† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Predica la Duminica a Vll-a dupa Sfintele Pasti – a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic

“Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.

Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit. Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.

Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.

Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.”  (Ioan 17, 1-13)

***

Este greu sa ne imaginam ce ar fi lumea fara rugaciune. Oare ar mai fi?! continuare »

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova a constituit o comisie de canonizare a Sfintilor moldoveni

La sedinta Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a avut loc astazi, s-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care s-au proslavit in pamanturile Moldovei, fiind ales presedinte PS Episcop Petru de Ungheni si Nisporeni. Totodata, comisia urmeaza sa includa reprezentanti din toate eparhiile.

Intru sprijinirea acestei decizii nobile pentru Biserica noastra, dorim sa venim si noi cu un ajutor semnificativ si sa prezentam in continuare tuturor celor interesati o lista a Sfintilor si Mucenicilor Basarabeni (in ordine alfabetica)  unii dintre ei chiar cinstiti de ani buni in popor, care intru smerenia lor isi asteapta randul la canonizarea oficiala.

Aceasta lista a fost intocmita in urma unei perioade de aproape 5 ani de cercetari care a culminat cu tiparirea vol. I al dictionarului istorico-biografic “Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de asta data”, carte aparuta in anul 2010 intr-un tiraj redus de numai cateva sute de exemplare si care a disparut rapid de pe rafturile librariilor.

 Lista CANONIZARE SFINTI BASARABENI:

Aceasta modesta lista,  este ca un varf  de aisberg in oceanul fara de margini a sfintilor si martirilor basarabeni. Deoarece lista cu Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia, care si-au inchinat intreaga lor viata slujirii lui Hristos si neamului, este fara indoiala cu mult mai mare.

1. Alexandru Baltaga (1861-1941)  – unul din preotii martiri ai Basarabiei. Pentru autoritatea sa in randul clericilor si munca depusa in slujba Bisericii, Gala Galaction il considera pe parintele Alexandru Baltaga patriarh al preotilor basarabeni. La 7 august 1941, fiind intr-o varsta inaintata, indura moartea muceniceasca. In octombrie 1995, Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Basarabiei a propus cercetarea vietii sale pentru canonizare, cercetarile insa au fost oprite din cauza monmetelor grele prin care trecea atunci Mitrop. Basarabiei si nu au fost reluate nici pana in ziua de azi. continuare »

La patruzeci de zile dupa invierea Sa, Hristos S-a inaltat la c ceruri, de unde venise, asa cum El insusi Ie-a spus candva ucenicilor Sai: Va sminteste aceasta? Daca veti vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai inainte? (loan 6, 61-62). Desigur, acest lucru nu inseamna ca, incepand din ceasul intruparii, Hristos nu a mai existat ca Dumnezeu in ceruri, ci inseamna ca avea sa urce acolo mai tarziu, cu trup omenesc. De altfel, coborarea Sa din ceruri se intelege ca bunavoire dumnezeiasca, nu ca mutare din loc.
In intervalul dintre inviere si inaltare, Hristos S-a aratat ucenicilor Sai de mai multe ori. El Ie-a dezvaluit acestora tainele imparatiei lui Dumnezeu, dupa cuvantul Sfantului Evanghelist Luca: …carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu (Fapte 1,3).
Sarbatoarea imparateasca a inaltarii are o mare importanta pentru viata crestina si duhovniceasca, pentru ca este legata de indumnezeirea omului. In continuare, prin prezentarea celor mai importante aspectele hristologice ale acestui praznic imparatesc, vom incerca sa-i intelegem insemnatatea.

