, colaborator al NATO, capturat abia in 1976 si salvat de la executie prin interventia directa a presedintelui Nixon. Tot acolo am auzit prima oara de “sfantul inchisorilor”, legionarul Valeriu Gafencu, care l-a salvat de la moarte in inchisoare pe Richard Wurmbrandt, platind cu propria viata. Pe acesti oameni a pus Daniel Ciobotea, masonul, interdictie. Pe ei si pe alte cateva mii de romani curajosi sau martiri, a caror biografii sunt publicate de o singura editura cu posibilitati materiale modeste si care se baza pe credinciosii romani in a raspandi povestea tragica a luptei ortodoxe si anticomuniste din Romania.

Iata ce spune directorul editurii despre aceasta interdictie:

Ne exprimam amaraciunea ca, la exact 20 de ani de la acea resurectie a tineretului romanesc pentru restaurarea Libertatii si Adevarului, cartile interzise de regimul comunist incep sa fie prigonite si de Biserica stramoseasca, prin intaistatatorii ei. Spunem “si” de Biserica, pentru ca, de la 1 martie 2009 si pana in prezent, Editura Sanziana nu a mai avut acces in nici o sala publica din capitala. Toti directorii si responsabilii institutiilor care detin aceste sali ne obstructioneaza accesul pentru lansari de carte ori simpozioane, invocind interventia unor organizatii cu caracter etnic sau chiar a ambasadorului unui anumit stat, ori presiuni la care sunt supusi de autoritatea publica locala.

Si in incheiere, as dori sa ii transmit patriarhului rosu de la Bucuresti ce mi-a povestit mie un batran care a participat in calitate de soldat, in anii 1950, la capturarea grupului Susman din judetul Cluj. Avand doar 19 ani, baiat simplu de la tara care a ingrijit o intreaga familie cata vreme parintele sau era intr-un lagar de munca in Slovacia in timpul ocupatiei hortyste, era in timpul stagiului militar cand a fost nevoit sa participe cu unitatea sa la capturea de “banditi”. Zile intregi au luat la puricat un munte dintre Cluj si Bihor, pentru capturarea dusmanilor statului, a banditilor, a burghezilor. Dupa ce au capturat cativa dintre ei, au ajuns in tabara unde se ascundeau acestia. Spre suprinderea tanarului de la tara, “banditii” aveau o mica gospodarie intr-o rapa ascunsa, unde construisera din barne si o bisericuta, unde s-au inchinat timp de 10 ani, cat erau urmariti de comunisti. Atunci si-a dat seama ca banditii nu erau banditi, ci romani simpli, ortodocsi, ca si el. A invatat in acea zi cat va trebui sa invete acest popor in zeci de ani, din carti date din mana in mana, puse la embargou de catre insusi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

George Bara(sursa: NapocaNews.ro)

Am aflat ca si noua carte a d-lui Ovidiu Hurduzeu, Economia Libertatii, a fost interzisa de catre Patriarhul rosu, probabil fiind daunatoare pentru politica sa manageriala.

Ieri, 13 decembrie 2009, in ziua praznuirii Sfantului Apostol Andrei (stil vechi) – crestinatorului pamanturilor noastre, peste 200 de enoriasi ai bisericii Sf. Cuvioasa Parascheva si a altor sfinte lacase din capitala Moldovei, au mers in centrul Chisinaului, in Scuarul Europei pentru a inalta o Cruce in locul menorahului pus acolo vineri de catre iudei.

In prezenta unor inalti demnitari moldoveni si a catorva diplomati straini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sarbatoririi de catre confesiunea iudaica a asa-zisei „Hanuca”. De altfel, autorizarea de catre primarie a acestei actiuni cu caracter religios, evident sfidatoare la adresa majoritatii crestinesti a Republicii Moldova, este cel putinprovocatoare.

In acelasi timp, e de mentionat faptul ca astazi nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grabit deja sa eticheteze inaltarea Sf. Cruci in centrul capitalei unei tari ortodoxe mass-media liberala, ci un act de marturisire de catre crestini a credintei si a dreptului lor primar in viata statului al carui element constituant primordial sunt.

Fiind contactate de catre grupul de initiativa, organizatiile iudaice au refuzat sa ia asupra sa raspunderea pentru instalarea obiectului si au respins cererea de a-l evacua. In consecinta menorahul a fost, in mod organizat, scos de la locul de cinste si transportat la monumenul Sfantului Stefan cel Mare, unde a fost demontat si pus la picioarele Domnitorului.

