In doar cateva zeci de pagini, cartea „Papismul ieri si azi”, editata recent de eruditii si foarte misionarii parinti de la Sfanta Manastire Paraklitu – Grecia, ne descopera cauzele pentru care papalitatea s-a instrainat de Biserica lui Hristos, alegand puterea lumeasca in locul harului si slavei dumnezeiesti. Lucrarea are meritul de a fi redactata intr-un limbaj pe inteles si intr-un duh foarte echilibrat, urmarind marturisirea adevarului cu dragoste, „sine ira et studio”. Cuvintele noastre sunt de prisos in fata dovezilor istorice, a cuvantului Sfintilor Parinti si, indeobste, al Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Vom reproduce in cele ce urmeaza un fragment semnificativ din aceasta carte, care apare in limba romana in traducerea parintelui ieroschim. Stefan Nutescu, recomandand-o cu caldura oricarui crestin dreptslavitor.

„De la sfarsitul secolului al IV-lea, pana in secolul al VI-lea, diferite rase germane barbare (francii, gotii, longobarzii, vandalii s.a.) au inundat si au cucerit eparhiile prospere ale Imperiului Roman de Apus, luand in robie populatiile bastinase si schimband radical situatia social-culturala din zona. Colonistii barbari – intre care rolul principal l-au jucat francii –, in incercarea lor de a se civiliza, imbratiseaza Crestinismul, insa il amesteca cu elemente idolatre. Cu acest fel de crestinism problematic intra si in cler, indepartandu-i treptat pe ierarhii romani de la conducerea bisericeasca. Acesti episcopi franci traiesc insa ca «nobilii» mireni ai epocii lor (contii, ducii s. a.): detin functii lumesti, participa la expeditii militare, poarta uniforme militare etc. Iata cum descrie Sfantul Bonifatie, in Epistola sa catre papa Zaharia, in 741, situatia bisericeasca din Galia Romana, unde predominau episcopii franci:

Credinta este calcata in picioare. Timp de optzeci de ani episcopii franci nu s-au adunat in sinod si nici nu au arhiepiscop. Cele mai multe scaune episcopale se dau mirenilor iubitori de argint sau clericilor adulteri, care participa la incursiuni militare imbracati cu echipament militar complet, ucigand cu mainile lor fara deosebire crestini si idolatri.

(Pr. prof. Ioannis S. Romanidis, Romiosini-Romania-Rumeli, editura Purnaras, Tesalonic 1975, p. 322.)

In fata acestui peisaj sumbru, pe care l-a creat invazia barbara, episcopul Romei sta, de obicei, la inaltimea misiunii sale duhovnicesti si isi asuma rolul de conducator al natiunii pentru protectia romanilor inrobiti. Unii papi, insa, pentru a-si intari tronul lor, au urmat o tactica lumeasca. Scot in evidenta cu emfaza autoritatea lor bisericeasca, prezinta tendinte de suprematie si se inconjoara de stapaniri politice. De pilda, in 754 papa Stefan II accepta autonomia politica a Bisericii Romei pe care i-o ofera regele francilor, Pepin cel Scurt. Astfel continuare »

Cu putin timp in urma va aduceam la cunostiinta cazul preotului Crecan, din Bocsa Montana care a slujit Sf. Liturghie cu un papistas si a impartasit pe toti cei prezenti, printre care catolici, greco-catolici si o persoana ex-comunicata din Biserica. In cele de mai jos, veti observa cu tristete ca aceasta ratacire este la nivel inalt in cadrul Episcopiei de Caransebes, ca de altfel in toata Mitropolia Banatului. Tinerii ortodocsi sunt indoctrinati cu erezia ecumenista si ajung sa nu mai faca nicio diferenta intre Ortodoxie si erezie (catolicism, protestantism). Ei actioneaza la nivel sentimental si lacrimogen, nestiind ca de fapt se leapada de Dreapta Credinta si de Canoanele Sfintilor Apostoli, care interzic rugaciunea in comun cu cei dinafara Bisericii. Este inacceptabil ca pe site-ul oficial al unei episcopii ortodoxe sa fie oferit drept indrumar, un citat al unui eretic, in persoana papei Ioan Paul al II-lea. Ortodoxia este binecuvantata de Dumnezeu si abunda de sfinte invataturi ale Sfintilor Parinti, iar tinerii nostri trebuie sa fie crescuti si educati in acest duh, drept-maritor si nu sa caute cele necesare mantuirii in sinagoga satanei (in cazul de fata: catolicism, protestantism). Nadajduim sa tragem un semnal de alarma fata de erezia ce se propaga, cu precadere in aceasta parte a tarii si conform, cel putin a, hotararii Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, care interzice aspru astefel de manifestatii, sa se ia masurile necesare stoparii acestui flagel strain de Ortodoxie, care duce la pierderea de suflete in iadul cel vesnic.

Iata un prim articol, gazduit de siteul protopopiatului Ortodox Roman Resita si intitulat  “Sa fim Lumina!”

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim a fost praznuita in municipiul Resita intr-un chip cu totul deosebit, deoarece tinerii diferitelor confesiuni crestine au organizat o procesiune desfasurata sub moto-ul „Sa fim Lumina”. In seara zilei de 28 martie cele 12 grupe de tineri s-au adunat in fata bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul muncitoresc al Resitei, unde dupa ce s-a rostit rugaciunea Tatal nostru in mai multe limbi s-a pornit in procesiune inspre centrul civic al orasului.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=_BZlYUGzNN0]

Manifestarea s-a incheiat cu mesajul Preasfintitului Parinte Lucian, care a participat la acest eveniment, precum si a primarului Resitei, D-l ing. Mihai Stepanescu, a parintelui Nicolae Catalin Mirisan, Protoiereul Resitei si parintelui Arhidiacon Iosif Csaba Pal. Astfel aceasta manifestare se doreste a fi un inceput bun intr-o frumoasa traditie a unor astfel de manifestari unde prin tineri sa se reuseasca o regenerare si o revigorare duhovniceasca inspre binele neamului si a credintei strabune.

continuare »

rugaciune in comun, contrar canoanelor ortodoxe

Mai jos aveti concluziile Comisiei de dialog dintre ortodocsi si papistasi, ce a avut loc la Viena intre 20-27 septembrie 2010:

• nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici (nn. vedeti cum din start, papismul este considerat biserica, si cei ce zic asta se leapada de Crez, care ne spune ca exista doar Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica);
  
• aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara (nn. pentru Ortodoxie nu a fost necesar 2000 de ani, de ce ar fi de-acum inainte? Este clar ca doar pe papistasi ii avantajeaza primatul papei);
• dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale comuna (nn. se renunta total la  cum au trait si ce au invatat Sfintii Ortodoxiei din mileniul al II-lea si nu numai, care au combatut asiduu papismul; prin aceasta, ierarhia ortodoxa se leapada de Sfinti precum: Fotie cel Mare – cel care a rupt primul legaturile cu papistasii, Grigore Palama, Marcu Evghenicul, Paisie de la Neamt, Ignatie Briancianinov, Ioan Maximovici, Ioan de Kronstadt, Serafim Rose, Nicolae Velimirovici, Justin Popovici s.a.);

• Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru; (nn. Roma nu mai este ortodoxa, ca sa vorbim de insemnatatea ei; acum este centrul ereziei papiste si al lojilor masonice ce-si au sediul pe strazile Vaticanului);
  
• la Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos la nivel universal; (nn. la Ravenna a fost tradata Ortodoxia, caci erezia primatului este straina Sfintei Traditii);
• in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii.(nn. insa atunci episcopul Romei era ortodox; unii chiar sunt cinstiti ca Sfinti, fiind mari aparatori ai Dreptei Credinte);
• ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe; (nn. FALS! Biserica rusa si cea bulgara nu au participat la Ravenna)
  
• principiul de baza al ecumenismului consta in schimbul de daruri (nn. papistasii nu au daruri, caci ei nu au nici biserica)
• punctul forte al Bisericii Ortodoxe este sinodalitate, dar doctrina primatului *(suprematiei) nu este asa de puternica…. sa ne imbogatim reciproc (nn. ideea de primat anuleaza sinodalitatea, caci primatul va implica si infailibilitatea papala);
  
• pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat (nn. de neimaginat pentru ortodocsi este unirea sub conducerea antihristului de papa);
  
• problema episcopului Romei nu este doar o chestiune de organizare, ci si una teologica (nn. este doar o chestiune de stapanire, de dictatura papistasa asupra ortodocsilor, fara implicatii teologice, caci papismul nu are nicio legatura cu Dumnezeirea);
  
• unirea inseamna ca ne vedem reciproc, pe deplin, drept biserici surori. Cred ca si insusi papa gandeste in aceasta directie. (nn. papa cu siguranta viseaza la fel, insa Hristos nu are doua trupuri, ci doar Unul – Biserica Ortodoxa);
• exista anumite lucruri fundamentale care trebuiesc clarificate in materie de credinta. Restul poate fi lasat diversitatii (nn. in materie de credinta, Ortodoxia este desavarsita, deplina si intreaga, iar diversitatea este crezul babilonian al religiei new-age);
• exista obiceiuri, ritualuri liturgice si alte practici care pot fi aranjate in mod liber de fiecare biserica in parte (nn. obiceiurile si ritualurile ortodoxe constituie Sfanta Traditie si Predania Sfintilor Parinti, comori nepretuite ale Ortodoxiei, ce nu pot fi aranjate, negociate ca pe ceva lumesc);
  