Pentru inceput, este necesar sa vedem ce anume spune Sfanta Scriptura despre inaltarea Domnului. Acest mare eveniment imparatesc este proorocit in Vechiul Testament si este infatisat in Noul Testament. Nu vom expune aici toate fragmentele care contin referiri la aceasta sarbatoare, ci numai pe cele mai graitoare, cu atat mai mult cu cat, in analiza care urmeaza, vom prezenta si alte texte care se refera la inaltarea lui Hristos.
In Vechiul Testament, exista profetii despre sfanta inaltare, asa cum exista pentru toate celelalte evenimente imparatesti. Profetul lezechiel a avut o vedenie care se refera cu certitudine la inaltarea lui Hristos: Atunci slava Domnului s-a dus de la prag si s-a asezat pe heruvimi. Iar heruvimii, intinzand aripile, s-au ridicat de la pamant inaintea ochilor mei si s-au dus insotiti de roti si s-au oprit la poarta cea dinspre rasarit a templului Domnului, si slava Dumnezeului lui Israel era asupra for (lezechiel 10,18-19).
O profetie si mai reprezentativa care se refera la inaltarea lui Hristos este cuprinsa in Psalmii lui David. intr-unui din acesti psalmi este scris: Suitu-S-a Dumnezeu intru strigare, Domnul in glas de trambita (Ps. 46, 5); iar intr-un alt psalm, se spune: Si a plecat cerurile si S-a coborat si negura era sub picioarele Lui. Si S-a suit pe heruvimi si a zburat; zburat-a pe aripile vantului (Ps. 17,11-12). continuare »

Bogatia noastra nemasurata si nesecata este credinta noastra Ortodoxa. Prin ea se intaresc toate cerurile, toate ale lui Dumnezeu sunt ale noastre si ceea ce e mai pretios decat orice – insusi Preadulcele nostru Domn Iisus Hristos, iar impreuna cu El toate fericirile si bucuriile vesnice.

…De cand Domnul lisus Hristos este pe pamant, nu mai exista prapastie intre pamant si cer, intre Dumnezeu si om; unite sunt cele ale lui Dumnezeu cu omul, cele ceresti cu cele pamantesti, cele vesnice cu cele vremelnice. Trupul divino-uman al lui Hristos – Biserica – este palatul ceresc-pamantesc in care se traieste viata vesnica divino-umana prin credinta ortodoxa, adevarata, apostolica, divino-umana, pa­tristica in Domnul Iisus Hristos. Nu exista morti in biserica lui Hristos. Toti cei din ea sunt vii, si inca vii fara de moar­te; inca pe pamant sunt nemuritori prin har, iar dupa stra­mutarea in acea lume sunt inca si mai deplini, mai puternici, cu neputinta de invins, nemuritori. continuare »

Ziua de 1 iunie a fost randuita de bunul Dumnezeu sarbatoare a trei mari Sfinti Marturisitori ai Ortodoxiei: Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, Sfantul Mucenic Iustin si Sfantul Iustin Popovici. Acesti sfinti sunt ocrotitorii de nume ai marelui duhovnic Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, ocazie cu care ii uram si noi “Intru multi ani, Parinte!” spre calauzirea noastra pe calea mantuirii. Va prezentam in cateva cuvinte pe cei trei mari sfinti:

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful s-a nascut catre anul 114 in Sichem, un vechi oras al Samariei, din parinti greci pagani. A trait pe vremea imparatilor Antonin cel Pios (138-161) si Marcus Aurelius (161-180), si s-a numit “filosof” fiindca din copilarie s-a osarduit cu studiul filosofiei pagane, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevarului, invatatura lui Hristos.
In jurul varstei de 30 de ani Iustin a primit sfantul botez (intre anii 133 si 137) si apoi a deschis o scoala de filosofie crestina. Deci mergand la Roma in anul 155, a dat mai sus zisului imparat Antonin o apologie in scris impotriva ratacirii idolilor, si dezvinovatitoare pentru credinta in Hristos, cu care pe una, adica credinta crestinilor, o adeverea si o intarea, iar pe cealalta, adica inselaciunea idoleasca, o supunea cu dovediri din Scripturi.
Mai tarziu, in anul 161, putin dupa urcarea pe tron a imparatului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresata de aceasta data Senatului Roman.
Deci, fiind zavistuit de Crescent filozoful, a fost omorat cu viclesug, chinuit fiind mai inainte cu multe chinuri.
Acesta pentru viata lui curata si fara prihana, ajungand la fapta buna cea desavarsita, si ajungand plin de toata intelepciunea, si dumnezeiasca si omeneasca, a lasat pentru toti credinciosii scrieri pline de toata intelepciunea si folosul care dau mare cunostinta celor ce le citesc. continuare »