„Noi suntem o tara ortodoxa si Stefan cel Mare a aparat-o de tot soiul de jidovi, dar ei au venit si au pus menora. Este o faradelege, o ingaduinta a puterii de stat de astazi, care a permis asa ceva intr-o tara ortodoxa. Eu fac apel, daca sunteti ortodocsi, sculati-va si spuneti cuvantul vostru” – a spus parintele protoiereu Anatolie Cibric.

sursa si mai multe fotografii la toaca.md

Evreii vor nega existenta acestor versete controversate si vor apela imediat la arma lor cea sacra „anti-semitism”. Se vor lepada de ele si vor minti ca acestea sunt inventii „rasiste” si „anti-semite” inventate de grupuri rasiste precum Ku Klux Klanul din SUA. Alti evrei ar spune ca aceste versete sunt ori in afara contextului ori traduse gresit. Pana la urma urmei cine ar admite asa ceva? Spre exemplu daca crestinii ar avea astfel de invataturi in viata de zi cu zi sau in Biblie, le-ar admite sau nu? Cu siguranta 99% le-ar nega… Totusi mai exista chiar si evrei ateisti care nu cred in religia mozaica (Iudaism) si care au confirmat si chiar contribuit la demascarea Talmudului. Un exemplu ar fi „Fratele Nathanael Kapner” care se considera „fost evreu”. El declara ca s-a nascut evreu, a crescut evreu (in religia mozaica) dar in vara anului 2007 s-a convertit la religia Crestin Ortodoxa si a incepupt sa-si demaste fostii lui frati si lucrarile lor sataniste.

Cartea evreiasca „Mizbeach” declara ca „nu exista nimic superior Talmudului Sfant”. Talmudul declara ca doar evreii sunt oameni iar non-evreii sunt „goy/goyim” care sunt pe aceeasi scara cu vitele sau orice animal. Urmeaza citatii socante dar exacte din diverse carti ale „Talmudului”.

-Aboda Sarah 37a: „O fata non-evreica care are doar 3 ani poate fi violata.”

-Abhodah Zarah 2a T: „Fa bisnita in continuare cu non-evreii daca au sa dea bani.”

-Abodah Zarah 17a: „Nu exista o singura curva in lume cu care rabinul Eleazar sa nu fi facut sex.”

-Abodah Zarah 22a-22b: „Non-evreii prefera sex cu vacile.”

-Abodah Zara 26b: „Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuie sa fie omorati.”

-Abodah Zarah 36b: „Fetele non-evreice sunt in stare de „niddah” (mizerie) de la nastere.”

-Babba Bathra 54b: „Proprietatea non-evreiasca apartine evreului care a folosit-o primul.”

-Baba Kamma 37b: „Non-evreii sunt in afara protectiei Legii si Dumnezeu le-a expus banii lor Israelului.”

-Baba Kamma II 3a: „Evreii pot folosi minciuni („subterfugii”) pentru a insela un non-evreu.”

-Baba Kamma 113a: „Orice evreu ii este permis sa foloseasca minciuni si marturie falsa pentru a aduce un non-evreu in ruina.”

-Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Daca un evreu gaseste un obiect pierdut de un non-evreu, nu trebuie sa-l inapoieze.” (De asemenea este afirmat si in Baba Kamma 113b)

-Baba Mezia 59b: „Un rabin are o dezbatere cu Dumnezeu si il invinge. Dumnezeu admite ca rabinul a castigat.”

-Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.”

-Baba Necia 114,6: „Evreii sunt fiinte umane, dar natiunile lumii nu sunt umane ci bestii.”

-Choschen Ham (156,5 Hagah): „Evreul are voie sa se duca la Akum (non-evreu), sa-l conduca, sa faca afaceri cu el, sa-l insele si sa-i ia banii. Pentru ca bogatia non-evreilor trebuie sa fie privita ca proprietate comuna si apartine primului care o ia.”

-Choschen Ham 183, 7: „Daca doi evrei au inselat un non-evreu, trebuie sa imparta profitul.”

-Choschen Ham 266,1: „Un evreu poate pastra orice gaseste si apartine unui Akum (non-evreu). Ca cel ce intoarce proprietatea pierduta la non-evrei pacatuieste impotriva Legii prin a creste puterea infractorilor Legii. Este vrednic de lauda, totusi, sa intorci proprietatea pierduta daca este facut sa onoreze numele lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, daca faci asa, Crestinii vor ridica in slavi pe Evrei si ii vor privi ca pe oameni onorabili.”

-Choschen Hamm 388, 15: „Daca se poate dovedi ca cineva a dat banii Israelitilor la Goyim, trebuie gasita o posibilitate prudenta sa-l razi de pe fata pamantului.”

-Erubin 21b: „Oricine nu se supune rabinilor merita moarte si va fi pedepsit prin a fi fiert in excremet fierbinte in iad.”

-Erubin 43b: „Cand Mesia va veni toti vor fi sclavii evreilor.”

-Gad. Shas. 2:2: „Un evreu poate viola o fata non-evreica, dar nu se poate casatori cu ea.”

-Gittin 57a: „Iisus este in Iad si este pedepsit prin a fi fiert in sperma. Crestinii sunt fierti in balegar.”

-Gittin 57b: „4 miliarde de evrei au fost omorati de romani in orasul Bethar.”