• modelul unirii… va fi rezultatul unei anumite… as spune – n-as numi-o reforma, ca este prea dur – ci adaptare din ambele parti (nn. insa chiar reforma se urmareste, prin adaptarea dogmelor ortodoxe la cerintele papistasilor);
  
• autocefalia este o problema, mai ales atunci cand este asociata cu aspectele nationaliste (nn. se doreste centralizarea conducerii Bisericii, adica renuntarea la sinodalitate si pregatirea religiei unice a lui antihrist);
  
• facem progrese semnificative in privinta organizarii sinodului pan-ortodox (nn. acest sinod este proorocit ca fiind unul apostat, talharesc);
  
• cu bisericile ortodoxe impartasim aproape totul in materie de credinta (nn. inseamna ca ortodocsii impartasesc ereziile lor? Dimpotriva! Papismul este despartit de Ortodoxie de foarte multe erezii grave, antitrinitare si blasfemiatoare);
  
• avem cultura diferita din pricina divizarii pe care am experimentat-o in mileniul trecut (nn. adica Sfintii nostri apartin de domeniul culturii? Papistasii “s-au separat nu numai prin obiceiuri, ci si prin dogme straine de ortodocsi, iar cele straine de ortodocsi sunt intru totul eretice si trebuie catehizati dupa canoane si trebuie sa se faca deopotriva cu ortodocsii” – Sfantul Marcu Evghenicul);
• dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii (nn. iubirea nu poate fi decat in Hristos, iar papistasii l-au inlocuit pe Hristos cu papa; iubirea ortodocsilor pentru catolici consta in a le spune ca sunt in inselare si credinta lor este eretica, iar daca vor sa se mantuiasca, sa se intoarca la Ortodoxie!)
• va fi cu siguranta un comunicat, dar documentul inca poate astepta (nn. se intarzie intocmirea acestui document, special pentru a studia reactiile in urma conferintei de presa, si astfel sa introduca in documentul final doar ceea ce nu deranjeaza prea tare incat sa le blocheze planul apostat; insa este de ajuns ce au declarat pana acum, pentru a ne da seama ca papistasii nu vor unirea cu Adevarul);

continuare »

N-avem timp sa mai discutam! Scoatem sabia! Daca nu se inteleptesc prin ce le spunem, scoatem sabia si le spunem ca e ascutita! Nu vrem sa schimbam macar cu o virgula din Ortodoxie! HRISTOS A FOST ORTODOX!

Daca nu se tem de sabia noastra scoasa, atunci incepem sa taiem capetele! Daca suntem ortodocsi, suntem ortodocsi in fata tuturor problemelor vietii!

In momentul asta istoric PUNE-TE TU LA PUNCT! Devii un punct de reper!

Mai ales sa pastram unitatea! Sa facem orice sa nu rupem unitatea intre noi, ortodocsii! Sa stim sa trecem si peste anumite greseli, doar-doar isi vor da seama fratii nostri ca au gresit! Sa fim liberi, caci dragostea numai in libertate se desavarseste!

Niciun mare propovaduitor, nici apostolii nu au contribuit la mantuirea lumii cat au contribuit razboaiele ortodocsilor cu toti! In lupta se desavarseste eroul!

Tu trebuie sa fii un factor luminos,omul cerului cu orice chip! Lumea care trebuie pusa la punct, nu e lumea dinafara, e lumea din tine! Pune-te tu la punct! Sa fie un moment de revolta pentru divinitate!

Multi s-au isterizat cand am folosit cuvintele de mai sus, ce apartin Parintelui Arsenie. Dar aceasta le arata lasitatea lor si inclinatia spre compromis. Chiar daca ar fi fost formulate de un anonim, atata timp cat exprima Adevarul, el ar fi trebuit sa rasune intr-o inima de ortodox adevarat! Dar a fost un test si au picat multi, convingandu-ne inca o data ca unii ce-si spun razboinici, nu sunt luptatori, decat cu numele. Acum sa-i vedem daca au de gand sa mai zica si de Parintele Arsenie ca vrea schisma.

Ne precizam inca o data pozitia, iar cel ce ne v-a acuza de altceva, Dumnezeu sa-l certe!

Apartinem de BOR si in BOR vrem sa ne mantuim! Cu toate ratacirile si faptele apostatice ale ierarhiei actuale si trecute, noi stim ca nu trebuie parasita Biserica si ca nu acestia reprezinta Biserica, iar ei – putregaiul- se vor desprinde singuri de Trupul Bisericii si nu noi trebuie sa o parasim. Acuzele de stilism sunt doar soapte ale diavolului ce s-a cuibarit in urechile unor dezbinatori. Sunt reale motive sa-i consideram pe acestia oameni ai sistemului si angajati cu norma ai patriarhiei. Noi nu avem treaba cu Slatioara sau cu alti rataciti, ci tinem de Biserica in care mari parinti precum Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu si lista e mult mai mare, au marturisit si marturisesc pe Hristos cel Unul, propovaduit de 2000 de ani de Biserica Ortodoxa. Aceasta este Biserica, impreuna cu ierarhii ce tin dreapta credinta si randuiala Sfintilor Parinti. Apostatii nu reprezinta pentru noi Biserica, iar daca vom lovi in faradelegile lor nu inseamna ca vrem schisma de Biserica, ci schisma de Roma papistasa! Asta inseamna a fi ortodox desavarsit, ca pe langa datoria de zi cu zi de rugaciune si milostenie, sa nu tacem cand credinta noastra este calcata in picioare de nelegiuti! Asa cum ne zice si Parintele Arsenie in inregistrarea de mai sus: Sa ne punem la punct! Sa fim noi ortodocsi! Asa vor cadea si capetele neortodoxe! Ei vor face schisma, nu noi! Noi ramanem in Biserica! Sa iasa ei din Casa Domnului!

Cititi si: Despre erezia papistaseasca: Epistola enciclica, catre ortodocsii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca

Mai jos sunt redate extrasele din ceea ce papistasul Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului si Mitropolitului Ioannis Zizioulas de Pergam au avut de spus la conferinta de presa sustinuta vineri, 24 septembrie, la Viena. papistasul Koch a vorbit in limba germana, iar Mitropolitul Ioannis in engleza.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici. Predecesorii nostri si mai ales liderii bisericilor noastre atat din partea catolica, cat si din cea ortodoxa, au pregatit calea pentru o discutie frateasca si prieteneasca. Trebuie sa va asigur ca acest duh a predominat in discutiile noastre. Si, prin urmare, doresc sa va asigur ca daca continuam asa, Dumnezeu va gasi o modalitate de a depasi toate dificultatile care raman, si va duce cele doua biserici – cele mai vechi biserici, care impart acelasi trecut ecumenic, aceleasi traditii, acelasi inteles asupra bisericii – la deplina comuniune”.

Papistasul Kurt Koch a citat din comentariul Papei Ioan Paul al II-lea despre cele doua biserici ca fiind cei doi plamani ai Crestinatatii si a spus ca acestia trebuie sa practice sa respire impreuna. “Aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara, deoarece am trait impreuna in diversitate, dar, in acelasi timp, si in unitate in primul mileniu crestin, insa al doilea mileniu crestin – in care am crescut separati – sta intre noi *(ne desparte)”. “Papa Benedict al XVI-lea a spus deja in prelegerea sa faimoasa de la Graz din 1976 ca nu ne putem astepta mai mult de la ortodocsi decat ceea ce a fost practicat in primul mileniu. Deci, dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale (comuna). Acest dialog are nevoie de spatiu liber (‘Freiraum’) si de rabdare. Stiu ca anumiti oameni pot fi nerabdatori, dar rabdarea este expresia iubirii. Oamenii stiu din propria lor experienta ce inseamna atunci cand doi soti se despart – noi avem 1000 de ani de recuperat. Trebuie, si dorim, sa gasim cai noi, deoarece Iisus ne-a dat misiunea ca sa traim impreuna(nn. Hristos ne-a zis sa fim UNA in Biserica Sa, Biserica Ortodoxa).

La sectiunea dedicata intrebarilor, papistasul Koch a spus: “Cred ca exista cu siguranta o recunoastere a faptului ca in primele zile ale Bisericii a existat o practica sau o ordine a lucrurilor in care Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru. La Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos, primul, la toate nivelurile – la nivelul bisericii locale, la nivel de regiune si la nivel universal(nn. catolic) Acum ne aflam la nivelul universal si cautam mai indeaproape sa vedem cum arata acest protos la momentul respectiv. Aceasta este ceva nou”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Noi inca studiem primul mileniu si nu am ajuns inca la o concluzie. Dar principalul si cel mai important lucru pe care l-am descoprit in urma discutiilor este ca ceea ce am decis la Ravenna pare sa fie confirmat si de istoria primului mileniu”. “Cu alte cuvinte, in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii. A mai fost si faptul ca acesta nu a operat fara consultarea celorlalti episcopi in jurisdictia sa, precum si pe plan universal. Asadar, am descoperit acest lucru in istorie si este un aspect important”.