De ceva luni, FOR-ul ortodox nu-si mai face auzita vocea. Cu toata anemia si putina reactie pe care o avea, totusi reprezenta un punct de vedere al laicatului ortodox din Romania. Dar FOR-ul acum tace, tace si iar tace, nici macar site-ul forul.ro nu mai este activ. Ce se intampla? A fost creat acest FOR pentru a “ingropa” reactia ortodocsilor odata cu inactivitatea sa? Ar fi trebuit ca sub organizarea FOR-ului sa se desfasoare multe actiuni impotriva pericolelor ce ameninta credinta si neamul romanesc: ecumenismul, vizita papei in Romania, homosexualitatea, pretentiile teritoriale ale ungurilor, indatorarea Romaniei la FMI etc. Toate acestea si multe altele pun in pericol integritatea duhovniceasca si teritoriala a poporului roman si necesita o opozitie din partea noastra. Speram sa se faca auzita cat de curand vocea FOR-ului ortodox roman referitor al marsul homosexualilor. Asta, daca au ceva impotriva…

Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei (SPC), in comunicatul oficial de dupa sfarsitul lucrarilor sedintei ordinare pe luna mai 2011, nu a facut niciun fel de referire la cazul Episcopului de Raska si Prizren Artemie, nici la posibila participare a papei Benedict la manifestarile din 2013 de la Nis, cu ocazia implinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Mediolanum (Milano). (Саопштење за јавност Светог Архијерејског Сабора Српске Православне Цркве). Conform comunicatului oficial, evenimentele vor avea un caracter panortodox sub conducerea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

Cu toate acestea, unele publicatii mentioneaza ca vor fi invitati si reprezentanti ai tuturor bisericilor crestine care nu sunt unite cu Biserica Ortodoxa, dar au multe principii si valori comune cu aceasta. ( У сенци хапшења Младића, СПЦ одлучио да позове Папу!) Adica, vor fi invitati coptii, armenii, romano-catolicii etc. (vezi si declaratiile Mitropolitului de Baska, Irineu Bulovici, despre sarbatoarea din 2013).

(traducere: https://acvila30.wordpress.com, sursa: https://aktines.blogspot.com/2011/05/blog-post_6025.html)

Se pare ca datorita unor presiuni din interiorul si din exteriorul Serbiei, patriarhul Irineu incearca sa ascunda intentiile sale privitoare la Episcopul marturisitor Artemie, cat si intentia de a-l invita pe ereticul de papa in Serbia.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sarbe ataca din nou Biserica Ortodoxa Romana (BOR), profitand de neintelegerile BOR cu Patriarhia Ierusalimului. Atacul Bisericii Ortodoxe Sarbe este cu atat mai surprinzator cu cat aceasta ar fi trebuit sa-si ceara scuze pentru distrugerea sau “colonizarea” a peste 80 de biserici si manastiri romanesti din Timoc, dupa 1830, atunci cand acest teritoriu a intrat sub jurisdictia sarba, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc. continuare »

LA MULTI ANI DREPT INVATAND CUVANTUL ADEVARULUI!

continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=8Gei4HjGFuQ]

Cititi si:

• Comandantul Miscarii Legionare, Horia Sima – 18 ani de la trecerea la Domnul
• Horia Sima (+25 mai 1993-2011): Realitatea supranaturala a neamurilor. Marturii din Sf. Scriptura
• Virgil Maxim – Atitudinea fata de Horia Sima in Reeducarea de la Aiud

Horia Sima:

Primele mele relatii la Viena, dupa revenirea de la Budapesta, apartineau corpului ofiteresc din SS… Mai e o chestiune pe care vreau sa o precizez. Nimeni nu-i silea sa intre in armata nationala sau sa mearga la scolile speciale. Toata operatia de recrutare la aceste entitati se baza pe voluntariat. Le stateau deschise alte activitati ale guvernului de la Viena.
Ruperea frontului din Romania si chemarea mea la Cartierul General al lui Hitler a fost o amara deceptie pentru Papanace. Planul lui de a ma elimina de la conducere, prin campania de dezbinare din lagar, nu numai ca n-a reusit in interiorul grupului, prin darza rezistenta a marii majoritati a legionarilor, dar eu ma ridicasem sus de tot din celula de la Oranienburg, in timp ce el zacea neputincios la pamant, sub povara propriilor lui defaimari. Nu tradasem pe Germani si nici testamentul Capitanului, cum sustinea el, de vreme ce eram chemat de inaltele capetenii hitleriste la Rastenburg, pentru a-mi incredinta misiunea sa organizez rezistenta din Romania. A fost teribil momentul pentru Papanace cand a ascultat la Radio cuvantarea mea catre tara, in timp ce el se afla inca inchis la Dachau.

Faptul ca unul de factura lui Constantin Papanace – care pretindea sefia Miscarii inca in Germania fiind in lagar, in detrimentul lui Horia Sima – a dat dovada de o totala lipsa de viziune cand a propus colaborarea cu Hitler si subordonarea ML catre SS-ul german, spune foarte multe asupra legitimitatii succesiunii in Legiune si a pastrarii liniei Capitanului. In fata divagatiilor periculoase ale lui Papanace, Horia Sima s-a simtit obligat sa ia atitudine pentru a pune lucrurile la punct. Iar aceasta atitudine s-a dovedit a fi la inaltimea responsabilitatii ce i-a fost incredintata de suflarea legionara in momentul investirii sale.
Papanace mai sustinea si existenta unui „comunism national”, un comunism cu fata umana adus de regimul lui Ceausescu si chiar un sincer patriotism cu citate nationaliste ale dictatorului si deci… o apropiere intre doctrina ateo-comunista si cea crestin-legionara. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tbUxF8K_Scc]

O rusine-i azi credinta la poporul romanesc
Ca e “dumnezeu” stiinta si dezmatul sufletesc!
S-a uitat credinta sfanta cu traditii stramosesti
Azi la moda-i desfranarea si slujirile trupesti!

Sa te-nchini azi “e rusine”, lumea rade de pacat
Dumnezeu e-nchipuire, fiindca de …ne-am cultivat!
De! Stramosii din vechime nu erau prea cultivati,
Astazi merg sa se inchine numai cei inapoiati!

Azi, cu-atata invatatura, cum sa crezi in Dumnezeu,
Cand cunosti perfect atomul si-i despici nucleul sau!
Azi, cand munca grea cu bratul e facuta de motor,
Azi, cand vezi in casa lumea, privind la televizor?!… continuare »

[slideshow] Imagini din 2006

Pentru cine nu stie cine este Vassula, cititi aici.

APEL AL CLERICILOR SI CRESTINILOR ORTODOCSI DIN ROMANIA CATRE TOTI EPISCOPII ORTODOCSI DIN LUME IMPOTRIVA HIROTONIEI IN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CRETU, CATERISIT DE PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Catre toti Intaistatatorii ortodocsi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale si catre toti episcopii ortodocsi din lume ne ridicam glasul cu neliniste, cerandu-le ajutorul pentru a impiedica hirotonia in episcop a Arhimandritului Ieronim Cretu, cleric caterisit de catre Patriarhia Ierusalimului, pentru ca sus-numitul a dat Sfanta Impartasanie catolicilor, coptilor, armenilor si membrilor altor confesiuni, in insula Patmos, in anii 2007 si 2009.

De mentionat ca in anul 2008, dupa cazurile Corneanu si Drincec, Sfantul Sinod a hotarat ex-comunicarea credinciosilor si depunerea din treapta a clericilor care se vor impartasi cu cei de alte confesiuni si denominatiuni crestine.

Preotii si credinciosii ortodocsi din Romania declara cu deosebita neliniste: Nu vrem un astfel de nevrednic episcop, care ca arhimandrit a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului, dar pe care Sinodul Patriarhiei Romaniei l-a ales episcop. continuare »

[vimeo=https://www.vimeo.com/23869315]

Ierodiaconul Avel Semeonov in filmul documentar „Iubeste adevarul” (inregistrare facuta in decembrie 2006).