-Gittin 58a: „16 milioane de copii evrei au fost infasurati in hartii si arsi de vii de catre romani.”

-Gittin 69a: „Pentru a-si vindeca carnea, un evreu trebuie sa ia praf care zace in umbra unei toalete exterioare, sa-l amestece cu miere si sa-l manance.”

-Gittin 69b (p. 329): „Pentru a vindeca boala pleurezie un evreu trebuie sa ia excrementul unui caine alb, sa-l framante cu balsam, dar daca se poate ar fi preferabil sa nu manance excrementul cainelui.”

-Gittin 70a: „Rabinii au crezut: Dupa ce iese de la toaleta, un barbat nu ar trebui sa intretina raport sexual pana nu a asteptat suficient sa mearga jumatate de mila, pentru ca demonul toaletei este cu el in acea perioada; daca o sa intretina, copiii lui vor fi epileptici.”

-Hagigah 27a: „Niciun rabin nu poate ajunge in iad.”

-Hilkkoth Akum XI: „Nu salva Goyim in pericol de moarte.”

-Kilkhoth Akum X1: „Nu arata nici o mila la Goyim.”

-Kethuboth 3b: „Actul sexual cu non-evreii este precum actul sexual cu animalele.”

-Kethuboth 11b: „Sexul este permis cu o fetita de 3 ani, lacrimile vor veni din ochi din nou si din nou, tot asa si virginitatea se va intoarce fetitei de sub 3 ani.”

-Kerithuth 6b pagina 78, Jebhammoth 61a: „Doar evreii sunt oameni, non-evreii nu sunt oameni, ci vite.”

-Kiddushin 66c: „Cei mai buni dintre non-evrei… omoara-i.” continuare »

Cladirea in care functioneaza Spitalul Nicolae Popovici din Beius a fost construita de Episcopia Ortodoxa a Oradiei inainte de 1948 si confiscata de stat in perioada comunista. Tinand seama ca, in prezent, in cladirea respectiva este un spital, Episcopia Ortodoxa a Oradiei nu a revendicat retrocedarea imobilului.

Radu Popoviciu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sxf2K6pXhBc]

Pr. Justin Parvu: “Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei, ci doar o viata politica”

Propovaduiesc iubirea,
dar recurg la violenta si batai

Violente asupra credinciosilor din partea Mitropolitului Gheorghios de Pafos, raidul trupelor de interventie in Sfanta Biserica si arestarile crestinilor marturisitori

Episcopul de Pafos a inteles sa-si faca singur dreptate impotriva crestinilor ortodocsi care se rugau in Sfanta Biserica.

MARETIA ecumenistilor: propovaduiesc iubirea, dar recurg la violenta si batai.

Astazi dimineata, in clipa in care crestini credinciosi si marturisitori se aflau in Biserica Sf. Gheorghe si se rugau (aproape de Hotelul St. George, unde are loc Comisia Mixta pentru Dialog Teologic dintre ecumenistii ortodocsi si romano-catolici), a intrat manios Mitropolitul Gheorghios de Pafos, cerandu-le sa inceteze rugaciunea si sa iasa afara, departe de biserica. Pentru ca au refuzat, le-a smuls din maini propria lor carte („Psaltirea”), pe care in acea clipa o citeau si a aruncat-o jos! Cand si-a dat seama ca cineva l-a fotografiat, s-a aruncat ca un maniac asupra membrului ΠΑΧΟΠ Panaghiotis N., l-a imbrancit jos si l-a lovit, sfarmandu-i aparatul de fotografiat… Dupa cum se vede, a slujit cu aceeasi iubire si unitate pe care le-a proclamat in declaratiile sale de ieri in mass-media!!!

Intre timp, trupele de interventie erau deja in jurul Sfintei Biserici, impiedicandu-i pe crestinii credinciosi sa se apropie de Sfanta Biserica. Crestinii marturisitori au ramas 24h/24 in Sfanta Biserica inchisi, fara apa, timorati, deoarece au descoperit si au denuntat comercializarea bisericii de catre Hotelul St. George, unde ecumenistii intretin Dialogul Teologic impreuna cu Mitropolitul, fagaduind ca lucreaza pentru iubirea si pentru unitatea dintre crestini!!!

In cele din urma, fortele de interventie, dupa severe presiuni, au intrat in Sfanta Biserica, intrerupand rugaciunea credinciosilor si au trecut la arestarea tuturor clericilor si laicilor prezenti, incalcand dreptul uman al libertatii credinciosilor de a se ruga. Desigur, prezenta credinciosilor in biserica a contribuit la anularea (eventual, amanarea) nuntilor non-ortodocsilor (catolici si anglicani), privand astfel  hotelul care apartine Mitropoliei de mii de euro.

Cerem rugaciunile credinciosilor si ajutorul statului democrat pentru dreptul nostru de a ne ruga liber in bisericile ortodoxe, care nu sunt proprietatea personala si bunul episcopilor ortodocsi.

