Tag Archives: Sfinţii închisorilor

Cine isi doreste monopolul asupra memoriei luptatorilor anti-comunisti? De ce are loc desacralizarea marturisirii lor jertfelnice?

Intrebari retorice, desigur. Raspunsul este acelasi de 2000 de ani: potrivnicii lui Hristos, care urasc pe cei ce se jertfesc pentru Ortodoxie, iar aceasta ura se transforma in batjocorirea memoriei celor ce ar putea fi un exemplu pentru generatiile de tineri ai zilelor noastre. Se incearca astfel o inabusire a renasterii spirituale si nationale, prin rescrierea istoriei cu date ce nu deranjeaza oculta, adica tot ce apare sa fie politic corect si fara conotatii religioase. Daca pe de o parte are loc nivelarea tuturor credintelor, pe de alta asistam la o desacralizare totala a prezentului si trecutului; fapt “regretat” pana si de ecumenisti. Ne punem aceasta problema, deoarece asistam la o intreaga miscare mediatica de acapararea a curentului nationalist si al celui pur ortodox din partea ramasitelor fostilor tortionari si a celor ce se cred formatori de opinie si justiari a tot ce misca-n tara asta. Toti acestia sunt marionete ce urmeaza un program bine stabilit, fara conotatii conspirationiste, ci de-a dreptul antihristice. Valorile neamului, traditiile populare, sfintenia venita prin viata de familie, rugaciunea pentru mantuirea neamului a cinului monahal si tot ce insemna romanesc si sfant, sunt denigrate si calcate in picioare de o hoarda cazuta ca din turnul Babel, mai exact niste blestemati de Dumnezeu.

Din lipsa altor resurse, iata ca multi dintre noi picam in plasa acestor impostori. Cel putin asa ne justificam o mare parte din noi, dar izvorul cel nesecat al scrierilor Sfintilor Parinti si ale Sfintei Scripturi a ramas acelasi si tot Viata curge din el. Manati de acest imbold nationalist si de ravna pentru marturisire, ne-am facut portavoce pentru multi dintre dusmanii cauzei ce vrem sa o aparam. Este cazul aici despre filmul “Portretul luptatorului la tinerete” si un documentar ce urmeaza sa apara, numit “Fenomenul Pitesti: Demascarea”, finantat de o agentura transatlantica si cu “viziune asupra unificarii europene”. Ambele proiecte au printre colaboratori si persoane de buna credinta, insa prea naive incat sa se gandesca cat de perversa este lucrarea la care si-au adus contributia. Mai sunt si unii care pozeaza in mari misionari, dar de fapt duc la indeplinire, cu buna stiinta, denigrarea a ceaa ce are mai scump acest popor: credinta ortodoxa si dragostea de neam si tara. Si pentru ca misionarismul lor sa para cat mai veridic, nu lipseste nici  propaganda de impotrivire fata de proiectele lor – regizata de sionisti, sub acuzele, deja ultra uzate, de: anti-semitism, legionarism s.a.m.d. continuare »

Aparitie editoriala: Marturisitorii, carte inchinata Sfintilor inchisorilor

Pentru comenzi scrieti la [email protected]

UPDATE: Descarcati cartea in format DOC de aici.

Editura Lucman a publicat volumul “Marturisitorii”, inchinat Sfintilor Inchisorilor. Cartea este aparuta cu binecuvantarea Preasfintitului Justinian Chira, prin stradania fratelui Ciprian Voicila. Speram ca volumul sa inmultească in randul credinciosilor evlavia fata de Sfintii Marturisitori din temnitele comuniste, mai cu seama ca acesta contine marturii ale minunilor savarsite de Noii Mucenici ai Ortodoxiei. Poate constitui un frumos cadou cu ocazia Sarbatorilor.

