Pustnicul Zosima

Despre pustnicul Zosima, am aflat ca a fost monah la Manastirea Rarau. L-a cunoscut pe parintele Daniil Tudor – Staret la Manastirea Rarau, intre anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarau, fiind prigonit de autoritatile comuniste.

Fratele I. l-a intrebat in anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Parinte, ce o sa fie in Romania in anul 2011?
– O sa fie mare macel in orase*. O sa fie mai rau decat ti-a spus parintele Pustnic N. Roaga-te sa te pazeasca Dumnezeu, ca este greu de scapat de ce o sa fie.
Fratele I. a insistat sa afle mai mult:
– Ce o sa fie, revolta, razboi sau cutremur?
Zosima i-a raspuns:
– O sa traiesti si o sa vezi. Sa te rogi lui Dumnezeu neincetat.

Sihastrul Zosima a spus sa nu luam documentele biometrice si ca este foarte bine ca la manastirile de pe Muntele Rarau se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.

* Este canonul romanilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi si alte mari pacate. Criza economica, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de munca, neplata integrala a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case si a multor masini achizitionate in leasing, fara a li se restitui banii platiti; patimile si pacatele, vor scoate milioane de romani in strada, avand loc acest mare macel in Rornania. Indrumam pe crestini nostri, sa mearga la Biserica si la Sfintele Manastiri, sa se roage pentru pace si mantuire, sa posteasca, sa se spovedeasca si Impartascasca si sa nu participe la aceste revolte. Sunt Parinti care spun ca Romania va fi atat de distrusa, incat nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenata de marile puteri, care se vor confrunta dupa puțin timp in cel de al III-lea Razboi Mondial, care va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

Cititi si:

• Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania
• Mesaj de la editorul cartii “Pustnicii nevazuti ai Athosului”, in care au aparut prorociile despre masacrul din 2011

Vizitati https://nichitus.blogspot.com

Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalau. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevazut. In anul 2001, i-a spus fratelui I:

– Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata. Efectul daunator in Romania va fi in anul 2001. Ai sa fii in Iasi, sa nu te sperii….[1] Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange[2]. O  sa randuiasca Dumnezeu si o sa stai in Muntele Rarau, in 2011.

Fratele I. avea 60 de ani si a intrebat:

– Mai este mult pana in 2011. O sa traisc pana atunci?

– O sa traiesti. O sa ma rog ca sa locuiesti pe Muntele Rarau.

Cu un an mai inainte de a se muta la viata cea vesnica[3], pustnicul N. i-a spus fratelui I., ziua in care sa vina si cum sa-l inmormanteze. In ziua pe care o prorocise, a fost gasit adormit intru Domnul si ingropat de fratele I. si maica T., dupa obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalau, in locasul pe care si l-a sapat singur. Pustnicul N. nu a vrut sa i sa puna cruce pe mormant, ca sa nu stie nimeni locul unde este ingropat si i-a dat canon fratelui I, sa nu-i spuna nimanui numele..

[1] Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor doua blocuri gemene din New York, care, dupa cum spunea presedintele Bush, au schimbat soarta lumii (in mai rau pentru crestinii ortodocsi).

[2] Cum vor putea trai adevaratii crestini in vremurile antihristice? Cu ajutorul lui Dumnezeu, cum au trait in toate timpurile. Dumnezeu este cel care ne ajuta, ne hraneste, ne da sanatate, putere, ne apara si ne mantuieste. Conducatorii si guvernele risipesc darurile lui Dumnezeu. Cine va participa in fiecare duminica si sarbatoare la Sfanta Liturghie, va implini canonul de rugaciuni, va posti, va face milostenie, se va spovedi si impartasi, va primi ajutorul lui Dumnezeu. Iar cine isi va pune nadejdea in oameni, se va chinui si in aceasta viata, si-n viata cea vesnica. Pentru ca spune Duhul Sfant: Blestemat este omul ce se increde in om.

[3] Pustnicul N. s-a mutat la viata cea vesnica in anul 2002, fiind in varsta de 108 ani.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

Cititi si:

• Un alt pustnic confirma proorocia despre “macelul” din 2011
• Mesaj de la editorul cartii “Pustnicii nevazuti ai Athosului”, in care au aparut prorociile despre masacrul din 2011

Rusia nu se multumeste de a fi luat o parte mare si frumoasa din vatra Moldovei, nu se multumeste de a fi calcat peste granita fireasca a pamantului romanesc, ci voieste sa-si ia si sufletele ce se afla pe acest pamant si sa mistuiasca o parte din poporul roman.

Rusia nu a luat aceasta parte din Moldova pentru ca sa-si asigure granitele, ci pentru ca sa inainteze cu ele, si nu voieste sa inainteze decat spre a putea stapani mai multe suflete.

Tocmai pusi fata in fata cu viata ruseasca romanii au inceput a fi cu atat mai vartos patrunsi de farmecul vietii lor proprii, de bogatia si superioritatea individualitatii lor nationale; tocmai fiind pusi in contact cu rusii, romanii erau mandri de romanitatea lor.

E nobil rasadul din care s-a prasit acest mic popor romanesc, si, desi planta nu e mare, rodul e frumos si imbelsugat; cele doua milioane de romani au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.

Nu! Inraurirea fireasca a Rusiei ne este stricacioasa, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca sa ne ia individualitatea, Rusia ar trebui sa ne dea alta in schimb, si, cel putin deocamdata, nu suntem copti pentru o asemenea degenerare.

De cate ori rusii se vor pune in atingere cu noi, vor trebui sa simta superioritatea individualitatii noastre, sa fie suparati de acest simtamant si sa ne urasca mai mult si tot mai mult.

Fara indoiala aceasta ura a fost intemeiata pe timpul cand intre Moldova si asa-numita Basarabia comunicatia era libera. Rusii s-au incredintat ca aceasta libertate este primejdioasa numai pentru dansii si pentru aceasta au inchis granitele ermeticeste si au curmat atingerea intre romanii de peste Prut si restul poporului roman.

De atunci si pana acum masurile silnice pentru starpirea romanismului se iau fara de curmare. Administratia, biserica si scoala sunt cu desavarsire rusesti, incat este oprit a canta in ziua de Pasti “Hristos a inviat” in romaneste.

Nimic in limba romaneasca nu se poate scrie; nimic ce e scris in limba romaneasca, nu poate sa treaca granita fara de a da loc la presupusuri si persecutiuni; ba oamenii de conditie se feresc de a vorbi in casa romaneste, pentru ca nu cumva o sluga sa-i denunte; intr-un cuvant, orice manifestatie de viata romaneasca e oprita, rau privita si chiar pedepsita.

