† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Dupa cum este specificat chiar in partea de sus a afisului – Manastirea Petru Voda – cele scrise in afis fac parte din regulamentul interior(despre care Parintele Justin zice ca este intemeiat pe ce spun Sfintii Parinti si Sfanta Scriptura) al manastirii, aprobat de Parintele staret, Arhimandritul Justin Parvu, ca urmare a numarului mare de credinciosi care se prezentau la spovedanie si spuneau ca poseda acte cu cip. Se stie prea bine pozitia manastirii Petru Voda vis-a-vis de acest subiect si era de asteptat ca sa si puna in aplicare ceea ce a propovaduit de mai bine de un an de zile. Fiind doar un afis sumar, in care nu pot fi cuprinse toate aspectele, cu explicatii pe larg, s-a ajuns ca unele persoane sa aiba nelamuriri. Va amintim ca tot manastirea Petru Voda a editat cartea “DICTATURA BIOMETRICA” in care gasiti si argumentatii teologie, si civice, si medicale. I s-a adus la cunostiinta Parintelui Justin aceasta problema si urmeaza ca in cateva zile sa apara o explicare detaliata, cu argumente teologice si canonice, avand nadejdea ca in final sa fie clar pentru toata lumea.

Mai jos sunt fotografii de cand Parintele Justin a luat la cunostiinta de afis:

Cititi: Talcuire la …afis

Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. Nu stiu ce va fi, situatia este foarte grea. Soarta lumii sta in mainile unora, dar Dumnezeu inca franeaza. Anii sunt foarte grei. Este nevoie de o interventie dumnezeiasca.(…) Si noi dormim in opinci. […] Situatia de azi poate fi infruntata numai duhovniceste, iar nu lumeste. Strig si eu, netrebnicul, de atatia ani! Situatia este infricosatoare, ciudata. Nerozia a intrecut limitele. A venit lepadarea si ramane ca acum sa vina fiul pierzarii (antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana. Si, uitate, oamenii nici nu inteleg ca traim vremuri apocaliptice, ca pecetluirea inainteaza. Traiesc ca si cum nu s-ar intampla nimic… statul s-a pus rau cu legea dumnezeiasca. Voteaza legi care sunt impotriva legii lui Dumnezeu.

Am auzit pe unii duhovnici: „Voi sa nu va preocupati cu acestea!” Daca unii ca acestia ar fi avut sfintenie mare si ar fi ajuns cu rugaciunea intr-o astfel de stare incat sa nu-i intereseze nimic, le-as fi sarutat si picioarele. Dar acum stau nepasatori pentru ca vor sa se puna bine cu toti si vor sa petreaca bine.

Acum suntem in razboi, razboi duhovnicesc. Trebuie sa fiu in prima linie. Ce marxisti exista, ce franc-masoni, ce satanisti si atatia altii… Iar acum, iata, cum ma lupt. Si vezi celalalt nu vorbeste. Oare prin aceasta nu arata ca merge sa distruga Biserica? „ Nu-i intereseaza nimic ! Nu au nimic inlauntrul lor… nepasare ! […] continuare »

Este de necrezut unde duce indrazneala (caci nu putem crede ca e vorba de necunostiinta) unor clerici ortodocsi ce nu mai disting Ortodoxia nici fata de satanism. Ce sa mai asteptam de la asemenea preoti in lupta impotriva ecumenismului? Nicio baza! Vor vinde Biserica papei si lui antihrist fara nicio opreliste sau mustrare de constiinta.  Uraciunea pustiriii isi arata lucrarea. finte Mare Mucenice Gheorghe roaga-te pentru noi toti, fiii Bisericii lui Hristos, sa nu fim in veci inselati de astfel de oameni!

In Eparhia Tver intre 29.05-18.06, a avut loc a 12-a Procesiunea Volga

Prin traditie, fiecare astfel de procesiune se ocupa de un eveniment important la nivel national. In acest an, acest eveniment a fost aniversarea a 65-a a Victoriei. Procesiunea, inceputa de la izvoarele raului Volga si continuata de-a lungul albiei si terenurilor pe unde trece aceasta, a avut loc in 16 orase si districte din regiune. Pe tot parcursul s-a purtat o racla- chivotul cu moastele Sfantului Mucenic Gheorghe.

La Sf. Liturghie de la [biserica]Sf. Nicolae din Myra, unde a servit Arhiepiscopul de Tver si Victor Kashin si, in procesiunea care a vut loc la templul de la izvoarele Volgai, a fost comisa o vodoo-senie de rang, la care au participat un numar mare de pelerini, distinsi invitati, membri ai publicului.

In aceasta zi, cele mai multe municipalitati din regiunea Tver si-au trimis delegatii la festivalul din Volgoverkhovye . Au tinut discursuri Arhiepiscopul de Tver si presedintele Kashin, guvernatorul regiunii Tver, presedintele Adunarii Legislative si alti functionari.

Pentru a intelege magnitudinea acestui consens ”in materie de cooperare intre Biserica si activitatile de stat, doar uitati-va la” programul complet “.

Parea ca acest eveniment nu poate fi decat unul fericit, dar …!  Dar, in loc de bucurie spirituala inima s-a frant de o durere extrem de profunda.

In timpul procesiunii, poporul ortodox a sarutat “mana dreapta a lui Satan, inchinandu-se la ea ca la o relicva mare – mana dreapta cu moastele Sfantului Gheorghe, patronul sfant  al victorioasei armate ruse”.

Aceasta aproximativ demono-blasfemie si satanismul au luat locul binecuvantarii directe a episcopului ce guverneaza dioceza si preotia.

Avand o senzatie de murdarie spirituala, oamenii Ortodocsi din Tver au trimis o scrisoare, subliniind confuzie lor:

“Dragi frati si surori!

Cerem ajutorul vostru si consiliere caci ne aflam[traim] intr-o jena extrema si ne temem ca ceea ce s-a intamplat la noi se poate repeta si in alte orase din Rusia.

Noi, la fel ca toti oamenii ortodocsi, il cinstim din toata inima noastra pe Sf. Gheorghe Invingatorul si am visat la fericirea de a ne inchina relicvei lui.

Si ce oportunitate! In ajunul vizitei Patriarhului Chiril la Tver a ajuns la noi procesiunea Volga cu chivotul  sub forma mainii drepte ce da binecuvantarea , care trebuia sa fie o parte din moastele sale.

Dar bucuria noastra a fost afectata. Dreapta, la o examinare mai atenta s-a dovedit a fi  o binecuvantare, dar profanata. Faptul ca degetele de la mana lui dreapta, au fost puse dintr-un un motiv oarecare, vertical, [dovedeau] in mod clar au fost aranjate intr-un bine-cunoscut simbol satanic – “capra”( coarnele satanei-n.m). Spre deosebire de binecuvantarea crestina, care leaga degetul mare si indicele pe de o parte, la cea reprezentand racla cu relicve, au fost conectate degetul mare si degetele din mijloc, indicele si degetul mic – fiind pe verticala.

