Ne aflam in toiul verii. In aceasta perioada a ales Papa sa adreseze mesaje catre ortodocsi. Si mesajele sunt multe si ingrijoratoare. Le trimite cu ocazia inlocuirii la Vatican a responsabilului cu unirea „Bisericilor”[1], Cardinalul Walter Kasper, cu ferventul dascal al Ecumenismului, specializat in teme de dialog teologic intre Ortodocsi si Papistasi si de relatii cu lumea evreiasca. Inlocuitorul Cardinalului Walter Kasper, „episcopul” de Basel, Elvetia, Kurt Koch, care a fost promovat ca „Arhiepiscop”, divinizeaza Ecumenismul si toate hotararile Conciliului II Vatican, in cadrul caruia s-a proclamat (1964-1965) ca, purtand stindardul Ecumenismului si al diplomatiei „dragostei”, se va inainta catre marea incercare de Unire a „Bisericilor”, fara ca Papismul sa renunte insa la ereziile Filioque, infailibilitatea Papei (zeu pamantesc) si primatul.

Luarea de pozitie a lui Kurt Koch in aceasta chestiune importanta a Vaticanului se face intr-o perioada in care ierarhii ortodocsi, dar si Patriarhul Ecumenic, caracterizeaza Vaticanul ca Biserica sora fata de care a existat o oarecare dezbinare. Ei nu vorbesc de erezie, ci de Biserica canonica, in timp ce Parintii Bisericii vorbesc de erezie. Se intampla insa ca aceste opinii sa fie facute publice de catre Ierarhi ai Bisericii Grecesti care participa la dialogul dintre Ortodocsi si Papistasi. Nu vorbim de Mitropolitul Pergamului care nu are turma, are un rol principal in dialogurile cu eterodocsii si care reprezinta „bucuria” Ecumenistilor si Papistilor la dialoguri, ci despre Ierarhi ai Bisericii Greciei. Poporul credincios a dovedit atat prin atitudinea lui, cat si prin calda imbratisare a „Marturisirii de credinta” ca nu se increde in reprezentantii Ortodoxiei la dialoguri. Poporul credincios este cu mult mai nelinistit acum datorita numirii lui Kurt Koch in pozitia de responsabil cu unirea „bisericilor” la Vatican. Sfantul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei este dator sa ia aminte la nelinistea poporului credincios si sa dovedeasca in practica prin fapte si decizii care vor linisti poporul si clerul cinstit. Sfantul Sinod al Ierarhiei este dator, in vederea iminentului dialog teologic despre primatul Papei, dar si, in general, in vederea dialogurilor teologice cu papistasii, sa lamureasca cadrul dialogului si sa stabileasca „linia rosie” de demarcatie a acestuia. Nu este posibil ca Ierarhii Bisericii Greciei sa improvizeze in cadrul dialogurilor sau sa se identifice cu pozitiile reprezentantilor Fanarului, care pozitii starnesc reactii de respingere din partea ierarhilor, clericilor, ieromonahilor, teologilor si laicilor membri ai Bisericii. Amintim ca lamurirea in Sinod a cadrului de desfasurare a dialogului a fost ceruta de catre Mitropoliti inca de cand vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei Hristodul a respins decizia Ierarhiei si a plecat in vizita la Vatican doar prin decizia Sinodului Permanent, cu sase luni inainte de declansarea bolii sale. Sfantul Sinod al Bisericii este dator, de asemenea, sa inlocuiasca actuala reprezentanta a Bisericii Greciei din cadrul dialogurilor teologice, pentru ca unii membrii ai ei au inselat increderea poporului credincios, dar si a Ierarhilor. Date fiind acestea, persoanele respective nu pot sa reprezinte Biserica. Aceste inalte fete de Mitropoliti, prin pozitiile si declaratiile lor, pot multumi Fanarul sau pe Papistasi, dar provoaca opozitia Ierarhilor, clericilor si membrilor laici ai Bisericii. Pot avea cele mai bune intentii si poate ca a fost inteles gresit modul in care raspund la diferite chestiuni bisericesti. Au inselat insa increderea clerului si a poporului si trebuie sa fie inlocuiti cu alti membrii ai Ierarhiei care sa aiba o puternica constiinta ortodoxa (chiar daca nu vorbesc public despre aceste chestiuni), sa aiba Credinta intreaga, sa cunoasca strategiile, vicleniile si erezia Papistasilor, sa ii cinsteasca pe Sfintii Parinti ai Bisericii, respectand si aplicand mostenirea sacra fata de crestinii aflati in inselare si sa aiba o profunda cunoastere teologica asupra schismei si papistasilor. Ca reprezentanti in dialogurile teologice (in opinia noastra, aceste dialoguri nu ar trebui sa aiba loc, de vreme ce papistasii raman nepocaiti in erezie si neclintiti pe pozitiile lor) nu trebuie sa participe Ierarhi Ortodocsi care in problemele pan-ereziei Ecumenismului sunt stegarii noului responsabil cu unitatea „bisericilor” al Vaticanului. Cand in cadrul comisiei mixte a dialogului teologic Papisti si Ortodocsi se intrec sa dovedeasca cine este „mai catolic decat Papa si decat Conciliul II Vatican”, e de la sine inteles ca rezultatele vor fi in defavoarea Ortodoxiei. Cand noul responsabil cu unirea „Bisericilor” la Vatican se adreseaza cu o „calduroasa salutare de lupta” reprezentantei grec-ortodoxe a dialogului si vorbeste foarte lingusitor despre constiinta ecumenista a unor distinsi membrii ai acesteia, zdruncinarea increderii fata de reprezentanta Ortodoxa se mareste si se intareste convingerea ca ni se tradeaza credinta.  Membrii reprezentantei Ortodoxe au primit cuvantul lingusitor al „excelentei sale, al arhiepiscopului” Vaticanului si nu i-au replicat. Dupa cum nici nu au comentat unul dintre interviurile „excelentei sale”, potrivit caruia „capul” adevarat al Ecumenismului este Hristos, cand stim cu totii ca Hristos este capul Bisericii Ecumenice si in nici un caz capul Pan-ereziei Ecumenismului (vezi in pagina 8 respectivul interviu[2]). Prin aceasta chemam Sfantul Sinod al Ierarhiei la trezire, urgentare si la trasarea unei strategii in relatia cu Vaticanul.

G. Zervos

sursa: Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, pp. 1, 8.   Traducere Tatiana Petrache, via Graiul ortodox
[1] Titlul complet al funcţiei este Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine (n.tr.).
[2] Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, p. 8.

Cititi si: Interviu provocator al noului responsabil al Vaticanului cu unirea “bisericilor”, Kurt Koch

MITROPOLITUL AUGUSTIN: TRĂDAREA CREDINŢEI ORTODOXE (I), (II), (III)

Urmand parca zicala: “sa te faci frate cu dracu ca sa treci puntea”, Kyril al Rusiei lanseaza, alaturi de papa-ruda sa Ratzinger, o ofensiva contra “liberalismului” protestant din Occident (o fi si ca urmare a acestui film). Am zis parca, pentru ca aceasta “intamplare” face parte dintr-un amplu plan demonic de recunoastere a papei ca prim intre episcopii “bisericii” apostate, iar “lupta comuna” este dusa pentru a nu mai vedea nicio diferenta intre Ortodoxie si papism. Dupa cum spunea si Parintele Cleopa si alti Parinti, dialogurile dintre ortodocsi si eterodocsi nu au dus si nu vor duce la nici un rezultat, si tocmai din acest motiv partea ortodoxa a fost momita ca sa accepte colaborari pe alte planuri, avand un substrat teologic comun, lasand la o parte diferentele uriase ce ii despart pe papistasi de Credinta dreptslavitoare. In numele lui Hristos poate fi dusa decat o singura lupta, cea ortodoxa. Restul nu-L au pe Hristos, ci doar interpretari dupa cum le-a soptit satana. Si atunci se va implini cuvantul Evangheliei:

Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?

Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.

Iata si articolul cu pricina, aparut pe site-ul antena3.ro

Patriarhul rus Kirill si un alt oficial al bisericii ortodoxe ruse si-au exprimat opiniile despre “tendintele liberale” in unele biserici protestante. Ei au tinut un discurs in fata Comisiei pentru Consens si Cooperare a Consiliului Mondial al Bisericilor.