Sute de ani, romanii au fost cel putin indirect stapaniti de turci: niciodata insa in curgerea veacurilor, turcii nu au pus in discutie limba si nationalitatea romana. Oriunde insa romanii au cazut sub stapanirea directa ori indirecta a slavilor, dezvoltarea lor fireasca s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat roman inconjurat de state slave poate sa fie pentru vrajmasii poporului roman o iluziune placuta; pentru romani insa el este o nenorocire, care ne prevesteste un nou sir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mangaie decat constiinta trainiciei poporului roman si nadejdea de izbanda.

extrase din: Mihai Eminescu, Romania in lupta cu panslavismul,
Timpul, iunie 1878

Datorita lasitatii clasei politice romanesti, UDMR a ajuns sa promulge legi pentru interesele comunitatii maghiare din Romania si in defavoarea romanilor din acele zone, majoritar maghiare. Este clar ca nu mai avem niciun partid cu adevarat nationalist in Romania, toti au fost compromisi si redusi la tacere, prin bani sau prin santaj. Nu speram intr-o clasa politica care sa ne asigure o viata mai buna, caci asta meritam, datorita pacatelor noastre (criza prin care trecem trebuie suportata ca sa ne aducem aminte de Dumnezeu), insa sa ajungi sa-ti lasi tara ciopartita de catre hoardele de straini (de credinta si de neam)  este o lasitate inumana. Trebuie sa ramanem stapani in tara noastra, ca sa asiguram o educatie cat de cat ortodoxa urmasilor nostri si sa nu ne lasam amestecati laolalta cu traditii si credinte straine. Acum se incearca pe toate planurile desfiintarea ca stat si neam a romanilor, uitarea radacinilor pur crestin-ortodoxe si amestecarea in hora sincretista a noii ere ce va veni ca solutie a dezastrului ce va urma (criza, foamete, razboi). Daca ne vom pastra tara neciuntita, credinta nealterata si pe eroii neamului ca model, atunci vom gasi si curaj in fata lui Dumnezeu  sa cerem sa nu ne piarda acum, ci sa mai ingaduie timp pentru pocainta si mantuirea poporului ortodox roman.

Cand va veni ceasul, sa nu lasam sa se intample ce-si propun bozgorii far’ de capatai si tributari ai papismului.

Iata ce citim in ziarul Adevarul despre primarul din Miercurea Ciuc: “Vrem regiune compacta, parlament regional si limba materna oficiala”

Ungaria pierdea in urma cu 90 de ani 75% din teritoriu, printre care si actuala Transilvanie. Primarul UDMR din Miercurea Ciuc (Harghita), Raduly Robert-Kalman, a enumerat pentru “adevarul.ro” doleantele actuale ale maghiarilor. continuare »

UPDATE: [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bsENyyv_P3Y]

Cu bucurie si multumire catre Tatal Ceresc, traim momente binecuvantate alaturi de Parintele Justin, care este sarbatorit de ziua numelui, astazi fiind praznuit Sfantul Iustin Martirul si Filosoful. Repostam montajul video dedicat Parintelui Justin la aniversarea a 91 ani, montaj care are drept fundal audio, cantari dedicate Sfantului Iustin, interpretate de corul manastirii Stavropoleos.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DAuRPmiYpN8]

Mai departe va invitam sa cititi despre viata Sfantului Iustin Martirul si Filosoful:

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful s-a nascut catre anul 114 in Sichem, un vechi oras al Samariei, din parinti greci pagani. A trait pe vremea imparatilor Antonin cel Pios (138-161) si Marcus Aurelius (161-180), si s-a numit “filosof” fiindca din copilarie s-a osarduit cu studiul filosofiei pagane, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevarului, invatatura lui Hristos.

In jurul varstei de 30 de ani Iustin a primit sfantul botez (intre anii 133 si 137) si apoi a deschis o scoala de filosofie crestina. Deci mergand la Roma in anul 155, a dat mai sus zisului imparat Antonin o apologie in scris impotriva ratacirii idolilor, si dezvinovatitoare pentru credinta in Hristos, cu care pe una, adica credinta crestinilor, o adeverea si o intarea, iar pe cealalta, adica inselaciunea idoleasca, o supunea cu dovediri din Scripturi.

Mai tarziu, in anul 161, putin dupa urcarea pe tron a imparatului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresata de aceasta data Senatului Roman.

Deci, fiind zavistuit de Crescent filozoful, a fost omorat cu viclesug, chinuit fiind mai inainte cu multe chinuri.

Acesta pentru viata lui curata si fara prihana, ajungand la fapta buna cea desavarsita, si ajungand plin de toata intelepciunea, si dumnezeiasca si omeneasca, a lasat pentru toti credinciosii scrieri pline de toata intelepciunea si folosul care dau mare cunostinta celor ce le citesc.

Intru aceasta zi, pomenire a Marilor Sfinti Mucenici, a celor ce s-au nevoit si s-au savarsit pentru Hristos intru temnitele comuniste ale veacurilor de pre urma.

Savarsitu-s-au acestia in cele mai cumplite chinuri, pre carile satana le-a nascocit si le-a lucrat prin slabanogeala sufletului omenesc de-a lungul veacurilor. Cercati precum lamurit argintul se cearca, intru cumplitul foc al iadului suferit-au temnita grea, foame, frig, prigoane de tot felul, zdrobire sufleteasca si sangeroase batai preste puterea cea fireasca si omeneasca, umilinta, ingrozire, insingurare, boli si nenumarate alte napastuiri. Intre acestia stralucit-a cel cu bun nume numit Sfant al Inchisorilor Valeriu Gafencu, dara si altii precum Constantin Oprisan, Gheorghe Jimboiu, Mircea Vulcanescu si multi, multi altii cari s’au savarsit de oameni nestiuti, dara de Dumnezeu aflati. Iara Sfintele lor Moaste aruncate de catre prigonitori s-au facut, fara nume, fara de cruce si fara de mormant fiind, intru apropierea locurilor de suferinta, adeca cel al inchisorilor de la Pitesti, Aiud, Gherla, Canal, Targu Ocna, Jilava, Rimnicu-Sarat si multe altele in carile acesti slaviti, cea de-Dumnezeu-revelata credinta o au descoperit si nenumaratele cercari ale vrajmasului desavarsit le-au biruit. Iara astazi, sangele acestora striga cu mare glas chemand la pocainta intreg norodul romanesc, cel dintru temnita mare a vicleanului nou veac, cea a uraciunii pustiirii, despre carea Insusi Mantuitoriul a cuvantat, carora slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste si mantuieste pre noi. Amin.

Parintele Justin ne vorbeste despre importanta zilei de 14 mai – Praznicul Mucenicilor si Marturisitorilor din temnitele comuniste

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZYhqt6wK88Y]

Descarcati

Slujba Sfintilor Inchisorilor, Acatistul Sfintilor Inchisorilor

Acatistul Sfantului Valeriu Gafencu,

cartea Din temnite spre sinaxare

Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori (Audio)

1din4.mp3 (9.60 MB)
2din4.mp3 (12.48 MB)
3din4.mp3 (37.75 MB)
4din4.mp3 (14.03 MB)

Urmariti si:

Parintele Justin Parvu ne vorbeste despre ziua de 14 mai 1948

Emisiunea TVR despre sfinţii închisorilor

Pr. Sofian BOGHIU – Rugaciunile celor din inchisori

Minuni ale sfintilor martiri din Aiud

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=hlZlXJIoPnc]

Oricine ai fi , vino si ia

Sfantul Pavel arata in urmatoarele cuvinte puterea Inaltarii Domnului: “S-a suit la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor” (Efes. 4, 8 ).

Impacand dreptatea lui Dumnezeu , Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunatatii dumnezeiesti.