“Biserica Rusa a absentat de la Ravenna din motive care nu au avut nimic de-a face cu dialogul nostru. Aceasta nu a parasit Ravenna din cauza dialogului. Ceea ce am decis la Ravenna a fost deja pregatit de precedentele intalniri la care si Biserica Rusa a participat de asemenea. Prin urmare, in esenta nu exista nicio problema… Per ansamblu, ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe”. continuare »

Reprezentantii oficiali ai Bisericii Ortodoxe la Dialogul Teologic cu catolicii urmaresc, conform propriilor declaratii, o unire cu catolicii care se va sprijini pe traditia comuna a Bisericii Nedespartite dinainte de epoca schismei din 1054. Aceasta perspectiva a reconfirmat-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sarbatoarea Sfintei Chiriachi, vorbind in biserica cu acelasi nume din Kontoskali, unde printre altele a spus: „Noi, ortodocsii, credem ca pe terenul Bisericii Nedespartite a primului mileniu putem intr-un mod sigur sa ne reintalnim si sa ne unim (a se intelege cu romano-catolicii)”.
Cu toate acestea, un dialog cu catolicii care se sprijina doar pe teologia Parintilor dinainte de schisma desconsidera teologia ortodoxa patristica dezvoltata la jumatatea mileniului al doilea.
Insistenta catolicilor in kakodoxie (rea-credinta, erezie) si deplina lor despartire de Biserica prin schisma de la 1054 i-a condus pe Sfintii Parinti la scrierea si rostirea unor cuvinte de combatere a kakodoxiei papistase. Un exemplu caracteristic sunt cuvintele „Despre purcederea Sfantului Duh” si celelalte cuvinte impotriva latinilor ale Sfantului Grigore Palama, prin care s-a formulat lamurit invatatura ortodoxa despre purcederea Sfantului Duh si teologia energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sfintilor Parinti impotriva catolicilor, care s-au scris dupa schisma, s-au descoperit in toata dimensiunea lor rataciri ca „Filioque”, harul creat, primatul papal si infailibilitatea si atatea alte kakodoxii. continuare »

Incepem o serie de articole, prin care argumentam pericolul vizitei papei Ratzinger in Romania, vizita aprobata chiar de sinodul BOR. Aceasta vizita face parte dintr-un program mai amplu de obisnuire a oamenilor cu ideea de dialog, colaborare si in final comuniune euharistica a ortodocsilor cu papistasii. Se lucreaza foarte subtil si cu rabdare, renuntandu-se a mai pune in discutie diferentele evidente dintre invatatura cea dreapta a Bisericii Ortodoxe si blasfemiile  cultului papistasesc. “Sabia Ortodoxiei trebuie scoasa, sa se vada ca este ascutita, iar de va fi nevoie vom taia si din capete! Traim un moment istoric” si vom fi martori multor uraciuni savarsite in Biserica, insa nu trebuie sa ne inspaimantam, nu suntem singuri, aparam Adevarul si El pe noi! Biruinta va fi a celor ce se tin de Dreapta Credinta! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

Iubiti Arhipastori si Pastori ai Bisericii Ortodoxe Ruse, ma adresez catre voi, eu, nevrednicul monah Rafail (Berestov)

Dusmanii mantuirii noastre, vrajmasii lui Dumnezeu, au trecut cu toata hotararea la atac. Ei pregatesc unirea (cu „bisericile” eretice – n.n.) si prin actiunile lor decisive vor sa directioneze Biserica Ortodoxa pe calea pieirii, calea unirii. Vremurile in care traim sunt bantuite de diferite invataturi gresite si talmaciri teologice false, pentru ca noi, intreaga omenirea, suntem afectati de inselare. E o mare inselare, cand cineva vrea sa stearga dogmele, sa stearga hotarele bisericesti, e o foarte mare inselare diavoleasca, acum acestia nu vad cu desavarsire hotarele si nu se supun nici canoanelor, nici dogmelor bisericesti, intarite la cele sapte Soboare Ecumenice si care sunt stalpul si temelia adevarului (I Tim. 3, 15).

E razboi, razboi duhovnicesc, razboi al satanei cu Dumnezeu prin Biserica, pentru a schimonosi adevarul si pentru ca Duhul Sfant, Duhul Adevarului sa plece din Biserica atunci cand se va savarsi unirea cu ereticii. Pentru aceasta si pregatesc ei acum unirea. Este prima etapa de unire a Sfintei Biserici Ortodoxe cu ereticii-catolici pentru a-l recunoaste pe papa cap al Sfintei Biserici. Ereticul sa fie capul Sfintei Biserici?

Este o erezie catolica, papistasa! Si ca urmare – Duhul Sfant, Duhul Adevarului va pleca din Biserica, si toti cei care o vor primi si il vor pomeni pe papa, nu vor mai fi ortodocsi, ci eretici-catolici. Sau o vor face cu viclenie, zicand: „Pomeniti-l pe patriarhul vostru”, iar patriarhul il va pomeni pe papa. Este o mare viclenie. Daca patriarhul il va pomeni pe papa, inseamna ca el este catolic si nu ortodox. Noi, insa, crestinii ortodocsi, nu-l vom pomeni pe patriarhul-catolic.

Ma adresez cu toata fermitatea, stapanii mei: mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ruse, a batut ceasul! Nu se mai poate tacea, ci cu tarie trebuie sa spunem NU: NU – ecumenismului! NU – unirii! NU – papismului! NU – catolicismului! NU – globalizarii! NU – serghianismului! NU – renovationismului si neorenovationismului!

Va sfatuiesc sa convocati Soborul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, fara acei ierarhi care sunt infectati de erezii si sa se osandeasca toate ereziile pe care le-au acumulat unii reprezentanti ai Bisericii. Biserica este sfanta, de aceea in ea nu se pot contine pareri gresite.

Faptul ca reprezentantii oficiali ai Bisericii vor la aceasta etapa sa se uneasca cu papismul si sa-l recunoasca pe papa drept cap al Bisericii, este doar inceputul caderii. In viitor ei, vrajmasii lui Dumnezeu, vrajmasii mantuirii noastre, nu se vor opri, ei neaparat se vor uni cu toti cei auto-intitulati „crestini”. Insa, dupa ce se vor uni cu toti protestantii, uniatii, tot felul de monoteliti, monofiziti, baptisti, care chipurile marturisesc crestinismul, ei nu se vor opri. Ei pregatesc „biserica” satanei. Mai departe se vor uni cu religia musulmana, cu religia satanista iudaica, cu cea budista si chiar cu satanistii de tot soiul si cu vrajitorii, dupa cum deja au practicat la adunaturile ecumeniste.

Asadar, va chem cu toata hotararea, stapanii mei, Preasfintiti ai Bisericii Ortodoxe Ruse, sa stati pentru adevarul bisericesc, ca nu se mai poate tacea. „Nu avem unde da inapoi!”. A ne retrage inseamna a pieri. Stiti oare ca putem pierde Biserica Ortodoxa Rusa, dupa cum intreaga Europa a pierdut Ortodoxia. Ortodoxia se va duce in catacombe, ea va ramane, invatatura Ortodoxiei e de nebiruit.

Biserica lui Hristos este stalp de nebiruit al adevarului (1 Tim. 3, 15), dar cati oameni, cate milioane vor nimeri in labele dracilor… Intelegeti…?

Asadar, va chem pe voi, iubiti Arhipastori, sa va ridicati intru apararea credintei ortodoxe impotriva tuturor ereziilor si dezbinarilor.

Daca insa veti tacea cu voi se va judeca Sf. Serafim de Sarov, si Hristos infricosator va va acuza daca nu va veti ridica intru apararea Ortodoxiei:

Mie, nevrednicului Serafim, Domnul mi-a deschis, ca pe pamantul Rusiei vor fi mari nenorociri. Credinta Ortodoxa va fi calcata in picioare, arhiereii Bisericii lui Dumnezeu si alte fete duhovnicesti se vor lepada de curatia Ortodoxiei si pentru aceasta Domnul ii va pedepsi cu asprime. Eu, nevrednicul Serafim, trei zile si trei nopti L-am rugat pe Domnul ca sa ma lipseasca pe mine de Imparatia Cereasca, iar pe ei sa-i miluiasca. Dar Domnul a raspuns: „Nu ii voi milui, pentru ca ei invata invataturi omenesti si cu limba lor ma cinstesc pe Mine, iar inima lor departe de Mine sta”…

Orice dorinta de a introduce schimbari in pravila si invatatura Sfintei Bisericii este erezie, hula asupra Duhului Sfant, care nu se va ierta in veac. Pe aceasta cale vor merge arhiereii pamantului rusesc si mania lui Dumnezeu ii va rapune pe ei…

Pocaiti-va, cat Domnul mai rabda.

Si poporul rus nu va va sustine in lepadarea voastra. Veti fi ca niste tradatori, ca niste iude. Si doar acei Arhierei, care vor ramane credinciosi Bisericii si lui Hristos, vor fi in Biserica Sfanta, Ortodoxa.

Este necesar sa fie convocat Soborul Ortodox Local, daca reprezentantii oficiali vor accepta al 8-lea Sobor „talharesc” si vor primi ideile eretice de unire cu catolicii, vor recunoaste intaietatea papei si ecumenismul si daca vor incalca asezamintele Apostolesti despre aceea, ca preotul este barbatul unei femei si nu ii este permis sa se insoare de doua ori.

Acest sobor poate fi convocat de trei episcopi, sau de zece, sau de douazeci… Aceasta va fi Biserica prigonita, insa noi vom da marturii pentru ea, toti crestinii ortodocsi. Credinciosii, care-L iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos, vor ramane in Biserica. continuare »

Rugati-va, rugati-va
sa nu cadeti in ispita inselarii!

Mar­tur­isirea cred­in­tei, care este o dato­rie evanghe­lica, cum ar tre­bui facuta, ast­fel incat sa nu cadem in extreme, ajun­gand in felul acesta la schisme grab­nice si nein­te­meiate?