Pentru Uniunea Filo-Ortodoxa „Kosmas Flamiatos”,
Presedinte, Lavrentios Detziortzio,  Secretar, Panaghiotis Simatis.
(traducere din greaca: ierom. Fotie; sursa: ΑΚΤΕ-ΣΤΥΛΟΣ ΟΡΘΟΔΟΞΙΑΣ)

Provocări la adresa credincioşilor din partea Mitropolitului de Pafos

Mitropolitul de Pafos printr-un comportament provocator şi irascibil i-a înfruntat pe credincioşii ortodocşi care se opun cedării Sfintei Biserici a Sfântului Gheorghe romano-catolicilor (pentru săvârşirea slujbelor lor –n.tr.). Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe se află lângă hotelul Saint George din Pafos, unde în aceste zile au loc lucrările celei de-a XI – a Adunări a Comisiei Mixte de Dialog între ortodocşi şi romano-catolici. Mitropolitul de Pafos a intrat în sfânta biserică, a întrerupt rugăciunea credincioşilor ortodocşi care se aflau acolo de ieri protestând (paşnic, prin citirea Psaltirii – n.tr.), şi-a făcut singur dreptate faţă de unul din aceştia şi i-a distrus aparatul de fotografiat cu care înregistrase incidentul!

Forţe întărite ale Poliţiei au înconjurat Sfânta Biserică interzicând credincioşilor ortodocşi să intre în ea.

Dialogul îşi descoperă adevărata faţă! Bătăi şi arestări în Cipru

Cei ce conduc Dialogul în mod neaşteptat îşi descoperă adevărata lor faţă. Cu „binecuvântările” Mitropolitului de Pafos kir Gheorghios forţe întărite ale Poliţiei din Pafos au încălcat regimul sacru al locaşului şi au intrat în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe lovind cu violenţă pe credincioşii şi monahii din Mănăstirea Stavrovunios în faţa camerelor de luat vederi care au transmis incidentele pe canalele cipriote. Au fost arestaţi şi sunt reţinuţi credincioşi şi doi monahi ai mănăstirii. Semnificativ pentru dispoziţiile conducerii bisericeşti din Cipru, dar şi în genere a grupei conducătoare a ecumenismului, este faptul că nu a existat nici cea mai mică reacţie, măcar a unui singur episcop din Biserica Cipriotă, pentru actele de violenţă asupra monahilor şi credincioşilor.

Tăcerea vinovată, indiferenţa, deghizarea şi toleranţa nu mai conving şi nu mai pot deruta de acum.

(traducere din greacă: ierom. Fotie)

Memoriu adresat Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane privind imposibilitatea continuarii dialogului teologic cu romano-catolicii in contextul accentuarii prozelitismului uniat si a denigrarii permanente la care Biserica noastra este supusa pana in prezent

Preafericite Parinte Patriarh,

Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,

Preasfintiti Parinti Episcopi,

Cu profunda durere si neliniste in suflet va scriem aceste randuri in numele mai multor asociatii ale laicatului ortodox din Romania, intr-o perioada in care Biserica Ortodoxa de pretutindeni se pregateste sa praznuiasca cu cinste slavita pomenire a Mucenicilor lui Hristos: Cuv. Visarion Sarai si Cuv. Sofronie de la Cioara, Oprea Miclaus, pr. Moise Macinic din Sibiel si pr. Ioan din Gales (21 octombrie), care si-au dat viata pentru a pastra cu sfintenie credinta strabuna in fata prozelitismului de tip sectar promovat de romano-catolicii secolului al XVIII-lea.

Ne adresam arhieriilor voastre in calitate de fii ai Bisericii care nu pot ramane insensibili la nelinistea intregii suflari ortodoxe cu privire la evolutia echivoca a dialogului teologic cu romano-catolicii (dupa cum reiese din pozitiile oficiale din ultimele saptamani ale unor personalitati bisericesti din Grecia, Serbia, Rusia, Sfantul Munte Athos, s.a.), dar si la denigrarile si calomniile interminabile pe care greco-catolicii le aduc Maicii noastre, Biserica Ortodoxa (cf. www.bru.ro/blaj/pozitia-bru-fata-de-intentia-bor-de-a-sustine-legiferarea-epurarii-culturale-si-religioase/ v. Anexa 3). Aceasta in contextul in care tot ei, in ultimii 20 de ani, au lasat 170 de comunitati ortodoxe fara locas de cult si sunt pe cale sa ne mai rapeasca inca 106 biserici.

Cui foloseste oare acest conflict fratricid pe care catolicismul l-a nascut in sanul poporului roman in urma cu 300 de ani si pe care il cultiva cu tenacitate si in zilele noastre? Cum se mai poate vorbi despre dragoste si dialog in conditiile in care ni se rapesc bisericile si suntem provocati permanent prin acuze ce sfideaza adevarul?