Aceasta este robimea sau prada dobandita in urma biruintei. Incepatura impartirii acestor daruri oamenilor este Pogorarea Sfantului Duh, Care S-a pogorat o singura data, ramane in Biserica si da fiecaruia cele de trebuinta, luand totul din aceeasi robime o singura data robita.

Oricine ai fi , vino si ia: dar pregateste-ti vistierie pentru comori – inima curata, maini cu care sa iei credinta neindoita – si te apropie cu cautare plina de nadejde si pururea rugatoare.

Sfantul Teofan Zavoratul din “Talcuiri
din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an “

continuare »

In dupa amiaza zilei de 10 mai 2010, Parintele Justin a coborat din spitalul de la manastirea Paltin si a stat de vorba cu obstea de maici, bucurand sufletele celor prezenti. Va oferim cateva imagini, cu multumiri pentru fratele Mihail.

sursa: Atitudini.com

Cititi si Parintele Justin Parvu a revenit la manastire (despre recomandarea medicala pentru Parintele Justin)

Ne bucuram sa auzim ca Parintele Justin s-a intors astazi la manastirea Petru Voda, dupa ce a stat in spital, la Cluj. Starea Parintelui este cu mult imbunatatita, dar necesita in continuare repaos si ingrijire medicala. Tocmai din acest motiv, Parintele va mai sta cateva zile la spitalul din incinta manastirii de maici, sub ingrijirea maicilor cu pregatire medicala. Am aflat de bucuria mare a Parintelui cand a revenit din nou pe meleagurile nemtene si dragostea ce radia din chipul sfintiei sale pentru toti cei din jur si cu siguranta pentru toti cei care il poarta in rugaciunile lor. Va multumim pe aceasta cale pentru ca ati fost alaturi de Parintele si va cerem sa nu-l uitati din rugaciunile voastre, ca sa-i dea Domnul putere si sa revina din nou in mijlocul oamenilor cu sfaturile de care avem cu totii nevoie. Hristos a inviat!

[vimeo https://vimeo.com/11339850]

reportaj realizat de TVR2 – Dincolo de harta

Hris­tos a inviat!

In numele Par­in­telui Justin, avem bucu­ria sa trans­mitem in primul rind mul­tumirea pe care sfin­tia sa o adreseaza tuturor cred­in­ciosilor care ii sint ala­turi. Ca raspuns la dragostea lor fata de sfin­tia sa, isi doreste ca toti fiii Bis­ericii sa isi indrepte rugaci­u­nile catre uni­tatea dreptei cred­inte si a Sfin­tei noas­tre mame, Bis­er­ica Orto­doxa, Mireasa lui Hris­tos Dum­nezeul nos­tru. Sfin­tia sa sub­lini­aza impor­tanta rugaci­u­nii acum mai mult ca oricind, si, ca o noua incred­intare pe care o are in urma ultimelor luni in care in rugaci­u­nile sfin­tiei sale au primit raspuns de la Min­tu­itorul Hris­tos, mar­turis­este ca sin­gura put­ere, tarie, arma, fru­musete, bogatie, cin­ste, mingi­iere, odi­hna, cunoast­ere, nade­jde, dragoste, intelegere, sin­gu­rul sens si sin­gura biru­inta se pot regasi prin RUGACIUNE.

Asadar indeamna, incepind intii cu sine, apoi con­tin­uind cu toti cei peste 200 de ucenici si ucenice din man­a­s­tir­ile inte­meiate la Petru Voda, si impre­una cu toti cres­tinii ortodocsi, la o rugaci­une sin­cera, neinc­etata, din toata inima, cu nade­jde, zdro­bire si pocainta, o rugaci­une cu duhul aprins de dorul de Dum­nezeu, care va resta­bili sufle­tul crestin in legatura lui cu Dum­nezeu, si care va da Bis­ericii put­erea de a trece orice incer­care, mai ales in pragul schim­bar­ilor prin care trece omenirea, atit in plan spir­i­tual, cit si mate­r­ial. Par­in­tele regreta ca nu a vor­bit mai mult cred­in­ciosilor despre aceste lucruri in anii din urma, fiind in slu­jba iubirii de Dum­nezeu si de om cu toate put­er­ile sale, lucru care de alt­fel i-a si adus slab­i­ci­unea tru­peasca, insa nada­j­duind ca daca Dom­nul va ingadui, o va face de acum inainte, cu put­ere duhovniceasca asteptind sa lupte cu put­er­ile intuner­icu­lui in care se scu­funda aceasta lume tot mai mult, prin rugaci­une impre­una cu fiii Sfin­tei noas­tre Bis­erici, caci intr-o lume tul­bu­rata de indoiala si de multe rat­aciri, a avea arma Crucii, arma Iubirii, si pavaza luminii a-tot-biruitoare este, prin mare­tia Daru­lui, un prilej neinc­etat de smere­nie in fata Celui Prea-inalt, Care ni le-a daruit intru min­tuire si indum­nezeirea omului.

In perioada spi­talizarii, par­in­tele Justin a primit vizita a trei arhierei: IPS Teo­fan, IPS Bar­tolomeu, PS Vasile, carora le-a cerut rugaci­unea si binecu­vintarea. Acesta e un motiv in plus sa taca cei care, rau-intentionati, vor sa con­teste supunerea si aparte­nenta sfin­tiei sale la rinduiala Bis­ericii Orto­doxe, prin sobor­nic­i­tatea si arhieria inte­meiata de Dum­nezeu. Le mul­tumim si noi pe aceasta cale ier­arhilor nos­tri, care l-au bucu­rat pe par­in­tele staret cu cuvin­tele si cu efor­tul lor de a-l vizita, si le cerem la rindul nos­tru rugaciunile.

De aseme­nea isi cere iertare pen­tru oste­neala plina de grija si de dragoste ce au dovedit-o aceia care au stra­batut tara pina la spi­talul clu­jean unde este inter­nat, ca sa il viziteze, fiindca nu i-a putut primi din cauza starii de sanatate, in acele zile neputind nici sa spuna vreun cuvint, nici sa se miste. Intr-atit il seca­tuis­era boala si trata­mentele, incit, desi isi dorea sa primeasca, nu avea put­ere tru­peasca, rug­ind sa-i fie ier­tata neputinta. Par­in­tele primeste gin­dul si efor­tul tuturor cu toata dragostea sfin­tiei sale, pe care atit de bine o cunoastem si o vedem mereu mai trainica. Acum, ca se simte mult mai bine, medicii, impre­una cu Par­in­tele si cu cei citiva ucenici pe care Par­in­tele insusi i-a ales ca sa-l ingri­jeasca si sa-l veg­heze neinc­etat (si care isi implinesc dato­ria crestineasca si ascultarea cu multa jert­fel­ni­cie), dis­cuta despre momen­tul optim cind sfin­tia sa se va putea rein­toarce la man­a­s­tire, pre­cum isi doreste, si dupa cum se va dovedi a fi cel mai pru­dent pen­tru starea sa, preconizindu-se ca externarea va fi foarte curind. Cind va fi posi­bil, Arhi­man­dritul Justin va adresa in mod direct cred­in­ciosilor cuvin­tele sale pe care le astep­tam cu dragoste.