Dragii mei, mar­tur­isirea tre­buie facuta fara echivoc, fara ascun­zisuri. Ade­varul tre­buie scos la lumina, dar numai ade­varul, pen­tru ca lumea nu mai stie de unde vine si incotro merge. Din pacate man­ualele teo­log­ice prez­inta real­i­tatea Bis­ericii trunchiat si copiii nos­tri nu vor avea acces la o invatatura aut­en­tica a isto­riei bis­ericesti. Sis­temul politic a urcat si pana la var­ful ier­arhiei bis­ericesti, ca peste tot, de alt­fel. Dar asta nu e nicio nou­tate. Cum a fost Bis­er­ica sub comu­nism, asa e si acum. Si tot asa va si supravi­e­tui – prin jertfa si mar­tur­isire. Insa nu iesim din staul si nu tre­cem la nicio alta bis­er­ica schis­mat­ica, chipurile orto­doxa. Ramanem in Bis­er­ica in care ne-am nascut si sa avem cura­jul sa mar­tur­isim orice abatere de la dreapta cred­inta. Deo­cam­data nu se pune prob­lema unei erezii vadite in Bis­er­ica noas­tra. Avem dato­ria de a vadi rat­acir­ile con­d­u­ca­to­rilor bis­ericesti, de a vadi peri­colul ecu­menist, pen­tru a evita fatala unire cu papis­tasii sau alte comu­ni­tati bis­ericesti care sunt cazute din Har, nu mai au suc­ce­siune apos­tolica si nu mai pas­treaza ade­varul intreg al Bis­ericii Sobor­nicesti, sta­bilit prin cele 7 sinoade ecu­menice. Sa ne pazeasca Dum­nezeu de o ast­fel de unire necanon­ica! Atunci nu va mai fi har intr-o ast­fel de bis­er­ica. Dar Dum­nezeu isi va pas­tra ale­sii Lui si va pazi Bis­er­ica Orto­doxa, dupa cum ne-a fagaduit. Sa ne rugam sa ne pazeasca in acele vre­muri si sa nu cadem in mreaja inse­larii. Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis­ericii fara inte­meiere canon­ica, asa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi. Un apolo­get intelept si un ade­varat apos­tol ar vre­murilor noas­tre are dis­cer­na­man­tul mar­tur­isirii si nu mar­turis­este cu patima, fara socoteala, ci stie sa se faca tuturor toate, fara sa se abata de la Ade­var. El cauta mereu sa lupte sa poata trezi in ceilalti sen­ti­men­tul de aparare a Ade­varu­lui. Acesta este ros­tul mar­tur­isirii lui, dar, din pacate, tara noas­tra nu are un ast­fel de mar­tur­isi­tor la ora actu­ala. Ros­tul mar­tur­isi­to­rilor este sa faca ostasi ai apararii Ortodoxiei.

extras din revista ATITUDINI, nr.11;
cititi tot interviul aici.

Conferinta: „Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana” sustinuta la Constanta de catre Pr. prof. Gheorghios Metallinos si de catre Prof. Dimitrios Tselenghidis, in prezenta inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si a Preasfintitului Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei.
Pr. prof. Gheorghios Metallinos este doctor in teologie si filosofie-istorie, profesor de istorie bisericeasca si spiritualitate ortodoxa al Facultatii de Teologie din Atena, autor a peste 40 de volume de specialitate, dintre care unele traduse in limba romana. Prof. Dimitrios Tselenghidis este profesor de Dogmatica la Facultatea de Teologie din Tesalonic.
In partea cu intrebarile si raspunsurile, cei doi invitati fac referiri dese la ecumenism,erezie,catolicism si protestantism. Curajos si cuvantul IPS Teodosie.

Cuvantul pr. prof. Gheorghios Metallinos

Download

Cuvantul prof. Dimitrios Tselenghidis

Download

Intrebari si raspunsuri

Download

„Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”
Sfantul Efrem Sirul

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=IdlYrSeHneI&feature=player_embedded]

DOWNLOAD: (valabil timp de 10 zile, incepand din data 03.06.2010.)

UPDATE:Vedem ca si reprezentatii Bisericii Ruse se milogesc la papistasi si se mai si lauda ca merg si se roaga alturi de ereticii catolici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=81Qq50cn6JU]

“Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.”(Matei 7:15)

Pe ereziarhul Tihon Ivanov, cel care apare surprins in aceste imagini, il putem gasi pe site-ul oficial al Patriarhiei Bulgariei, alaturi de ceilalti sinodali, la pagina https://www.bg-patriarshia.bg/index.php?file=bishops.xml, pe al treilea rand de poze de sus in jos (in partea stanga).

In vremurile de astazi, cand apostazia este confundata cu Ortodoxia, cei sinceri totusi pot observa cum erezia ecumenismului patrunde ca un sfredel, tot mai adanc, in jurisdictiile bisericilor oficiale, ce par a fi unite doar in neadevar.

O alta dovada edificatoare, pe aceeasi “frecventa” cu prima, este si ce a declarat “Mitropolitul” Filaret de Minsk si Slutsk, exarhul Patriarhiei Moscovei peste intreaga Bielorusie, ce se poate citi la

https://www.catholica.ro/2010/05/07/este-timpul-unor-pasi-decisivi-spre-unitate/ :

Acum este timpul pentru Bisericile Ortodoxa si Catolica sa faca pasul spre unitate, si pentru Papa Benedict al XVI-lea si Patriarhul ortodox al Moscovei sa se intalneasca. […] Conform Mitropolitul Filaret a sosit timpul sa se faca pasi decisivi pe drumul unitatii. Liderul ortodox a spus ca ambele Biserici cauta unitatea deplina, lucru pe care l-a constatat din intalnirile avute cu reprezentantii Bisericii Catolice.

Acestei declaratii blasfemiatoare si inselatoare, extrem de potrivita pentru a-i fi opusa, socotim ca este, autoritatea chiar a unui sfant rus, anume Sfantul Ioan de Kronstadt (+1908):

Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care insa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre intai-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi sau pateri se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mantuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul?

Dar ce este de facut in aceste imprejurari tulburi, pentru cei mai multi dintre credinciosi si care sunt reperele la care ei trebuie sa se raporteze, atunci cand mai toti duhovnicii ii indeamna la nejudecarea pacatelor [de fapt in acest caz este vorba de o veche confuzie intre pacat si erezie] si ramanerea in ascultare, fata de episcopii care nu Il urmeaza pe Hristos?

Tocmai in astfel de momente trebuie sa cautam cuvant de invatatura la Sfintii Parintii, cei prin care a lucrat si lucreaza Dumnezeu si dupa marturiile carora ar trebui sa se ghideze episcopii si toti ceilalti povatuitorii duhovnicesti, chiar daca cuvantul lor este greu de purtat.

Atunci cand Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta?… Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta”. Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga – Sfantul Theodor Studitul, Epistola II, 81.

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirea Epistolei catre Evrei, ne spune foarte raspicat:

Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi.

Sa fim cu luare aminte la aceste indemnuri si sa nu nesocotim, fie si din nestiinta, marturia lasata noua de catre Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, ultimul stalp al Ortodoxiei la sinodul talharesc de la Ferrara-Florenta (1438-1439), de unire cu papistasii:

Credinta noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia.

Intarire de la Hristos!

sursa: primit pe mail

Mai adaugam faptul ca noi nu suntem lasati de izbeliste de Dumnezeu, fara vreun povatuitor, cu discernamantul necesar pentru aceste vremuri. Si e musai sa tinem de ei si sa le dam ascultare pana cand vor ramane in duhul Sfintilor Parinti. Prin urmare, atata timp cat Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Justin Parvu nu au de gand sa se lepede de ierarhii lor, nici noi nu trebuie sa facem altfel. Sa mergem sa cerem sfat de la sfintiile lor si daca apartinem de alt ierarh considerat de noi apostat, iar unul din cei doi Parinti ne vor zice sa ne lepadam de el (sa nu-l mai pomenim sau sa nu mai participam la slujbele oficiate de acesta), atunci asa sa facem, dar nu de capul nostru. Credem ca bunul Dumnezeu, din acest motiv ii mai tine in viata pe acesti stalpi ai Ortodoxiei, cu toate ca ei traiesc mai mult in suferinta, insa este nevoie de sfaturile lor pentru incercarile cu care ne confruntam. Har in BOR este deocamdata si e posibil sa fie pana la sfarsit, tocmai pentru acei unu, doi … zece ierarhi care nu au tradat credinta. Care sunt acestia? Cine suntem noi sa discernem? O fi doar unul, dar noi vedem doar putregaiul. Garantia ca mai este har o avem de la acesti mari duhovnici cu viata sfanta, pe care Dumnezeu nu-i va lasa in inselare in probleme ce tin de mantuirea unui neam intreg. Deci nu va plecati urechile la alti oameni, ci mai intai cereti sfat acestor duhovnici. Lucrurile sunt foarte subtile si trebuie mult discernamant, nu ascutimea mintii. Sa ramanem in Biserica, caci ea nu inseamna patriarhul sau vreun episcop, ci noi suntem Biserica, alaturi de ierarhii necazuti din har, in frunte cu Arhiereul Ceresc, Iisus Hristos. Sa nu ne avantam noi in pareri personale despre unul sau altul, ci in sfat cu marii duhovnici, care impartasesc duhul Sfintilor Parinti, sa ne vedem de mantuirea nostra si sa lasam judecata si clevetirea aproapelui, rugandu-ne pentru pacatele noastre  si pentru luminarea mintii.

