† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Și ce catehizare este aceea dacă taci? Pe mine nu trebuie să mă îngrijoreze faptul că mă va schimba și va trimite alt preot în locul meu, cu mult mai slab și care să corespundă baremului. Dacă pătimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce nației. Jertfa naște viața. Nu este suficient să mărturisești un adevăr numai celui de sub epitrahilul tău, ci trebuie să îl propovăduiești în auzul tuturor, avem datoria să scoatem adevărul la lumină.
Search Results for: Justin
Mănăstirea Paltin Petru-Vodă ne invită la hram de praznicul Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon
Mănăstirea Paltin Petru-Vodă vă invită să participaţi la slujba de prăznuire a Sf. Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, ocrotitorul aşezământului Filantropic întemeiat de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu.
Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va fi prezent la mănăstirea Paltin, duminică, 27 iulie, pentru a oficia slujba Sfintei Liturghii alături de un sobor de preoţi.
Aşezământul filantropic al mănăstirii Paltin cuprinde un orfelinat pentru copii şi un azil pentru bătrâne, unde îngrijirea şi asistenţa medicală sunt oferite de maicile din mănăstire. Părintele Justin Pârvu a întemeiat acest aşezământ social din marea lui dragoste faţă de semenii aflaţi în nevoi, boli şi necazuri, faţă de neamul românesc. continuare »
10 iulie – Martiriul legionarei Nicoleta Nicolescu
– torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti de sioniști-
Cum a fost asasinată comandanta Cetăţuilor de Fete Legionare (cf. „Martirii ne veghează din ceruri” de Nicolae Niţă) Torturată, violată şi apoi trezită din nesimţire şi conştientă, Nicoleta a fost aruncată în flăcările crematoriului…
Arestată împreună cu multe alte camarade din Cetăţui în 1938, fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morţii se învârtea sârguincios; veşti tragice soseau din ţara întreagă despre cei cuminecaţi în credinţa lor pe drumul cu Arhangheli.
Şi, într-una din zilele lunii Iulie, vestea uciderii Nicoletei şi cruzimile la care a fost supusă în ultimele clipe de viaţă ale ei, străbătu ca fulgerul toată suflarea românească. Secretul acestei tragedii, n-a putut fi păstrat. Până şi brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinţei Nicoletei. Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelăreşte ca să i se ia viaţa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii şi schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, aşa cum sperau ei. Încă mai respira şi cuţitele negre banditeşti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încăpăţânat să rămână pe viaţa asta, încăpăţânat să mai respire încă, până la ultimul strop de viaţă. Imagine dantescă de care gâzii cei fioroşi s-au îngrozit… Aruncată apoi pe podeaua unei camionete-dube, între lopeţi şi târnacoape îngropătoare de alte vieţi tinere în pădurea Pantelimon, fusese transportată la Crematoriu.
– Nu moare mă! Nu moare!… Nu vrea să moară!…
În spatele Crematoriului, maşina se opri. Undeva mai pe dreapta, o uşă dosnică ce duce în incintă. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise:
– Actele de…
– Care acte? – îi tăie repezit întrebarea unul din agenţi. N-are nevoie dă ele un’ să duce… Cară-te…
– Da, dar ştiţi, corpul trebuie înregistrat…
– S-a făcut de delegaţii Prefecturii: Siguranţa Statului. Ştim noi ce trebuie… Cară-te de-aici…
Pus în faţa autorităţilor „statului”, mecanicul deschise larg uşa şi se dă într-o parte, lăsându-i să intre – vrând-nevrând – pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Poliţie din Bucureşti şi agentul Iuliu Horvath.
Sacul atârna greu… Roşit de sângele pierdut al victimei, l-au apucat cu grijă de colţuri, să nu se murdărească, şi au intrat în Crematoriu, cotind la stânga, pe culoarul palid luminat.
– Stai aşa!… Las-o jos că m-am pătat. Să schimb mâna…
Sacul fu trântit pe podeaua de beton, ca o povară apăsătoare şi, în cădere, gura legată i se deschise. Capul Nicoletei se revărsă înafară, la viaţă parcă. Horcăia în sânge încercând să respire şi ochii priveau straniu la cele trei personagii, înmărmurite la vederea ei încă în viaţă… Era aproape de ora 23…
Puţin mai apoi, în cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza să moară, parcă în ciuda călăilor…
Dintr-odată, nu se mai auzi nimic. Se făcu linişte, o linişte mormântală şi apăsătoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimţite o lacrimă şi încercă iute să şi-o ascundă cu mâna.
– A murit!… Ai văzut?!… Ţi-am spus eu…
Din coşul cuptorului cu nr. 1, fumul albăstrui se răspândeşte ca o perdea subţire deasupra oraşului cufundat în noapte, vestind mişelia cea mare… O viaţă de cruciată se stinsese în flăcări, pe rug… Din cer, stropi de ploaie încep să se reverse deasupra pământului ca la o comandă şi trăsnetele lui Dumnezeu încep să biciuie văzduhul cu fulgerări mânioase; dar focul iudelor, ascuns, pâlpâie neatins corpul martirei…
Sfatul mişelnic, uneltit şi hotărât de putere împotriva tineretului creştin legionar, osândea hoţeşte la moarte. Rodul de aur al Ţării, păşea pe drumul spinos al calvarului şi mântuirii Neamului…
Notă: se pare că cenuşa ei s-a recuperat şi a fost adusă la mănăstirea Predeal în 1940. Se pare că regimul comunist de mai târziu va fi înspăimântat de mormintele martirilor, căci Securitatea se informa că la Predeal stareţul Dionisie Velea (mutat de patriarhul Justinian ca prim-slujitor la catedrala patriarhală) „a permis călugărului Nicandru Prodan să aducă legionari pentru şedinţe clandestine şi să adăpostească osemintele lui Nicoleta Nicolescu, ţinând slujbe speciale pentru ea”[1].
din cartea Martiri şi mărturisitori români din secolul XX – Fabian Seiche
[1] La Adrian Gabor, Biserica Ortodoxă Română şi regimul comunist, curs.