Fotografiile arata ca chivotul mai repede poate fi privit ca un obiect de cult anti-crestin sau pagan, care are sub forma de coarne degetele: indexul si degetul mic, simbolizand cultul ”Caprei” – Lucifer.

Cei mai multi dintre noi, datorita binecuvantareii care insotea chivotul, nu s-au simtit bine, copiii au plans.

Daca suspiciunile noastre sunt corecte, atunci am fost ademeniti sa ne inchinam la un idol, Baphomet, si procesiunea s-a transformat intr-un act de profanare a tarii noastre si a Credintei Ortodoxe.

Iertati-ne, daca v-am produs confuzie. Va rugam, judecati si dati-ne o evaluare biserieasca despre cele intamplate.

Cetatenii Ortodocsi din Tver. continuare »

ACEST AFIS S-A FACUT CU BINECUVANTAREA PARINTELUI STARET ARHIM. JUSTIN PARVU!

Cititi: Talcuire la …afis

Urmand parca zicala: “sa te faci frate cu dracu ca sa treci puntea”, Kyril al Rusiei lanseaza, alaturi de papa-ruda sa Ratzinger, o ofensiva contra “liberalismului” protestant din Occident (o fi si ca urmare a acestui film). Am zis parca, pentru ca aceasta “intamplare” face parte dintr-un amplu plan demonic de recunoastere a papei ca prim intre episcopii “bisericii” apostate, iar “lupta comuna” este dusa pentru a nu mai vedea nicio diferenta intre Ortodoxie si papism. Dupa cum spunea si Parintele Cleopa si alti Parinti, dialogurile dintre ortodocsi si eterodocsi nu au dus si nu vor duce la nici un rezultat, si tocmai din acest motiv partea ortodoxa a fost momita ca sa accepte colaborari pe alte planuri, avand un substrat teologic comun, lasand la o parte diferentele uriase ce ii despart pe papistasi de Credinta dreptslavitoare. In numele lui Hristos poate fi dusa decat o singura lupta, cea ortodoxa. Restul nu-L au pe Hristos, ci doar interpretari dupa cum le-a soptit satana. Si atunci se va implini cuvantul Evangheliei:

Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?

Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.

Iata si articolul cu pricina, aparut pe site-ul antena3.ro

Patriarhul rus Kirill si un alt oficial al bisericii ortodoxe ruse si-au exprimat opiniile despre “tendintele liberale” in unele biserici protestante. Ei au tinut un discurs in fata Comisiei pentru Consens si Cooperare a Consiliului Mondial al Bisericilor.

Patriarhul aprecia ca crestinismul din Europa “are nevoie de eforturile comune ale crestinilor pentru a fi protejat de fortele seculare ce incearca sa forteze sentimente anti-crestini  si in general anti-religioase in lume.”

Hilarion Afeev, care conduce departamentul patriarhiei ruse pentru relatii externe, vorbea si despre fobia anti-crestina din Occident si nevoia de a rezista “intolerantei fata de crestini si discriminarea lor.”

El si-a exprimat sprijinul pentru tentativele catolicilor de a contesta decizia din noiembrie 2009 a CEDO in cazul Lautsi v. Italia, potrivit careia crucifixele trebuie inlaturate din scoli.

El a mai criticat “liberalismul” protestantilor din Occident si il cita pe patriarhul Kirill declarand ca “luptatorii rusi pentru crestinismul mondial” saluta pozitia Bisericii Catolice in aceasta privinta.

Vaticanul planifica de mai mult timp “o noua evanghelizare “ a Europei, iar acum papa a anuntat infiintarea unui consiliu in acest sens.

Inter­viu din revista ATITUDINI nr. 11 cu Par­in­tele Iachint,
ucenicul de chilie al Par­in­telui Cleopa

Blagosloviti, Par­inte!

Dom­nul si Mai­cuta Dom­nu­lui! Bine ai venit in Sfan­tul Munte!

Bine v-am gasit! Cum sunteti?

Mul­tumim Maicii Dom­nu­lui ca sun­tem ortodocsi! Si sa ne ajute Preas­fanta sa ramanem ortodocsi pana la capat! In rest, scriu, adun invata­turi de la Sfin­tii Par­inti, pen­tru pas­trarea dreptei Cred­inte. E o indelet­ni­cire de mare man­gaiere pen­tru sufle­tul meu.

Ce teme aveti in vedere?

Acum, cu aju­torul Maicii Dom­nu­lui, toc­mai am ter­mi­nat o lucrare despre Uni­tatea Bisericii. Fiindca ecu­menis­mul acesta a denat­u­rat rau de tot invatatura despre Bis­er­ica cea Una, Sfanta, Sobor­niceasca si Apos­toleasca. Mereu ii auzi vorbind despre „unirea Bis­eri­cilor” si despre „refac­erea uni­tatii Bis­ericii”, ca si cum Bis­er­ica si-ar fi pier­dut uni­tatea, si vin ei acum, prin intal­niri ecu­meniste, sa refaca uni­tatea Bis­ericii. Aceasta rat­acire este o blas­femie adresata direct Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos, iar a spune ca exista mai multe Bis­erici dezbi­nate, este tot una cu a spune ca s-a impar­tit Trupul lui Hris­tos in parti dezbinate.

De mult timp am dorit sa vorbesc cu Sfin­tia Voas­tra, fiindca in mediul teo­logic uni­ver­si­tar am auzit multe zvonuri despre incli­na­tia ecu­menista a Par­in­telui Cleopa. Stiu ca ati fost ucenic apropiat al Par­in­telui si ca ati avut ocazia de a cunoaste direct invatatura sa, mai bine zis invatatura orto­doxa propo­vaduita de Par­in­tele. De exem­plu, am auzit ca Par­in­tele Cleopa ar fi fost de acord cu dia­logurile ecumeniste…

Stii cum a aparut acest zvon? Veneau unii din cei mari… si ii spuneau Par­in­telui ca fac efor­turi deosebite pen­tru a-i ajuta pe romano-catolici sa cunoasca Orto­doxia. Si ca de aceea sunt impor­tante dia­logurile „ecu­menice”, de fapt, ecu­meniste. Dar nu ii spuneau nimic despre com­pro­misurile pe care le fac ei acolo. Nu ii spuneau ca se pre­gatesc sa accepte „Tainele” papis­tasilor, fiindca Par­in­tele nu ar fi fost de acord. Stii ca un om bun la inima, cu multa dragoste de oameni, se induioseaza si crede de multe ori tot ce ii spui, nu banuieste vicle­nia.