Avand in vedere acestea, cu tot respectul cuvenit, va rugam sa intrerupeti dialogul cu Biserica Romano-Catolica, dispunand, totodata, retragerea delegatiei romane de la intalnirea de dialog teologic cu romano-catolicii din Cipru, desfasurata chiar in aceste zile. Consideram ca prezenta noastra la aceasta intrunire este cu totul nepotrivita atat timp cat catolicismul nu numai ca nu desfiinteaza catastrofala uniatie – masura pe care in schimb i-o atribuie, ca intentionalitate, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane – cf. www.greco-catolica.org/a479-Patriarhul-Daniel-ameninta-din-nou-Biserica-Greco-Catolica-cu-desfiintarea.aspx –, dar, impreuna, romano-catolici si greco-catolici, fac la noi in tara front comun impotriva Bisericii Ortodoxe, pe care o denigreaza cu orice ocazie (cf. https://www.greco-catolica.org/a483-Episcopii-catolici-din-Romania-condamna-in-corpore-incitarea-la-ura-interconfesionala-si-epurarea-culturala-si-religioasa-promovata-de-BOR.aspx, v. Anexa 4). Este limpede, asadar, ca nu dialogul sincer pentru revenirea la Ortodoxia credintei ii anima, ci interese cu totul pamantesti.

Retragerea BOR de la acest dialog nu este decat urmarea respectarii hotararii conferintei panortodoxe de la Rhodos cand toate Bisericile Ortodoxe intr-un glas au hotarat retragerea din dialogul cu Catolicii pana cand toti agentii si propagandistii uniatismului de la Vatican sa fie indepartati definitiv din tarile ortodoxe, si ca toate bisericile numite unite sa fie supuse si incorpo­rate Bisericii Romei, deoarece uniatismul si dialogul sunt absolut incompatibile. De altfel, o asemenea pozitie ar fi consecventa cu hotararile luate in intalnirea de dialog cu catolicii de la Freising (1990) si urmatoarele.

Preafericite Parinte Patriarh,

Poporul ortodox roman, pastrand duhul invataturii si al credintei crestine, niciodata nu a raspuns si nu va raspunde cu viclenie, batjocura si violenta la provocarile prozelitismului ereticilor si schismaticilor, ceea ce s-a dorit si se doreste, probabil, de catre acestia, pe de o parte pentru a ne face sa pierdem Harul Duhului Sfant, pe de alta parte pentru a-si justifica atitudinea eretica si agresiv prozelitista. Singura noastra arma a fost intotdeauna rugaciunea cu smerenie si marturisirea cu curaj a adevarului, intrerupand la momentul potrivit orice dialog intru cele ale credintei, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel: De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te (Tit 3:10).

Urmand cu credinta calea pe care au pasit inaintasii nostri intru dreapta slavire a Preasfintei Treimi, singura modalitate in care noi putem sa raspundem atacurilor celor din afara Bisericii nu poate fi decat aceea de a intrerupe dialogul cu ei, pana cand Domnul va randui crearea unor conditii propice discutiilor purtate dupa Sfintele Canoane ale de Dumnezeu purtatorilor nostri Parinti, in scopul revenirii eterodocsilor la Ortodoxia credintei, prin luminarea Sfantului Duh. Numai astfel vor putea intelege aceia care se considera a fi madulare ale Bisericii lui Hristos ca viclenia, violenta si duhul de stapanire nu sunt nicidecum atitudini crestine.

Tinem sa precizam ca prin saracele noastre cuvinte adresate Sfintitilor Ierarhi ai Bisericii intelegem sa ne facem datoria fata de Biserica Ortodoxa, „mama spirituala a poporului roman”, cum o numea Eminescu. Nu am fost miscati in demersul nostru de nici o influenta cu conotatii politice sau de alta natura. Credem cu tarie ca trebuie sa pastram cu sfintenie Predania dreptei credinte transmisa prin veacuri cu pret de sange mucenicesc, pentru a o oferi cu dragoste, ca cel mai frumos dar, copiilor nostri, dar si fratilor despartiti de Maica Ortodoxie atunci cand, la vreme de Sus randuita, se vor intoarce acasa.

Va sarutam dreapta, cu tot respectul cuvenit.

La pomenirea Sfantului Prooroc Ioil, 19 octombrie 2009

Descarcati tot documentul

Precizare: Orice organizatie ortodoxa care doreste sa subscrie la acest document poate sa o faca, trimitind semnatura sa pe fax 021-331 70 26, sau, scanata, la adresa de e-mail: [email protected].

Rugam sa fie mentionat textul: „Subscriem Memoriului privind imposibilitatea continurii dialogului teologic cu romano-cotolicii…, adresat Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe 19 octombrie 2009.” dupa care sa se mentioneze numele organizatiei, functia si numele semnatarilor insotite de stampila.

In prezent nu sunt probleme serioase sau presante care sa justifice convocarea si desfasurarea unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe.