Patriarhul aprecia ca crestinismul din Europa “are nevoie de eforturile comune ale crestinilor pentru a fi protejat de fortele seculare ce incearca sa forteze sentimente anti-crestini  si in general anti-religioase in lume.”

Hilarion Afeev, care conduce departamentul patriarhiei ruse pentru relatii externe, vorbea si despre fobia anti-crestina din Occident si nevoia de a rezista “intolerantei fata de crestini si discriminarea lor.”

El si-a exprimat sprijinul pentru tentativele catolicilor de a contesta decizia din noiembrie 2009 a CEDO in cazul Lautsi v. Italia, potrivit careia crucifixele trebuie inlaturate din scoli.

El a mai criticat “liberalismul” protestantilor din Occident si il cita pe patriarhul Kirill declarand ca “luptatorii rusi pentru crestinismul mondial” saluta pozitia Bisericii Catolice in aceasta privinta.

Vaticanul planifica de mai mult timp “o noua evanghelizare “ a Europei, iar acum papa a anuntat infiintarea unui consiliu in acest sens.

Inter­viu din revista ATITUDINI nr. 11 cu Par­in­tele Iachint,
ucenicul de chilie al Par­in­telui Cleopa

Blagosloviti, Par­inte!

Dom­nul si Mai­cuta Dom­nu­lui! Bine ai venit in Sfan­tul Munte!

Bine v-am gasit! Cum sunteti?

Mul­tumim Maicii Dom­nu­lui ca sun­tem ortodocsi! Si sa ne ajute Preas­fanta sa ramanem ortodocsi pana la capat! In rest, scriu, adun invata­turi de la Sfin­tii Par­inti, pen­tru pas­trarea dreptei Cred­inte. E o indelet­ni­cire de mare man­gaiere pen­tru sufle­tul meu.

Ce teme aveti in vedere?

Acum, cu aju­torul Maicii Dom­nu­lui, toc­mai am ter­mi­nat o lucrare despre Uni­tatea Bisericii. Fiindca ecu­menis­mul acesta a denat­u­rat rau de tot invatatura despre Bis­er­ica cea Una, Sfanta, Sobor­niceasca si Apos­toleasca. Mereu ii auzi vorbind despre „unirea Bis­eri­cilor” si despre „refac­erea uni­tatii Bis­ericii”, ca si cum Bis­er­ica si-ar fi pier­dut uni­tatea, si vin ei acum, prin intal­niri ecu­meniste, sa refaca uni­tatea Bis­ericii. Aceasta rat­acire este o blas­femie adresata direct Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos, iar a spune ca exista mai multe Bis­erici dezbi­nate, este tot una cu a spune ca s-a impar­tit Trupul lui Hris­tos in parti dezbinate.

De mult timp am dorit sa vorbesc cu Sfin­tia Voas­tra, fiindca in mediul teo­logic uni­ver­si­tar am auzit multe zvonuri despre incli­na­tia ecu­menista a Par­in­telui Cleopa. Stiu ca ati fost ucenic apropiat al Par­in­telui si ca ati avut ocazia de a cunoaste direct invatatura sa, mai bine zis invatatura orto­doxa propo­vaduita de Par­in­tele. De exem­plu, am auzit ca Par­in­tele Cleopa ar fi fost de acord cu dia­logurile ecumeniste…

Stii cum a aparut acest zvon? Veneau unii din cei mari… si ii spuneau Par­in­telui ca fac efor­turi deosebite pen­tru a-i ajuta pe romano-catolici sa cunoasca Orto­doxia. Si ca de aceea sunt impor­tante dia­logurile „ecu­menice”, de fapt, ecu­meniste. Dar nu ii spuneau nimic despre com­pro­misurile pe care le fac ei acolo. Nu ii spuneau ca se pre­gatesc sa accepte „Tainele” papis­tasilor, fiindca Par­in­tele nu ar fi fost de acord. Stii ca un om bun la inima, cu multa dragoste de oameni, se induioseaza si crede de multe ori tot ce ii spui, nu banuieste vicle­nia.

Par­in­tele Cleopa pas­tra neabatut invatatura orto­doxa despre unic­i­tatea si uni­tatea Bis­ericii. Bis­er­ica este Una, adica este unica si uni­tara. Iata, am aici cartea Par­in­telui, Calauza in Cred­inta Orto­doxa, edi­tia a patra, ingri­jita de Par­in­tele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Par­in­tele Cleopa in aceasta lucrare, la pag­ina 111: „Bis­er­ica lui Hris­tos este una, deoarece Man­tu­itorul a inte­meiat o sin­gura Bis­er­ica (Matei 16: 18), nu mai multe, pen­tru ca Bis­er­ica are un sin­gur cap, pe Iisus Hris­tos, ea fiind infati­sata ca o sin­gura Mireasa a lui Hris­tos (Efe­seni 5: 27 )”. Aceasta despre unic­i­tatea Bisericii.

In ceea ce priveste uni­tatea Bis­ericii, Par­in­tele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta uni­tate nu se poate rupe, fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos. Ereticii se desprind de Bis­er­ica, se despart, dar Bis­er­ica ramane uni­tara. Iata aici, la pag­ina 118, cum zice Par­in­tele: „Despar­tirea n-a atins uni­tatea Bis­ericii; pen­tru ca aceasta uni­tate nu se poate destrama nicio­data, ori­care ar fi numarul si cal­i­tatea ereti­cilor care se smulg de la sanul Bis­ericii. Erezi­ile si schis­mele, ori­cat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Bis­er­ica cea Una, pen­tru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hris­tos. Uni­tatea Bis­ericii este mai pre­sus de fire si ea nu poate fi zdrun­ci­nata de nimeni”.

Iar despre incer­car­ile de unire cu papis­tasii, Par­in­tele spunea asa: „Toate incer­car­ile de unire intre Apus si Rasarit au fost si sunt sor­tite esecu­lui, cata vreme nu se va reveni in Apus la Tra­di­tia Sfin­tilor Par­inti” (la pag­ina 27). Par­in­tele Cleopa nu dorea o unire de tip ecu­menist, ci dorea revenirea la Orto­doxie a celor care s-au rupt de Biserica.

In Fac­ul­tate, ne-a spus un par­inte cu ori­entare ecu­menista, ca au venit la Par­in­tele Cleopa niste neo­protes­tanti si ca Par­in­tele ar fi spus ca si ei sunt botezati in numele Sfin­tei Treimi.

Stii cum a fost? E ade­varat ca au venit acei neo­protes­tanti, dar Par­in­tele nu a spus ca si ei au fost botezati, ci i-a intre­bat: „Dar, voi, sun­teti botezati?” Par­in­tele nu accepta botezul aces­tor eretici, ci le spunea asa despre ade­varatul Botez: „Botezul este cu ade­varat Taina, iar nu sim­bol, asa cum cre­deti voi, sec­tar­ilor neo­protes­tanti”. Asa cum vezi ca scrie si aici, la pag­ina 482.

Dar ecu­menis­tii accepta pseudo-botezul het­erodoc­silor, zicand ca botezul in numele Sfin­tei Treimi nu se poate repeta. continuare »

Se crede indeobste, chiar de catre ortodocsi, ca papismul este „o forma” a Crestinismului (de parca Adevarul ar putea fi de mai multe feluri, de parca ar putea fi mai multi „hristosi” adevarati!). Aceasta se datoreaza puterii (politico-financiare) si propagandei papistasilor, dar mai ales faptului ca papismul e cea mai la indemana credinta mincinoasa, care se potriveste intrutotul duhului lumesc al omului cazut, dornic de pogoramintele „indulgentelor”, „dispenselor” si „Purgatoriului”. Dar – daca cercetam de Dumnezeu insuflata Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Testament, de Dumnezeu insuflatele invataturi ale Sfintilor Parinti ai Bisericii, de Dumnezeu insuflatele Sfinte Canoane – vedem nenumaratele nepotriviri invederate dintre erezia romana si adevaratul Crestinism al Bisericii lui Hristos, aceea Ortodoxa. Aceste deosebiri dezvaluie papismul ca fiind nimic altceva (printre altele) decat vechiul paganism imbracat in haina crestina, precum s-a aratat.