Par­in­tele Cleopa pas­tra neabatut invatatura orto­doxa despre unic­i­tatea si uni­tatea Bis­ericii. Bis­er­ica este Una, adica este unica si uni­tara. Iata, am aici cartea Par­in­telui, Calauza in Cred­inta Orto­doxa, edi­tia a patra, ingri­jita de Par­in­tele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Par­in­tele Cleopa in aceasta lucrare, la pag­ina 111: „Bis­er­ica lui Hris­tos este una, deoarece Man­tu­itorul a inte­meiat o sin­gura Bis­er­ica (Matei 16: 18), nu mai multe, pen­tru ca Bis­er­ica are un sin­gur cap, pe Iisus Hris­tos, ea fiind infati­sata ca o sin­gura Mireasa a lui Hris­tos (Efe­seni 5: 27 )”. Aceasta despre unic­i­tatea Bisericii.

In ceea ce priveste uni­tatea Bis­ericii, Par­in­tele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta uni­tate nu se poate rupe, fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos. Ereticii se desprind de Bis­er­ica, se despart, dar Bis­er­ica ramane uni­tara. Iata aici, la pag­ina 118, cum zice Par­in­tele: „Despar­tirea n-a atins uni­tatea Bis­ericii; pen­tru ca aceasta uni­tate nu se poate destrama nicio­data, ori­care ar fi numarul si cal­i­tatea ereti­cilor care se smulg de la sanul Bis­ericii. Erezi­ile si schis­mele, ori­cat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Bis­er­ica cea Una, pen­tru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hris­tos. Uni­tatea Bis­ericii este mai pre­sus de fire si ea nu poate fi zdrun­ci­nata de nimeni”.

Iar despre incer­car­ile de unire cu papis­tasii, Par­in­tele spunea asa: „Toate incer­car­ile de unire intre Apus si Rasarit au fost si sunt sor­tite esecu­lui, cata vreme nu se va reveni in Apus la Tra­di­tia Sfin­tilor Par­inti” (la pag­ina 27). Par­in­tele Cleopa nu dorea o unire de tip ecu­menist, ci dorea revenirea la Orto­doxie a celor care s-au rupt de Biserica.

In Fac­ul­tate, ne-a spus un par­inte cu ori­entare ecu­menista, ca au venit la Par­in­tele Cleopa niste neo­protes­tanti si ca Par­in­tele ar fi spus ca si ei sunt botezati in numele Sfin­tei Treimi.

Stii cum a fost? E ade­varat ca au venit acei neo­protes­tanti, dar Par­in­tele nu a spus ca si ei au fost botezati, ci i-a intre­bat: „Dar, voi, sun­teti botezati?” Par­in­tele nu accepta botezul aces­tor eretici, ci le spunea asa despre ade­varatul Botez: „Botezul este cu ade­varat Taina, iar nu sim­bol, asa cum cre­deti voi, sec­tar­ilor neo­protes­tanti”. Asa cum vezi ca scrie si aici, la pag­ina 482.

Dar ecu­menis­tii accepta pseudo-botezul het­erodoc­silor, zicand ca botezul in numele Sfin­tei Treimi nu se poate repeta. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bUbe0PBhI2o]

Cele trei persoane, printre care un roman, retinute miercuri de autoritatile transnistrene au fost eliberate, a anuntat Ministerul roman de Externe.

Ieromonahul Savatie Bastovoi, un fotograf moldovean si un cetatean roman au fost retinuti miercuri pentru verificari, potrivit MAE.

Ambasada Romaniei la Chisinau este in permanenta legatura cu acestia si le ofera asistenta consulara necesara.

Cei trei cetateni arestati miercuri de catre politistii transnistrieni au fost eliberați dupa mai bine de trei ore. Acestia au fost supuși unui interogatoriu din partea organelor MGB si abia dupa aceea eliberati. Ieromonahul Savatie Bastovoi a declarat ca cetațeanul roman reținut a continuat sa fie in stare de soc, chiar si dupa ce a fost eliberat.

Nici o zi fara arestari, acesta pare sa fie sloganul politistilor transnistrieni. Acestia au sechestrat miercuri la vama din Bender 3 cetateni, fara a le explica motivul retinerii.

Pe ofiterii de la vama i-a alarmat faptul ca in masina in care se deplasau Ieromonahul Savatie Bastovoi, Octav Esinenco si un cetatean roman se aflau mai multe diafilme.

Oamenii venea din Chisinau si se indreptau spre manastirea “Noul Neamt” din satul Chitcani si din declaratiile date atat politistilor, diafilmele erau niste materiale pentru un documentar despre ateismul din spatiu sovietic.

sursa: jurnaltv.md

Pentru detalii despre proiectul la care lucreaza Parintele Savatie, cititi Diafilmele cu bucluc

Pustnicul Zosima

Despre pustnicul Zosima, am aflat ca a fost monah la Manastirea Rarau. L-a cunoscut pe parintele Daniil Tudor – Staret la Manastirea Rarau, intre anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarau, fiind prigonit de autoritatile comuniste.

Fratele I. l-a intrebat in anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Parinte, ce o sa fie in Romania in anul 2011?
– O sa fie mare macel in orase*. O sa fie mai rau decat ti-a spus parintele Pustnic N. Roaga-te sa te pazeasca Dumnezeu, ca este greu de scapat de ce o sa fie.
Fratele I. a insistat sa afle mai mult:
– Ce o sa fie, revolta, razboi sau cutremur?
Zosima i-a raspuns:
– O sa traiesti si o sa vezi. Sa te rogi lui Dumnezeu neincetat.

Sihastrul Zosima a spus sa nu luam documentele biometrice si ca este foarte bine ca la manastirile de pe Muntele Rarau se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.

* Este canonul romanilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi si alte mari pacate. Criza economica, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de munca, neplata integrala a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case si a multor masini achizitionate in leasing, fara a li se restitui banii platiti; patimile si pacatele, vor scoate milioane de romani in strada, avand loc acest mare macel in Rornania. Indrumam pe crestini nostri, sa mearga la Biserica si la Sfintele Manastiri, sa se roage pentru pace si mantuire, sa posteasca, sa se spovedeasca si Impartascasca si sa nu participe la aceste revolte. Sunt Parinti care spun ca Romania va fi atat de distrusa, incat nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenata de marile puteri, care se vor confrunta dupa puțin timp in cel de al III-lea Razboi Mondial, care va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

Cititi si:

• Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania
• Mesaj de la editorul cartii “Pustnicii nevazuti ai Athosului”, in care au aparut prorociile despre masacrul din 2011

Pustnicul Zosima

Despre pustnicul Zosima, am aflat ca a fost monah la Manastirea Rarau. L-a cunoscut pe parintele Daniil Tudor – Staret la Manastirea Rarau, intre anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarau, fiind prigonit de autoritatile comuniste.

Fratele I. l-a intrebat in anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Parinte, ce o sa fie in Romania in anul 2011?
– O sa fie mare macel in orase*. O sa fie mai rau decat ti-a spus parintele Pustnic N. Roaga-te sa te pazeasca Dumnezeu, ca este greu de scapat de ce o sa fie.
Fratele I. a insistat sa afle mai mult:
– Ce o sa fie, revolta, razboi sau cutremur?
Zosima i-a raspuns:
– O sa traiesti si o sa vezi. Sa te rogi lui Dumnezeu neincetat.