Acelasi ziar intunecat, Lumina, publica urmatorul articol:

Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” din Sibiu, a gazduit, la sfarsitul saptamanii trecute un dialog intre studentii anului al III-lea si Frere James din partea Comunitatii Taize – Franta. Din partea Facultatii de Teologie din Sibiu a participat pr. conf. univ. dr. Constantin Necula. Invitatul le-a prezentat studentilor Comunitatea Taize, a vorbit despre pedagogia micilor grupuri de studiu biblic din comunitate si de vocatia surorilor si a fratilor implicati. Pr. Constantin Necula a prezentat personalitatea lui Frere Rogers, fondatorul Comunitatii Taize. Evenimentul a fost organizat de Centrul Arhidiecezan de Diagnoza si Cercetare Catehumenala, Omiletica si in Pedagogia si Metodologia Religiei “Mitropolit Andrei Saguna”, Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” si Asociatia Ortodoxa pentru o Lume Noua.

Sibiul nu se dezmite de rolul sau in propovaduirea ereziei ecumenismului, chiar prin reprezentantii Bisericii Ortodoxe din acea zona. Despre C-tin Necula se stie de mult timp ca este un pro-ecumenist notoriu si ca are un limbaj “colorat” si bombastic chiar si cand vorbeste de cele sfinte. La Taize este o mica comunitate de calugari protestanti ce practica o dubla identitate: sunt in acelasi timp catolici si protestanti, dar doctrina lor e de fapt protestanta. Cat despre “fratele” Roger, iata ce ne spune Parintele Gheorghe Calciu:

… eu m-as gandi la Roger, “fratele” Roger, care era un demonizat, era cel mai mare pacatos. El a fost un cuib al diavolilor. Si toata Biserica plange, si se lamenteaza, si vai, ce ne facem, ca nu o sa mai fie acolo, ca sa mai trimitem tinerii astia din Romania, din ortodoxie sa ii trimitem la pierzare, acolo era pierzare. Acolo era un demon foarte mare. El isi facuse asa, o chestie demonica, un fel de administrator al tainelor, aparea in alb… Cel mai mare pacatos a fost el. Era pur si simplu un new age-ist. Toata chestia asta era New Age. Si bisericile de aici isi trimiteau copii lor la pierzare.– Deci este o mare greseala…

– O mare greseala, este un mare pacat! Este un pacat de neiertat. Ce cautau aia acolo? Se duceau sa stea cu genunchii incrucisati sub ei si sa se legene ca niste oameni cuprinsi de nebunie? Asta a fost un pacat care, cred ca Dumnezeu a lovit… Adica, diavolul a vrut sa faca din acest Roger, ca nu ii spun frate, sa faca din el un martir al New-Age-ismului, trimitand tot o indracita sa il omoare. Lucrurile cred ca s-au schimbat in cele din urma pentru ca diavolul nu are perspectiva si el nu si-a dat seama ca prin asta isi taie firul acolo la… Si sper ca Taize-ul va disparea asa cum se intampla cu toate actiunile diavolesti.

Si ca dracul sa fie si mai negru, mai avem si Asociatie “ortodoxa” pentru o Lume Noua (New World…), deci un fel de new-age-ism ortodox.

Slava lui Dumnezeu ca am avut si avem Parinti care ne-au vorbit despre toate aceste pericole si sa ne tina bunul Dumnezeu in ascultare fata de invataturile lor. Sa lepadam pe invatatorii mincinosi, ce amesteca intunericul cu Lumina.

Alte ispravi ale ziarului Lumina:

Despre erezia monofizita din Ziarul Lumina. Un motiv in plus de a boicota aceasta publicatie

Ghidul Codului de Bare oferit de… cititi mai jos

SCANDALOS: Ziarul Patriarhiei recomanda VACCINUL UCIGAS

GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …

Ziarul LUMINA il elogiaza pe Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dar acesta a fost un fervent practicant al SPIRITISMULUI …

ADAM A FOST UN MAIMUTOI? Ziarul Lumina promoveaza evolutionismul

In articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 apare un articol ce prezinta intr-o maniera distorsionata de adevarul ortodox, situatia ereticilor monofiziti.

Voi incerca sa fac un scurt comentariu asupra acestui articol.

Suntem in perioada Penticostarului, timp in care cinstim in mod deosebit Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta perioada de bucurie este caracteristica atat Bisericilor Ortodoxe care accepta dogma hristologica de la Calcedon (cum sunt cele din Rusia, Serbia, Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia), cat si Bisericilor Ortodoxe necalcedoniene, numite si Vechi Orientale, cinci la numar, care s-au indepartat de Biserica-Mama dupa Sinodul IV Ecumenic, in secolul al V-lea. Va invitam in lumea acestor Biserici.

Ortodoxia este caracterizata de sobornicitate. Cred intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica. Nu poate exista ortodoxie necalcedoniana, sinodul de la Calcedon fiind sinod ecumenic, a toata ortodoxia, iar Duhul Sfant marturisind ortodoxia prin gurile Sfintilor Parinti, in urma carora au fost anatemizati cei ce nu il mai aveau pe Duhul Sfant.

Nu pot fi numiti cei ce nu Il mai au pe Duhul Sfant ortodocsi, iar sintagma ortodocsi necalcedonieni este una absurda. Nu pot fi numite ortodoxe niste biserici care s-au indepartat de la biserica mama, una fiind biserica ortodoxa, iar cei ce sunt altfel nefiind ortodocsi.

Pana in urma cu aproape jumatate de secol, pentru milioanele de crestini ortodocsi orientali, raspanditi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar si in diaspora lor, noi, ortodocsii de rit bizantin, eram considerati nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziti.

Se relativizeaza in acest paragraf problema ortodoxiei unei biserici, considerandu-se ca este o chestiune de considerare. De asemenea, se face hula impotriva noastra, a ortodocsilor, circumscriindu-se ritul nostru dumnezeiesc la un areal geografic ce margineste o realitate duhovniceasca cu una spatiala, denumindu-se rit bizantin, si se spune ca pentru niste eretici, noi eram eretici, punandu-se aceasta hula prin relativizare la acelasi nivel cu o marturisire de credinta ortodoxa venita prin Duhul Sfant, si anume ca ereticii monofiziti sunt monofiziti, hotarare soborniceasca de la Duhul Sfant.

De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie si Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, si al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Asadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adica de erezia lui Eutihie care considera ca in Iisus Hristos este doar o fire – cea divina, care a absorbit-o pe cea umana. In schimb, orientalii au raspuns prin acuzatia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care invata ca in Mantuitorul exista doua persoane (si nu firi): cea divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, si cea umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. Deci toata contradictia, si apoi schisma existenta pana astazi, a pornit de la neintelegerea corecta a celor doi termeni “persoana” si “fire”.

Se numeste o marturisire de credinta ortodoxa acuza bizantina, realizandu-se hula impotriva Duhului Sfant, in acest moment autorul articolului iesind din ortodoxie, si devenind eretic. Se minte bazandu-se pe lipsa de informare a cititorului ca o marturisire venita de la Duhul Sfant si soborniceasca se datoreaza unei confuzii omenesti. Autorul iarasi cade in erezie.

Cultul vorbeste de doua firi. Insa cercetarile recente si dialogul intreprins in a doua jumatatea secolului trecut intre reprezentantii celor doua grupuri au dus la concluzia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Se inlocuieste marturia Duhului Sfant de la Calcedon cu cercetarile recente si dialogul, si pe baza unor lucruri omenesti, nu de la Duhul Sfant, se indrazneste ca niste eretici sa fie denumiti ortodocsi, prin afirmatia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Autorul cade in hula fata de Duhul Sfant si iese din ortodoxie, conditionand ceea ce el numeste ortodoxia de cercetarile recente, nu de marturia lui Dumnezeu prin Duhul Sfant prin Sfintii Parinti.

Parintele profesor Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti a studiat in amanunt cartile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar si teza de doctorat pe aceasta tema. “Personal am aceasta convingere ca sunt intr-adevar ortodocsi, n-au nici o legatura cu monofizitismul. Nu am gasit in nici o carte de cult, in imnuri liturgice si nici in rugaciuni idei monofizite. Ci peste tot numai marturii despre cinstirea celor doua firi ale Mantuitorului”, spune pr. Necula.

Aici se spune ca ereticii monofiziti marturisiti astfel de Duhul Sfant sunt sunt intr-adevar ortodocsi. Aceasta afirmatie este eretica, caci este impotriva Duhului Sfant care a vorbit la Calcedon prin Sfintii Parinti si articolul care o contine este eretic.

“Predicatorii, arhiereii si Patriarhul nostru recunosc ca dialogul intre biserici a scos la iveala unitatea de doctrina, spune Talaat Takla Mourkus Ataas, presedintele Asociatiei Ortodoxe Copte “Sfantul Mina” din Bucuresti. In toata istoria noastra am avut o conceptie ireala despre Bisericile Bizantine. Asa cum bizantinii ne numeau monofiziti, asa si noi ii numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicatii ortodoxe clare. A fost o neintelegere de termeni. Nu exista lipsa de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos in Biserica Copta.”