Asa putem intelege de ce Vaticanul este capitala pan-ecumenismului, de ce Marele Preot de la Roma propovaduieste „valorile spirituale” ale tuturor paganilor si infratirea cu acestia. Sa ne amintim de intalnirea de la la Assisi din anul 1986, pusa la cale de papa insusi. La acea adunare de rugaciune, intaii statatori ai 160 de „religii” s-au intalnit pentru a se ruga „Domnului” pentru pacea lumii. Intre ei, au fost inchinatori la foc, la sarpe, buddhisti, musulmani, spiritisti, hinduisti si animisti. Papa Ioan Paul II a grait: „Toti ne rugam acum «Domnului» («to the God»)!” – desi fiecare crede, ai zice, intr-un alt „God” si negresit nu intru Hristos-Dumnezeu. De fapt, toti se inchina aceluiasi domn stapanitor al lumii acesteia cazute, si anume diavolului cel mare Satana, care li se arata insa in felurite chipuri.[1]

Dar atotputernicia papala s-a vazut cand Ioan Paul al II-lea a primit acea multime de „lideri religiosi din toata lumea” la Vatican: toti l-au salutat ca pe pe intai-statatorul lor (un ierarh roman a dat chiar sa-i pupe inelul, desi protocolul zicea sa-si stranga mainile, acesta fiind semnul masonic al „solidaritatii”). Intalnirea s-a terminat cu un mare spectacol de sunet si lumina, nimic altceva decat o „liturghie” in cinstea omenirii cazute si a Antihristului asteptat de ea, consfintind unirea tuturor impotriva Dumnezeu-Omului. (Despre papa ca inainte-mergator al Antihristului am aratat intr-un articol anterior.)

Nu este locul aici sa zicem mai multe despre infratirea papilor cu marii vrajitori ai lumii. De pilda, Ioan Paul al II-lea s-a intalnit cu toti: i-a binecuvantat si a fost binecuvantat la randul sau de aceia (de la cei Africani si pana la preotesele lui Shiva). Unul dintre prietenii sai apropiati era Dalai Lama, „zeu” el insusi si intai-statator al buddhistilor din toata lumea. Iar buddhiismul este un vrajmas marturisit al Crestinismului, jurat sa vada nimicirea acestuia si pieirea lui de pe fata pamantului.

In poza alaturata, il vedem pe papa dand mana cu un sef Voodoo, Voodoo fiind o forma de samanism (vrajitorie) africana, care se intemeiaza pe dansuri dracesti care pot dura zile in sir. In vremea dansului, sunt chemate duhurile necurate pentru a cere demonizarea credinciosilor. In Haiti, aceasta credinta draceasca este unita cu „crestinismul” roman. Se zice ca Haiti este o tara 85% papista si 11% Voodoo![2] Dar pentru papa cel pagan, asta nu e nimic! In vremea vizitei sale in Africa, pe cand nebune tinere fete dansau in fata lui ca sa-l aduca in starea de „transa”, papa le-a spus urmasilor lui Voodoo ca nu-si vor trada inaintasii daca vor trece la papism! Chiar asa si e, caci papismul este el insusi la fel de idolatru! Africanii aceia si-ar trada „credinta stramoseasca” doar daca s-ar crestina!

Pentru a nu mai lungi cuvantul, destul este a zice ca, in numele „pacii” potrivnice lui Hristos[3], papa (de pilda Ioan Paul al II-lea) face orice: o saruta in chip ritual pe zeita-glie, saruta Coranul musulman, se roaga la Zidul Plangerii si asa mai departe. Papalitatea incurajeaza toate practicile New Age-ului, ocultismului si credintelor „mistice”. Astfel, „Catholic World” (publicatia oficiala a Vaticanului), cuprinde numeroase articole care propovaduiesc miscarea New Age. Mii de preoti si calugarite practica Yoga si alte forme de misticism buddhist. In intreaga lume, scolile catolice ingaduie si folosesc metode oculte si New Age-iste (din publicatia Femeia calare pe Fiara).

Putem spune asadar ca ecumenismul este reanvierea Babilonului, si anume a aceluia „duhovnicesc”, asa cum Europa Unita, Statele Unite ale Americii, Uniunea Statelor Americane (viitoarea federatie alcatuita din S. U. A., Mexic si Canada), care preinchipuie Statele Unite ale Lumii, insemneaza Babilonul politic, economic si social. Povatuirea papistasa a acestei miscari antihristice este vadita. Graind in fata Consiliului Mondial al Bisericilor, papa Ioan Paul al II-lea a zis: „De la inceputul lucrarii mele ca episcop al Romei, am insistat asupra faptului ca angajarea Bisericii Catolice in miscarea ecumenica este ireversibila” („The Fresno Bee”, 13 iunie, 1984).

[1] Nu pot uita bucuria „comuniunii” „Crestinilor” romani si ortodocsi cu toti cei zisi mai inainte si mai ales cu doi Indieni Americani (purtand pene si tot soiul de amulete), care chiar au fumat „calumetul pacii”, in aplauzele celor de fata.

[2] Cat de salbatici sunt sarmanii Haitieni s-a vazut in urma cutremurului de anul trecut.

[3] Caci spune Mantuitorul:

„Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant! N-am venit sa aduc pace, ci sabie! Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei 10:34-36). Stih pe marginea caruia Sfintitul Teofilact adauga:

„Nu intotdeauna este buna unirea, uneori si despartirea este buna. Iar «sabie» este cuvantul credintei, care ne taie pe noi [si] de la iubirea de prieteni si de rude, daca acestia ne impiedica de la buna cinstire de Dumnezeu. Nu ne indeamna sa ne despartim de acestia fara pricina, ci numai atunci cand nu se unesc cu noi in credinta si, mai vartos, atunci cand ne impiedica de la credinta.”

de Florin Stuparu

Astazi, in ratacirea duhovniceasca care pe toti ne patrunde, a cauta si a pazi adevarul in cele despre mantuire este din ce in ce mai anevoios. Adevarul este persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pe acest Adevar Intrupat, omul modern, ”omul nou” nu il mai primeste, il reinterpreteaza dupa norme umanist-rationaliste, cautandu-L in puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte, experimentari etc., croindu-L dupa chipul si asemanarea lui decazuta. ”Ispita neamului celui de pe urma a si sosit mai grozav acum” – graieste Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) – ”cu apropierea venirii lui Antihrist, incat ameninta sa-i piarda si pe cei alesi. Si nu-i atat de primejdioasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe Crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi, cu atat mai primejdiosi, cu cat cred ca sunt frati curati. Predica si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana care a inceput sa se strice si, in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Ei aduc tulburare in randurile Crestinilor Ortodocsi. Acestia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: ”Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela” (Matei 24:5). Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si prea-dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, pentru fapta buna, de smerenie, de unire si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru Ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor! Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele filosofice si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea la un idol care se numeste OM”.

In anul 1906 in mediile protestante, ia fiinta asa numitul Consiliu Ecumenic Mondial cu scopul de a uni toate religiile lumii pe baza dialogului si principiilor democratice de libertate, egalitate si fratietate. Sa nu ne lasam amagiti. Exista si un ”dialog al minciunii”, atunci cand cei care dialogheaza se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog este insuflat de diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8:44). Urmatori raului sunt toti impreuna-lucratorii, cei de buna voie sau fara de voie, cand ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la ”adevarul” lor cu ajutorul hulitoarelor minciuni. Nu exista ”dialog al dragostei” fara dialogul adevarului. Altminteri, un altfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Romani 12:9). Dar toti care vorbesc de unire nu au inteles de ce Hristos a venit in lume. Ei cred ca Dumnezeu a venit ca sa predice un mesaj etic si artificial ca al lor, ca El a venit ca sa ne invete cum sa traim in lume ca buni cetateni. Ei vor ca aici sa le fie pamantul fagaduintei castigat prin respectarea regulamentara a Legii lui Dumnezeu. Acei falsi ”crestini” ce vorbesc de ”regate crestine”, ”natiunea lui Dumnezeu”, ”crestinism mondial”, ”crestinism democratic”, ”unirea bisericilor”, nu-si dau seama cat de mult asteptarile lor se aseamana nationalismului mesianic al evreilor sionisti care l-au vrut pe Hristos ca imparat al lumii. Acestia toti – numiti dezbinatori -, nu-l vor pe Hristos asa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor in paini. Ei nu vor un Hristos umil si ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care sa ceara celor ce-I urmeaza doar smerenie si rastignirea in taina a suferintei pe pamant. Ei vor un hristos care sa li se supuna, un hristos care sa-si doreasca imparatia lumii. Iertati-ma domnilor ecumenisti, dar ati confundat conceptele. Sfantul Nicolae Velimirovici va va spune ca una este pacea sociala si politica, alta e impacarea credintelor. Si una este egalitatea in drepturile si indatoririle cetatenesti, si alta este egalizarea credintelor. Crestinilor Ortodocsi li s-a poruncit cu strictete sa fie milostivi fata de toti oamenii, fara deosebire de credinta, dar, in acelasi timp, si tinerea cu strictete a credintei lui Hristos. In calitate de Crestin Ortodox, va puteti jertfi pentru cei de alta credinta atat averea, cat si viata, dar nicidecum si adevarul lui Hristos – fiindca averea si viata sunt proprietatea fiecaruia, iar adevarul lui Hristos, nu. Aici e piatra de poticnire – in aceasta lipsa de discernamant. Din aceasta lipsa de discernamant a venit si confuzia din sufletul ”ortodocsilor” ecumenisti. Putem spune ca secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biserica. Ea este aceea care ii falsifica adevaratul duh, adevarata atmosfera. Desigur, trebuie sa spunem din nou ca ea nu afecteaza Biserica, ci madularele Bisericii, caci Biserica este adevaratul si Sfantul Trup al lui Hristos.