Ne dorim ca polemi­cile dau­na­toare pe ton necresti­nesc al unor comen­tarii din ultimele zile sa inceteze, lumi­nate de bucu­ria aces­tor vesti. In duh de frati­etate, ne vom ruga cu mai multa tarie Bunului Dum­nezeu si Maicii Dom­nu­lui ca toate con­tra­dic­ti­ile, temer­ile, sus­pi­ci­u­nile si orice gind, stare si cuvinte rele, sa se stinga, si sa piara orice vra­j­masie, in numele Invierii lui Hris­tos, la care sin­tem chemati in fiecare clipa sa cinam cu Dom­nul Pacii.

Sa mul­tumim Dom­nu­lui pen­tru aceasta binecu­vin­tata cu ade­varat revenire a stare­tu­lui nos­tru iubit, un dar nemer­i­tat pen­tru noi toti, in aceste zile incer­cate, iar pen­tru sfin­tia sa o bucurie de a lucra si mai adinc lucrarea Duhu­lui Sfint in care sa ne intil­nim cu totii, acum si in ves­ni­cie. Amin.

Man­a­s­tirea Petru Voda, preluat de pe Atitudini.com

O nouă rugăciune pentru sănătatea Părintelui Stareț Justin

Păzește-l Doamne pe duhovnicescul Părintele nostru Justin, fără durere, bun la suflet, sănătos, întru îndelungată bătrânețe. Prelungește-i viața întru folosul multor suflete și întru cea din totdeauna învățătură a dumnezeieștilor lui cuvinte.

Întărește-l pe el, ca după voința și din bunătatea Ta să ocârmuiască turma încredințată lui. Învrednicește-l cu bucurie duhovnicească să se veselească și luminat să prăznuiască a Ta, cea mai presus de fire și neînchipuită înomenire. Întru aceasta, Doamne Iisuse Hristoase păzește-l pe el întreg, nevătămat și întru toate veghează-l de sus până la adânci și slăvite bătrâneți.

În cele din urmă învrednicește-l și de Împărăția Cerurilor, cu toată turma deasupra să stărețească și cu toți sfinții cei din veac împreună să ne bucurăm de acele nepieritoare și veșnice bunătăți pe care le-ai pregătit celor ce Te iubesc pe Tine întru nesfârșite veacuri. Amin.

Textul de mai jos este alcătuit de părinţii din mănăstire pentru credincioşii care întreabă ce poate face fiecare dintre noi pentru sănătatea Părintelui Justin.

Iubiţi ucenici ai Părintelui Justin Pârvu,

Cu toţii suntem îngrijoraţi de starea sănătăţii Părintelui nostru iubit. Ştim că sunt multe persoane în întreaga ţară sau în afara graniţelor care ar vrea să facă ceva să-l ajute. S-ar cuveni deci să facem şi noi o mică jertfă pentru dânsul aşa cum şi el o viaţă întreagă s-a jertfit pentru neamul nostru românesc şi pentru fiecare dintre noi în parte.

Credem cu toată convingerea în cuvintele Mântuitorului redate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei în cap. 18: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de la Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 19–20).

Pentru aceea să ne învoim şi noi să facem o mică rugăciune cu toţii pentru sănătatea sufletească şi trupească a Părintelui nostru Justin. Să ne întâlnim cu toţii în rugăciune, indiferent de locul unde ne aflăm şi să cerem mila lui Dumnezeu. Întâlnirea aceasta, în duh, ne-am gândit să o facem în fiecare zi la ora 2100(ora Bucureştiului), citind primul Paraclis al Maicii Domnului, iar la sfârşit să adăugăm şi rugăciunea de înţelegere de mai jos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fără de margini eşti în iubirea Ta faţă de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfârşit.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, Bunule, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, pe care după porunca Ta le facem pentru Părintele Justin, ci le plineşte pe ele, dăruindu-i sănătate, mântuire şi indelungare de zile.

Iar cine vrea să mai adauge şi alte rugăciuni să nu pregete. Fiecare să se roage după puterea şi dragostea sa, şi după timpul ce-l are la dispoziţie: unul 5 minute, altul 15, altul o oră, iar altul chiar şi un minut.

Obştea Mănăstirii Petru Vodă, Miercurea Luminată, 7 aprilie 2010

Despre rugăciune

Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt pătrunzătoare în suflet, dar cu deosebită simţire eu înţeleg cuvintele spuse de Mântuitorul: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20).

Există o frumoasă rugăciune, o rugăciune adânc pătrunzătoare, apărută după cât se pare în secolul XVI, dar care nu este introdusă în nici un Ceaslov, în popor se mai numeşte Rugăciune de înţelegere.

Există mai multe predanii despre alcătuirea acestei rugăciuni, dar eu cred că această rugăciune se afla în sufletele multor dreptcredincioşi creştini.

Cuvintele esenţiale sunt luate din Sfânta Evanghelie.

De regulă, la vreme de necazuri, mai mulţi drept credincioşi se înţeleg să citească în acelaşi timp această rugăciune către Domnul pentru vindecarea unui bolnav, ca să Se milostivească de cel căzut în păcat, pentru scăparea ostaşilor care luptă sau pentru slobozirea celor întemniţaţi.

Cei care s-au învoit să se roage astfel se pot afla în diferite oraşe sau case, dar rugăciunea o citesc toţi în acelaşi timp, dimineaţa, ziua sau seară.

Mulţi ştiu această rugăciune, dar eu o voi citi:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fără de margini eşti în iubirea Ta faţă de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfârşit.

Noi, robii Tăi (numele celor care se roagă), conform înţelegerii ne rugăm pentru robii Tăi (numele celor din suferinţa, sau pentru înlăturarea unei nenorociri) pe care ajută-i, Doamne.

Părintele Arsenie, Acuzatul «ZEK-18376», Un Sfanţ în lagărele comuniste, Ed. Egumenita, 2009, pp. 430–431

Preluare de pe atitudini.com:

Din incredintarea si cu binecuvintarea Prea Cuviosului Parinte Iustin, staretul Manastirii Petru Voda, pentru a nu umbri bucuria acestor sfinte zile ale Invierii lui Hristos cu zvonuri nefolositoare, oricit de mare ar parea folosul unor astfel de stiri, va incredintam ca starea sanatatii sfintiei sale este buna, in mare. In prezent se afla sub cea mai atenta supraveghere a medicilor din Cluj. Parintele Iustin a ales acest oras pentru internarea de urgenta datorita conditiilor medicale superioare, atit din punctul de vedere al pregatirii profesionale, cit si din cel al aparaturii medicale, dar si pentru faptul ca medicii care supravegheaza starea sanatatii parintelui sint fii duhovnicesti ai manastirii noastre de multi ani de zile.
Motivul repetatelor internari ale Parintelui Iustin este o infectie pulmonara cu un anumit tip de bacterie. Momentan se asteapta rezultatele hemoculturii, pentru a stabili o medicatie precisa si eficienta impotriva acestei bacterii. Starea generala a sanatatii sfintiei sale este buna, stabila, un neajuns fiind o oarecare slabire pe care o aduce lupta organismului cu boala. Dupa identificarea precisa a cauzei bolii si stabilirea unei medicatii corespunzatoare, eficiente, il vom avea din nou in mijlocul nostru pe parintele staret.
De altfel, si starea sufleteasca a sfintiei sale este buna, Parintele Iustin fiind foarte optimist, asa cum il stie o tara intreaga, lucru care se poate verifica si din inregistrarea telefonica de ieri seara, 5 Aprilie 2010, ora 22, aflata mai jos. Sfintia sa le multumeste tuturor celor ce s-au rugat pentru sanatatea sa si nadajduieste ca in citeva zile sa se intoarca acasa. Ca atare, cerem fiiilor sai duhovnicesti si tuturor celor ce iubesc manastirea noastra sa nu inceteze a se bucura de sfintenia acestor zile si a slavi Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, rugindu-se pentru sanatatea si mintuirea nu doar a Parintelui Iustin, ci a tuturor celor ce-L iubesc pe Hristos.