Fragment din Acatistul Sfintilor Romani din inchisori:
Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoana cea cu manie pornita asupra voastra n-a crutat nici firea femeiasca cea slaba, si intocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu indrazneala au marturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au rabdat cu bucurie, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ingrozitu-s-au credinciosii vazand adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar calaii cei cu inima de piatra, nicicum luand seama ca acela viata mai avea intr-insul, cu grabire l-au aruncat in cuptor si vaiete surde din flacari au rasunat, iar noi cutremurandu-ne de unele ca acestea cu frica graim:
Bucurati-va, trupuri firave cu suflet calit.
Bucurati-va, ca pe Hristos cu indrazneala ati marturisit.
Bucurati-va, ca mucenitelor din vechime v-ati asemanat.
Bucurati-va, ca multe feluri de chinuri ati rabdat.
Bucurati-va, ca batjocuri si loviri ati primit.
Bucurati-va, ca spanzurandu-va cumplit v-au strujit.
Bucurati-va, ca spre impuscare pieptul vostru l-au dat.
Bucurati-va, ca mainile soldatilor pe arme au tremurat.
Bucurati-va, ca trupurile v-au batut pana la sange.
Bucurati-va, ca de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurati-va, cu Sfintii acestui neam prigonit.
Bucurati-va, toti care in credinta ati murit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Pr. prof. dr. Mihai Valică: Părintele Gheorghe Calciu, din motive de smerenie, a dorit să nu fie dezgropat. Dacă ar fi fost ecumenist, sinodul l-ar fi pus direct în calendar
Părintele Calciu, din motive de smerenie, a dorit să nu fie dezgropat…
Dacă părintele Calciu nu ar fi fost un luptător anticomunist convins, ci vreun ecumenist sau conformist devotat, al vremurilor g(rele) de azi, s-ar fi întâmplat la fel cu trupul lui deshumat, sau s-ar fi deplasat toate organele eclesiale responsabile, şi l-ar fi pus direct în raclă, în sinaxare şi calendare spre cinstire?!Pr. prof. dr. Mihai Valică infirmă astfel minciuna din comunicatul monahului Filotheu
şi al ex-rasoforei Neonila, postat fără consultare în numele vieţuitorilor Mănăstirii,
cum că ar fi de acord cu respectarea ad-literam a testamentului Părintelui Gh. Calciu.
Cele Şapte cuvinte către tineri ale Părintelui Calciu – istorie sau actualitate
Introducere
Cu binecuvântarea IPS Dr. Serafim Joantă Arhiepiscop şi Mitropolit pentru Germania, Europa centrală şi de nord, s-au tradus în limba germană, de către un convertit la Ortodoxie, Nicolae Robert Geisler, din Germania, cele Şapte cuvinte către tineri – Sieben Worte an die Jugend.
Întrucât am scris despre Părintele Calciu, în cartea Prigoana cea dinăuntru. Încercările drepţilor în Biserica lor (Bucureşti 2011), am fost solicitat să prefaţez noua carte.
Redau câteva idei din prefaţă şi voi face câteva comentarii teologice, legate de actualitatea celor Şapte cuvinte către tineri.
Câteva repere biografice şi scopul traducerii
Despre Viaţa Părintelui Calciu s-a scris foarte mult şi cu folos. Reamintirea întâmplărilor şi suferinţelor trăite de Părintele nu sunt făcute cu scopul de a acuza pe nimeni, ci de a învăţa ceva din ele, deoarece Biserica de azi, nu diferă prea mult de Biserica de ieri, dacă ne referim la presiunile, încercările şi ispitele din exteriorul şi dinăuntrul ei, la care este astăzi supusă Biserica. Scopul traducerii în limba germană nu este unul defăimător, de aceea prigonitorii, nu sunt pomeniţi cu numele lor. Pentru zidirea noastră nu contează numele acestora, ci fenomenul probatoriu pe care ei l-au declanşat: NU PĂRĂSIŢI BISERICA! – nici în cazul în care vă asupreşte pe nedrept un frate creştin, un preot, un ierarh, un sinod chiar.
Faptul că nici prigonitorii, nici prigoniţii nu au adus atingere dogmei în lupta lor, dovedeşte că ispita este maximă, subţire, rafinată, îndeosebi periculoasă, şi deci greu de judecat. Din fericire, în astfel de cazuri, în timp ce prigonitorii lucrează trupeşte, folosindu-se de botezul şi investitura divină, pentru a asupri, pentru a acuza pe nedrept, prigoniţii – în trup fiind şi ei – lucrează însă sinergic cu Duhul Sfânt, Care strigă în inima lor: “Nu părăsiţi Biserica!” şi “Nu-i urâţi pe prigonitorii noştri!”.
De fapt, cartea de faţă are un singur scop: să dovedească creştinilor că nu există nici un motiv îndreptăţit pentru a părăsi Biserica. Dacă vreun prigonit se clatină sau are vreun gând rău împotriva prigonitorului, să ia aminte la sfinţi: în timp ce ei răbdau şi binecuvântau, numele lor era hărăzit să traverseze istoria şi să o răscumpere pilduitor ÎN DUH.