De aceea ar fi mai bine sa vorbim de secularizarea madularelor Bisericii. Uimitor, majoritatea ecumenistilor ortodocsi doresc din toate puterile sa dialogheze cu eterodocsii, nu insa si cu Ortodocsii. Pe Ortodocsii care dezaproba deschiderile lor ecumeniste ii caracterizeaza fanatici sau fundamentalisti, pentru a-i scoate din lupta. Uita insa ca fanatici nu sunt doar anti-ecumenistii radicali ce folosesc anti-ecumenismul ca sa formeze grupari schismatice, ci si ecumenistii radicali, cata vreme incearca sa impuna perspectiva lor individuala in Biserica Ortodoxa, fara sa se intereseze daca aceasta exprima invatatura Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei si constiinta Bisericii Ortodoxe. Extremele se intalnesc si formeaza doua fete ale aceleiasi monede. Foarte rar, sau chiar niciodata, un teolog ortodox care dezaproba felul in care se duc azi dialogurile ecumenice este chemat sa ia parte la acestea, si daca, din greseala, ia parte, ecumenistii se vor ingriji de inlocuirea lui. Dar nu trebuie sa dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia ca demolarea din interior a Ortodoxiei, adica a Bisericii lui Hristos, ar insemna de fapt distrugerea a insusi Crestinismului. Fiindca Biserica Apostolica Ortodoxa este adevarata Biserica a lui Hristos. O combinare a celorlalte grupari si culte religioase eretice ce nu respecta Canoanele Apostolice si Sfintele Sinoade Ecumenice nu va duce la alcatuirea unei Biserici unice, sau nu in modul si in rostul in care a intemeiat-o Hristos. Si daca toate aceste biserici ”crestine” nu exista decat in masura in care se pot raporta una la cealalta, atunci nici o insumare a lor nu va putea rezulta intr-o Biserica absoluta, caci o atare insumare va trebui si ea sa se raporteze la alte organizatii ”religioase”. Si iata cum ecumenismul ”crestin” nu va putea sa sfarseasca decat in sincretismul unei religii mondiale. Caci, intr-adevar, acesta este scopul nemarturisit al ideologiei de tip masonic, care inspira si anima ”miscarea ecumenica”, ideologie care, la ora actuala, a patruns atat de adanc in constiinta celor care participa la asa-zisul dialog ecumenic, incat pentru crestinismul denaturat de astazi urmatorul pas logic care se prefigureaza este intrarea in comuniune cu religiile necrestine.

Vine timpul, si nu e departe – prooroceste Sfantul Lavrentie al Cernigovului – cand foarte multe biserici si manastiri se vor deschide in slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri si acoperisurile bisericilor cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Cand se vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele ca va veni vremea imparatiei lui Antihrist si el va fi pus imparat.

Toti credinciosii trebuie sa inteleaga ca in viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost in vremurile de odinioara si nici ceea ce ni se pare ca este ea astazi. Liturghiile vor continua sa fie tinute si bisericile vor fi pline de oameni, dar adevarata Biserica Ortodoxa nu va mai avea nici o legatura cu acele biserici ce astazi apartin ortodoxiei oficiale, legiferata si promovata de organele de stat, si nici cu acei clerici ce si-au vandut credinta. Biserica va ramane acolo unde este adevarul si va deveni din ce in ce mai greu de descoperit in anarhia duhovniceasca ce ni se pregateste. Ceea ce astazi gandim, cunoastem si credem despre biserica, preot si Sfanta Liturghie, in viitor vor fi asa de schimbate incat vor deveni simpla figuratie, ecumenista parodie. Si proorocia de mai sus continua: continuare »

Desi evenimentul a avut loc in luna aprilie 2010, el nu trebuie ignorat pentru ca ne arata clar tendinta celor “prea fericiti” de a duce Biserica in mainile antihristului. Patriarhul Kyril, tocmai ce se despartise de ereticii monofiziti, apare acum la o “narghilea”, in fumul sincretist al dragostei ecumeniste, alaturi de un… balaur cu 6 capete, pe numele lor: Sheikh ul Islam Allahshukur Pasha-zade, lider al musulmanilor din Caucaz, intr-o intalnire la Baku, in Azerbaijan. Din aceasta adunatura nu putea lipsi nici Karekin al II-lea, Catolicos si Patriarh Suprem al monofizitilor armeni, cel care a semnat cu patriarhul Kyril intelegerea necesara pentru apropierea Bisericii de erezia monofizita. Din pacate nici sanctitatea din tara noastra nu s-a ferit sa se roage alaturi de capistea monofizitilor.

Dar sa revenim la intalnirea de la Baku si sa ne ingrozim de ce a declarat asa-zisul patriarh al Rusiei, chiar intr-o moschee:

Rugaciunea ne uneste cu Dumnezeu, cu Dumnezeu cel Sfant. Avem diferente in a-L intelege pe Dumnezeu, in viata noastra religioasa, dar avem ceva in comun, si aceasta este rugaciunea impreuna.

Spre finalul intalnirii,tovarasul Kyril a concluzionat:

Dumnezeu sa binecuvanteze minunatul pamant al Azerbaijanului, pe popor si pe voi toti, dragii mei frati si surori. Ma bucur ca ne-am intalint sub arcadele principalei moschei din Baku.

Destul de clar, nu? Caderea ierarhilor se face pas cu pas si aceasta ca urmare a compromisurilor considerate de ei “indreptari” ale canoanelor  Sfintelor Sinoade. Si astfel harul ii paraseste, ajungand sa nu mai faca diferenta nici de dusmanii consacrati ai crestinilor.

Sa stam bine, sa stam cu frica… ! Vor urma inselatorii si vanzari ale credintei mult mai mari; poate vom fi martori la “uraciunea pustiirii” din altarele Bisericii, dar Fiul lui Dumnezeu ne-a promis ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor, iar Biserica Sa nu o vor birui nici portile iadului. Asadar, grozaviile ereziarilor si ale dusmanilor lui Dumnezeu nu vor reusi niciodata sa distruga Biserica, noua neramanandu-ne decat sa ne pastram credinta si sa rezistam in biserica in care ne aflam.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Sy3Eodtjc6g]

extras din conferinta : ,,Tanarul si misiunea sa in biserica”,
din 3 iunie 2010, organizata de ASCOR Iasi

Si pentru ca inca exista incertitudini fata de ce inseamna ecumenismul, va prezentam punctul de vedere al celor mai autorizati sa-l defineasca:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sxf2K6pXhBc]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=xPqwh8ziOPw]

Conferinta: „Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana” sustinuta la Constanta de catre Pr. prof. Gheorghios Metallinos si de catre Prof. Dimitrios Tselenghidis, in prezenta inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si a Preasfintitului Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei.
Pr. prof. Gheorghios Metallinos este doctor in teologie si filosofie-istorie, profesor de istorie bisericeasca si spiritualitate ortodoxa al Facultatii de Teologie din Atena, autor a peste 40 de volume de specialitate, dintre care unele traduse in limba romana. Prof. Dimitrios Tselenghidis este profesor de Dogmatica la Facultatea de Teologie din Tesalonic.
In partea cu intrebarile si raspunsurile, cei doi invitati fac referiri dese la ecumenism,erezie,catolicism si protestantism. Curajos si cuvantul IPS Teodosie.