Sihastrul Zosima a spus sa nu luam documentele biometrice si ca este foarte bine ca la manastirile de pe Muntele Rarau se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.

* Este canonul romanilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi si alte mari pacate. Criza economica, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de munca, neplata integrala a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case si a multor masini achizitionate in leasing, fara a li se restitui banii platiti; patimile si pacatele, vor scoate milioane de romani in strada, avand loc acest mare macel in Rornania. Indrumam pe crestini nostri, sa mearga la Biserica si la Sfintele Manastiri, sa se roage pentru pace si mantuire, sa posteasca, sa se spovedeasca si Impartascasca si sa nu participe la aceste revolte. Sunt Parinti care spun ca Romania va fi atat de distrusa, incat nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenata de marile puteri, care se vor confrunta dupa puțin timp in cel de al III-lea Razboi Mondial, care va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

Cititi si:

• Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania
• Mesaj de la editorul cartii “Pustnicii nevazuti ai Athosului”, in care au aparut prorociile despre masacrul din 2011

Vizitati https://nichitus.blogspot.com

de Aurel Selaru

Mai multi locuitori din comuna Nereju se pregatesc sa organizeze un miting de amploare in fata Episcopiei Buzaului si Vrancei. Acestia sunt nemultumiti de faptul ca fostul staret, Macarie Besliu de la Poiana Marului, a fost exilat de reprezentantii Episcopiei la schitul Munteoru. Liderul nerejenilor, Toader Gemanas, spune ca valorile crestinismului sunt terfelite si aruncate in derizoriu prin aceasta „marsavie“, la care a fost supus fostul staret Macarie. „Suntem profund dezamagiti de nelegiuirile facute de Episcopia Buzaului si Vrancei la Manastirea Poiana Marului. Locuitorii de la noi, dar si din comunele invecinate sunt mahniti de faptul ca parintele Macarie a fost mutat fortat la schitul Munteoru. Este tare greu si oamenii nu mai pot ajunge sa primeasca un sfat, o vorba buna pentru a trece mai usor peste necazurile de zi cu zi. Deja relele ne urmaresc la tot pasul, iar starea noastra sufleteasca este incarcata la maxim. La Munteoru nu se poate ajunge. Parintele Macarie ne dadea acea bunastare sufleteasca, mai ales prin oranduirile bisericesti pe care le respecta cu sfintenie. Cei de la Episcopie mint in toate felurile, iar realitatea din teren este cu totul alta. Dupa plecarea parintelui nu se mai tin slujbe la Poiana Marului. Acest lucru nu au reusit sa-l faca nici macar comunistii si se intampla acum in zilele noastre. E strigator la cer“, a declarat Toader Gemanas. Acesta ii indeamna pe vranceni sa fie alaturi de fostul staret Macarie Besliu si ii cheama la schitul Munteoru. „Oamenii asteapta revenirea parintelui Macarie la Poiana Marului. Nu vom mai astepta mult acest lucru si ne vom face dreptate singuri, deoarece dreptatea de aici de pe pamant este una stramba. Ii rog pe toti cei care sunt alaturi de Manastirea Poiana Marului si care cred in slujbele parintelui Macarie, sa incerce sa ajunga la schitul Munteoru, unde se afla fostul staret, pentru a participa la slujba de aghiasma, ce are loc pe 1 ale fiecarei luni de peste an. Toate acestea dovedesc faptul ca, in continuare, credinciosii sunt alaturi de parintele Macarie. Daca nu vom avea castig de cauza la mitingul de la Buzau, vom face acelasi lucru in fata Patriarhiei Romane, sa vedem daca Preafericitul Daniel tolereaza abuzurile celor de la Buzau. Suntem hotarati sa mergem pana in panzele albe si cu ajutorul lui Dumnezeu, Testamentul Lui Vasile Cel Mare sa nu fie batjocorit in fel si chip de anumite personaje“, a mai spus Toader Gemanas.

Oameni simpli si cu sufletul curat, nerejenii nu au uitat de credinta in Dumnezeu. Poate tocmai acest lucru i-a tinut uniti, mai ales in dorinta lor de a spune lucrurilor pe nume. Darjenia cu care il apara de staretul Macarie, urmasul lui Vasile Cel Mare de la Poiana Marului, izvoraste din sufletul lor. „Noi credem in Dumnezeu si suntem siguri ca de acolo, de sus, va face dreptate. Dumnezeu a fost si este alaturi de noi de la nastere pana la moarte. Noi credem in parintele Macarie, omul de la care luam alinare, un gand bun, o povata, un sfat, un zambet, o bucurie, ca doar toti suntem copiii lui Dumnezeu. Vreau sa se stie in toata tara asta ca nu ne vom lasa in niciun fel calcati in picioare si vom indrepta lucrurile“, a adaugat Toader Gemanas. Credinciosii spera ca Domnul sa aduca liniste, pace si ganduri curate celor de la Episcopia Buzaului si Vrancei si sa lase manastirea asa cum a fost oranduita de parintele Macarie Besliu, al doilea ctitor al lacasului de cult.

Potrivit unor surse, alti oameni din tara si strainatate vor participa la protestul de la Buzau.

sursa: Monitorul de Vrancea

Uitati cum arata noile carduri de calatorie RATB…. Am desfacut unul din curiozitate dupa ce m-am uitat la lumina.
Cardul are 86 pe 54 mm, este prevazut cu antena (serpuiala de pe margine) si cu un CIP patrat cu latura de 0,75mm (patratelul negru incadrat cu rosu). Masuratoare am facut-o digital.
Antena este exact ca la pasapoartele biometrice. Cipul este cam mic… la pasapoarte este mult mai mare, circuitul integrat de la pasapoarte are cam 2 cm pe 2 cm.
Comparand cu marimea cipului din pasaport, sunt de parere ca in cipul din acest card RATB nu intra mai mult decat informatia ca are n calatorii. S-ar putea sa gresesc avand in vedere ca cipurile implantabile au diametrul unui bob de orez. Desi, nu scrie niunde ca este netransmisibil. Si este perfect transmisibil. Pot sa il dau cui vreau. Deci, inca nu este numele meu in interior. Sau daca este, e degeaba caci aparatul in care il bag nu se uita la mine sa vada daca numele din cip corespunde cu mine. Sau… inregistraza cate calatorii fac eu. Prietenul care mi l-a adus mi-a spus ca nu se introduce in vreun aparat pentru a stoca date personale pe cip. Rog fratii din Bucuresti sa se intereseze cand au timp cum sunt emise aceste carduri.