Părintele Calciu a răscumpărat istoria, fiind rânduit de Dumnzeu să fie o trâmbiţă a Duhului Sfânt, pentru a trezi conştiinţa şi responsabilitatea clerului, pentru a forma sufletele elevilor seminarişti, pentru a întări pe credincioşi, să lupte pentru libertatea şi credinţa în Hristos, pentru a putea trăi creştineşte şi supraveţui demn, sub dictatura roşie a holocaustului comunist ateu, care a pus cel mai greu jug pe umerii Bisericii şi pe conştiinţa omului.
Ieşit din închisorile comuniste a mers în audienţă la vredniciul de pomenire Patriarhul Justinian, care a făcut abstracţie de autobiografia, cu cei 16 ani de închisoare (i-a spus s-o scoată din dosar) şi astfel l-au primit la Teologie. S-a angajat la Seminar ca preot-profesor şi, văzând starea duhovnicească a elevilor şi atmosfera tulburată de ateismul oficial, s-a hotărât să aibă poate o ultimă izbucnire împotriva ideologiei ateo-comuniste. Întrebat dacă nu i-a fost teamă, în 1978, să rostească cele Şapte cuvinte (predici) către tineri, după ce trecuse prin experienţa închisorilor comuniste, părintele Calciu a răspuns: „Tocmai pentru că trecusem prin reeducare, tocmai pentru că ştiam foarte bine ce înseamnă materialismul, vroiam să le dau acestor tineri de la Seminar o rezistenţă, un capăt de funie după care ei să se conducă şi să iasă la un liman, în cazul unor tulburări… În momentul când am hotărât să încep acţiunea cu cele şapte Cuvinte, m-am rugat foarte mult la Dumnezeu, pentru că instinctul meu de conservare mă reţinea… Pe de altă parte, era ceva în mine care mă mâna […]”. După primele predici au venit cei de la Departamentul Cultelor şi l-au anchetat în Consiliul profesoral de la Seminar, cerându-i să oprească acţiunea. Apoi, după o scurtă perioadă „de gândire”, a fost alungat din şcoală şi biserică şi, nu după multă vreme, arestat. La Securitate a fost întâmpinat cu următoarele cuvinte: “[…] o să-ţi putrezească oasele în puşcărie, fiindcă milă n-o să mai avem!”.
Crasa lipsă de verticalitate a Patriarhiei Române, înfrățită mai degrabă cu ucigașii lui Hristos decât cu propriei ei fii. Și totul pentru BANI, să nu fie periclitate pelerinajele în Israel, aducătoare de bani pentru obsedanta Catedrală a Mânuirii Banului!
Câtă perfidie și de această dată din partea găștii din Dealul masonului Cuza. Ce slujitori ai Adevărului, ai lui Hristos pot fi niște lingăi ai ciubotelor sioniste, care neagă sfințenia mucenicilor dați de Mișcarea Legionară?! Câtă ură încrăncenată se arată în comunicatul mincinos ce pune la colț mărturia exemplară a monahului Teodot! Toate acestea se întâmplă datorită cozilor de topor din interiorul și exteriorul Mănăstirii Petru Vodă, din cauza acelor fii ai minciunii ce se bat cu pumnul în piept ca fiind cinstitori ai sfinților din închisori, dar procedează precum torționarii slugoi ai regimului sionist-bolșevic. Ura patriarhului este într-atât de mare că ar spulbera Mănăstirea Petru Vodă, dar nemaiavând-o în jurisdicție decât prin niște vânduți, i-a rămas să facă presiuni asupra MMB ca să reducă la tăcere vocile mărturisitoare lăsate de Părintele Justin. Și cum lașitatea se sălășluiește și la Iași, monahul Teodot nu mai are voie să vorbească, fiind amenințat că altfel va fi dat afară din mănăstire! Argumentați nefârtaților, care sunt greșelile spuse în Cuvântul monahului Teodot la Ciolpani! Nu aveți argumente și atunci aplicați cenzura, neo-dictatura. De fapt țara asta e condusă de jidanii sioniști, prin participarea leprelor de români trădători. Oare nu avem voie să vorbim liberi în țara noastră? Tovarășe jidan sionist Aurel Vainer ia pe trădătorii filosioniști, neo-naziști ce-l sapă într-una pe monahul Teodot, duceți-vă la Zidul sionist și dați-vă cu capul de el până vă ies mincinunile și halucinațiile din cap. Rușine Patriarhiei pentru minciuna de comunicat! Asta arată că slujește minciunii și tatălui minciunii, adică satanei.
Citiți o altă lepădare de Hristos a patriarhiei:
“În legătură cu materialele de presă din ultimele zile referitoare la opiniile antisemite ale unui monah de la Mănăstirea Petru Vodă, judeţul Neamţ, precizăm:
Patriarhia Română dezaprobă categoric atitudinile şi acţiunile cu caracter antisemit şi respinge orice ideologie xenofobă cu iz religios, deoarece acestea sunt contrare iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aceste manifestări care îndeamnă la ură religioasă sau etnică nu reprezintă opinia oficială a Bisericii Ortodoxe Române, ele fiind cazuri izolate de indisciplină sau de manifestare a libertăţii individuale fără responsabilitate comunitară. Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe.
Ca atare, Patriarhia Română solicită Arhiepiscopiei Iaşilor să continue să explice monahilor de la Mănăstirea Petru Vodă că astfel de opinii şi atitudini dăunează Bisericii Ortodoxe Române pe plan naţional şi chiar internaţional, încât pot afecta inclusiv pelerinajele credincioşilor ortodocşi români la Locurile Sfinte, organizate ca expresie a evlaviei, dar şi a respectului şi cunoaşterii reciproce dintre popoare şi religii diferite.