Cuvantul pr. prof. Gheorghios Metallinos

Download

Cuvantul prof. Dimitrios Tselenghidis

Download

Intrebari si raspunsuri

Download

„Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”
Sfantul Efrem Sirul

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=IdlYrSeHneI&feature=player_embedded]

DOWNLOAD: (valabil timp de 10 zile, incepand din data 03.06.2010.)

UPDATE:Vedem ca si reprezentatii Bisericii Ruse se milogesc la papistasi si se mai si lauda ca merg si se roaga alturi de ereticii catolici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=81Qq50cn6JU]

“Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.”(Matei 7:15)

Pe ereziarhul Tihon Ivanov, cel care apare surprins in aceste imagini, il putem gasi pe site-ul oficial al Patriarhiei Bulgariei, alaturi de ceilalti sinodali, la pagina https://www.bg-patriarshia.bg/index.php?file=bishops.xml, pe al treilea rand de poze de sus in jos (in partea stanga).

In vremurile de astazi, cand apostazia este confundata cu Ortodoxia, cei sinceri totusi pot observa cum erezia ecumenismului patrunde ca un sfredel, tot mai adanc, in jurisdictiile bisericilor oficiale, ce par a fi unite doar in neadevar.

O alta dovada edificatoare, pe aceeasi “frecventa” cu prima, este si ce a declarat “Mitropolitul” Filaret de Minsk si Slutsk, exarhul Patriarhiei Moscovei peste intreaga Bielorusie, ce se poate citi la

https://www.catholica.ro/2010/05/07/este-timpul-unor-pasi-decisivi-spre-unitate/ :

Acum este timpul pentru Bisericile Ortodoxa si Catolica sa faca pasul spre unitate, si pentru Papa Benedict al XVI-lea si Patriarhul ortodox al Moscovei sa se intalneasca. […] Conform Mitropolitul Filaret a sosit timpul sa se faca pasi decisivi pe drumul unitatii. Liderul ortodox a spus ca ambele Biserici cauta unitatea deplina, lucru pe care l-a constatat din intalnirile avute cu reprezentantii Bisericii Catolice.

Acestei declaratii blasfemiatoare si inselatoare, extrem de potrivita pentru a-i fi opusa, socotim ca este, autoritatea chiar a unui sfant rus, anume Sfantul Ioan de Kronstadt (+1908):

Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care insa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre intai-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi sau pateri se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mantuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul?

Dar ce este de facut in aceste imprejurari tulburi, pentru cei mai multi dintre credinciosi si care sunt reperele la care ei trebuie sa se raporteze, atunci cand mai toti duhovnicii ii indeamna la nejudecarea pacatelor [de fapt in acest caz este vorba de o veche confuzie intre pacat si erezie] si ramanerea in ascultare, fata de episcopii care nu Il urmeaza pe Hristos?

Tocmai in astfel de momente trebuie sa cautam cuvant de invatatura la Sfintii Parintii, cei prin care a lucrat si lucreaza Dumnezeu si dupa marturiile carora ar trebui sa se ghideze episcopii si toti ceilalti povatuitorii duhovnicesti, chiar daca cuvantul lor este greu de purtat.

Atunci cand Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta?… Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta”. Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga – Sfantul Theodor Studitul, Epistola II, 81.

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirea Epistolei catre Evrei, ne spune foarte raspicat:

Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi.

Sa fim cu luare aminte la aceste indemnuri si sa nu nesocotim, fie si din nestiinta, marturia lasata noua de catre Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, ultimul stalp al Ortodoxiei la sinodul talharesc de la Ferrara-Florenta (1438-1439), de unire cu papistasii:

Credinta noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia.

Intarire de la Hristos!

sursa: primit pe mail

Mai adaugam faptul ca noi nu suntem lasati de izbeliste de Dumnezeu, fara vreun povatuitor, cu discernamantul necesar pentru aceste vremuri. Si e musai sa tinem de ei si sa le dam ascultare pana cand vor ramane in duhul Sfintilor Parinti. Prin urmare, atata timp cat Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Justin Parvu nu au de gand sa se lepede de ierarhii lor, nici noi nu trebuie sa facem altfel. Sa mergem sa cerem sfat de la sfintiile lor si daca apartinem de alt ierarh considerat de noi apostat, iar unul din cei doi Parinti ne vor zice sa ne lepadam de el (sa nu-l mai pomenim sau sa nu mai participam la slujbele oficiate de acesta), atunci asa sa facem, dar nu de capul nostru. Credem ca bunul Dumnezeu, din acest motiv ii mai tine in viata pe acesti stalpi ai Ortodoxiei, cu toate ca ei traiesc mai mult in suferinta, insa este nevoie de sfaturile lor pentru incercarile cu care ne confruntam. Har in BOR este deocamdata si e posibil sa fie pana la sfarsit, tocmai pentru acei unu, doi … zece ierarhi care nu au tradat credinta. Care sunt acestia? Cine suntem noi sa discernem? O fi doar unul, dar noi vedem doar putregaiul. Garantia ca mai este har o avem de la acesti mari duhovnici cu viata sfanta, pe care Dumnezeu nu-i va lasa in inselare in probleme ce tin de mantuirea unui neam intreg. Deci nu va plecati urechile la alti oameni, ci mai intai cereti sfat acestor duhovnici. Lucrurile sunt foarte subtile si trebuie mult discernamant, nu ascutimea mintii. Sa ramanem in Biserica, caci ea nu inseamna patriarhul sau vreun episcop, ci noi suntem Biserica, alaturi de ierarhii necazuti din har, in frunte cu Arhiereul Ceresc, Iisus Hristos. Sa nu ne avantam noi in pareri personale despre unul sau altul, ci in sfat cu marii duhovnici, care impartasesc duhul Sfintilor Parinti, sa ne vedem de mantuirea nostra si sa lasam judecata si clevetirea aproapelui, rugandu-ne pentru pacatele noastre  si pentru luminarea mintii.

Acelasi ziar intunecat, Lumina, publica urmatorul articol:

Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” din Sibiu, a gazduit, la sfarsitul saptamanii trecute un dialog intre studentii anului al III-lea si Frere James din partea Comunitatii Taize – Franta. Din partea Facultatii de Teologie din Sibiu a participat pr. conf. univ. dr. Constantin Necula. Invitatul le-a prezentat studentilor Comunitatea Taize, a vorbit despre pedagogia micilor grupuri de studiu biblic din comunitate si de vocatia surorilor si a fratilor implicati. Pr. Constantin Necula a prezentat personalitatea lui Frere Rogers, fondatorul Comunitatii Taize. Evenimentul a fost organizat de Centrul Arhidiecezan de Diagnoza si Cercetare Catehumenala, Omiletica si in Pedagogia si Metodologia Religiei “Mitropolit Andrei Saguna”, Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” si Asociatia Ortodoxa pentru o Lume Noua.

Sibiul nu se dezmite de rolul sau in propovaduirea ereziei ecumenismului, chiar prin reprezentantii Bisericii Ortodoxe din acea zona. Despre C-tin Necula se stie de mult timp ca este un pro-ecumenist notoriu si ca are un limbaj “colorat” si bombastic chiar si cand vorbeste de cele sfinte. La Taize este o mica comunitate de calugari protestanti ce practica o dubla identitate: sunt in acelasi timp catolici si protestanti, dar doctrina lor e de fapt protestanta. Cat despre “fratele” Roger, iata ce ne spune Parintele Gheorghe Calciu:

… eu m-as gandi la Roger, “fratele” Roger, care era un demonizat, era cel mai mare pacatos. El a fost un cuib al diavolilor. Si toata Biserica plange, si se lamenteaza, si vai, ce ne facem, ca nu o sa mai fie acolo, ca sa mai trimitem tinerii astia din Romania, din ortodoxie sa ii trimitem la pierzare, acolo era pierzare. Acolo era un demon foarte mare. El isi facuse asa, o chestie demonica, un fel de administrator al tainelor, aparea in alb… Cel mai mare pacatos a fost el. Era pur si simplu un new age-ist. Toata chestia asta era New Age. Si bisericile de aici isi trimiteau copii lor la pierzare.– Deci este o mare greseala…

– O mare greseala, este un mare pacat! Este un pacat de neiertat. Ce cautau aia acolo? Se duceau sa stea cu genunchii incrucisati sub ei si sa se legene ca niste oameni cuprinsi de nebunie? Asta a fost un pacat care, cred ca Dumnezeu a lovit… Adica, diavolul a vrut sa faca din acest Roger, ca nu ii spun frate, sa faca din el un martir al New-Age-ismului, trimitand tot o indracita sa il omoare. Lucrurile cred ca s-au schimbat in cele din urma pentru ca diavolul nu are perspectiva si el nu si-a dat seama ca prin asta isi taie firul acolo la… Si sper ca Taize-ul va disparea asa cum se intampla cu toate actiunile diavolesti.