Acum sa trecem la concluzie: ESTE DOAR UN PAS PREMERGATOR BIOMETRIZARII!!! Un pas de acomodare, pregatitor, un aperitiv cu cip. Lumea prostita de sistem zice vai ce avansat… peste cativa ani vom avea abonamentul in mana.
Se va ajunge la asta. Stim! Dar noi sa ne tinem tari in rugaciune sa nu fim noi aceia care se vor lasa cipati de sistemul antihristic.

Astept completari din partea voastra.

articol primit prin mail, autor Silvian

Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalau. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevazut. In anul 2001, i-a spus fratelui I:

– Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata. Efectul daunator in Romania va fi in anul 2001. Ai sa fii in Iasi, sa nu te sperii….[1] Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange[2]. O  sa randuiasca Dumnezeu si o sa stai in Muntele Rarau, in 2011.

Fratele I. avea 60 de ani si a intrebat:

– Mai este mult pana in 2011. O sa traisc pana atunci?

– O sa traiesti. O sa ma rog ca sa locuiesti pe Muntele Rarau.

Cu un an mai inainte de a se muta la viata cea vesnica[3], pustnicul N. i-a spus fratelui I., ziua in care sa vina si cum sa-l inmormanteze. In ziua pe care o prorocise, a fost gasit adormit intru Domnul si ingropat de fratele I. si maica T., dupa obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalau, in locasul pe care si l-a sapat singur. Pustnicul N. nu a vrut sa i sa puna cruce pe mormant, ca sa nu stie nimeni locul unde este ingropat si i-a dat canon fratelui I, sa nu-i spuna nimanui numele..

[1] Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor doua blocuri gemene din New York, care, dupa cum spunea presedintele Bush, au schimbat soarta lumii (in mai rau pentru crestinii ortodocsi).

[2] Cum vor putea trai adevaratii crestini in vremurile antihristice? Cu ajutorul lui Dumnezeu, cum au trait in toate timpurile. Dumnezeu este cel care ne ajuta, ne hraneste, ne da sanatate, putere, ne apara si ne mantuieste. Conducatorii si guvernele risipesc darurile lui Dumnezeu. Cine va participa in fiecare duminica si sarbatoare la Sfanta Liturghie, va implini canonul de rugaciuni, va posti, va face milostenie, se va spovedi si impartasi, va primi ajutorul lui Dumnezeu. Iar cine isi va pune nadejdea in oameni, se va chinui si in aceasta viata, si-n viata cea vesnica. Pentru ca spune Duhul Sfant: Blestemat este omul ce se increde in om.

[3] Pustnicul N. s-a mutat la viata cea vesnica in anul 2002, fiind in varsta de 108 ani.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

Cititi si:

• Un alt pustnic confirma proorocia despre “macelul” din 2011
• Mesaj de la editorul cartii “Pustnicii nevazuti ai Athosului”, in care au aparut prorociile despre masacrul din 2011

Cea de-a treia Declaratie Comuna din cadrul dialogului Comisiei Mixte dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile ,,Ortodoxe” Orientale (monofizite), care a avut loc la Chambesy, Elvetia, intre 1-6 noiembrie 1993, a pricinuit ingrijorare si teama. Comisia Mixta propune ridicarea anatemelor ,,de catre intaistatatorii tuturor Bisericilor de ambele parti, prin semnarea unei declaratii ecleziastice cu scopul ca fiecare Biserica sa o recunoasca pe cealalta ca deplin ortodoxa” si ca ,,ridicarea anatemelor sa aiba drept consecinte: a) restabilirea deplinei comuniuni intre cele doua parti si ca b) nici o condamnare din trecut, sinodala sau personala, sa nu mai fie in vigoare”.

Daca intelegem in mod corect cele de mai sus, unirea este iminenta. O unire pe care patriarhul Antiohiei a realizat-o deja in parte.

Fara indoiala, noi ar trebui sa sarbatorim unirea iminenta, daca aceasta unire ar fi potrivita si cu adevarat acceptabila dintr-un punct de vedere ortodox, adica intru adevar. Dar de vreme ce, precum intentionam sa aratam, in opinia noastra si a altor teologi, conditiile nu sunt indeplinite, ne temem ca o unire pripita va duce, in primul rand, la o unire falsa si necinstita si, in al doilea rand, la o schisma in sanul Sfintei Biserici Ortodoxe.

Rezervele noastre sunt urmatoarele:

1. Este demn de remarcat faptul ca in toate cele trei declaratii oficiale, ortodocsii au abandonat ecleziologia ortodoxa, potrivit careia Biserica Ortodoxa constituie singura Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Monofizitii sunt recunoscuti drept ,,ortodocsi orientali” si ambele Biserici sunt doua familii de acelasi rang ale aceleiasi Biserici. Cu alte cuvinte, aceasta este o forma a teoriei ramurilor Bisericii.

In mod caracteristic, profesorul G. Mantzaridis noteaza: ,,Constiinta Bisericii Ortodoxe este aceea ca ea constituie continuitatea neintrerupta a uneia Biserici nedespartite. Aceasta constiinta se bazeaza pe unitatea de-a lungul veacurilor cu Biserica Apostoleasca. Unitatea Bisericii, ca trasatura esentiala a naturii ei, nu poate fi supusa negocierii. Nu exista mai multe Biserici deoarece nu exista mai multi Hristosi sau mai multe trupuri ale lui Hristos. Aceasta pozitie nu este nici retrograda, nici conservatoare, ci de la sine inteleasa si traditionala. Este pozitia pe care Biserica a avut-o dintru inceput si a fost intotdeauna reflectata in traditia bisericeasca. Din acest motiv, chiar modul in care este revendicata restabilirea comuniunii depline dintre monofiziti si Biserica Ortodoxa creeaza temeri serioase pentru discernamantul identitatii ortodoxe insesi. In lumina noului acord dogmatic, nu este cu putinta ca sinoadele care au fost condamnate de Sinoadele Ecumenice sa fie socotite ortodoxe in invatatura lor, pentru ca o invatatura nu este limitata doar la formularea dogmei, ci exprima de asemenea unitatea si identitatea Bisericii. Nu este cu putinta nici ca persoane care sunt anatematisite in Sinodiconul Ortodoxiei sa fie considerate Parinti ai altei Biserici Ortodoxe care trebuie, in cele din urma, sa fie acceptata ca identica cu Biserica care a alcatuit Sinodiconul. Intotdeauna si mai cu seama in vremuri decisive precum cele de astazi, atentia fata de identitatea si constiinta de veacuri a Ortodoxiei este imperativa” (G. Mantzaridis, Ortodoxia si unitatea europeana, Thessaloniki, 1994, pag. 157-158).