Manastirea Petru Voda
6 Aprilie 2010

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ak3wwnVthok]

A aparut numarul 10 al revistei Atitudini, in care veti gasi publicat si urmatorul interviu cu Parintele Arhimadrit Justin Parvu, staretul manastirii Petru Voda. Noul numar se bucura si de o schimbare in ceea ce priveste hartia si culorile folosite, textul este mai mare si se spera ca sa fie bine  primite aceste schimbari de catre cititorii revistei.

Asa tre­buie sa mar­tur­isim: indrep­tand dege­tul spre noi, nu spre celalalt

Par­inte, am dori sa ne spuneti un cuvant despre modul in care sa putem dis­tinge invata­turile bune de invata­turile min­ci­noase in aceste vre­muri inse­la­toare de azi. Au mai fost asa inse­lari si rataciri?

Cand a intrat in Europa diho­nia asta rasariteana, comu­nis­mul, terenul era foarte prop­ice pen­tru intro­duc­erea gre­selilor si erezi­ilor si rat­acir­ilor. Pen­tru ca peste Nistru si peste Prut au tre­cut mereu, val dupa val, vesti despre toata „feri­cirea” asta bol­se­vica. La noi in tara a prins foarte putin, pen­tru ca noi nu am avut oameni care sa cul­tive comu­nis­mul, care nu au avut ori­en­tari spre ast­fel de lucruri. Noi eram deja ori­en­tati spre ce avem de facut, pen­tru ca ime­diat dupa primul razboi mon­dial am avut oameni care au con­sol­i­dat cul­tura si viata bis­ericeasca. Apoi a venit curen­tul acesta al Occi­den­tu­lui – hit­leris­mul, si din Italia Mus­solini, ast­fel incat s-a for­mat unghiul acesta al mor­tii: Tokyo-Roma-Berlin, un unghi tot la fel de pagan ca si comu­nis­mul. Hit­leris­mul nu era altceva decat un comu­nism nation­al­ist in favoarea Ger­maniei. Noi stim ca Ger­ma­nia avea planul sa se extinda in Bal­cani cu toata forta lor polit­ica si eco­nom­ica; tan­jeau dupa petrolul si graul din Bal­cani. In aceste momente grele pen­tru noi de a ne pas­tra echili­brul a avut un rol impor­tant curen­tul reli­gios, care a inceput prin man­a­s­tirea Vladimiresti si a con­tin­uat cu Rugul Aprins si a avut un efect foarte poz­i­tiv asupra cresti­natatii noas­tre. In pofida tuturor con­tro­ver­selor, inceputul maicii Veron­ica a fost bun si prin ea s-a dus mai departe o lucrare; e altceva cum a dep­a­sit ea ispitele si greu­tatile de mai tarziu. Apoi a venit vre­mea lui Petra­che Lupu care a fost com­pro­mis de Carol al II-lea, si care mai mult a com­pro­mis decat sa ajute viata Bis­ericii. L-a luat Antonescu pe front si asta a derutat mai mult tara, Roma­nia noas­tra. In tim­pul acesta la noi in tara s-au facut lucruri fru­moase prin orga­ni­za­ti­ile oame­nilor int­elec­tu­ali si mist­ici, cum a fost Rugul Aprins care a dat oameni mari, de mare folos vietii bis­ericesti. Si asa, in fiecare perioada istor­ica a poporu­lui roman, au fost per­soane care sa mentina un echili­bru duhovnicesc. Dar de data aceasta a patruns diho­nia mon­di­al­ista, care vine cu inselaciunea unei paci false, in care sa nu mai poti spune ade­varul, sa ne faca jus­ti­fi­ca­bila tac­erea. Preo­tul din fata altaru­lui nu vorbeste nimic; tal­maceste acolo un frag­ment evanghelic si incolo nimic, la cat ar fi nevoie, cu cate ne con­frun­tam cu greu­tatile si cu cate necazuri care vin asupra noas­tra; cred­in­cio­su­lui i se explica prea putin cum sa se lupte in lumea de azi si ast­fel intra in deruta. Toc­mai asta este esen­tial in taina duhovni­ciei, ca omu­lui sa ii spui atunci cand are nevoie, sa raspunzi la nevoile lui, nu numai asa sa dai niste sfa­turi reci din carti. Daca ii oferi o limpezire a lucrurilor, atunci poti sa il tii legat de Bis­er­ica, dar daca mai mult ii tul­buri intelegerea, atunci el se inde­parteaza. Oricum la noi, la romani, tac­erea este o cal­i­tate veche in ran­dul cleru­lui; daca mai vorbesc asa spo­radic, pe ici colo. Mai sunt vreo doi trei preoti care vorbesc azi – un par­inte Mihai de la Bucuresti, unul de la Vatra Dornei si in rest mai putin – tot Arhanghelul Mihail vad ca ii ocroteste; eu ma rog pen­tru aces­tia sa le dea Dum­nezeu put­erea ca pana la sfar­sit sa se mentina pe pozi­tia aceasta mar­tur­isi­toare, ca nu e usor. Daca inainte era ateis­mul comu­nist, sa nu cre­dem ca acum nu mai este ace­lasi ateism; ateis­mul acum este man­i­fe­s­tat prin frica de a nu mar­tur­isi, prin tacere. Acum acest curent te invata o falsa iubire si prin asta ei urmaresc nu numai sa te dez­moste­neasca de orto­doxie, dar sa schimbe si struc­tura Orto­dox­iei. Asta urmaresc ei acum – sa schimbe struc­tura Orto­dox­iei, si struc­tura firii umane. Orto­doxia inseamna traire, inseamna viata, inseamna lucrare prac­tica. Dar acum incearca sa te dez­moste­neasca, sa iti schimbe radacina, un fel de mutatie genet­ica, ca tot e la moda vad. Ast­fel incat in mintile unora vor reusi sa dea o alta intor­satura bazelor cres­tin­is­mu­lui si le va per­verti si trairea, ast­fel incat vor simti sub spec­trul inse­larii, si tot asa, prin iubire, prin dragoste, prin bunatate. Noi tre­buie sa fim cu ure­chile ciulite acum si sa nu primim usor orice invatatura, tre­buie sa vedem de unde vine acea invatatura si incotro bate, de la cine si din ce impre­ju­rari vine. In curand nu vom mai avea la cine sa ne spovedim, foarte putini preoti daca vom gasi si comu­ni­carea va fi anevoioasa. Dragostea care nu e in ade­var deruteaza sufle­tul si nu este rod­nica si oricum, deo­cam­data se mai vede ca nu este in ade­var, pen­tru ca cler­icul nos­tru de azi una spune la Petru Voda, una spune la Putna, una spune la Secu si tot asa. Dar acesta este si copul lor, de alt­fel, ca sa ne deruteze, sa nu mai stim ce sa cre­dem; ei vor sa intro­d­uca aceasta stare de neincredere.