Urmatoarea scrisoare a fost adresata decatre Dr. Justin Popovici spre fericita pomenire, parintele duhovnicesc al Manastirii Chelie Valjevo (Yugoslavia), Episcopului Jovan de Sabac si ierarhiei sarbe, la 7 mai 1977, cu rugamintea de a transmite aceasta scrisoare Sfantului Sinod si Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sarbe. Importanta acesteia nu s-a micsorat odata cu trecerea anilor … si poate a sporit in lumina recentelor evenimente scandaloase neortodoxe din Muntele Athos – n.n. si a binecunoscutelor actiuni ale patriarhului de Constatinopol, Bartolomeu

Nu cu mult timp in urma, in Chambesy, langa Geneva, a avut loc, prima sedinta pre-sinodala” (21-28 noiembrie 1976). Dupa citirea si studierea documentelor si hotararilor acestei sedinte, publicate de Secretariatul pentru pregatirea Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Geneva, simt in constiinta mea necesitatea imperioasa, evanghelica, ca membru al Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, desi sunt slujitorul ei cel mai smerit, sa ma indrept catre Inalt Prea Sfintia Voastra, si prin Inalt Prea Sfintia Voastra, catre Sfantul Sinod al Episcopilor Bisericii Sarbe cu aceasta expunere, care trebuie sa exprime motivele mele de suparare pentru viitorul sinod. Va rog pe Inalt Prea Sfintia Voastra, Sfintite Stapane si Prea Cuvios Episcop, sa ma ascultati cu credinta evanghelica, si sa raspundeti acestui strigat al unei constiinte ortodoxe care, slava lui Dumnezeu, nici nu este singura, nici izolata in lumea ortodoxa, cand se vorbeste despre acel sinod.

1. Din conventiile si hotararile primei intruniri pre-sinodale”, care din vreo pricina necunoscuta s-a tinut la Geneva, unde cu greu se pot afla cateva sute de credinciosi, este clar ca aceasta intrunire a pregatit si hotarat un nou catalog de probleme pentru viitorul „Mare Sinod” al Bisericii Ortodoxe. Aceasta nu a fost una dintre acele „Conferinte pan-ortodoxe”, cum s-a tinut in insula Rodos si ulterior in alte parti; nici nu a fost „pre-sinod”, cum s-a intamplat pana acum; „Prima conferinta pre-sinodala”, care a inceput pregatirea directa pentru desfasurarea unui sinod ecumenic. Mai mult, aceasta conferinta nu si-a inceput activitatea pe baza „Catalogului de subiecte”, stabilit la prima conferinta pan-ortodoxa din 1961 din Rodos si elaborata pana in 1971, ci a facut o revizuire a acestui catalog si a realizat un nou „Catalog de subiecte” pentru sinod. Cu toate acestea, se pare ca nici acest catalog nu este definitiv caci foarte probabil va fi din nou schimbat si suplimentat.

In ultima vreme, conferinta a reexaminat metodologia anterioara adoptata in planificarea si pregatirea finala a subiectelor de discutie pentru sinod. A scurtat tot acest proces din graba si mare trebuinta pentru a convoca sinodul cat mai repede cu putinta. Caci, potrivit declaratiei clare a Mitropolitului Meliton, Presedintele Conferintei, Patriarhul Constantinopolului si altii „grabesc convocarea” si intrunirea viitorului sinod: sinodul trebuie sa aiba o „durata scurta” si sa se ocupe de „un numar limitat de subiecte; mai mult, dupa declaratia Mitropolitului Meliton, „sinodul trebuie sa dezbata subiectele arzatoare care impiedica functionarea normala a sistemului de unire a Bisericilor locale intr-una singura, Biserica Ortodoxa …” (documente, p. 55). Toate astea ne determina sa punem intrebarea: ce inseamna asta? De ce atata graba pentru pregatire? Unde ne vor duce lucrurile astea?