2. Noi, ortodocsii, renuntam la continuitatea si identitatea noastra istorica cu Biserica Sinoadelor Ecumenice (al IV-lea, al V-lea si al VI-lea) daca acceptam ca monofizitii au fost intotdeauna ortodocsi si ca parintii lor (Dioscor si Sever) au fost de asemenea ortodocsi. Indirect, noi acceptam ca Sinoadele Ecumenice de mai sus au fost in eroare si noi continuare »

Cuviosul Serafim Rose spune ca intr-o epoca de intuneric si inselaciune aproape universale, cand pentru cei mai multi asa zisi ”crestini”, Hristos a devenit tocmai ceea ce invatatura ortodoxa denumeste Antihrist, Biserica Ortodoxa a lui Hristos este singura care pastreaza si comunica harul lui Dumnezeu. Aceasta este comoara fara de pret a carei existenta chiar lumea asa-zisa crestina nici macar nu o banuieste. Caci lumea ”crestina” da mana cu fortele intunericului pentru a-i insela pe credinciosii Ortodocsi ai Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi incat sa creada ca ”numele lui Isus” ii va salva chiar din mijlocul apostaziei, si blasfemiilor in care traiesc si pe care le accepta, nepasatori la infricosatul avertisment al Domnului: ”Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea” (Matei 7, 22-23) .

Mantuitorul Insusi ne-a avertizat: Atunci, de va va zice cineva:

”Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi. Iata, v-am spus de mai inainte. Deci, de va vor zice voua: Iata este in pustie, sa nu iesiti; iata este in camari, sa nu credeti. Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27).

”Tatal nostru” se incheie cu rugaciunea catre Dumnezeu ca El sa ne izbaveasca de cel viclean. Dar cine se poate tine de mana cu Hristos? Cine poate sta alaturi de Dumnezeu? Nu le-a grait Hristos evreilor: ”Iata, se va lasa casa voastra pustie” (Matei 23, 38) ?” Prorocia s-a implinit – spune Sfantul Nicolae Velimirovici -, evreii nu au nici jertfe, nici preotie. Amandoua ”au trecut la cei botezati in acel ceas cand catapeteasma Templului s-a rupt de sus si pana jos” . Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preotie. Nu le spune oare, evreilor, evreul Pavel ce a devenit Crestin Ortodox si Apostolul lui Dumnezeu: ”Hristos e sfarsit Legii” (Romani 10, 4) ? Asadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfarsit, ceea ce este lepadat si inlocuit cu altceva nou, sa fie pus pe picior de egalitate si sa se tina de mana cu credinta vie a lui Hristos? Si Mohamed insusi, cu toata dusmania sa fata de crestini, recunoaste si pune in Coran faptul ca Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare si pe Mohamed insusi. Si atunci, de unde aceasta nivelare si egalizare? De unde poate veni o asemenea viziune, intrebati? De la ispititorul, diavolul. continuare »

Rugati-va, rugati-va
sa nu cadeti in ispita inselarii!

Mar­tur­isirea cred­in­tei, care este o dato­rie evanghe­lica, cum ar tre­bui facuta, ast­fel incat sa nu cadem in extreme, ajun­gand in felul acesta la schisme grab­nice si nein­te­meiate?

Dragii mei, mar­tur­isirea tre­buie facuta fara echivoc, fara ascun­zisuri. Ade­varul tre­buie scos la lumina, dar numai ade­varul, pen­tru ca lumea nu mai stie de unde vine si incotro merge. Din pacate man­ualele teo­log­ice prez­inta real­i­tatea Bis­ericii trunchiat si copiii nos­tri nu vor avea acces la o invatatura aut­en­tica a isto­riei bis­ericesti. Sis­temul politic a urcat si pana la var­ful ier­arhiei bis­ericesti, ca peste tot, de alt­fel. Dar asta nu e nicio nou­tate. Cum a fost Bis­er­ica sub comu­nism, asa e si acum. Si tot asa va si supravi­e­tui – prin jertfa si mar­tur­isire. Insa nu iesim din staul si nu tre­cem la nicio alta bis­er­ica schis­mat­ica, chipurile orto­doxa. Ramanem in Bis­er­ica in care ne-am nascut si sa avem cura­jul sa mar­tur­isim orice abatere de la dreapta cred­inta. Deo­cam­data nu se pune prob­lema unei erezii vadite in Bis­er­ica noas­tra. Avem dato­ria de a vadi rat­acir­ile con­d­u­ca­to­rilor bis­ericesti, de a vadi peri­colul ecu­menist, pen­tru a evita fatala unire cu papis­tasii sau alte comu­ni­tati bis­ericesti care sunt cazute din Har, nu mai au suc­ce­siune apos­tolica si nu mai pas­treaza ade­varul intreg al Bis­ericii Sobor­nicesti, sta­bilit prin cele 7 sinoade ecu­menice. Sa ne pazeasca Dum­nezeu de o ast­fel de unire necanon­ica! Atunci nu va mai fi har intr-o ast­fel de bis­er­ica. Dar Dum­nezeu isi va pas­tra ale­sii Lui si va pazi Bis­er­ica Orto­doxa, dupa cum ne-a fagaduit. Sa ne rugam sa ne pazeasca in acele vre­muri si sa nu cadem in mreaja inse­larii. Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis­ericii fara inte­meiere canon­ica, asa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi. Un apolo­get intelept si un ade­varat apos­tol ar vre­murilor noas­tre are dis­cer­na­man­tul mar­tur­isirii si nu mar­turis­este cu patima, fara socoteala, ci stie sa se faca tuturor toate, fara sa se abata de la Ade­var. El cauta mereu sa lupte sa poata trezi in ceilalti sen­ti­men­tul de aparare a Ade­varu­lui. Acesta este ros­tul mar­tur­isirii lui, dar, din pacate, tara noas­tra nu are un ast­fel de mar­tur­isi­tor la ora actu­ala. Ros­tul mar­tur­isi­to­rilor este sa faca ostasi ai apararii Ortodoxiei.

extras din revista ATITUDINI, nr.11;
cititi tot interviul aici.

Rusia nu se multumeste de a fi luat o parte mare si frumoasa din vatra Moldovei, nu se multumeste de a fi calcat peste granita fireasca a pamantului romanesc, ci voieste sa-si ia si sufletele ce se afla pe acest pamant si sa mistuiasca o parte din poporul roman.

Rusia nu a luat aceasta parte din Moldova pentru ca sa-si asigure granitele, ci pentru ca sa inainteze cu ele, si nu voieste sa inainteze decat spre a putea stapani mai multe suflete.

Tocmai pusi fata in fata cu viata ruseasca romanii au inceput a fi cu atat mai vartos patrunsi de farmecul vietii lor proprii, de bogatia si superioritatea individualitatii lor nationale; tocmai fiind pusi in contact cu rusii, romanii erau mandri de romanitatea lor.

E nobil rasadul din care s-a prasit acest mic popor romanesc, si, desi planta nu e mare, rodul e frumos si imbelsugat; cele doua milioane de romani au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.

Nu! Inraurirea fireasca a Rusiei ne este stricacioasa, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca sa ne ia individualitatea, Rusia ar trebui sa ne dea alta in schimb, si, cel putin deocamdata, nu suntem copti pentru o asemenea degenerare.