Si tinerii de azi care fac ascultare de ast­fel de duhovnici si nu au sim­tul dis­cernerii ascu­tit cum sa procedeze?

De jumatate de an incoace eu am remar­cat o sporire a cred­in­tei in ran­dul tinere­tu­lui. Sa stii ca imi place tinere­tul nos­tru. In ultima vreme am de-a face cu mai mult tineret. Si nu numai ca se indreapta spre Bis­er­ica si alearga la Dum­nezeu, dar sunt mai vii decat cei invarsta. Acum hai ca vin pen­tru bacalau­reat, pen­tru admitere sau pen­tru alt exa­men in viata, dar totusi nu se duc in alta parte sa ceara aju­tor, tot la bis­er­ica alearga; asta e prima lor scapare. Si Dum­nezeu, vazand cred­inta lor, ii ajuta, ii calauzeste, le da indru­mare si in felul acesta se infiri­peaza viata crestin orto­doxa. Cred ca tinere­tul va dis­tinge, mai greu e cu cei de la teolo­gie, ca acolo sunt indoctrinati.

Si cum sa te fer­esti de invata­turile strambe din Bis­er­ica si din societate?

Pai tre­buie sa le cura­tim pe cat e posi­bil, sa le putem prezenta cat mai clare, dar fara prea multa rautate. Adica sa atragem aten­tia asupra rat­acir­ilor unora sau altora dar fara sa invinuiesti; sa nu arati cu dege­tul. Asa tre­buie sa mar­tur­isim: indrep­tand dege­tul spre noi, nu spre celalalt. Pen­tru ca, sa stiti, nu sun­tem fara de vina. Cu totii raspun­dem pen­tru rat­acir­ile din Biserica si din soci­etate – ori ca nu am actionat la timp, ori ca nu ne-am rugat cu duh de pocainta, cu totii pur­tam vina caderii celuilalt, chiar daca, intr-un anu­mit fel, el sin­gur se exclude din Trupul lui Hris­tos. Atunci cand vom reusi sa intoarcem dege­tul spre noi, atunci vom reusi sa facem orto­doxie curata si sa cura­tim invatatura Bis­ericii de zgura ratacir­ilor. Deci nu zic sa taci, caci este ateism, dar vezi in ce duh mar­turis­esti, caci daca nu stii sa intorci dege­tul spre tine, te pozi­tionezi tot in afara orto­dox­iei, care este traire.

Da, de pilda acum sunt multi cres­tini derutati de rat­acirea unui preot foarte bun mar­tur­isi­tor pana de curand, si care mai nou mar­turis­este ca Sfin­tele Taine, Sfanta Impar­tasanie, tre­buie data cu lin­gu­rite sep­a­rate, pen­tru fiecare cred­in­cios in parte, ca i se pare, chipurile, ca intineaza Tainele si mai poate fi si molipsitor?

Asta e o aber­atie mare, mai. O aber­atie enorm de mare. De parca a fost vre­o­data alt­fel de cand este Bis­er­ica. De unde vine par­in­tele asta si unde a trait pana acum? Dar se poate sa fie o manevra, adica toc­mai asta sa urmar­easca – sa poata anula sacrul Sfin­telor Taine si sa le red­uca la ome­nesc. Poate veni cu teo­ria asta la catolici, ca la ei nu este sfanta taina, acolo nu mai lucreaza Duhul si e posi­bila con­t­a­m­inarea. Dar sa spui asta in Orto­doxie – arata multa necred­inta si pro­duce multa sminteala, ca vine din partea unui preot. Pai eu am fost cinci ani de zile preot in Bis­er­i­cani, unde este spi­talul de tebecisti si in fiecare z i impar­taseam cate cinci, sase bol­navi, din care unii mureau peste doua, trei z ile. Si s-a con­t­a­m­i­nat cineva? Fer­easca Dum­nezeu! Acolo m-am impar­t­a­sit cu bol­navii impre­una, dar nu am avut nimic. Nu putem aduce suprafires­cul la firea noas­tra. Par­in­tele acesta folos­este o log­ica ome­neasca – o mare neputinta.

Cum sa primeasca oamenii criza finan­ciara in care se gas­este intreaga soci­etate, mai cu seama cei aflati in somaj si fara posi­bil­i­tati de subzistenta?

Toate aceste crize sunt provo­cate de ei – criza eco­nom­ica, criza finan­ciara, criza reli­gioasa, criza morala, criza polit­ica – nu sunt altceva decat un pre­text sa ne oboseasca, sa ne stre­seze cu griji mate­ri­ale si sa ne dis­traga aten­tia de la cele sufletesti. Ei incearca de fapt sa afecteze orig­inea noas­tra div­ina. Ma doare sufle­tul cand vad oamenii cum se plang ca sunt dati afara de la ser­vi­ciu si nu mai au cu ce sa isi hraneasca copiii. Ce pot sa le fac? Ce pot sa le z ic? Cuvan­tul meu e prea putin ca sa ii poata ajuta. Ar tre­bui ca noi, man­a­s­tir­ile, sa ne adunam aver­ile si sa hranim acesti oameni, sau sa putem crea diverse cen­tre care sa le ofere un loc de munca. Vor veni vre­muri si mai grele, ce se petrece acum nu e nimic. Man­a­s­tir­ile au aceasta dato­rie fata de Dum­nezeu si de soci­etate, sa acorde ast­fel de aju­tor mate­r­ial, si cat vom trai, vom trai impre­una. Cum poate o obste de calu­gari, care si-a ago­nisit din timp rez­erve poate de hrana, sa stea indiferenta fata de sufer­in­tele oame­nilor? Toate aver­ile man­a­s­tir­ilor sa se aso­cieze intr-o forma de a putea men­tine viata poporu­lui. Tot ce au primit man­a­s­tir­ile de la Dum­nezeu pana acum, sa ofere poporu­lui neca­jit. Ca daca nu vom face asa, nici Dum­nezeu nu ne va acoperi si se vor napusti paganii peste noi. Si rat­acirea de acum va fi mai mare ca cea din­tai. Daca noi nu ii aju­tam la timp, nu potolim sara­cia lor si nu le aratam dragostea noas­tra, sun­tem pier­duti. O sa ne rezu­mam la niste fasole si un cartof acolo si nimic mai mult. Oricum ali­men­ta­tia de azi mai mult ne omoara decat ne hraneste. Dar poate ca si asta este o pedeapsa de la Dum­nezeu si sa nu ne ingri­jim ca sa traim cat mai mult, ci cat o da Dum­nezeu; binein­te­les ca nici sa te sin­u­cizi, adica sa te fer­esti pe cat poti de ceea ce stii ca este dau­na­tor. Noi tre­buie sa primim toate cate vin asupra noas­tra ca pen­tru pacatele noas­tre, pen­tru ca, chiar daca nu am gre­sit noi, au gre­sit par­in­tii nos­tri, bunicii nos­tri, si cu 5 0 de ani in urma. Pen­tru pacatele de atunci pla­tim noi astazi. Caci avem put­ere sa pre­lungim sau sa scur­tam aceste vre­muri de manie a lui Dum­nezeu. Dar numai sa stim sa ne rugam. De pilda acum vine Sap­ta­mana Patim­ilor, cand toata lumea tre­buie sa fie acolo la bis­er­ica sa asculte cuvan­tul Evanghe­liei, tes­ta­men­tul Dom­nu­lui si ar tre­bui sa asculte tot poporul de la mic la mare. Dar se duce cineva? Foarte putini. De-abia joi incep sa apara la Denia celor 12 evanghe­lii. Pe femei le intere­seaza mai mult pre­gatirea de sar­ba­toare, cozonacii si frip­tura, hrana tru­peasca decat cea sufleteasca.