În concluzie, fidelă Evangheliei iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii, Biserica Ortodoxă Română promovează permanent pacea, dialogul şi buna înţelegere între oameni de credinţe, etnii şi culturi diferite.”
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
30.06.2014 | 14:19
Trei tancuri rusești au trecut granița cu Ucraina, conform BBC
Sa ne aducem aminte de prorocia Părintelui Justin: “Mai sunt 12 luni si vine urgie.”
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=paUh70LyMJc]
Trei tancuri ruseşti au trecut graniţa în Ucraina, anunţă Ministerul de Interne de la Kiev, potrivit BBC.
Şeful Internelor din Ucraina, Arsen Avakov, a anunţat, joi, că trei tancuri ruseşti au trecut graniţa în Ucraina, printr-un punct controlat de rebeli, din estul ţării. Potrivit oficialului de la Kiev, citat de BBC, tancurile au venit însoţite de alte blindate.
Trupele ucrainene au interceptat tancurile şi au deschis focul asupra lor. La momentul publicării acestei ştiri, confruntarea era încă în desfăşurare.
UPDATE 19:00 Kremlinul anunţă o discuţie între preşedintele rus şi omologul ucrainean. „Preşedintele ucrainean (Petro Poroşenko, n.red.) i-a prezentat lui Vladimir Putin planul de soluţionare a situaţiei din sud-estul Ucrainei”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei ruse.
De precizat că nu este foarte clar unde se află aceste tancuri. În vreme ce BBC spune că ar fi vorba despre zona Lugansk, Interfax informează că tancurile sunt în Doneţk. Ambele surse îl citează pe ministrul de Interne. Corespondenţii Reuters relatează că au văzut trei tancuri în Snizhne, Doneţk, în vreme ce Ukrainian News Agency spune, citându-l tot pe Avakov, că un tank a rămas în Snizhne, iar celelalte două au plecat spre Horlivka, Doneţk.
Forţele rebele nu au dat nicio confirmare, dar au reclamat un atac din partea trupelor guvernamentale, în regiunea Lugansk.
În ultimele două luni, în zona Lugansk au fost ucişi 45 de oameni şi 137 au fost răniţi în confruntările dintre separatişti şi cei loiali Kievului, conform unui bilanţ anunţat recent de Ministerul Sănătăţii din Ucraina. În regiunea vecină, Doneţk, unde au avut loc cele mai dure confruntări, bilanţul este de peste 220 de morţi, inclusiv femei şi copii. Peste 570 de oameni au fost răniţi aici în ultimele două luni.
[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=Dnt0QYyjdLc]
[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=UFhGpVaodx4]
| gandul
De’ale patriahiei: Simpozion interreligios şi de dialog creştin ortodox – islamic şiit la Bucureşti
Ce dialog să ai cu religia urii și a terorii, care ucide mii de oameni în Siria? Cum poți vorbi la aceeași masă despre secularizarea valorilor spirituale cu o religie ce nu are nicio valoare, căci nu-L are pe Hristos? Și cum poți așeza Credința cea Dreaptă în “ierarhia religiilor universale”? Adică te faci frate cu fii lui ucidă-l toaca ca să lupți cu tatăl lor, tatăl minciunii. Câtă beznă, cu lumina lor cu tot!!!
Monahul Teodot: Adevărata faţă a islamului şi a musulmanilor, orice creştin trebuie să ştie asta
Monahul Teodot: Adevărata faţă a islamului şi a musulmanilor, orice creştin trebuie să ştie asta
La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti a avut loc, în zilele 2-3 iunie, Simpozionul interreligios şi de dialog creştin ortodox – islamic şiit, care a reunit profesori de teologie români şi profesori de la Universitatea Internaţională Al-Mustafa din Qom, Iran.
Tema simpozionului a fost „Impactul secularizării asupra valorilor religioase şi morale în societatea contemporană“. Timp de două zile au prezentat referate şi au discutat pe tema secularizării următorii profesori: prof. dr. Mohammad Ali Haji Dehabadi, prof. dr. Amir Reza Tahaie, prof. dr. Abbasali Barati, prof. dr. Mohsen Ghanbari, de la Universitatea iraniană Al-Mustafa; pr. prof. dr. Nicolae Achimescu, conf. dr. Adrian Lemeni şi prof. dr. Remus Rus, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, şi pr. prof. dr. Ioan Stancu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Muceniţă Filofteea“ din Piteşti. Simpozionul de la Bucureşti este organizat după ce anul trecut profesorii teologi români au fost invitaţi în Iran la un simpozion organizat de Universitatea Al-Mustafa. continuare »
Incendiu la Peștera Nașterii Domnului din Betleem, la câteva ore de la vizita ereticului papa Francisc I
“Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19:40)
Dacă în Biserica Ierusalimului nimeni nu a strigat că Biserica este una, singură şi apostolească, prin care mărturisim un singur Botez prin care ni se iartă păcatele – iar această Biserică nu poate fi decât cea Ortodoxă, predată nouă de Sfinţii Părinţi prin luminarea Duhului Sfânt, prin care Duh Sfânt s-au dat anatemei ereziile papistaşe, catolice împreună cu promotorii lor; dacă păstorii ortodocşi au îmbraţişat erezia catolică, îmbrăţisând şi sărutând ca pe un oaspete de onoare pe cel ce este capul acestei erezii – Papa – iată că cineva a strigat. Nu omul, ci piatra, după cum a profeţit Mântuitorul, piatra Peşterii din Betleem unde Hristos S-a născut ca să lumineze pe cei dintru întunericul necunostintei.
La câteva ore după ce Papa s-a închinat în Peştera Naşterii de la Betleem, a izbucnit un incendiu, din cauze necunoscute, în urma căruia au ars acoperămintele de pe Sfânta Masă a altarului care se află în Peşteră, chiar pe locul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. O parte din icoane şi pereţii peşterii au fost de asemenea avariaţi, după cum precizează saitul romfea.gr.