De cate ori rusii se vor pune in atingere cu noi, vor trebui sa simta superioritatea individualitatii noastre, sa fie suparati de acest simtamant si sa ne urasca mai mult si tot mai mult.

Fara indoiala aceasta ura a fost intemeiata pe timpul cand intre Moldova si asa-numita Basarabia comunicatia era libera. Rusii s-au incredintat ca aceasta libertate este primejdioasa numai pentru dansii si pentru aceasta au inchis granitele ermeticeste si au curmat atingerea intre romanii de peste Prut si restul poporului roman.

De atunci si pana acum masurile silnice pentru starpirea romanismului se iau fara de curmare. Administratia, biserica si scoala sunt cu desavarsire rusesti, incat este oprit a canta in ziua de Pasti “Hristos a inviat” in romaneste.

Nimic in limba romaneasca nu se poate scrie; nimic ce e scris in limba romaneasca, nu poate sa treaca granita fara de a da loc la presupusuri si persecutiuni; ba oamenii de conditie se feresc de a vorbi in casa romaneste, pentru ca nu cumva o sluga sa-i denunte; intr-un cuvant, orice manifestatie de viata romaneasca e oprita, rau privita si chiar pedepsita.

Sute de ani, romanii au fost cel putin indirect stapaniti de turci: niciodata insa in curgerea veacurilor, turcii nu au pus in discutie limba si nationalitatea romana. Oriunde insa romanii au cazut sub stapanirea directa ori indirecta a slavilor, dezvoltarea lor fireasca s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat roman inconjurat de state slave poate sa fie pentru vrajmasii poporului roman o iluziune placuta; pentru romani insa el este o nenorocire, care ne prevesteste un nou sir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mangaie decat constiinta trainiciei poporului roman si nadejdea de izbanda.

extrase din: Mihai Eminescu, Romania in lupta cu panslavismul,
Timpul, iunie 1878

Se crede indeobste, chiar de catre ortodocsi, ca papismul este „o forma” a Crestinismului (de parca Adevarul ar putea fi de mai multe feluri, de parca ar putea fi mai multi „hristosi” adevarati!). Aceasta se datoreaza puterii (politico-financiare) si propagandei papistasilor, dar mai ales faptului ca papismul e cea mai la indemana credinta mincinoasa, care se potriveste intrutotul duhului lumesc al omului cazut, dornic de pogoramintele „indulgentelor”, „dispenselor” si „Purgatoriului”. Dar – daca cercetam de Dumnezeu insuflata Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Testament, de Dumnezeu insuflatele invataturi ale Sfintilor Parinti ai Bisericii, de Dumnezeu insuflatele Sfinte Canoane – vedem nenumaratele nepotriviri invederate dintre erezia romana si adevaratul Crestinism al Bisericii lui Hristos, aceea Ortodoxa. Aceste deosebiri dezvaluie papismul ca fiind nimic altceva (printre altele) decat vechiul paganism imbracat in haina crestina, precum s-a aratat.

Asa putem intelege de ce Vaticanul este capitala pan-ecumenismului, de ce Marele Preot de la Roma propovaduieste „valorile spirituale” ale tuturor paganilor si infratirea cu acestia. Sa ne amintim de intalnirea de la la Assisi din anul 1986, pusa la cale de papa insusi. La acea adunare de rugaciune, intaii statatori ai 160 de „religii” s-au intalnit pentru a se ruga „Domnului” pentru pacea lumii. Intre ei, au fost inchinatori la foc, la sarpe, buddhisti, musulmani, spiritisti, hinduisti si animisti. Papa Ioan Paul II a grait: „Toti ne rugam acum «Domnului» («to the God»)!” – desi fiecare crede, ai zice, intr-un alt „God” si negresit nu intru Hristos-Dumnezeu. De fapt, toti se inchina aceluiasi domn stapanitor al lumii acesteia cazute, si anume diavolului cel mare Satana, care li se arata insa in felurite chipuri.[1]

Dar atotputernicia papala s-a vazut cand Ioan Paul al II-lea a primit acea multime de „lideri religiosi din toata lumea” la Vatican: toti l-au salutat ca pe pe intai-statatorul lor (un ierarh roman a dat chiar sa-i pupe inelul, desi protocolul zicea sa-si stranga mainile, acesta fiind semnul masonic al „solidaritatii”). Intalnirea s-a terminat cu un mare spectacol de sunet si lumina, nimic altceva decat o „liturghie” in cinstea omenirii cazute si a Antihristului asteptat de ea, consfintind unirea tuturor impotriva Dumnezeu-Omului. (Despre papa ca inainte-mergator al Antihristului am aratat intr-un articol anterior.)

Nu este locul aici sa zicem mai multe despre infratirea papilor cu marii vrajitori ai lumii. De pilda, Ioan Paul al II-lea s-a intalnit cu toti: i-a binecuvantat si a fost binecuvantat la randul sau de aceia (de la cei Africani si pana la preotesele lui Shiva). Unul dintre prietenii sai apropiati era Dalai Lama, „zeu” el insusi si intai-statator al buddhistilor din toata lumea. Iar buddhiismul este un vrajmas marturisit al Crestinismului, jurat sa vada nimicirea acestuia si pieirea lui de pe fata pamantului.

In poza alaturata, il vedem pe papa dand mana cu un sef Voodoo, Voodoo fiind o forma de samanism (vrajitorie) africana, care se intemeiaza pe dansuri dracesti care pot dura zile in sir. In vremea dansului, sunt chemate duhurile necurate pentru a cere demonizarea credinciosilor. In Haiti, aceasta credinta draceasca este unita cu „crestinismul” roman. Se zice ca Haiti este o tara 85% papista si 11% Voodoo![2] Dar pentru papa cel pagan, asta nu e nimic! In vremea vizitei sale in Africa, pe cand nebune tinere fete dansau in fata lui ca sa-l aduca in starea de „transa”, papa le-a spus urmasilor lui Voodoo ca nu-si vor trada inaintasii daca vor trece la papism! Chiar asa si e, caci papismul este el insusi la fel de idolatru! Africanii aceia si-ar trada „credinta stramoseasca” doar daca s-ar crestina!

Pentru a nu mai lungi cuvantul, destul este a zice ca, in numele „pacii” potrivnice lui Hristos[3], papa (de pilda Ioan Paul al II-lea) face orice: o saruta in chip ritual pe zeita-glie, saruta Coranul musulman, se roaga la Zidul Plangerii si asa mai departe. Papalitatea incurajeaza toate practicile New Age-ului, ocultismului si credintelor „mistice”. Astfel, „Catholic World” (publicatia oficiala a Vaticanului), cuprinde numeroase articole care propovaduiesc miscarea New Age. Mii de preoti si calugarite practica Yoga si alte forme de misticism buddhist. In intreaga lume, scolile catolice ingaduie si folosesc metode oculte si New Age-iste (din publicatia Femeia calare pe Fiara).