Aceasta afirmatie este plina de venin eretic. Daca un Sinod Ecumenic nu a scos la iveala ortodoxia, ci un dialog lipsit de Duh Sfant , caci ortodoxia este soborniceasca, si nu pe dialog, ci pe sobornicitate Duhul Sfant marturiseste ortodoxia, atunci erezia si veninul acestei afirmatii este limpede. Revelatia Duhului Sfant de la Calcedon si ortodoxia de la Duhul Sfant este acuzata de conceptie ireala. Aceasta este erezie.

Se spune ca explicatia de la Duhul Sfant de la Calcedon este absenta, si se spune ca n-a existat o explicatie ortodoxa clara. Aceasta este erezie. Se spune ca o marturisire ortodoxa a fost o neintelegere de termeni, o marturisire venita de la Duhul Sfant, de oameni pentru care termenii, si limba, erau de la har intelese si discernute, adica de la Duhul Sfant, caci Sfintii Parinti erau inspirati de Duhul Sfant si erezia o vedeau din Duhul Sfant.

Biserica Copta nu este biserica, caci numai bisericile ortodoxe care stau in sobornicitate sunt ortodoxe. Aceasta este ca tot articolul erezie. continuare »

Ierarhia Bisericii Eladei,  in sedinta ei ordinara  din octombrie trecut,  doar cu cateva ore  inainte de inaugurarea lucrarilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic intre ortodocsi si romano-catolici (papistasi), a luat hotararea definitiva de a trimite reprezentanti la dialog, dandu-le insa anumite directive.

In Comunicatul respectiv pe care l-a emis, Ierarhia era incredintata de “nevoia de informare mai deplina pe viitor a Sfantului Sinod al Ierarhiei asupra acestor chestiuni importante. S-a declarat si faptul ca de acum inainte Ierarhia va fi informata de toate fazele dialogului’’.

Permanenta Sfantului Sinod, in sedinta ei din luna ianuarie 2010, “a hotarat  sa fie  trimise Inaltpreasfintitilor mitropoliti textele referitoare la dialogul intre Biserica Ortodoxa si romano-catolici si observatiile  reprezentantilor Bisericii noastre de la recenta intrunire a Comisiei Mixte Teologice care a avut loc in Pafos, Cipru’’.

Conform Comunicatului pe care l-a emis Comisia Mixta de Dialog dupa dezbaterea neproductiva care s-a desfasurat in Cipru in octombrie trecut, continuarea dialogului “va avea loc la Viena, Austria, intre  20 si 27 septembrie 2010, si va fi gazduita de catre cardinalul Christoph Schönborn’’.

In asteptarea amanatei convocari a Ierarhiei si ca expresie  a nelinistii asupra viitorului dialogului adresam filial catre pastorii nostri intrebarile de mai jos:

1. Biserica Eladei va participa la lucrarile Comisiei Mixte de dialog teologic la Viena in septembrie sau va exista posibilitatea refuzului participarii, cum a facut Patriarhia Bulgariei printr-o hotarare sinodala fata de intalnirea din Cipru?

2. Ierarhii nostri sunt de acord ca “papismul  este matricea ereziilor si ratacirilor” si ca  “singura modalitate pentru restabilirea comuniunii noastre cu ereticii este denuntarea de catre ei a ratacirii si pocainta, asa incat sa existe o unire si o pace adevarata’’, cum au proclamat prin ’’Marturisirea de Credinta impotriva ecumenismului’’ peste 20.000 de clerici, monahi si laici ai Bisericii Ortodoxe?  Sau considera papismul “Biserica sora” in care Botezul si celelalte taine sunt valide? Mentionam ca ’’Marturisirea de Credinta’’ a fost semnata pana in acest moment si de trei mitropoliti, membri ai Ierarhiei Bisericii Eladei.

3. Daca in cele din urma se va hotari participarea reprezentantilor Bisericii Eladei la dialogul de la Viena, participarea va fi fara obiectii referitoare la tema dezbaterii, care este “primatul” papal, din moment ce nu s-a pus in discutie diferentele noastre dogmatice fata de catolici si, in special, “filioque”-le, si alte teme a caror  dezbatere a fost semnalata ca necesara de catre profesorul Tselenghidis ?

4. Biserica Eladei va accepta ca partener egal de dialog din partea catolicilor pe “episcopul” unit  (greco-catolic) de Karkavia, Dimitrios Salaha? Nu constituie acest act o legiferare indirecta  a uniatiei (greco-catolicismului) in Elada?

5. In sfarsit, ce episcopi vor reprezenta Biserica Eladei la dialogul de la Viena? Selectia se va face din nou dupa criteriile formatiei “stiintifice” sau vor fi preferati episcopii cu activitate anti-catolica si dispozitie marturisitoare?

Intarzierea sinodala in luarea deciziilor asupra temelor deosebit de importante ale Credintei, dar si livrarea de catre Arhiepiscop a acestor teme initiativei Fanarului este un motiv intemeiat pentru crearea unei nelinisti in poporul credincios.

Din nefericire, asigurarea Ierarhiei catre poporul credincios ca “urmareste si va  continua sa urmareasca cu atentie tema dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocsii” (Comunicat al Ierarhiei, octombrie 2009) nu pare suficienta pentru a linisti pe priveghelnicul popor credincios, care, dincolo de  dialogul desfasurat in cadrul Comisiei Mixte, urmareste zi de zi deschiderile ecumeniste ale multor episcopi, care se comporta ca si cum unirea cu catolicii a avut loc deja.

(trad. I.F., sursa:  ΘΡΗΣΚΕΥΤΙΚΑ)

„Prapastia e de netrecut, nu au nici un sens dialogurile teologice, daca nu se rezolva diferentele dogmatice…”, a mentionat profesorul Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Aristotelice din Tesalonic, domnul Dimitrios Tselenghidis, vorbind in Larisa.

Profesorul Dimitrie Tselenghidis de la Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Aristotelice din Tesalonic, vorbind in dimineata zilei de duminica (14.03.2010) la o manifestare ce a fost organizata in Larisa de Uniunea Locala a Teologilor si Vatra Crestina „Apostolul Pavel”,  si-a exprimat teza ca romano-catolicismul si protestantismul nu pot fi considerate biserici si ca ele constituie „erezii”.

Dezvoltandu-si tema – „Importanta dogmei in dialogurile cu eterodocsii pentru unitatea in Hristos”, domnul Tselenghidis a accentuat ca dogma, fiind indicele si marturia gandirii ortodoxe, ar trebui sa constituie conditia prima si de baza in calea unui dialog care are ca scop readucerea celor rataciti in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. A subliniat ca aceasta Biserica nu este alta decat cea Ortodoxa, din care insa – cum a subliniat vorbitorul – romano-catolicii s-au desprins in 1054, din pricina deviatiilor lor dogmatice, cea mai grava fiind cea a filioque-lui, in baza careia Sfantul Duh nu purcede doar din Tatal (conform cu formularea ortodoxa din Simbolul Credintei), ci si de la Fiul.

Domnul Tselenghidis a exprimat teze diferite de cele ale Patriarhiei (Constantinopolului), Bisericii Eladei si altor Biserici Ortodoxe Autocefale (care, pe de-o parte considera eretice dogmele romano-catolicilor referitoare la filioque si primatul papal, dar nu considera eretica si intreaga biserica romano-catolica, pentru ca nu a existat in acest sens vreo hotarare a unui Sinod Ecumenic), sustinand ca romano-catolicismul, din clipa in care a falsificat dogma, a pierdut harul dumnezeiesc, a cazut din Biserica, prin urmare a incetat sa fie Biserica, constituind o comunitate crestina eretica. Vorbitorul a apreciat ca in realitate prapastia cu caracter eclesial dintre cele doua parti – ortodoxa si romano-catolica – este pentru moment de nedepasit, fapt care, dupa parerea mea, se datoreaza metodei eronate a dialogului teologic, adica abordarii dialogului „in aceiasi termeni (de pe aceleasi pozitii)” cu actualele diferente dogmatice. Daca nu se inlatura abaterea romano-catolicilor de la dogma, dialogurile nu au nicio noima esentiala…”, a concluzionat vorbitorul.

La manifestatie au fost de fata: Inaltpreasfintitul Mitropolit Ignatios de Larisa si Tarnovo, care a fost de acord cu pozitiile marturisitoare – cum le-a caracterizat – ale profesorului vorbitor, presedintele Vetrei Crestine din Larisa „Apostolul Pavel”, profesorul curent de la Universitatea Ionios, domnul Atanasios Evstathios, presedintele Uniunii Locale a Teologilor (filiala al Uniunii Panelenice a Teologilor), domnul Vas. Sterghioulis, directorul Invatamantului Gimnazial-Liceal si vicepresedintele Uniunii Teologilor, domnul Ioannis Karamitros, secretarul general si membrul Comisiei Directoare a Uniunii Teologilor, domnii Evag. Kouvaras si Haris Andreopoulos, primarul de Ampelona si doctorul in teologie, domnul Atanasios Hrisoverghis, presedintele Asociatiei Sarakatsaneon din Larisa, domnul Stelios Sourlas, fostul presedinte al Asociatiei Juridice, domnul Fer. Nanis, reprezentanti ai altor institutii locale si multa lume.

(traducere: ML; sursa: religiousnet.blogspot.com, via Impantokratoros.gr)

Nu exista premize biblice ale erorilor papalitatii, asa cum nu exista acoperire revelationala obiectiv valabila pentru greselile ereziarhilor tuturor vremurilor.