Citiți ce zice Părintele Justin despre catolicism şi ecumenism
Lykourgos Angelopoulos a plecat la Domnul
Lykourgos Angelopoulos, arhonte protopsalt al Arhiepiscopiei de Constantinopol, s-a mutat la ceruri duminica, 18 mai 2014, la varsta de 73 de ani.
Lykourgos Angelopoulos s-a nascut la Pirgos, Ileias, in 1941. A studiat dreptul la Universitatea din Atena si muzica bizantina cu Simon Karas. Este protopsalt al Bisericii „Sfanta Irina” (prima catedrala din Atena) inca din 1982, unde a pus capat sistemului gresit de predare al lui I. Sakellaridis, prin reintegrarea corurilor de muzica bizantina. Este fondatorul si dirijorul Corului Bizantin Grec si a predat muzica bizantina la Conservatorul de Stat din Atena, la Conservatorul „F. Nakas” si la Conservatorul „N. Skalkotas”. A fost Directorul Corului Bizantin al studentilor din cadrul Conservatorului de Stat din Atena si Presedinte al scolilor de muzica bizantina din cadrul erhiepiscopiilor Ileias, Rethymnis, Avlopotamou si Fthiotidos. A fost presedintele Centrului de cercetare a muzicii contemporane din 2005, si membru fondator al Fundatiei Culturale Balcanice „Harta lui Riga”. Intre 1998 si 2007 a fost membru al Comitetului Artistic din cadrul Ministerului National al Educatiei si Religiei, si responsabil cu activitatea scolilor de muzica din Grecia. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia si-a exprimat gratitudinea fata de domnia sa, decorandu-l cu “Ordinul Sfantului Apostol Pavel” in 2006, in timp ce presedintele Republicii Elene, Konstantinos Stephanopoulos, i-a acordat onorabila distinctie “Crucea de Argint” a Ordinului “Phoenix” in 2004. A scris numeroase articole de muzica bizantina, iar cartea domniei sale, Les voix de Byzance, a fost publicata in 2005 in Franta. S-a remarcat in mod deosebit prin activitatile desfasurate impreuna cu membrii Corului Bizantin Grec. continuare »
A trecut la Domnul prezbitera Adriana Calciu. Dumnezeu să o odihnească alături de soțul ei, Sfântul Mărturisitor Gheorghe Calciu
UPDATE: Dorința Părintelui Calciu de a avea soția îngropată alături de el nu va fi respectată de conducerea Mănăstirii Petru Vodă. Deja o altă groapă a fost pregătită și este cea în care s-a mințit că au fost reîngropate osemintele Părintelui Calciu. Sfinte Părinte Justin spulberă nedreptățile din sfânta ta mănăstire!
În ziua pomenirii marelui poet național Radu Gyr, ieri, 29 aprilie, soția mult-pătimitorului părinte Gheorghe Calciu a trecut la Domnul. De 4 ani, prezbitera Adriana Calciu se afla la azilul de bătrâne de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă, sub îngrijirea atentă a maicilor. Marcată de suferința provocată de torționarii și securiștii ce l-au prigonit pe Părintele Calciu, dna. Adriana își aștepta revederea cu soțul ei, de data aceasta, în ceruri. Cei care au cunoscut-o în perioada cât a stat la mănăstire au fost profund impresionați de gingășia și nevinovăția cu care le vorbea.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, și conform dorinței Părintelui Calciu, ar trebui să fie îngropată lângă/sau în același mormânt.(și cum nimic nu este întâmplător, mormântul poetului Radu Gyr se află lângă mormântul Părintelui Calciu). Trebuie amintit că trupul Părintelui Calciu a fost reîngropat în același mormânt, după ce a fost descoperit cu sfinte moaște întregi, anul trecut, la împlinirea a 7 ani de la trecerea în veșnicie.
Dumnezeu să o odihnească cu sfinții, alături de soțul ei, Sfântul Mărturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa, sfânt cu sfinte moaște întregi.
Pr. prof. dr. Mihai Valică – Anularea Legii Big Brother, prigoana biometrică a conducerii BOR, fratricidul dintre patriarhiile Rusiei şi Ucrainei
Ştiri vitale pentru români, tratate cu tăcere perpetuă
Atât media civilă, cât şi cea bisericească, cu mici excepţii, tac vinovaţi în continuare, atunci când este vorba despre chestiuni vitale, privind apărarea demnităţii persoanei umane sau a poporului român.
Recent, Curtea Europeană de Justiţie, a emis o hotărâre importantă, referitoare la legislaţia europeană, privind protecţia datelor personale, şi impune ţărilor, care au acceptat tehnologia biometrică fără graniţe, o revizuire a legislaţiei respective.
Iată hotărârea CEJ:
„Justiția europeană impune o revizuire a legislației europene privind datele personale” marţi, 8 Apr 2014, 19:35, în:
„Justiția europeană a impus marți o revizuire a legislației europene privind păstrarea datelor cu caracter personal utilizate în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, considerată necesară însă disproporționată și prea intruzivă, informează AFP.
Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a declarat ‘invalidă’ directiva privind păstrarea datelor cu caracter personal, estimând că ‘reprezintă o ingerință de o amploare și gravitate particulară în drepturile fundamentale privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal’ și a cerut ca ‘această ingerință să fie limitată la minimul necesar’. Tehnologia RFID nu se justifică, privitor la persoana umană! continuare »
“Re-înmormântarea” Pr. Gheorghe Calciu sau BOR îngropându-şi (sistematic) talanţii. FOTO exclusiv cu sfintele moaşte
Materialul de faţă aştepta de ceva vreme să fie scris şi publicat. Până la urmă, decizia a venit în ziua de Sf. Gheorghe, odată cu contemplarea, pe Facebook, a unei fotografii în care pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa apare alături de promoţia 1976 a Seminarului Teologic din Bucureşti (pentru cine nu ştie cine a fost pr. Calciu, vezi: ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa). Peste doi ani, părintele avea să fie arestat pentru cele „Şapte cuvinte către tineri”, mărturisitoare de Hristos, într-o lume subjugată de către un regim tiranic, ateu.
Textul meu exprimă un punct de vedere asupra unei istorii pe care o găsesc (cel puţin) halucinantă. Oricine este liber să fie de acord, după cum oricine este liber să nu fie de acord cu observaţiile şi cu concluziile mele, pe care, însă, la rândul meu, sunt liberă să le exprim.
La sfârşitul anului trecut, trupul părintelui Gheorghe Calciu, descoperit cu aspect de sfinte moaşte (întregi), păstrat şi după citirea rugăciunilor arhiereşti de dezlegare (vezi observator.tv/social/razboi-pe-trupul-parintelui-gheorghe-calciu-114232.html ) a fost re-îngropat sub pretextul dorinţelor familiei şi mai ales sub cel al unui „testament” (datat 28 octombrie 2006, vezi Parintele Calciu. Scrisorile testament catre Parintele Justin Parvu) care ar fi aparţinut părintelui.
Curios este că:
„Testamentul” din 28.10 concurează un alt document (datat 12 noiembrie 2006, aşadar posterior celui din 28.10, vezi rostonline.org/rost/dec2006/pr-calciu.shtml), ambele conţinând (şi) dispoziţii privind îngroparea părintelui. O comparaţie între cele două texte poate, însă, lesne conduce la ideea că ele nu aparţin uneia şi aceleiaşi persoane.
Dacă analiza este ajutată şi de o alăturare a „testamentelor” cu alte texte aparţinând pr. Calciu (vezi, d. ex.: Parintele Gh. Calciu: Prefer sa mor aici fara niciun compromis pagină din care se ajunge şi la alte materiale, precum şi textele disponibile la parintelecalciu.wordpress.com/) „testamentul” din 28.10 devine din ce în ce mai suspect de a aparţine mai degrabă vreunui redactor de texte protocolar-fariseice de prin vreo cancelarie, sau altcuiva cu “abilităţi” similare, decât părintelui Gheorghe.
Cuvintele pr. Gheorghe Calciu se supun în mod constant unuia şi aceluiaşi stil, coerent, limpede, ferm, lipsit de orice falsetto curtenesc (după cum era şi omul). Testamentul din 12. 11 cadrează şi el cu acest stil. Cel din 28.10 nu, arătând mai degrabă a fabricaţie care, în încercarea de a imita stilul pr. Calciu, a eşuat izbitor într-un produs de „poetică de curte” adaptată nişei ecleziale (se poate presupune că autorul real al textului nu a avut cum să-şi iasă din propria piele).
Pentru cei care vor aduce observaţia că aceste comentarii ale mele pot fi (des)calificate ca pur subiective, adaug nişte detalii: continuare »
Slugile sionismului din Senat au votat legea prin care pro-legionarii și cei care minimalizează Holocaustul vor face închisoare
Senatorii au adoptat, marţi, o iniţiativă legislativă care prevede ca persoanele care minimalizează în mod evident, prin orice mijloace, în public, Holocaustul ori efectele sale să fie pedepsite cu închisoare de la 6 luni la trei ani sau cu amendă, propunerea fiind iniţiată de Crin Antonescu.
Prin proiectul de lege se mai propunea ca persoanele care participă la constituirea unei organizaţii cu caracter legionar sau aderă la o astfel de organizaţie să fie pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, însă această prevedere a fost eliminată de Comisia juridică, membrii acestei comisii invocând intrarea în vigoare a noului Cod Penal.
Proiectul de lege a fost semnat, alături de Antonescu, de deputaţii liberali Andrei Gerea şi George Scutaru.
Potrivit iniţiativei legislative, confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri legionare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la trei ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se va sancţiona şi utilizarea în public a simbolurilor legionare – drapele, insigne, uniforme, sloganuri, formule de salut, precum şi orice alte asemenea însemne. Acestea nu constituie infracţiune dacă fapta este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei şi interesul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi al prevenirii şi combaterii incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii. continuare »
Joi, 10. 04. 2014, ora 18.00, va avea loc la Constanța (la Școala și Grădinița Brâncovenească) o conferință-lansare de carte
Şcoala şi Grădiniţa Brâncovenească vă invită joi, 10 Aprilie la orele 18:00 la o nouă conferinţă şi lansare de carte de excepţie: “Ortodoxia între teorie şi trăire”.
Evenimentul va fi prezentat de Ciprian Voicilă şi-i va avea ca invitaţi pe Danion Vasile şi Octavian Anastasescu.
Se vor lansa volumele: “ Sfinţii de lângă noi” , “Avva Justin Pârvu- Mărturii. Amintiri. Minuni “ şi “ Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor”.
Despre “ Sfinţii de lângă noi” Laurenţiu Dumitru spune: este o carte ca o şezătoare de suflet, cu întâmplări din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mântuirii noastre. Scrisă într-un stil cald, familiar, lipsită de metafore fără rost şi zorzoane lingvistice, cartea se aşază într-un firesc al veşniciei de zi cu zi. În deruta generalizată a lumii de astăzi, Ciprian ne împărtăşeşte ce a auzit, a văzut şi a simţit… Cartea aceasta este ca o floare pe caldarâmul unei lumi agitate. Cine se va opri, o va vedea! Miracolele se întâmplă întotdeauna lângă noi.