Si ca dracul sa fie si mai negru, mai avem si Asociatie “ortodoxa” pentru o Lume Noua (New World…), deci un fel de new-age-ism ortodox.

Slava lui Dumnezeu ca am avut si avem Parinti care ne-au vorbit despre toate aceste pericole si sa ne tina bunul Dumnezeu in ascultare fata de invataturile lor. Sa lepadam pe invatatorii mincinosi, ce amesteca intunericul cu Lumina.

Alte ispravi ale ziarului Lumina:

Despre erezia monofizita din Ziarul Lumina. Un motiv in plus de a boicota aceasta publicatie

Ghidul Codului de Bare oferit de… cititi mai jos

SCANDALOS: Ziarul Patriarhiei recomanda VACCINUL UCIGAS

GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …

Ziarul LUMINA il elogiaza pe Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dar acesta a fost un fervent practicant al SPIRITISMULUI …

ADAM A FOST UN MAIMUTOI? Ziarul Lumina promoveaza evolutionismul

Ierarhia Bisericii Eladei,  in sedinta ei ordinara  din octombrie trecut,  doar cu cateva ore  inainte de inaugurarea lucrarilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic intre ortodocsi si romano-catolici (papistasi), a luat hotararea definitiva de a trimite reprezentanti la dialog, dandu-le insa anumite directive.

In Comunicatul respectiv pe care l-a emis, Ierarhia era incredintata de “nevoia de informare mai deplina pe viitor a Sfantului Sinod al Ierarhiei asupra acestor chestiuni importante. S-a declarat si faptul ca de acum inainte Ierarhia va fi informata de toate fazele dialogului’’.

Permanenta Sfantului Sinod, in sedinta ei din luna ianuarie 2010, “a hotarat  sa fie  trimise Inaltpreasfintitilor mitropoliti textele referitoare la dialogul intre Biserica Ortodoxa si romano-catolici si observatiile  reprezentantilor Bisericii noastre de la recenta intrunire a Comisiei Mixte Teologice care a avut loc in Pafos, Cipru’’.

Conform Comunicatului pe care l-a emis Comisia Mixta de Dialog dupa dezbaterea neproductiva care s-a desfasurat in Cipru in octombrie trecut, continuarea dialogului “va avea loc la Viena, Austria, intre  20 si 27 septembrie 2010, si va fi gazduita de catre cardinalul Christoph Schönborn’’.

In asteptarea amanatei convocari a Ierarhiei si ca expresie  a nelinistii asupra viitorului dialogului adresam filial catre pastorii nostri intrebarile de mai jos:

1. Biserica Eladei va participa la lucrarile Comisiei Mixte de dialog teologic la Viena in septembrie sau va exista posibilitatea refuzului participarii, cum a facut Patriarhia Bulgariei printr-o hotarare sinodala fata de intalnirea din Cipru?

2. Ierarhii nostri sunt de acord ca “papismul  este matricea ereziilor si ratacirilor” si ca  “singura modalitate pentru restabilirea comuniunii noastre cu ereticii este denuntarea de catre ei a ratacirii si pocainta, asa incat sa existe o unire si o pace adevarata’’, cum au proclamat prin ’’Marturisirea de Credinta impotriva ecumenismului’’ peste 20.000 de clerici, monahi si laici ai Bisericii Ortodoxe?  Sau considera papismul “Biserica sora” in care Botezul si celelalte taine sunt valide? Mentionam ca ’’Marturisirea de Credinta’’ a fost semnata pana in acest moment si de trei mitropoliti, membri ai Ierarhiei Bisericii Eladei.

3. Daca in cele din urma se va hotari participarea reprezentantilor Bisericii Eladei la dialogul de la Viena, participarea va fi fara obiectii referitoare la tema dezbaterii, care este “primatul” papal, din moment ce nu s-a pus in discutie diferentele noastre dogmatice fata de catolici si, in special, “filioque”-le, si alte teme a caror  dezbatere a fost semnalata ca necesara de catre profesorul Tselenghidis ?

4. Biserica Eladei va accepta ca partener egal de dialog din partea catolicilor pe “episcopul” unit  (greco-catolic) de Karkavia, Dimitrios Salaha? Nu constituie acest act o legiferare indirecta  a uniatiei (greco-catolicismului) in Elada?

5. In sfarsit, ce episcopi vor reprezenta Biserica Eladei la dialogul de la Viena? Selectia se va face din nou dupa criteriile formatiei “stiintifice” sau vor fi preferati episcopii cu activitate anti-catolica si dispozitie marturisitoare?

Intarzierea sinodala in luarea deciziilor asupra temelor deosebit de importante ale Credintei, dar si livrarea de catre Arhiepiscop a acestor teme initiativei Fanarului este un motiv intemeiat pentru crearea unei nelinisti in poporul credincios.

Din nefericire, asigurarea Ierarhiei catre poporul credincios ca “urmareste si va  continua sa urmareasca cu atentie tema dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocsii” (Comunicat al Ierarhiei, octombrie 2009) nu pare suficienta pentru a linisti pe priveghelnicul popor credincios, care, dincolo de  dialogul desfasurat in cadrul Comisiei Mixte, urmareste zi de zi deschiderile ecumeniste ale multor episcopi, care se comporta ca si cum unirea cu catolicii a avut loc deja.

(trad. I.F., sursa:  ΘΡΗΣΚΕΥΤΙΚΑ)

In unele facultati de teologie ortodoxa din Romania, studentii sunt invatati in mod gresit ca Parintele Dumitru Staniloae a fost ecumenist. Se foloseste autoritatea dogmatica a Parintelui Staniloae pentru a se justifica ecumenismul.

Este adevarat ca Parintele Staniloae a fost trimis de sinod la cateva intalniri ecumeniste, dar intentia Parintelui a fost de a expune corect Invatatura Ortodoxa, pentru a-i ajuta pe heterodocsi sa vina la Ortodoxie. Participand la acele intalniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.

Erezia ecumenista se bazeaza pe urmatoarele principii false:

– exista mai multe Biserici adevarate (cu har) care trebuie sa se uneasca; (varianta papistasilor: Bisericile trebuie sa se uneasca cu Biserica Romano-Catolica);

– comuniunea euharistica intre Biserici (intercomuniunea) este mai importanta decat diferentele dogmatice;

– concilierea ecumenista se poate face pe cale diplomatica.

Parintele Staniloae a scris impotriva acestor principii gresite.

Impotriva primului principiu ecumenist.

Harul mantuirii nu se poate primi decat in Biserica Ortodoxa, pentru ca este lucrarea lui Hristos ramas, ieri si astazi, Acelasi cu ea[1].

Impotriva celui de al doilea principiu ecumenist.

In realitate, nu din Euharistie rezulta dreapta credinta, ci din dreapta credinta rezulta Euharistia adevarata, sau intalnirea cu adevaratul Hristos. Deci si comuniunea in adevarata Euharistie se bazeaza pe unitatea in dreapta credinta. […] De aceea Liturghia nu incepe cu Euharistia, ca sa continue (si la ce-ar mai continua?) cu marturisirea comuna a dreptei credinte, ci inainte de a se produce in Liturghie prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului si impartasirea de ele, comunitatea se lumineaza in dreapta credinta (prin marturisirea Crezului Ortodox, n. n.) si se intareste in unitatea ei, sub indrumarea preotului, iar acesta isi marturiseste aceeasi credinta prin rugaciunile sale[2].

Ca si la Botez, ca si la Euharistie, penitentul (cel care se spovedeste, n. n.) este intrebat si el de credinta sa, caci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocainta necesara in prealabil, cineva din afara de Biserica. In lumina acestui fapt se intelege de ce Biserica Ortodoxa nu poate accepta intercomuniunea[3].

O intentie a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii si deci de a crea intre ortodocsi o dispozitie de indiferentism dogmatic, se manifesta prin propuneri de realizare a unei comuniuni in Taine, cu aceeasi ocolire a elucidarii prealabile a deosebirilor doctrinare[4].