Partea I.

Globalizarea este drumul spre antihrist si toti stiu ca scopul final al acesteia este instaurarea domniei satanei, adica a lui antihrist. Nu tare demult a fost un asa caz, acum raposatului mitropolit al Stavropolului, Ghedeon, i s-a aratat mucenicul Teodor Tiron, el i-a spus ca acum in societatea noastra se petrec aceleasi lucruri ca pe timpul sau. Este vorba de numarul de indentificare personal, Sfintul i-a comunicat ca acestea reprezinta o inchinare la idoli. Pe timpul sau tot ce se vindea pe la pieti era din aducerea de jertfa idolilor pagini, de aceea crestinii nu aveau voie sa cumpere nimic. Acum la noi peste tot sunt prezente codurile cu bare (care intr-un fel reprezinta aceleasi produse jertfite idolilor, adica dracilor), iar sistemul incearca sa puna aceste numere si pe oameni pentru a-i spurca definitiv. La noi (in Rusia) baza a fost pusa incepind cu 1917 de cind se instaurase domnia bolsevica. Scopul lor primordial era instaurarea Noii Ordini Mondiale. continuare »

“Ai grija sa nu fii fundamentalist!” Asa se formuleaza sau se defineste unul dintre cei mai nocivi virusi mentali care au infestat vreodata popoarele lumii. Astazi nu ti se mai zice: „ai grija sa nu privesti cu pofta la femeie straina”, „sa nu minti”, „sa nu judeci sau sa mahnesti pe aproapele”; nici macar „sa nu desfranezi”, „sa nu furi” si „sa nu ucizi” nu ti se mai spune. Dimpotriva: „Baga de seama sa nu fii extremist!”.

Ai dreptul „sa iubesti” si „sa-ti refaci viata” (ori de cate ori se intampla), ai „dreptul asupra propriului corp”, adica esti libera sa faci avort, ba chiar ti se recomanda pentru o multime de motive. La fel, ti se cere sa cunosti cat mai multe religii si sa fii deschis la inchinarea la cat mai multi dumnezei, ca doar „Dumnezeu e acelasi”. Altfel, te numesti fundamentalist.

Nu se scapa nici o ocazie in spatiul public pentru a se face rechizitoriul fundamentalismului. Eventual, se manipuleaza in asa fel faptele si sensurile incat extremismul musulmanilor sa se extinda si asupra imaginii crestinilor. Si de atatea ori ni se repeta aceste lucruri incat pana la urma, ajungem si noi sa credem in ele — sau, cel putin, sa ne autocenzuram in marturisirea adevarului, in manifestarea ca si crestini. Nu cumva sa zica lumea ca suntem fundamentalisti!

Ba, mai mult, se naste un fel de crestinism relativist, al jumatatilor de masura, al sferturilor si zecimilor de masura. Adica, ceva de genul: „Auzi draga, asta tine tot postul – credinciosi suntem si noi, dar nici chiar asa!”. Sau: „Astia sunt extremisti rau de tot, cica nici la televizor nu se uita!”. Intotdeauna exista o stacheta si mai jos, care indica ceea ce este de bon ton, pentru ca „o face toata lumea”. Dar oare crestinismul inteles si trait astfel ne mai poate mangaia si odihni sufleteste? Ne mai poate lumina mintea cu intelesuri dumnezeiesti? Acest fel de cres­tinism ne mai poate oare mantui?