Octavian Anastasescu în “Lângă Valeriu Gafecu, Sfântul închisorilor” dă mărturie despre virtuţile lui Valeriu Gafencu, despre minunile pe care le-a trăit lângă acesta, fiindu-i, de când s-au întâlnit prima dată la Târgu Ocna şi de-a lungul vieţii sale, tainic ucenic. Un ucenic smerit, care nu s-a lăudat cu lucrurile deosebite trăite lângă povăţuitorul său. Dar despre care a dat mărturie, spre întărirea noastră în credinţă… O. Anastasescu ne-a lasat moştenire cea mai afectuoasă mărturie despre Sfântul Valeriu Gafencu. Scena în care Valeriu Gafencu- ţintuit pe patul spitalului, incapabil să se ridice şi să vadă lumea de afara, de la fereastră – priveşte în ochii prietenului său, Octav, cum coboară credincioşii de pe dealul Măgurei din Târgu Ocna, ducând la casele lor lumina şi bucuria Învierii este un imn închinat prieteniei şi comuniunii dintre suflete.
Avva Justin Pârvu- Mărturii. Amintiri. Minuni – După trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, părintele Proclu de la Metocu Bălan a spus un cuvânt profetic, care a început să se împlinească: Sfântul Justin Pârvu va face mari minuni, spre întărirea credinţei poporului. O mică parte din aceste minuni sunt cuprinse în acest volum, alături de mărturii (majoritatea inedite) ale celor care l-au cunoscut şi s-au folosit de prezenţa şi sfaturile sale.
Vă aşteptăm cu mult drag la acest eveniment care va avea loc la sediul Curţii Brâncoveneşti din Str. Vasile Lupu, Nr. 43-45 (zona Capitol)
informaţii la tel : 0241.511.055 / e-mail : [email protected]
Staretul HARITON NEGREA retrage articolul anti cip de pe site-ul Manastirii Petru Voda, „In urma reacțiilor negative avute la adresa mea” …
Prin reînhumarea Părintelui Calciu, ce-am câştigat şi ce-am pierdut? – articol de Părintele Stavrof. Constantin Catană – Sf. Mănăstire Văratec
Iata ce putem citi in articolul Prin reînhumarea Părintelui Calciu, ce-am câştigat şi ce-am pierdut? – articol de Părintele Stavrof. Constantin Catană – Sf. Manastire Văratec de pe blogul fratelui Mircea Puscasu.
Fac precizarea ca acelasi articol a fost preluat si de maica Ecaterina Fermo pe blogul sau.
În cartea „Tipic bisericesc”, se vorbeşte despre acele soroace, despre termenele îndătinate, pentru pomenirea morţilor, în care se săvârşesc rânduielile bisericeşti, ce urmează după înmormântarea fiecărui creştin ortodox, în parte. Şi acestea sunt: la trei zile, la nouă zile, la patruzeci zile, la trei luni, la şase luni, la nouă luni, la un an, şi apoi, în fiecare an, până la şapte ani, după moarte. Iar la şapte ani, după moarte, în biserica noastră, este şi acest obicei de a se face dezgroparea celui mort, când familia aduce la mormânt cele după rânduială, pentru pomenirea respectivă. Şi nu e de mirare, că în unele mănăstiri cu tradiţie, la împlinirea celor şapte ani, osemintele se scot afară, cu multă grijă şi cu sfântă rânduială, apoi sunt aşezate în gropniţă, unde cel rânduit merge, în fiecare zi, să aprindă candela şi a le tămâia. Astfel, se înţelege că şi la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă, unde este înmormântat marele mărturisitor şi slujitor al Bisericii noastre, Părintele Calciu, la împlinirea celor şapte ani după deces, părinţi călugări, cu evlavie, credinţă şi minte sănătoasă, potrivit tradiţiei din Biserica noastră, au făcut acest ritual, dezgropând pe părintele, fără să fi gândit că vor face tulburare şi că vor ştirbi autoritatea Bisericii, şi că au contravenit dispoziţiilor testamentare ale Părintelui Calciu, lăsate în 28 octombrie 2006, Părintelui Justin Pârvu şi obştii de la Petru-Vodă, unde a dorit să fie înmormântat. continuare »
ÎN DIRECT: Moliftele și slujba Sfântului Vasile cel Mare + TE DEUM
Pentru cei care din binecuvântate pricini nu puteți merge în această noapte la sfânta biserică, vă punem la dispoziție transmisiunea în direct de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă, mănăstirea de maici ctitorită de Părintele Arhimandrit Justin, moliftele și slujba Sf. Vasile cel Mare, plus slujba de TE DEUM pentru noul an laic, 2014. Cu această ocazie vă dorim un an binecuvântat, cu pace sufletească și cu roade mântuitoare.
Transmisiunea va începe la ora 23.00 și o puteți asculta prin player-ul de mai jos sau pe site-ul Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.