Afirmatia aceasta este ortodoxa si formularea ei, absolut corecta. Biserica noastra nu poate renunta la nicio iota si nicio cirta din ea, fara sa se expuna primejdiei de a aluneca pe povirnisurile prapastioase ale cailor batatorite de eterodocsi, fara a cadea in ireparabila greseala de a consimti sa cada la tranzactii oneroase asupra depozitului de credinta pe care l-a mostenit de la Mintuitorul Hristos, si pe care l-a formulat (definit), conservat si aparat cu atita intelepciune si dirzenie vreme de aproape doua milenii.

Si totusi, vorbim si noi, crestinii ortodocsi rasariteni, de premizele biblice ale erorilor papalitatii si ale altor comunitati crestine iesite din fagasul traditional al Bisericii celei una. De fiecare data, insa, insotim acest fel de a vorbi de precizarea expresa ca ceea ce numim, in virtutea obisnuintei, premize ale erorilor eterodocsilor, sint „premize” numai intrucit au fost ridicate la acest rang si calificate ca atare de cercuri teologice-bisericesti care zac in afara Ortodoxiei. In realitate, aceste „premize” sint simple pretexte de evadare doctrinara din limitele Revelatiei divine impartasita oamenilor, menite sa camufleze lipsa de concordanta a unor formulari dogmatice inovatoare, de data tirzie si de obirsie dubioasa, cu invatatura lui Hristos, atita cit este ea consemnata in scripturile inspirate.

Inovatiile doctrinare in numele carora a fost sfisiata unitatea Bisericii crestine nu pleaca de la Biblie, nu-si au izvorul in ea, nu Biblia este aceea care ar fi dat impulsul formularii lor. Daca era altfel, este neindoios ca s-ar fi sesizat de mult crestinatatea cea oarecind una si ar fi procedat in consecinta, valorificind aceste impulsuri de dogmatizare in deplinatatea ei. Roadele acestui supliment de dogmatizare ar fi intrat, normal, in patrimoniul doctrinar al intregii crestinatati si Biserica lui Hristos ar fi fost crutata de calamitatile cutremurelor care i-au zdruncinat cu atita violenta cele douazeci de veacuri de existenta institutionala.

Faptul ca tocmai ramura apuseana a Bisericii crestine – si mai ales ea – manifesta ciudata predilectie de a fauri periodic dogme noi, trebuia sa dea loc la nedumeriri, cum s-a si intimplat, trebuia sa stirneasca luari de pozitie si proteste pe cit de energice, pe atit de justificate, – cu atit mai virtos cu cit ceea ce se dogmatiza in Apus, tintea nu la o cit mai deplina preamarire a lui Dumnezeu, ci la ingrosarea inadmisibila a gloriei papilor Romei.

Fripti de arsita duhului pustiitor al stapinirii de multe, episcopii Romei au pierdut, cu vremea, orice farima de cuviinta crestineasca, de umilinta apostoleasca si de masura omeneasca, transformindu-se in purtatori exclusivi ai puterii celor doua sabii, auto-investindu-se cu prerogativa hulitoare de atotstapinitori, pe pamint si in cer[1]. Revendicind zgomotos pentru sine monopolul conservarii si dezvoltarii doctrinei crestine, papalitatea procedeaza simultan la despuierea ocirmuirii sinodale bisericesti si a stapinirii lumesti de atributiile cu care le-a inzestrat Dumnezeu, prin Fiul Sau. Vremurile smolite ale Evului-Mediu stau marturie despre reusita vremelnica a ofensivei de asezare a papalitatii pe scaunul cel mai de sus al ierarhiei valorilor umane. E epoca in care imperialismul papal invadeaza, triumfator, istoria continentului nostru. Regii si imparatii tremura inaintea papei si pasind umiliti, pe jos, ii duc calul de friu: coroanele lor sint in miinile lui, el le distribuie si tot el le doboara de pe crestetele celor care cuteaza sa schiteze cel mai mic gest de semetie sau independenta personala. Pe recalcitranti, ii nimiceste dezlegind pe supusii lor de juramintul de fidelitate ce-l datorau detinatorilor puterii de stat.

O atit de nemasurata putere, concentrata in miinile unui singur om, trebuia pusa la adapost de capriciile si surprizele vremurilor schimbacioase. Sinodul de la Vatican a purtat grija de acest lucru. Conditiile dubioase in care a fost dogmatizata la 1870 infailibilitatea papei, intereseaza mai putin la acest loc [2]. Fapt este ca prin definitiile acelui sinod de pomina, episcopul Romei devine de drept ceea ce se inversunase a se arata prin toate manifestarile sale de pina atunci: „summus episcopus”, vicarul lui Hristos pe pamint. Cind vorbeste el ex cathedra, orice replica devine nula si neavenita. „Roma locuta, causa finita”. Practic, orice viitor sinod ecumenic devine inutil.

De-acum inainte, tot ceea ce poate furniza un simulacru de justificare nemasuratului orgoliu al papalitatii imperialiste, va fi pus la contributie in scopul sprijinirii si intaririi vointei sale de putere nelimitata. Biblia insasi va fi solicitata – si obligata – sa motiveze, retrospectiv, pasiunea inovatoare a papalitatii.

Aceasta procedura poate aparea ca neomenoasa si scandaloasa in fata constiintelor crestinesti de toate confesiunile – cea romano-catolica inclusiv -, dar nicidecum inadmisibila si infructuoasa mai ales, din clipa in care papalitatea detine, prin definitie sinodala, plenitudinea magisteriului invatatoresc, iar Comisiunea biblica a Vaticanului vegheaza ca tot ceea ce este defavorabil Sfintului Scaun sa fie taxat si infierat ca fals. Elasticitatea textelor biblice – cum dovedeste istoria bisericeasca – a incurajat pe toti ereziarhii sa-si acopere cu autoritatea scripturilor inspirate, interpretate tendentios, vatamarile pricinuite de ei integritatii si curatiei invataturii de credinta a Bisericii lui Hristos. continuare »

Surprinzator, dar avem de-a face cu o declaratie marturisitoare(sic!) a sanctitatii sale Daniel, care in Duminica Ortodoxiei incearca sa mai potoleasca norodul smintit de blasfemia savarsita prin oferirea de sfinte moaste papistasilor. La acea data, a precizat ca ortodocsii, catolicii si protestantii au in comun marturisirea lui Hristos. Oare tablourile papistasilor pot fi numite icoane? Iar dupa cate stim protestantii nu sunt cinstitori ai sfintelor icoane, ba unii chiar le mai si hulesc, si iata cum patriarhul se contrazice pe sine, marturisirea-i fiind anulata. Tot sanctitatea sa mai face referire la Sinodiconul Ortodoxiei, ca fiind un “act solemn…care lauda pe Sfintii marturisitori si anatematizeaza ereticii”, doar ca este citit in “anumite locuri”, catedrala patriarhala nefiind unul dintre acestea, ca majoritatea bisericilor si manastirilor din Romania; aceasta ca urmare a faptului ca patriarhia nu incurajeaza astfel de randuieli, caci incalca corectitudinea politica a forurilor ecumeniste si secularizate din care face parte. Iar ereticii care sunt, in opinia sanctitatii sale? Oare coincide cu cea a Sfintilor Parinti, ce-i considera eretici pe papistasi(romano-catolici), greco-catolici, monofiziti si protestanti? Raspunsul este dovedit ca fiind negativ, prin toate actiunile si misiunea sanctitatii sale.

Prin urmare, ortodoxia romaneasca nu se poate numi si una marturisitoare, asa cum sta scris in Sinodiconul Ortodoxiei:

“Aceasta este credinta Apostolilor; este credinţa Parintilor; este credinta ortodocsilor; aceasta credinta tine lumea locuita.”

[vodpod id=ExternalVideo.917649&w=425&h=350&fv=clip_id%3D689346%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A370369%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Constanta 15 apr 2005

[vodpod id=ExternalVideo.917555&w=425&h=350&fv=]

De biserici non-conformiste avem noi nevoie?

Vremea confruntarii dintre Rasarit si Apus se apropia, fiindca Peninsula Balcanica era pentru bizantini o chestiune de viata si de moarte. Fotie, doritor sa plece la pamant trufia ereziei si sa lepede toata ratacirea, si mai vartos nelegiuita adaugire la Crez, nu mai putea ramane tacut, caci aceasta era privita ca dovada de slabiciune de catre papalitate.

Ca parinte duhovnicesc al bulgarilor, Sfantul Fotie, in marea sa ravna pentru adevarata Credinta si dogmele Parintilor, nu putea suferi crimele clerului papistas savarsite cu consimtamantul Papei Nicolae.

Pentru aceea el a hotarat sa convoace un sinod spre a rezolva chestiunea bulgara pe temeiul dogmelor Bisericii si al sfintei Predanii.

Ca o secure pregatita sa doboare cumplita erezie, Fotie a trimis epistole tuturor Patriarhilor rasariteni ca sa vina sau sa trimita reprezentanti la un mare Sinod la Constantinopol, ca impreuna sa poata cerceta si osandi actiunile necanonice ale Papei Nicolae. Iata cateva fragmente din faimoasa lui epistola.

Bulgarii s’au intors de la idololatrie la cunoasterea lui Dumnezeu si la credinta Crestineasca: atunci s’a starnit mania vicleanului diavol. (…) Ca abia se botezasera bulgarii de vreo doi ani, cand oameni lipsiti de cinste, iesiti din intuneric (adica din Apus), au cazut ca grindina sau, mai bine a zice, au navalit ca mistretii salbatici asupra nou-saditei vii a Domnului. Ei au nimicit-o cu copitele si cu coltii, adica cu vietile lor de rusine si cu dogmele cele stricate. Misionarii si clericii papistasi au voit ca acesti crestini ortodocsi sa se departeze de la dreptele si curatele dogme ale neprihanitei noastre Credinte.