Ati constientizat oare vreodata ca virusul autocenzurii, de teama sa nu fim luati drept fundamentalisti, ne impune tot timpul sa traim si sa gandim intr-un duh complet strain Evangheliei? V-ati gandit vreodata ca atunci cand lumea se va afla intr-un stadiu avansat al patologiei obsesiei de a nu fi extremist ni se va impune sa ne lepadam de Sfanta Scriptura, ca fiind o carte extremista, homofoba si incorecta politic? In unele parti ale lumii occidentale, lucrul acesta a inceput sa fie afirmat deja pe fata. Si, in contextul credintei in corectitudinea politica, cei ce o fac sunt consecventi cu ei insisi, caci Biblia este o carte prin excelenta fundamentalista, dupa cum este definit astazi acest virus. Ca doar Dumnezeu spune: „Eu sunt Cel ce sunt; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!” (Ies 20:3), iar in Cartea Psalmilor se precizeaza clar: „Toti dumnezeii neamurilor sunt draci” (Ps. 95:5).  Mantuitorul nu lasa loc de confuzii, spunand: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; nimeni nu vine la Tatal meu decat prin Mine” (Ioan 14:6) – deci nu prin Buddha, Brahma, Mahomed sau prin altcineva. continuare »

Astazi, 11 mai, se implinesc 7 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Dionisie Ignat de la Chilia Colciu din Sfantul Munte Athos. La Chilia Sfantul Gheorghe din Colciu s-a oficiat o slujba de parastas pentru Parintele Dionisie.

 Parintele Dionisie Ignat a trecut la cele vesnice in 11 mai 2004, dupa 77 de ani de nevointa in Sfantul Munte Athos si 58 de ani ca duhovnic si mangaietor de suflete.
Vesnica lui pomenire si Dumnezeu sa-l odihneasca intru Imparatia Sa!

 Din apoftegmele parintelui Dionisie Ignat

Despre mandrie: Mandria e cea mai primejdioasa patima. Toate patimile, toate pacatele se iarta foarte lesne, si te imbratiseaza Dumnezeu si te duce in Imparatia Cerului. Insa la Imparatia Cerului sub nici un motiv nu poti inainta cu inaltarea mintii, cu mandria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte destept, si stie lucrul asta. De aceea seamana in omenire inaltarea mintii si tulburarea, adica mandria, ca sa nu poata inainta omul la Imparatia Cerurilor. Caci Sfintele Scripturi asa spun, ca, din bunatatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost imparatia satanei cea atata de infricosata si mare, care a cazut din cauza mandriei, acolo sa completeze locurile acelea cu sufletele bunilor crestini si ale calugarilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poti ajunge daca ai inaltarea mintii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poti ajunge acolo! De aceea, ispititorul instaleaza in sufletul copilului, de mic, inaltarea mintii, mandria, lucru care zicem ca nu-i nimic, si de fapt acela-i cel mai daunator, cel mai primejdios pentru mantuirea sufletelor noastre.

Despre televizor: Televizorul e un izvor nesecat al rautatilor, al tuturor rautatilor. continuare »

Patriarhia Romana a declarat anul 2011 – Anul Sf. Botez si al Sf. Cununii.Trebuie sa marturisim cu totii Adevarul despre aceste doua Sfinte Taine, care sunt valide doar in Ortodoxie. Papistasii (romano catolicii, greco catolicii), protestantii si cei ce mai zic ca “boteaza” nu au valida nicio o sfanta taina, pentru simplul motiv ca Sfantul Duh nu se pogoara la rugaciunile lor, ci doar in cadrul Bisericii Ortodoxe, cea UNA, sigura ce a pastrat continuitatea apostolica. sa luam aminte sa nu ne facem partasi la “desfranarile nelegiuitilor” de eretici, care prin ecumenism incearca sa ne amageasca ca si ei fac parte din Biserica. Inafara Ortodoxiei nu exista decat sinagoga satanei.

Texte din Sfanta Scriptura, Sfinte Canoane si regulamentul BOR care interzic casatoriile mixte (dintre un barbat ortodox si o femeie eretica (catolica, protestanta, musulmana, hindusa, budista etc.) sau dintre o femeie ortodoxa si un barbat eretic).

I Cor. 7:39:

Femeia este legata prin lege atata vreme cat traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul.

II Cor. 6:14:

Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?

Canonul 31 de la Laodiceea:

Cu nici un eretic nu se cuvine a incheia casatorie sau a se da fiii sau fiicele dupa eretici, ci mai ales a-i lua daca ar fagadui ca se fac crestini.