2. Problema pregatirii si intrunirii unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe nu este noua in acest veac din istoria Bisericii. Chestiunea s-a propus deja in timpul vietii Patriarhului nefericit al Constantinopolului, Meletios Metaxakis – reformatorul renumit si modernist increzut, autorul schismelor din cadrul ortodoxiei – la Congresul pan-ortodox organizat de el, tinut la Constantinopol in 1923. (Atunci s-a recomandat ca sinodul sa se tina in orasul Nis in 1925, dar intrucat Nis nu se afla pe teritoriul Patriarhiei Ecumenice, sinodul nu a fost convocat, probabil din acest motiv. In general, Constantinopol si-a asumat monopolul „pan-ortodoxiei” pentru toate „congresele”, „conferintele”, „pre-sinoade” si „sinoade”.) Mai tarziu, in 1930, s-a constituit la Manastirea Vatopedu Comisia pregatitoare a Bisericilor Ortodoxe. Aceasta a stabilit catalogul subiectelor pentru viitorul Pre-Sinod Ortodox, care a fost introducerea pentru sinodul ecumenic. Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial a venit randul Patriarhului Atenagoras al Constantinopolului cu conferintele pan-ortodoxe din Rodos (iarasi, exclusiv pe teritoriul Patriarhiei Constantinopolului). Prima dintre ele, din 1961, a fost initiata pentru pregatirea unui sinod pan-ortodox, cu conditia convocarii unui pre-sinod si daca se accepta un catalog de subiecte care fusesera deja pregatite de catre Patriarhia de la Constantinopol: opt capitole intregi cu aproape 40 de subiecte principale si inca de doua ori mai multe paragrafe si subparagrafe. Dupa Conferintele a II-a si a III-a (1963 si 1964) de la Rodos, in 1966 s-a tinut Conferinta de la Belgrad. La inceput, aceasta s-a numit cea de a patra Conferinta Pan-Ortodoxa (Glasnik al Bisericii Ortodoxe Sarbe, Nr. 10, 1966 si documentele in limba greaca s-au publicat sub acest titlu), dar mai tarziu Patriarhia Constantinopolului a redus-o la nivelul unei comisii inter-ortodoxe, astfel incat conferinta viitoare tinuta pe „teritoriul” Constantinopolitan (Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy – Geneva) din 1968, ar putea fi considerata cea de a Patra conferinta pan-ortodoxa.

Se pare ca la aceasta conferinta, organizatorii nerabdatori s-au grabit sa scurteze drumul pana la sinod, caci din catalogul foarte amplu de la Rodos (totusi, munca lor, nu a altora), ei au luat numai primele sase subiecte si au stabilit o noua procedura de lucru, in acelasi timp, s-a stabilit o noua institutie: Comisia pregatitoare inter-ortodoxa, indispensabila pentru punerea de acord a lucrarilor asupra subiectelor. Mai mult, s-a organizat Secretariatul pentru pregatirea sinodului, de fapt, aceasta a insemnat un episcop al Constantinopolului, caruia i s-au atribuit indatoririle cu scaunul [resedinta] la Geneva – si in acelasi timp s-au respins propunerile pentru includerea altor membri ortodocsi in Secretariat. Aceasta comisie pregatitoare si Secretariatul, prin vointa Constantinopolului, a tinut o intrunire la Chambesy in iunie 1971. La aceasta intrunire s-au examinat si aprobat in unanimitate rezumate ale celor sase subiecte selectate, care s-au publicat consecutiv in cateva limbi si au fost supuse spre examinare, ca si intreaga lucrarea anterioara de pregatire a sinodului, criticii nemiloase a teologilor ortodocsi. Criticile teologilor ortodocsi (printre care scrisoarea mea, trimisa atunci prin Inalt Prea Sfintia Voastra si cu aprobarea Inalt Prea Sfintiei Voastre, Sfantului Sinod al Episcopilor si aprobata ulterior de multi teologi ortodocsi si publicata in diferite limbi din lumea ortodoxa) explica limpede de ce hotararea Pregatirii Comisiei de la Geneva de a convoca in 1972 Prima conferinta pre-sinodala pentru revizuirea catalogului de la Rodos nu a avut loc in acel an si conferinta s-a desfasurat cu mare intarziere.

Prima conferinta pre-sinodala s-a tinut abia in noiembrie 1976, iarasi, de buna seama, pe „teritoriul” Constantinopolului, la centrul mai sus mentionat, Chambesy, de langa Geneva. Asa cum se vede limpede din documentele si rezolutiile publicate abia acum, si pe care le-am cercetat cu atentie, aceasta conferinta a reexaminat catalogul de la Rodos intr-o asemenea masura ca delegatiile participante la lucrarile diferitelor comitete au ales in unanimitate numai trei subiecte pentru sinod (au fost incluse pe lista numai trei din cele sase initiale!), in timp ce 30 de subiecte, care nu s-au ales in unanimitate, au fost date deoparte pentru „studiul particular din Bisericile individuale”, in forma „problematicii Bisericii Ortodoxe” (un concept in intregime strain de ortodoxie).

In viitor, aceste subiecte ar putea deveni subiectul „examinarilor ortodoxe” si ar putea fi incluse in catalog. Dupa cum s-a mai spus, aceasta conferinta a alterat procesul si metodologia elaborarii subiectelor si lucrarea pregatitoare a sinodului care, repet, potrivit organizatorilor din Constantinopol, cat si din alte locuri, ar trebui sa aiba loc „cat mai repede cu putinta”. Din toate astea este limpede pentru fiecare crestin ortodox ca prima conferinta pre-sinodala nu a venit cu nimic nou substantial, ci mai degraba continua sa conduca sufletele ortodoxe cat si constiintele multora prin multe labirinte noi, initiate din ambitii personale. De aceea, s-ar parea ca sinodul ecumenic se pregateste din 1923 si de aceea in prezent se doreste sa se desfasoare in graba.