Impotriva celui de al treilea principiu ecumenist.

Din cauza marii dorinte pentru unire, se creeaza adeseori un entuziasm conciliant care crede ca prin caldura sa sentimentalista poate «sa lichefieze realitatea» si apoi sa o remodeleze fara greutate. De asemenea, se creeaza si o mentalitate diplomatica concilianta care crede ca poate impaca, prin concesii reciproce, pozitii dogmatice sau stari de fapt mai generale care tin bisericile despartite. […] Insa aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanta vitala articolelor de credinta in cauza[5].

In concluzie, Parintele Staniloae nu a fost ecumenist!

[1] cf. Arhim. Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. I, editata de Episcopia Romanului și Hușilor, 1993, p. 183.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate și comuniune in Liturghia ortodoxa, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 397-399.

[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 92.

[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, anul XIX, 1967, nr, 4.

[5] Dumitru Staniloae, Pentru un Ecumenism Ortodox, Ed, Athos, Pireu, 1976, p. 19-20, citat de Arhim. Gheorghe Kapsanis, in Ortodoxia: nadejdea popoarelor Europei, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 12.

articol de Ioan Vladuca, aparut in revista ATITUDINI, nr. 10

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bQfXWtIofYQ]

(extras din conferinta sustinuta de Serafim Joanta la Iasi, pe 16 martie 2010)

Mai jos aflati cum alt ierarh BOR este de acord ca ortodocsii sa se impartaseasca la papistasi(romano-catolici) si recunoaste botezul lor eretic.

Conferinta episcopala italiana a emis saptamana trecuta un ghid pentru preoti in care sunt prevazute principiile de abordare pastorala a credinciosilor rasariteni necatolici. In aceasta categorie sunt inclusi si romanii ortodocsi care se afla in Italia, transmite Radio Romania Actualitati.

La intalnirea de la Ancona a participat si episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan, care considera ca documentul catolic despre relatia pastorala cu ortodocsii reflecta pozitia clasica a Bisericii catolice fata de ortodoxism.

Ghidul pentru preotii catolici recomanda ca, in cazul in care li se solicita de catre un credincios ortodox administrarea sacramentelor: botez, spovedanie, impartasanie, maslu, sa indrume respectiva persoana catre un preot ortodox dintr-o structura canonica, de la care sa primeasca tainele. In situatia in care un asemenea preot nu exista, preotul catolic poate sa impartaseasca sacramentele unui ortodox in cazul in care constata indeplinirea a trei conditii: cererea spontana din partea ortodoxului, buna lui vointa si nevoia spirituala urgenta.

In cazul casatoriilor mixte, preotii catolici pot cununa un catolic cu o ortodoxa cu conditia ca partea catolica sa se angajeze sa faca tot posibilul ca botezul copiilor sa se faca in Biserica Catolica. Episcopul Siluan spune ca si din partea ortodoxa exista o deschidere reciproca in ceea ce priveste casatoriile mixte.

Canoanele, formal, interzic casatoria ortodocsilor cu neortodocsi. Insa conditiile actuale, concrete, in care ne aflam ne pun in situatia de a reconsidera aceasta situatie. Ne gandim si la partea ortodoxa care nu trebuie pedepsita. Daca partea catolica spune ca nu doreste sa renunte la identitatea ei, dar doreste si este de acord sa primeasca Sfanta Taina a Casatoriei in Biserica Ortodoxa si sa-si creasca copii in credinta ortodoxa, atunci noi dam o dispensa prin care sa se savarseasca Sfanta Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa a unui ortodox cu un catolic, cu un crestin catolic care dovedeste ca are certificat de botez si mai ales ca nu a mai fost casatorit, nu mai are o alta casatorie, a declarat Episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan Span.

Acum si raspunsul Parintelui Arsenie Papacioc:

[vodpod id=Groupvideo.4530996&w=425&h=350&fv=]

Va prezentam 2 extrase din conferinata “Dictatura pseudo-stiintei”, sustinuta de teologul Ioan Vladuca, la Satu Mare.

Aberatiile blasfemiatoare din dogma papistasa a Conciliului I Vatican

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=NMbEvFupbMk]

De ce catolicismul nu este biserica, ci adunare de eretici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=B1RIGPYpbSM]

Mai jos puteti viziona intreaga conferinta:

Partea I

[vodpod id=ExternalVideo.923075&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9491862%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1451775%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Partea a II-a

[vodpod id=ExternalVideo.923076&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9494196%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A2894958%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cititi si:

RANDUIALA primirii la Credinta Ortodoxa a schismaticilor si ereticilor romano-catolici, ori altii

Va prezentam 2 extrase din conferinata “Dictatura pseudo-stiintei”, sustinuta de teologul Ioan Vladuca, la Satu Mare.

Aberatiile blasfemiatoare din dogma papistasa a Conciliului I Vatican

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=NMbEvFupbMk]

De ce catolicismul nu este biserica, ci adunare de eretici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=B1RIGPYpbSM]

Mai jos puteti viziona intreaga conferinta:

Partea I

[vodpod id=ExternalVideo.923075&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9491862%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1451775%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Partea a II-a

[vodpod id=ExternalVideo.923076&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9494196%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A2894958%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cititi si:

RANDUIALA primirii la Credinta Ortodoxa a schismaticilor si ereticilor romano-catolici, ori altii

[vodpod id=ExternalVideo.917649&w=425&h=350&fv=clip_id%3D689346%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A370369%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Constanta 15 apr 2005

[vodpod id=ExternalVideo.917555&w=425&h=350&fv=]

De biserici non-conformiste avem noi nevoie?

Cine mai asculta glasul Parintilor nostri?

Vremea confruntarii dintre Rasarit si Apus se apropia, fiindca Peninsula Balcanica era pentru bizantini o chestiune de viata si de moarte. Fotie, doritor sa plece la pamant trufia ereziei si sa lepede toata ratacirea, si mai vartos nelegiuita adaugire la Crez, nu mai putea ramane tacut, caci aceasta era privita ca dovada de slabiciune de catre papalitate.

Ca parinte duhovnicesc al bulgarilor, Sfantul Fotie, in marea sa ravna pentru adevarata Credinta si dogmele Parintilor, nu putea suferi crimele clerului papistas savarsite cu consimtamantul Papei Nicolae.

Pentru aceea el a hotarat sa convoace un sinod spre a rezolva chestiunea bulgara pe temeiul dogmelor Bisericii si al sfintei Predanii.

Ca o secure pregatita sa doboare cumplita erezie, Fotie a trimis epistole tuturor Patriarhilor rasariteni ca sa vina sau sa trimita reprezentanti la un mare Sinod la Constantinopol, ca impreuna sa poata cerceta si osandi actiunile necanonice ale Papei Nicolae. Iata cateva fragmente din faimoasa lui epistola.

Bulgarii s’au intors de la idololatrie la cunoasterea lui Dumnezeu si la credinta Crestineasca: atunci s’a starnit mania vicleanului diavol. (…) Ca abia se botezasera bulgarii de vreo doi ani, cand oameni lipsiti de cinste, iesiti din intuneric (adica din Apus), au cazut ca grindina sau, mai bine a zice, au navalit ca mistretii salbatici asupra nou-saditei vii a Domnului. Ei au nimicit-o cu copitele si cu coltii, adica cu vietile lor de rusine si cu dogmele cele stricate. Misionarii si clericii papistasi au voit ca acesti crestini ortodocsi sa se departeze de la dreptele si curatele dogme ale neprihanitei noastre Credinte.

Lepadand innoirile semetului eres, el scria:

Cea dintai ratacire a apusenilor a fost aceea de a-i sili pe credinciosi sa posteasca Sambetele. (Pomenesc acest amanunt ce pare neinsemnat, fiindca chiar cea mai mica abatere de la Predanie poate duce la dispretuirea oricarei dogme a Credintei noastre.) Apoi au induplecat pe credinciosi a dispretui casatoria preotilor, semanand in sufletele lor semintele eresului maniheilor. Tot asa, au incredintat pe bulgari ca toti cei mirunsi de catre preoti trebuie unsi din nou de catre episcopi. In acest chip ei voiau sa arate ca mirungerea savarsita de preoti nu are putere, batjocorind astfel aceasta dumnezeiasca si mai presus de fire Taina Crestina. De unde vine aceasta lege carea opreste preotii a unge cu Sfantul Mir? Care legiuitor, apostol, parinte ori sinod a rostit asemenea lucru? Ca daca un preot nu poate mirunge pe cel nou botezat, atunci negresit ca nici poate a boteza. Iarasi, cum poate un preot sa sfinteasca Trupul si Sangele lui Hristos, Domnul nostru, la Dumnezeiasca Liturghie, si totusi sa nu poata unge cu Sfantul Mir? Daca deci se ia acest har de la preoti, insusi cinul episcopal se micsoreaza, caci episcopul este capul cetei preotesti. Si, cu toate acestea, necinstitorii apuseni nu si-au oprit nelegiuirea nici macar aci.