Minune la Mănăstirea Petru Vodă: Părintele Gheorghe Calciu are sfinte moaște întregi
La 7 ani de la adormirea întru Domnul a Sfințitului Mărturisitor, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, urmând tradiția ortodoxă și respectând dorința Sfântului Părinte Justin, a fost deschis mormântul părintelui Gheorghe Calciu. Cu câteva zile înainte de acest eveniment, unui călugăr din mănăstire i s-a arătat în mai multe rânduri părintele Calciu care îi cerea să fie dezgropat. Bucuria a fost nespusă când s-a văzut că trupul părintelui era întreg până la umeri, ca și cum ar fi fost îngropat cu o zi în urmă. Doar craniul și o parte din antebrațe erau oseminte, adică doar oase, în rest trupul era carne și oase de culoare albă. S-a așteptat să treacă puțin timp și să se vadă cum reacționează trupul în contactul cu aerul, căldura. Astfel, în decurs de 3 săptămâni, trupul părintelui s-a stafidit, luând culoarea maro-roșiatic, o culoare de sfinte moaște autentice. Este o evidentă dovadă a sfințeniei părintelui Gheorghe Calciu, mare mărturisitor și martir al neamului, care ar putea declanșa procedura de canonizare. Dar sa vedem ce v-a hotărâ mitr. Teofan în legătură cu îngroparea sau punerea la cinstire a osemintelor Părintelui Calciu.
Reportaj: Sfinţii închisorilor şi moaştele lor
Serile de sfinţenie pe care Danion Vasile şi Ciprian Voicilă, împreună cu preotul Vasile Fodoruţ, au continuat marţi seara, 19 noiembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, în organizarea Asociaţiei Filantropice “Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare (pr. Vasile Fodoruţ) şi Gazeta de Maramureş (Ioana Lucăcel şi Mircea Crişan). Alături de simpozionul de duminică, de la Catedrala Episcopală “Sfânta Treime”, şi de conferinţa de la Sighetu Marmaţiei, de luni după-amiază, şi seara de marţi din Baia Mare a fost una de excepţie. Cei prezenţi au aflat despre sfinţii şi mărturisitorii din închisorile comuniste, despre Sfântul maramureşean Iov din Uglea, au vizionat un film despre moaştele de la Aiud, în care explicaţiile despre cumplitele chinuri la care au fost supuşi deţinuţii le-a dat părintele Augustin de la schitul din Aiud. Cei prezenţi au avut ocazia să îl urmărească, prin intermediul unei filmări, pe ÎPS Arhiepiscop Justinian al Maramureşului vorbind despre sfinţenia pe care cei curaţi din închisorile comuniste au obţinut-o prin martirajul lor. Credincioşii au avut ocazia să se închine la sfintele moaşte ale acestor mari sfinţi făcători de minuni. La întâlnirea cu Sfinţii Închisorilor, reprezentaţi marţi seara, prin sfintele lor moaşte, izvorâtoare de mir, au venit mulţi credincioşi, care, cu răsuflarea tăiată, au ascultat despre mărturiile pe care aceşti români adevăraţi le-au dat prin jertfa lor. Ei au devenit sfinţi prin iubirea faţă de prigonitorii lor, prin jertfirea lor întru Hristos Domnul, prin moartea mucenicească sosită în cele mai cumplite prigoniri, schingiuri şi batjocuri, îndurate până la limita suportabilităţii. Rugăciunile lor continue de zi şi noapte, Rugăciunea lui Iisus, au fost sprijinul lor continuu. Rugile lor către Iisus Hristos Domnul au fost neîncetate, prin aceasta ei transformând camerele închisorilor în adevărate chilii.Deţinuţii închisorilor comuniste au fost nişte mărturisitori, a spus Ciprian Voicilă, psihosociolog la Muzeul Ţăranului Român. Plaga din cei 70 de ani de teroare comunistă a fost mai ales duhovnicească. Moaştele lor izvorăsc mir, ceea ce înseamnă că valorile în care au crezut sunt valabile. Ei au făcut parte dintr-o generaţie care a gândit şi a trăit româneşte. S-a vorbit de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, de specialistul în fizică nucleară George Manu. Principala lor virtute a fost puterea extraordinară primită de la Dumnezeu şi cultivată de ei de a înfrunta răul din lume, puterea de a fi în permanentă comuniune cu Dumnezeu şi de a lua atitudine.
Vremea sfinţeniei şi a mărturisirii nu a trecut încă. Mulţi dintre prigonitori au rămas la locurile lor. Prigoniţii strigă la noi să mergem pe urmele lor. Noi nu suntem aici să facem spectacol. Măcar unul dintre cei din sală să îşi schimbe viaţa şi nu am venit degeaba, a spus teologul Danion Vasile, care a oferit apoi un superb recital din poezia mai puţin cunoscută a închisorilor. Toţi cei prezenţi au trăit bucuria închinării la sfintele moaşte, două dintre ele fiind izvorâtoare de mir şi frumos mirositoare chiar în momentul în care credincioşii se aflau în sală.
Cuvioasa Parascheva şi Sfânta tinereţe…
An de an, pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni o sărbătoreşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Întrucât de 365 de ani moaştele acesteia se află la laşi, sărbătoarea Sfintei Parascheva are o însemnătate cu totul aparte pentru români, sute de mii de credincioşi venind să se închine la racla celei pe care o ştiu „mult folositoare”. Cum a devenit tânăra Parascheva o sfântă cinstită de milioane de credincioşi? Unde s-a născut, cum a trăit şi cum au ajuns sfintele sale moaşte în ţara noastră?
Din ştirile pe care le avem cu privire la viaţa Sfintei Parascheva, aflăm că ea s-a născut în localitatea Epivata (astăzi Selim Paşa), în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul), fosta capitală a Imperiului Bizantin.
Numele mamei Sfintei Parascheva nu este cunoscut, însă ştim că pe tatăl ei îl chema Nichita. De asemenea, Parascheva a mai avut şi un frate care a ales şi el foarte de tânăr să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, călugărindu-se şi primind numele de Eftimie. Foarte apreciat de cârmuitorii bisericeşti ai vremurilor de atunci pentru învăţătura şi vieţuirea sa sfântă, Eftimie a ajuns chiar episcop, în localitatea Madite. continuare »