3. Toate problematicile contemporane cu privire la subiectele viitorului sinod, nesiguranta si schimbarea intentiei lor, cat si toate noile schimbari si „revizuiri” demonstreaza un singur lucru fiecarei constiinte ortodoxe adevarate: ca in prezent nu sunt probleme serioase sau presante care sa justifice convocarea si desfasurarea unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe. Si daca, totusi, ar exista vreun subiect vrednic de a fi obiectul convocarii si desfasurarii unui sinod ecumenic, acesta nu este cunoscut de catre initiatorii, organizatorii si responsabilii tuturor „Conferintelor” mentionate mai sus, cu „cataloagele” lor anterioare si prezente. Daca nu, atunci cum se explica faptul ca incepand cu intrunirea de la Constantinopol din 1923, continuand cu cea din Rodos din 1967 si pana la cea de la Geneva din 1976, „tematicile” si „problematicile” urmatorului sinod s-au schimbat constant? Schimbarile s-au facut la numar, organizare, continut si criteriile folosite pentru Catalogul subiectelor care trebuie sa constituie lucrarea acestui mare si unic corp ecleziastic – Sfantul Sinod Ecumenic al Bisericii Ortodoxe, asa cum a fost si trebuie sa fie. In realitate, toate acestea dovedesc si sublineaza nu numai obisnuita lipsa de consistenta, ci si o incapacitate si esec evident pentru a intelege natura ortodoxiei de catre cei care vor impune „Sinodul” lor asupra Bisericilor Ortodoxe, in prezent, in situatia prezenta – o ignoranta si neputinta de a simti si a intelege ce inseamna cu adevarat sinod ecumenic pentru Biserica Ortodoxa si pentru pleroma credinciosilor ei care poarta numele de crestini.

Caci daca ei au simtit si au facut aceasta, vor sti mai intai ca niciodata in istoria si viata Bisericii Ortodoxe nu exista nici un singur sinod, ca sa nu mentionam un asemenea eveniment exceptional, plin de har (ca Rusaliile) ca un sinod ecumenic, sa caute si sa inventeze subiecte in acest fel artificial pentru lucrarea si lucrarile lui; niciodata nu s-au convocat asemenea conferinte, congrese, pre-sinoade si alte intruniri artificiale, necunoscute pentru traditia sinodala ortodoxa si in realitate a imprumutat din organizatiile occidentale, straine Bisericii lui Hristos.

Realitatea istorica este foarte clara: sfintele Sinoade ale Sfintilor Parinti insuflati de Dumnezeu, intotdeauna au pus inaintea lor una sau cel mult doua sau trei probleme prin gravitatea extrema a marilor erezii si schisme care au denaturat credinta ortodoxa, au faramitat Biserica si au primejduit grav mantuirea sufletelor oamenilor, mantuirea poporului ortodox al lui Dumnezeu si a intregii creatii a lui Dumnezeu. De aceea, sinoadele ecumenice au avut intotdeauna un caracter hristologic, soteriologic, ecleziologic, care inseamna ca singurul lor subiect central – vestea lor cea buna – a fost intotdeauna Dumnezeul-Om Iisus Hristos si mantuirea noastra in El, indumnezeirea noastra in El. Da, El – Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul nascut si consubstantial, intrupat; El – Capul vesnic al Trupului Bisericii pentru mantuirea si indumnezeirea omului; El – in intregime in Biserica prin harul Duhului Sfant, prin credinta adevarata in El, prin credinta ortodoxa. Aceasta este cu adevarat tema ortodoxa, apostolica si patristica, tema nemuritoare a Bisericii Dumnezeului-Om pentru toate vremurile, trecut, prezent si viitor. Numai acesta poate fi subiectul oricarui posibil viitor sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe, iar nu vreun catalog de subiecte scolastic-protestante, care nu au nici o legatura cu viata duhovniceasca si experienta ortodoxiei apostolice de-a lungul veacurilor, caci nu e nimic mai mult decat o serie de teoreme anemice, umaniste. Universalitatea vesnica a Bisericii Ortodoxe si a tuturor sinoadelor ei ecumenice consta in Persoana atotcuprinzatoare a Dumnezeului-Om, Domnul Hristos. Aceasta este realitatea centrala si universala, tema sinoadelor ortodoxe, aceasta este taina si realitatea unica a Dumnezeului-Om peste care se zideste si se sprijina Biserica Ortodoxa a lui Hristos cu toate sinoadele ecumenice si intreaga ei realitate istorica. Pe aceasta temelie, noi trebuie sa construim chiar si astazi, in privelistea cerului si a pamantului, iar nu pe subiectele scolastic protestante si umaniste folosite de delegatiile din Constantinopol si Moscova, care in acest moment amar si critic al istoriei se prezinta a fi „conducatori si reprezentanti” ai Bisericii Ortodoxe in lume. continuare »