Canonul 14 al Sf. Sinod IV ecumenic:

De vreme ce in unele eparhii (mitropolii) se permite citetilor (lectorilor) si cantaretilor sa se casatoreasca (si dupa hirotesie) sfantul sinod a oranduit (hotarat) sa nu fie ingaduit vreunuia dintre acestia sa ia femeie eterodoxa. Iar cei ce dintr-o astfel de casatorie au si dobandit copii, daca nu au apucat sa-i boteze la eretici pe cei nascuti dintr-insii, sa-i aduca pe acestia la impreunarea cu soborniceasca Biserica (in comuniunea Bisericii sobornicesti), iar daca nu iau botezat, sa nu poata (sa nu le fie permis) sa-i boteze pe acestia la eretici si nici sa-i lege spre casatorie cu eretic ori cu iudeu ori cu pagan, decat numai daca fata (persoana) care vrea sa se lege (prin casatorie) cu cel ortodox va fagadui (promite) ca va trece la credinta ortodoxa. Iar daca cineva ar calca aceasta oranduire (hotarare) a sfantului sinod, sa fie supus pedepsei canonice.

Canonul 10 Laodiceea:

Nu se cuvine ca cei ce sunt ai Bisericii sa impreune cu nebagare de seama pe fiii lor cu ereticii prin legatura casatoriei.

Canonul 72 al Sinodului Trulan sau V-VI Ecumenic: CRESTINII SA NU SE CASATOREASCA CU ERETICI SI CU NECRESTINI

Sa nu se ingaduie ca barbatul ortodox sa se lege (prin casatorie) cu femeia eretica, nici ca femeia ortodoxa sa se uneasca (prin casatorie) cu un barbat eretic, ci de s-ar si vadi ca s-a facut un lucru ca acesta de catre vreunul dintre toti, casatoria (nunta) sa se socoteasca fara de tarie, si casatoria (insotirea nelegiuita) sa se desfaca – caci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii sa se imperecheze cu lupul, si nici partii lui Hristos cu soarta (ceata) pacatosilor; iar daca cineva ar calca cele oranduite de noi, sa se afuriseasca. Iar daca unii, gasindu-se inca in necredinta si nefiind inca numarati in turma ortodocsilor, s-au legat (potrivit) intreolalta, prin casatoria legiuita, si apoi unul dintre ei alegand binele a alergat la lumina adevarului, iar celalalt a fost tinut (stapanit) de legatura saracirii, nealegand (nedorind) sa vada (sa ia in seama) razele dumnezeiesti; daca sotia cea necredincioasa socoteste ca este bine (consimte) sa vietuiasca cu sotul cel credincios, sau, dimpotriva, cel necredincios cu sotia cea credincioasa, sa nu fie despartiti, dupa dumnezeiescul apostol: „Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeie, si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbat” (I Cor. 7,14).

Articolului 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane – in vigoare

Clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi. Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile (nn. randuiala -Botez si Mirungere) de trecere la Ortodoxie. Preotii care se vor abate de la aceste norme, conchide dispozitia regulamentara, se vor pedepsi cu canonisire la sfanta manastire, pana la transferare, afara de cazul cand a avut dezlegarea Chiriarhului. (nn. aceasta iconomie se face doar in acord cu Canonul 31 de la Laodiceea, adica cel eterodox sa fagaduiasca trecerea la Ortodoxie – prin botez si mirungere).

Biserica Ortodoxa a fost confruntata cu problema casatoriilor mixte inca din epoca apostolica, cand primii sai membri, recrutati dintre iudei si pagani, incheiau casatorii legale din punct de vedere al dreptului roman, cu necrestinii. Totodata, din aceeasi epoca a trebuit sa fie solutionata si problema practica, de a sti ce se intampla cu legatura conjugala a doi necrestini, dintre care unul s-a convertit la religia crestina.

Sfantul Apostol Pavel ne adevereste ca adeseori se intampla ca numai unul dintre soti sa devina crestin. La intrebarea Corintenilor daca o astfel de casatorie mixta – sub raportul credintei deosebite a sotilor – trebuie anulata sau sa ramana in fiinta, Apostolul neamurilor a dat un raspuns care a ramas cu putere de norma legala (I Cor. VII, 12-16), fiind reiterat si in textul canonului 72 trulan (vezi mai sus).

12. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. 13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. 14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. 15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. 16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?

(I Cor. VII, 12-16)

Conform invataturii Sf. Pavel, existenta legala a acestui fel de casatorie mixta se recunoaste, principial, intrucat casatoria a fost incheiata inainte ca sotul respectiv sa fi primit credinta crestina ortodoxa (Sf. Apostol PAvel face referire la cuplurile care in momentul casatoriei, niciunul dintre ei nu era ortodox, dar apoi unul din ei s-a convertit la Ortodoxie; cununia lor nu este valida in continuare, dar nu trebuie sa se desparta acestia, ci cu nadejdea unei cununii ortodoxe sa ramana impreuna). Privilegiul paulin – care este invocat si de teologiile confesionale – a principializat aplicarea iconomiei de catre Biserica Ortodoxa numai in cazul in care respectiva casatorie a fost contractata inainte ca unul dintre soti sa fi fost increstinat. Cat priveste casatoria crestinilor cu necrestinii, Sfantul Apostol Pavel s-a pronuntat negativ, interzicand-o cu desavarsire (I Cor. VII, 39 ; II Cor. VI, 14, vezi mai sus). De altfel, Constitutiile Sfintilor Apostoli au reafirmat aceasta invatatura, precizand ca cel care s-a botezat nu mai trebuie sa savarseasca “desfranarile nelegiuitilor”. Fireste, in conceptia Bisericii primare, asemenea casatorii mixte – dintre un crestin si un necrestin – au fost considerate desfranari ale nelegiuitilor, fiind interzise si condamnate. Reafirmand aceasta randuiala apostolica, canonul 72 trulan a stabilit o dispozitie canonica de principiu in viata Bisericii Ortodoxe. continuare »

Actul prin care Biserica recunoaste, declara si aseaza pe credinciosii trecuti la cele vesnice, in randul sfintilor, poarta denumirea de canonizare. In primele secole, canonizarile erau facute de catre fiecare Biserica locala, care avea in fruntea ei un episcop. Proclamarea unui sfant era realizata atunci cand Dumnezeu isi descoperea lucrarea Sa prin aceste persoane care urmau a fi canonizate. Astfel, Biserica proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.

Ca cineva sa ajunga sa fie trecut in randul sfintilor, nu e nevoie de un anumit numar de ani de la moartea sa si nici de un anumit numar de minuni.

Pentru a fi feriti de necredinta, autoritatea bisericeasca a fixat cateva criterii dupa care cineva poate fi trecut in Sinaxar. Din conditiile de fond amintim:

1. Ortodoxia neindoielnica a credintei celui ce urmeaza a fi canonizat, ortodoxie pastrata pana la moarte.

2. Proslavirea lui de catre Dumnezeu, manifestata prin moarte martirica pentru credinta, prin puterea de a savarsi minuni si puterea de a apara eroic Biserica Ortodoxa.

3. Raspandirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan acordat de poporul credincios.

Pentru a se afirma unitatea Bisericii in privinta actelor de canonizare, s-au intocmit anumite randuieli care constau in acte formale de savarsit cu ocazia canonizarii solemne. Acestea sunt: instituirea unei comisii pentru cercetarea vietii persoanei ce urmeaza a fi trecuta in randul sfintilor, intocmirea unui raport in care se aduc argumentele pentru canonizare, aprobarea de catre Sfantul Sinod a raportului, pregatirea textelor liturgice (slujba Vecerniei, Utreniei, Acatistul) si icoana sfantului, intocmirea unui act sinodal de catre Sfantul Sinod (care cuprinde motivarea canonizarii, hotararea Sfantului Sinod de a trece persoana respectiva in randul sfintilor, instituirea cultului public bisericesc, general sau local, fixarea zilei de sarbatoare a sfantului, trecerea lui in calendarul bisericesc si a slujbei lui in cartile de ritual, si oranduirea ca anumite biserici sa aiba hramul sfantului respectiv). continuare »