Afara de josnicele gresale de care am facut pomenire, apusenii s’au silit a incalca prin talcuiri mincinoase si vorbe adaugite, sfantul si preasfantul Crez, care a fost intarit de toate Soboarele a Toata Lumea si are putere nebiruita. O, diavoleasca nascocire! Slujindu-se de un grai nou, ei zic ca Sfantul Duh nu purcede numai de la Tatal, ci si de la Fiul. Cine a auzit vreodata un astfel de cuvant, chiar din gura nelegiuitilor din veacurile trecute? Unde este crestinul acela care sa poata primi doua pricini (cauze nn.) in Treime: adica Tatal – pricina a Fiului si a Sfantului Duh; apoi Fiul – pricina a aceluiasi Duh? Aceasta inseamna a despica principiul cel unu intr’o indoita Dumnezeire, inseamna a injosi teologia crestina pana la basmele ellinilor si a batjocori Treimea cea mai presus de fiinta si unica in principiu. Dar cum ar putea purcede Sfantul Duh si de la Fiul la fel ca si de la Tatal? Daca purcederea pe care o are de la Tatal este desavarsita si deplina – precum si este, fiindca El este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat – ce anume este purcederea de la Fiul, si care ii este scopul?

Latinii il fac pe Fiul mai mare decat Duhul, caci Il socotesc [pe Fiul] un principiu, asezandu-L in chip necinstitor mai aproape de Tatal. Aducand un indoit principiu in Sfanta Treime, asa cum si fac, latinii aduc atingere Fiului; caci facandu-L obarsie a ceea ce avea obarsie, Il fac netrebuitor ca obarsie. De asemenea ei despart Duhul Sfant in doua parti: una de la Tatal si una de la Fiul. In Sfanta Treime, care este unita intr’o unime nedespartita, toate trei ipostasurile sant nestirbite. Insa daca Fiul ajuta la purcederea Duhului, fiimea este atinsa si ipostaticitatea vatamata. (…)

Dupa invatatura Filioque este cu neputinta a vedea pentru ce Duhul Sfant nu ar putea fi numit nepot! Ca de vreme ce Tata este obarsia Fiului, Carele este a doua obarsie a Duhului, atunci Tatal este atat obarsia nemijlocita cat si cea mijlocita a Duhului Sfant! Aratand deci aici numai in scurt cugetarea cea latineasca, voiu lasa infatisarea ei amanuntita si lepadarea ei pana cand ne vom afla adunati in sobor. (…)

Intelept in invataturile Ortodoxiei, stralucitul barbat continua:

Nu inseamna ca am fi rostit chiar acum judecata asupra lor, ci mai curand rostim acum in chip deschis osandirea poruncita de vechile Soboare si Canoane apostolicesti. De vor starui cu incapatanare intru eresul lor, ii vom scoate din partasia tuturor crestinilor(asadar catolicii, cat si protestantii, nu pot fi considerati crestini nn.). Ei au bagat postul in Sambete, desi este oprit de catre al 64-lea Canon Apostolicesc:

‘Daca vreun cleric s’ar afla postind in ziua Duminicii, sau Sambata, afara de una numai [adica Sambata Mare], sa se cateriseasca. Iara mirean fiind, sa se afuriseasca.’ Tot asa, Canonul 55 al celui de-a Patrulea Sobor a Toata Lumea zice: ‘Fiindca am aflat ca cei din cetatea Romanilor, in ajunarile sfintei Patruzecimi, in Sambetele acesteia ajuneaza, afara de urmarea Bisericii cea predata, au socotit Sfantul Sinod ca si la Biserica Romanilor nestramutat sa se pazeasca Canonul apostolicesc, cel ce zice: Daca vreun Cleric s’ar afla ajunand in sfanta Duminica, sau Sambata, afara de una (Sambata Mare), sa se cateriseasca. Iara mirean fiind, sa se afuriseasca.

Mai este, de asemenea, si Canonul Soborului Localnic din Gangra care afuriseste pe cei ce nu recunosc pe preotii casatoriti. Aceasta randuiala a fost intarita de al Saselea Sobor a Toata Lumea, care osandeste pe cei ce cer ca preotii si diaconii sa inceteze a mai vietui cu sotiile lor legiuite dupa hirotonie. Astfel Soborul cu pricina amintea Bisericii Romane a nu primi un astfel de obicei. (…) Si chiar de nu am pomeni toate acestea si multe alte innoiri ale Bisericii Romei, numai pomenirea adaugirii lui Filioque la Crezul Nikean ar fi de ajuns spre a-i supune la mii de anatheme. Aceasta innoire huleste pe Duhul Sfant sau, mai drept spus, intreaga Sfanta Treime. (…)

Va poftim si va cerem a va alatura la sfat cu noi. (…) O data ce vom smulge aceasta necinstire, putem nadajdui ca nou-botezatii bulgari se vor intoarce la Credinta ce au primit mai intai. Si nu numai ei, ci si asa-numitii Rus, popor cumplit odinioara; ca tocmai acum ei leapada credinta lor cea paganeasca si trec la Crestinism, primind episcopi si pastori de la noi, ca si toate obiceiurile crestinesti. (…) Pe deasupra, am primit o epistola sinodala din tinuturile Italiei, pomenind multe lucruri grele impotriva Episcopului Romei. Prin aceasta, ortodocsii ce locuiesc acolo ne cer sa-i slobozim de marea lui tiranie, caci randuiala Bisericii este calcata si legea sfanta este dispretuita. Tot asa ne-au spus mai demult si unii calugari veniti la noi de acolo. (…)

In aceasta epistola Fotie, elocventul dascal, taind mrejele ereziei in doua, ca o sabie cu doua taisuri ascutite de adevar si de harul lui Dumnezeu, invinuia biserica Romei de rataciri in Liturghie si in randuiala bisericeasca si mai ales ataca dogma lui Filioque. Papa, care nadajduia sa-l cheme pe Fotie la judecata inaintea tribunalului sau, era acum el insusi invinuit de erezie.

extras din Viata si nevointele celui intre sfinti
parintelui nostru Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului

Erezia ecumenista este in continuare promovata de BOR, prin participarea la rugaciunile ereticilor neortodocsi: armeni, catolici, lutherani si calvini. Aflam astfel de pe basilica, programul ceremoniilor babilonice ce vor avea loc in “sinagogile” neortodocsilor, cat si la patriarhia romana, pangarind astfel sfant locasul ortodox. Sa nadajduim ca Sf. Dimitrie Basarabov se va impotrivi acestei blasfemii.

Cum poate fi numita crestina o religie ce neaga Sf. Treime prin erezia “filioque”, care zice ca Sf. Duh purcede si de la Fiul, desfiintand astfel persoana Sfantului Duh (Sf. Fotie cel Mare si Sf. Grigore Palama demonstreaza teologic aceasta erezie).

Daca acest an a fost declarat de BOR a fi Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti, se pune fireasca intrebare: Ce crez marturisesc cei ce participa la rugaciuni alaturi de schismatici, de cei care neaga Crezul ortodox?

Precizarea ca nu se vor implica liturgic este de fatada, caci ar fi fost prea evidenta tradarea lor de credinta; ar fi insemnat batjocorirea Sfintei Impartasanii. Si-au dat seama ca ar fi deranjat poporul ortodox, cum s-a intamplat in cazul nefericit al mitropolitului Corneanu Nicolae.

Speram intr-o atitudine vertical-ortodoxa macar a preotilor, daca nu si a ierarhilor din BOR, si sa auzim ca nu au participat la aceste “intalniri ipocrite” ce aduc unitatea doar in religia lui antihrist, anume new-age.

Rugam pe cititorii nostri sa ne relateze pe acest blog despre actiunile ecumeniste din zona in care locuiesc, savarsite de preotii tradatori de Hristos.