Lepadand innoirile semetului eres, el scria:

Cea dintai ratacire a apusenilor a fost aceea de a-i sili pe credinciosi sa posteasca Sambetele. (Pomenesc acest amanunt ce pare neinsemnat, fiindca chiar cea mai mica abatere de la Predanie poate duce la dispretuirea oricarei dogme a Credintei noastre.) Apoi au induplecat pe credinciosi a dispretui casatoria preotilor, semanand in sufletele lor semintele eresului maniheilor. Tot asa, au incredintat pe bulgari ca toti cei mirunsi de catre preoti trebuie unsi din nou de catre episcopi. In acest chip ei voiau sa arate ca mirungerea savarsita de preoti nu are putere, batjocorind astfel aceasta dumnezeiasca si mai presus de fire Taina Crestina. De unde vine aceasta lege carea opreste preotii a unge cu Sfantul Mir? Care legiuitor, apostol, parinte ori sinod a rostit asemenea lucru? Ca daca un preot nu poate mirunge pe cel nou botezat, atunci negresit ca nici poate a boteza. Iarasi, cum poate un preot sa sfinteasca Trupul si Sangele lui Hristos, Domnul nostru, la Dumnezeiasca Liturghie, si totusi sa nu poata unge cu Sfantul Mir? Daca deci se ia acest har de la preoti, insusi cinul episcopal se micsoreaza, caci episcopul este capul cetei preotesti. Si, cu toate acestea, necinstitorii apuseni nu si-au oprit nelegiuirea nici macar aci.

Afara de josnicele gresale de care am facut pomenire, apusenii s’au silit a incalca prin talcuiri mincinoase si vorbe adaugite, sfantul si preasfantul Crez, care a fost intarit de toate Soboarele a Toata Lumea si are putere nebiruita. O, diavoleasca nascocire! Slujindu-se de un grai nou, ei zic ca Sfantul Duh nu purcede numai de la Tatal, ci si de la Fiul. Cine a auzit vreodata un astfel de cuvant, chiar din gura nelegiuitilor din veacurile trecute? Unde este crestinul acela care sa poata primi doua pricini (cauze nn.) in Treime: adica Tatal – pricina a Fiului si a Sfantului Duh; apoi Fiul – pricina a aceluiasi Duh? Aceasta inseamna a despica principiul cel unu intr’o indoita Dumnezeire, inseamna a injosi teologia crestina pana la basmele ellinilor si a batjocori Treimea cea mai presus de fiinta si unica in principiu. Dar cum ar putea purcede Sfantul Duh si de la Fiul la fel ca si de la Tatal? Daca purcederea pe care o are de la Tatal este desavarsita si deplina – precum si este, fiindca El este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat – ce anume este purcederea de la Fiul, si care ii este scopul?

Latinii il fac pe Fiul mai mare decat Duhul, caci Il socotesc [pe Fiul] un principiu, asezandu-L in chip necinstitor mai aproape de Tatal. Aducand un indoit principiu in Sfanta Treime, asa cum si fac, latinii aduc atingere Fiului; caci facandu-L obarsie a ceea ce avea obarsie, Il fac netrebuitor ca obarsie. De asemenea ei despart Duhul Sfant in doua parti: una de la Tatal si una de la Fiul. In Sfanta Treime, care este unita intr’o unime nedespartita, toate trei ipostasurile sant nestirbite. Insa daca Fiul ajuta la purcederea Duhului, fiimea este atinsa si ipostaticitatea vatamata. (…)

Dupa invatatura Filioque este cu neputinta a vedea pentru ce Duhul Sfant nu ar putea fi numit nepot! Ca de vreme ce Tata este obarsia Fiului, Carele este a doua obarsie a Duhului, atunci Tatal este atat obarsia nemijlocita cat si cea mijlocita a Duhului Sfant! Aratand deci aici numai in scurt cugetarea cea latineasca, voiu lasa infatisarea ei amanuntita si lepadarea ei pana cand ne vom afla adunati in sobor. (…)

Intelept in invataturile Ortodoxiei, stralucitul barbat continua:

Nu inseamna ca am fi rostit chiar acum judecata asupra lor, ci mai curand rostim acum in chip deschis osandirea poruncita de vechile Soboare si Canoane apostolicesti. De vor starui cu incapatanare intru eresul lor, ii vom scoate din partasia tuturor crestinilor(asadar catolicii, cat si protestantii, nu pot fi considerati crestini nn.). Ei au bagat postul in Sambete, desi este oprit de catre al 64-lea Canon Apostolicesc:

‘Daca vreun cleric s’ar afla postind in ziua Duminicii, sau Sambata, afara de una numai [adica Sambata Mare], sa se cateriseasca. Iara mirean fiind, sa se afuriseasca.’ Tot asa, Canonul 55 al celui de-a Patrulea Sobor a Toata Lumea zice: ‘Fiindca am aflat ca cei din cetatea Romanilor, in ajunarile sfintei Patruzecimi, in Sambetele acesteia ajuneaza, afara de urmarea Bisericii cea predata, au socotit Sfantul Sinod ca si la Biserica Romanilor nestramutat sa se pazeasca Canonul apostolicesc, cel ce zice: Daca vreun Cleric s’ar afla ajunand in sfanta Duminica, sau Sambata, afara de una (Sambata Mare), sa se cateriseasca. Iara mirean fiind, sa se afuriseasca.

Mai este, de asemenea, si Canonul Soborului Localnic din Gangra care afuriseste pe cei ce nu recunosc pe preotii casatoriti. Aceasta randuiala a fost intarita de al Saselea Sobor a Toata Lumea, care osandeste pe cei ce cer ca preotii si diaconii sa inceteze a mai vietui cu sotiile lor legiuite dupa hirotonie. Astfel Soborul cu pricina amintea Bisericii Romane a nu primi un astfel de obicei. (…) Si chiar de nu am pomeni toate acestea si multe alte innoiri ale Bisericii Romei, numai pomenirea adaugirii lui Filioque la Crezul Nikean ar fi de ajuns spre a-i supune la mii de anatheme. Aceasta innoire huleste pe Duhul Sfant sau, mai drept spus, intreaga Sfanta Treime. (…)

Va poftim si va cerem a va alatura la sfat cu noi. (…) O data ce vom smulge aceasta necinstire, putem nadajdui ca nou-botezatii bulgari se vor intoarce la Credinta ce au primit mai intai. Si nu numai ei, ci si asa-numitii Rus, popor cumplit odinioara; ca tocmai acum ei leapada credinta lor cea paganeasca si trec la Crestinism, primind episcopi si pastori de la noi, ca si toate obiceiurile crestinesti. (…) Pe deasupra, am primit o epistola sinodala din tinuturile Italiei, pomenind multe lucruri grele impotriva Episcopului Romei. Prin aceasta, ortodocsii ce locuiesc acolo ne cer sa-i slobozim de marea lui tiranie, caci randuiala Bisericii este calcata si legea sfanta este dispretuita. Tot asa ne-au spus mai demult si unii calugari veniti la noi de acolo. (…)

In aceasta epistola Fotie, elocventul dascal, taind mrejele ereziei in doua, ca o sabie cu doua taisuri ascutite de adevar si de harul lui Dumnezeu, invinuia biserica Romei de rataciri in Liturghie si in randuiala bisericeasca si mai ales ataca dogma lui Filioque. Papa, care nadajduia sa-l cheme pe Fotie la judecata inaintea tribunalului sau, era acum el insusi invinuit de erezie.

extras din Viata si nevointele celui intre sfinti
parintelui nostru Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului

Erezia ecumenista este in continuare promovata de BOR, prin participarea la rugaciunile ereticilor neortodocsi: armeni, catolici, lutherani si calvini. Aflam astfel de pe basilica, programul ceremoniilor babilonice ce vor avea loc in “sinagogile” neortodocsilor, cat si la patriarhia romana, pangarind astfel sfant locasul ortodox. Sa nadajduim ca Sf. Dimitrie Basarabov se va impotrivi acestei blasfemii.

Cum poate fi numita crestina o religie ce neaga Sf. Treime prin erezia “filioque”, care zice ca Sf. Duh purcede si de la Fiul, desfiintand astfel persoana Sfantului Duh (Sf. Fotie cel Mare si Sf. Grigore Palama demonstreaza teologic aceasta erezie).

Daca acest an a fost declarat de BOR a fi Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti, se pune fireasca intrebare: Ce crez marturisesc cei ce participa la rugaciuni alaturi de schismatici, de cei care neaga Crezul ortodox?

Precizarea ca nu se vor implica liturgic este de fatada, caci ar fi fost prea evidenta tradarea lor de credinta; ar fi insemnat batjocorirea Sfintei Impartasanii. Si-au dat seama ca ar fi deranjat poporul ortodox, cum s-a intamplat in cazul nefericit al mitropolitului Corneanu Nicolae.

Speram intr-o atitudine vertical-ortodoxa macar a preotilor, daca nu si a ierarhilor din BOR, si sa auzim ca nu au participat la aceste “intalniri ipocrite” ce aduc unitatea doar in religia lui antihrist, anume new-age.

Rugam pe cititorii nostri sa ne relateze pe acest blog despre actiunile ecumeniste din zona in care locuiesc, savarsite de preotii tradatori de Hristos.