Pai se intam­pla asta si in man­a­s­tiri, nu doar in lume. Maicile sau calu­garii sunt trim­isi sa faca pra­ji­turi in loc sa stea in biserica?

Pai da, de unde pleaca? Noi dam tonul, man­a­s­tir­ile. Dupa cum e lumina noas­tra, asa e si vie­tuirea mirenilor.

Ce le trans­miteti romanilor de praznicul acesta mare al Invierii?

Sa dea Dum­nezeu ca Patim­ile Dom­nu­lui si sufer­in­tele si per­se­cu­ti­ile nea­mu­lui nos­tru sa ne dea taria sa infrun­tam necazurile aces­tor vre­muri, ca sa putem ramane asa cum ne-am nascut in Tra­di­tia noas­tra orto­doxa si sa nu ne rat­aceasca nimeni cu invata­turi straine de duhul evanghelic. Sa ne invred­niceasca Dom­nul de bucu­ria aceasta a mar­tur­isirii, asa cum au mar­tur­isit Pitestiul, Gherla, Aiudul, toti mar­tirii nea­mu­lui nos­tru. Vedeti totusi, pe noi, in inchisoare, comu­nis­mul ne-a invatat smere­nia, sa fim cres­tini, sa ne daruim. Ne-a invatat smere­nia, scoala cea mai inalta. Ast­fel de vre­muri grele or sa ne aduca smere­nia, care este invierea noas­tra sufleteasca. Prin man­dria satan­ica a comu­nis­tilor, noi de fapt am cas­ti­gat daruri duhovnicesti de la Hris­tos. Asa sa aveti si voi parte de Invierea lui Hris­tos in inim­ile voastre.

(Revista ATITUDINI nr. 10, inter­viu real­izat de mon­ahia Fotini, 24 mar­tie, 2010)

„Toate inovatiile sau adaugirile facute pe langa invata­tura formulata de pururea pomenitii Parinti ai Bisericii, sa fie anatema!”

Din hotararile Sinodului VII Ecu­me­nic

Extrase principale din conferinta de la Oradea, aici.

O parte din conferinta la care se face referinta o puteti descarca de aici. Tot referitor la problema calendarului, puteti viziona o inregistrare din cadrul conferintei de la Adjud.

Pentru ca in ultimele zile au inceput sa circule o sumedenie de minciuni despre mine si despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am intocmit acest raspuns. Sunt uimit de nonsalanta cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare ma uimeste ca sunt atacat nu de catre cei pe care i-am combatut in cuvintele mele, ci de catre cei cu care ma consideram de aceeasi parte a baricadei.

Cred insa ca Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai tarziu.

Intrucat am ajuns in Bucuresti abia in ziua de luni din Saptamana Patimilor, nu am apucat sa raspund mai devreme, in scris, acestor atacuri. Il iau martor pe Dumnezeu in ceea ce spun. Daca eu mint, Dumnezeu sa vadeasca aceasta, spre rusinarea mea. Daca nu mint, Dumnezeu sa vadeasca minciunile celor ce ma prigonesc invocand in chip mincinos invatatura ortodoxa.

Atacurile impotriva mea au avut doua momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de doua saptamani in urma. Anuntasem ca voi veni la Manastirea Petru Voda – voiam sa iau binecuvantare de la parintele Iustin inaintea conferintelor pe care urma sa le tin in tara. Dar, din cauza unor schimbari de program in Basarabia, am intrat in tara abia duminica, chiar inaintea conferintei de la Adjud.

Sambata am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Voda: „De ce nu ati ajuns? Va asteapta parintele sa predicati maine…” Am explicat ca nu am putut ajunge.

Venind insa in tara, deschizandu-mi telefonul, am primit cateva informatii ciudate, printre care si cea ca „parintele Iustin spune ca sunteti eretic”. Asteptam sa vin la Petru Voda, sa discut cu parintele direct, dar, intrucat ma invitase sa predic, era clar ca nu ma considera eretic, si nici nu avea motive sa o faca.

Joi, pe 18 martie 2010, aveam programata o conferinta la Piatra Neamt, impreuna cu parintele Hrisostom Manolescu. Datorita interventiei protopopului, conferinta a fost anulata, afisele rupte, organizatorul amenintat ca ramane fara post de cantaret etc.

Fiind foarte trist ca nu pot vorbi in Piatra Neamt, am rugat sa fiu sunat de parintele Iustin pentru a discuta despre aceasta tema. Parintele m-a sunat pe 18, seara, si mi-a spus asa: „Nu te intrista ca nu ai putut vorbi la Piatra, dar maine vei vorbi la Iasi, si se va duce vestea despre ce marturisesti peste marginile Iasului” (sau si in afara Iasului, nu imi aduc aminte formularea exacta, reproduc insa fidel ideea).

Parintele a avut dreptate – a doua zi a avut loc conferinta de la Iasi, de pe 19 martie, cand din racla cu sfinte moaste ale marturisitorilor de la Aiud a izvorat mir (vazandu-se clar cum mirul iesea ca un mic izvoras din bucata de craniu de marturisitor – pe care o primisem cu vreme in urma de la parintele Iustin, ca binecuvantare).

Dupa aceasta conferinta, am pornit spre Petru Voda. Am ajuns sambata noaptea, intre orele 1 si 2, si parintele se culcase deja.

Duminica am tinut o predica in care am repetat temele prezentate in anul 2009 in conferinta de la Iasi: apostazia contemporana, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regaseau si in conferinta din 2010.

La sfarsitul predicii, ducandu-ma la parintele Iustin, acesta mi-a spus:

„- Ai grija cum vorbesti, ca nu or sa te mai lase sa marturisesti.

– Am gresit cu ceva, parinte?

– Nu, nu ai gresit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi daca Romania ar avea zece ca tine…

– Zece ce, parinte? Mireni sau…

– Mireni, ca nu mai avem calugari care sa marturiseasca. Ai mare grija, sa poti propovadui cuvantul mai departe.

La plecare, i-am cerut parintelui o cruce, sa o am ca binecuvantare de la sfintia sa. Cand am vazut ca mi-a daruit chiar crucea cu care binecuvanta credinciosii, emotionat l-am intrebat:

– Parinte, imi dati binecuvantare sa o tin in maini la conferinte, in timp ce vorbesc?