Putem spune asadar ca ecumenismul este reanvierea Babilonului, si anume a aceluia „duhovnicesc”, asa cum Europa Unita, Statele Unite ale Americii, Uniunea Statelor Americane (viitoarea federatie alcatuita din S. U. A., Mexic si Canada), care preinchipuie Statele Unite ale Lumii, insemneaza Babilonul politic, economic si social. Povatuirea papistasa a acestei miscari antihristice este vadita. Graind in fata Consiliului Mondial al Bisericilor, papa Ioan Paul al II-lea a zis: „De la inceputul lucrarii mele ca episcop al Romei, am insistat asupra faptului ca angajarea Bisericii Catolice in miscarea ecumenica este ireversibila” („The Fresno Bee”, 13 iunie, 1984).

[1] Nu pot uita bucuria „comuniunii” „Crestinilor” romani si ortodocsi cu toti cei zisi mai inainte si mai ales cu doi Indieni Americani (purtand pene si tot soiul de amulete), care chiar au fumat „calumetul pacii”, in aplauzele celor de fata.

[2] Cat de salbatici sunt sarmanii Haitieni s-a vazut in urma cutremurului de anul trecut.

[3] Caci spune Mantuitorul:

„Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant! N-am venit sa aduc pace, ci sabie! Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei 10:34-36). Stih pe marginea caruia Sfintitul Teofilact adauga:

„Nu intotdeauna este buna unirea, uneori si despartirea este buna. Iar «sabie» este cuvantul credintei, care ne taie pe noi [si] de la iubirea de prieteni si de rude, daca acestia ne impiedica de la buna cinstire de Dumnezeu. Nu ne indeamna sa ne despartim de acestia fara pricina, ci numai atunci cand nu se unesc cu noi in credinta si, mai vartos, atunci cand ne impiedica de la credinta.”

de Florin Stuparu

Dreapta socotinta este cumpana care mentine echilibrul,
timona care te pastreaza pe cale, fara abatere in dreapta sau in stanga

Cum se poate ajunge la dreapta socotinta? Care este tinta si care sunt roadele ei?

In viata duhovniceasca avem absoluta nevoie de un duhovnic, un om care sa aiba aceasta virtute a dreptei socotinte si care sa ne povatuiasca. Si nu numai la inceputul vietii duhovnicesti, dar si la mijloc si spre sfarsit. Deci toata viata. Mai mult la inceput e nevoie insa sa ne calauzeasca, sa ne lumineze, sa ne formeze ca oameni duhovnicesti.

In om se lucreaza din trei directii: de la Dumnezeu, din partea firii omului si de la diavol. De aceea, cel incepator nu-si poate da seama de unde vine impulsul, dorinta de a face un lucru. Si atunci duhovnicul ii spune “nu”, “da” sau “este indiferent, dar mai bine sa nu faci lucrul gandit”.

Dreapta socotinta este un lucru ce se dobandeste dupa multa nevointa duhovniceasca. Are ca tinta calauzirea corecta a sufletului catre scopul ultim si discernerea sau analizarea gandurilor. Rodul cel mai important socotesc ca este mentinerea unui echilibru permanent. Celelalte roade ale Duhului se castiga prin celelalte nevointe, dar dreapta socotinta mentine nevointa la un echilibru. Propriu-zis, dreapta socotinta nu da roade; nevointa da roade, insa nevointa facuta cu dreapta socotinta. Roadele dreptei socotinte sunt urmari ale lucrarii duhovnicesti: pocainta, dragostea fata de aproapele, ascultarea, blandetea si celelalte.

Care este relatia dintre dreapta socotinta si cumintenie?

Intre ele este o mare diferenta. Una este sa fii cuminte si alta este sa castigi dreapta socotinta. Aceasta din urma se castiga dupa multa nevointa si ani destui. A fi om cuminte nu presupune ca esti si om duhovnicesc.

Ce inseamna sa ai o minte cuminte?

O minte cuminte inseamna a te pastra si a nu iesi din cadrele normalului etic. Se refera indeosebi la relatiile sociale dintre oameni. In viata duhovniceasca este cu totul altceva. Spre exemplu, sfintii nebuni intru Hristos n-au fost numiti “cuminti”, ci “nebuni”, insa ei sunt mult mai mult decat cuminti, pentru ca au ajuns la un inalt nivel de comuniune cu Dumnezeu si prin aceasta nebunie isi acopera adevarata lor lucrare de ochii lumii si de alti ochi.

Altceva este un om drept, un om corect in viata sociala, fata de un om duhovnicesc. E o mare diferenta. Poate fi omul si drept, si duhovnicesc, insa poate fi si cuminte, si ateu. Aceasta cumintenie este prima faza, o temelie pe care se poate cladi foarte usor viata duhovniceasca. Intr-un om obraznic, un om care este certat cu normele sociale, in primul rand trebuie sa pui randuiala, trebuie sa se puna el insusi la punct ca sa poti cladi in el casa aceasta sufleteasca, casa duhovniceasca. Cu un om obraznic nu poti cladi o casa duhovniceasca. Nu se poate. Cumintenia aceasta se refera la legaturile dintre oameni si ea poate ajuta pe cineva sa propulseze foarte repede daca se angajeaza in viata duhovniceasca. Dupa parerea mea, cumintenia aceasta este temelia unei vieti duhovnicesti adevarate, bineinteles daca dupa angajarea in viata duhovniceasca se pastreaza in aceasta cumintenie.

Dar daca extindem cumintenia si in ce priveste viata duhovniceasca?

Prin angajarea omului in viata duhovniceasca nu se elimina cumintenia. Ele se intrepatrund, aceasta cumintenie ajutandu-l foarte mult sa sporeasca. Cumintenia se induhovniceste, se spiritualizeaza. La omul neduhovnicesc, cumintenia ramane in anumite limite, comportandu-se cuminte pana la sfarsit: nu jigneste pe nimeni, se poarta frumos cu fiecare… In viata duhovniceasca, cumintenia se spiritualizeaza, luand diferite forme. Ea ajuta la isihie, la rugaciune, la concentrare, la ascultare. Se ajuta pe sine, dar si pe ceilalti. Zicea cineva: “Acest om imi odihneste sufletul”. Omul duhovnicesc cuminte aduce liniste nu numai in relatiile exterioare, ci si in cele interioare. Deci cumintenia este si temelie, si culme in viata duhovniceasca, dar e si timona care ajuta sa tii calea dreapta intreaga viata. continuare »

[vimeo https://vimeo.com/12673630]

Pentru imagini apasati aici.

Este de datoria noastra sa-i amintim in rugaciunile noastre pe ierarhii drept-slavitori (fiecare in sfat cu duhovnicul sau)

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe prea sfintitii patriarhi ai lumii si Prea Sfintitul si îndreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul (sau episcopul) nostru (numele), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul.

Mai pe larg despre aceste rugaciuni cititi aici.