– Da, cu crucea inainte”, a  spus, si mi-a dat binecuvantare de drum.

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura parintelui Iustin, duminica trecuta, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmatii ale parintelui impotriva mea.

Ma simt cu inima impacata si astept sa ajung la Petru Voda pentru a vedea in ce masura parintele a fost dezinformat de catre prigonitorii mei. Ii raman oricum indatorat pentru tot ce a facut pentru mine in acesti ani.

Acum, trec la partea a doua a atacului impotriva mea. Rezumatul acuzelor se afla comprimat intr-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilista sub numele unei conferinte”. Marturisesc cu tristete ca oameni cunoscuti mie au preluat si difuzat materialul fara sa imi dea vreun telefon, fara sa auda si ce am eu de spus.

In continuare, analizez materialul punct cu punct:

1.  In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.

Nu am afirmat ca schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar ca Sfantul Kuksa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Parintii cu viata sfanta din Patriarhia Rusa au protestat impotriva schimbarii calendarului. De aceea Sfantul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusa pe stil vechi, dupa ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se invata la nicio facultate de teologie din tara (detalii se gasesc in cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tiparita de parintele Serafim Rose; varianta romaneasca a cartii, inclusa in „Tebaida Nordului”, a fost cenzurata de traducator). Eu cred ca principala problema legata de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Traditie.

2. Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har.

Nu am facut o astfel de afirmatie.

3. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului”

In volumul „Calauza in credinta ortodoxa”, aparuta la Editura Manastirea Sihastria, la paginile 413-427, parintele Cleopa analizeaza intr-un capitol problema schimbarii calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdata voi mentiona doar cateva greseli:

a) INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare? (a calendarului – n.n.)

PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.

La Constantinopol, in 1923, nu a fost Sinod. A fost o intrunire ortodoxa, la care au refuzat sa participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxa Bulgara (bulgarii erau considerati schismatici, si pentru a reintra in comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut sa accepte schimbarea calendarului, in 1968). Patriarhia Rusa nu a avut delegati.

b). Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti (nota – trebuie precizat ca si aici parintele Cleopa vorbeste in necunostinta de cauza. In realitate calendarul bisericesc a fost schimbat dupa vestita Enciclica a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani inainte de Constantinopol. In aceasta Enciclica se precizeaza ca: „Dupa parerea noastra, o asemenea prietenie si o dispozitie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxa si pseudo-bisericile eretice – n.n.] intre ele, poate fi aratata si demonstrata in particular in urmatoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sarbatori crestine in acelasi timp de catre toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe https://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei si apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vadeste cu prisosinta.) si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin.

Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericeasca, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era in erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezenta doar Patriarhia de Constantinopol. Dupa cum putem citi si in volumul de Indrumari misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, aparut la Editura Institutul Biblic in 1986, „la consfatuirea inter-ortodoxa [iata termenul corect, “consfatuire”, nu “sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat insa toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau nationale”. De fapt, la sedinte au participat doar noua membri: sase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Romane) si doi laici. Iata marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul! continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3m7EwuXuTPw]

(extras din conferinta “Tineri si Ortodoxia”, din 23 martie de la Timisoara)

Marturia consemnata in scris aici.

Toate cate sunt pe lume sunt opera lui Dumnezeu. Crestinul cu dreapta intelegere nu dispretuieste nici una din componentele cosmosului, ci din toate vede stralucind slava si intelepciunea dumnezeiasca. Izolarea de lume si dispretul ei, retragerea in eu si inchiderea ferestrelor dinspre lume, nu tin de experienta autentic religioasa. Retragerea ascetilor ortodocsi are numai o insemnatate metodica: ea urmareste doar refacerea personalitatii, regasirea punctului central spiritual din care apoi sa priveasca lumea si sa-si indrepte actiunile pline de dragoste asupra ei. Ascetica ortodoxa deriva din ideea ca omul e centrul si stapanul lumii create, dar ca prin pacat a cazut in robia lumii, lunecand din punctul arhimedic din care e capabil sa suprapriveasca lumea si s-o stapaneasca, in angrenajul fara orizont si fara libertate al marii masini care e necesitatea naturala. Readucerea comandantului in postul de comanda, dar nu izolarea lui de lume, este scopul asceticii crestine. Toti sfintii, adica aceia care au depasit stadiul retragerii metodice, au activat in lume cu dragoste nemarginita si s-au bucurat de toate cate vedeau, cu nevinovatie de copil. Sf. Serafim al Sarovului, marele ascet si sfant rus din veacul XIX de pilda, numea pe oricine venea la sine “comoara mea” si “bucuria mea”. “Aceste apelatiuni nu erau o simpla expresie a bucuriei unui suflet transfigurat de asceza: pentru Sf. Serafim chipul lui Dumnezeu se descoperea in fiecare om si acest chip constituia pentru el o reala si adevarata “bucurie de Domnul”. (N.V.Iljin: Sf. Serafim al Sarovului, Ymca Press, Paris, 1930, pag. 49, in ruseste).

Cu adevarat minunata si sublima este lumea cu toate cate o constituie. E drept, Dumnezeu n-a creat-o pentru a Se implini pe Sine, pentru a-Si desavarsi viata Sa interna care n-ar fi fost deplina fara lume; creatia n-a fost o necesitate naturala pentru fiinta dumnezeiasca. Dar libertatea aceasta a lui Dumnezeu de necesitate naturala, nu inseamna ca lumea a fost creata intamplator sau arbitrar, ca o jucarie inventata ad-hoc de Dumnezeu care Se plictisea, dintr-un capriciu de un moment, ci are o temelie adanca in Dumnezeu si realizeaza o idee eterna a lui.

Lumea aceasta intreaga e dupa continutul ei eterna. Toate lucrurile din ea sunt cugetate etern de Dumnezeu, ideile lucrurilor din lume constituie materialul cugetarii fiintiale a lui Dumnezeu, sunt nedespartite de fiinta Lui. Teologul rus S. Bulgakov numeste organismul ideilor dumnezeiesti, viata aceasta intern dumnezeiasca, autodescoperirea fiintei dumnezeiesti in Sine insasi, Sofia necreata. Iar de lume spune ca este exact aceeasi Sofie, dar in forma creata.

Cosmosul este tot lumea dumnezeiasca, dar pusa in stare de devenire in afara de Dumnezeu. “Crearea lumii consta metafizic in aceea ca Dumnezeu a pus lumea Sa dumnezeiasca proprie in forma de devenire” (Mielul lui Dumnezeu, Paris, Ymca Press 1933, ed. rusa, pag.149). continuare »

Minunea s-a repetat din nou la Manastirea Petru Voda. Fratele Danion a ajuns cu moastele la manastire si ne-a dat sa ne inchinam si sa ne bucuram sufletele cu mireasma dumnezeiasca a mirului. In timp ce tineam raclita in mana am observat ceva stralucitor si umed pe suprafata sfintelor moaste; mireasma devenise mai puternica. Toti cei de fata am vazut ca sfintele moaste izvorasc din nou mir, apoi am sters mirul cu o panza curata, daruita tot de fratele Danion. Slava lui Dumnezeu si sa fie spre intarirea sufleteasca a tuturor pentru vremurile ce or sa vina.