Trebuie sa va spun mai intai ca nu Biserica ii face pe sfinti. Nu noi, Sinodul Bisericii, ii facem pe sfinti. Ci pe sfinti ii face Dumnezeu si poporul. Dumnezeu – pentru ca le recunoaste sfintenia lor si poporul – pentru ca pastreaza in memoria sa faptele lor. (…) Dar va veni si vremea sutelor si miilor de preoti si credinciosi care au fost inchisi si batuti pentru credinta lor crestineasca in inchisorile comuniste…

PS. Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei si Romanatilor

Va prezentam un fragment din carte:

Parintele Serafim Rose: Despre rugaciunea catre sfintii necanonizati

In mai 1971, Cuviosul parinte Serafim Rose a scris un cuvant despre cinstirea noilor mucenici din prigoana secolului XX si a celorlalti sfinti necanonizati inca de Biserica. Fragmentul face parte dintr-o scrisoare adresata lui Alexey Young, care era recent convertit la Ortodoxie, si care il intrebase daca se poate ruga unui nou mucenic rus – Arhiepiscopul Serafim de Uglich, care nu fusese canonizat.[1]. Raspunsul parintelui ofera puncte de reper celor interesati de problema cinstirii noilor mucenici…

„In Biserica Ortodoxa nu este interzis sa te rogi la Sfinti «necanonizati». De fapt, canonizarea ofera doar un statut oficial la ceea ce deja exista neoficial: oamenii se roaga unui sfant inainte ca Biserica, in cele din urma, sa-i stabileasca un cult general, moment in care i se stabileste o slujba, o icoana etc. Tot astfel, in mod particular, putem cere sa se roage pentru noi oricarui crestin plecat dintre noi, asa cum obisnuim sa cerem rugaciunea crestinilor ortodocsi in viata – pentru ca toti sunt vii in Hristos; cu atat mai mult cuiva a carui viata sfanta sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos Domnul nostru, astfel ca el poate auzi rugaciunile noastre, mijlocind pentru noi.

De aceea, daca esti inspirat sa faci asa, roaga-te cu toata increderea Ieromartirului Serafim. De fapt, nu e nimic rau in a decupa fotografia lui si a o pune intre icoanele tale – dar nu intr-un loc central, ci undeva deoparte, pe la marginea coltisorului tau de rugaciune, cum s-ar spune. Au fost multi oameni care au facut astfel cu imagini reprezentand pe Sfantul Ioan de Kronstadt si Sfantul Herman cu mult inainte ca ei sa fie canonizati… [2]

In octombrie 1972, parintele Serafim Rose i-a scris o alta scrisoare lui Alexey Young, in care a abordat problema cultului sfintilor necanonizati inca de Biserica[3]. Desi s-a referit in mod special la Sfantul Ioan Maximovici (care a fost canonizat abia in anul 1994), randurile sunt valabile si pentru noii mucenici. Parintele Serafim spunea ca alcatuirea slujbei Sfantului Ioan Maximovici este „o practica foarte normala obisnuita de rusi atat pentru Sfantul Ioan de Kronstadt cat si pentru Fericita Xenia, cu multi ani inainte de canoni­zarea lor. Aceste slujbe ale Sfintilor necanonizati sunt savarsite in particular (de catre o persoana particulara sau o manastire) pana ce episcopii permit ca intreaga Biserica sa le savarseasca public. continuare »

Moastele Sfintilor din inchisori sunt cinstite peste hotare si savarsesc minuni. Marturii de la Manastirea Sf. Sava (Tara Sfanta) si Manastirea Grigoriu (Sfantul Munte Athos)

Scrisoarea parintelui staret Evdochim de la Manastirea Sfantul Sava din Tara Sfanta despre buna mireasma a moastelor noilor mucenici romani

Arhimandritul Evdochim, Sfanta Manastire Sf. Sava

In Sfanta Lavra, 11/24 iunie 2010

Preacuvioase Parinte Staret Justin (nn. Parvu), binecuvantati!

Cu multa bucurie va comunicam, prin prezenta scrisoare, aducand marturie, cu evlavie si din inima, experienta noastra deosebita cat priveste sfintenia Noilor mucenici ai tarii voastre din timpul abominabilului regim comunist ateu.

Un ieromonah evlavios din Romania, acum aproximativ patru ani, ne-a oferit o particica din sfintele moaste ale unui nou mucenic roman necunoscut, care raspandea o mireasma minunata. Avand o oarecare indoiala despre abundenta miresmei, care se revarsa de multa vreme, am lasat particica pentru un timp, neacordandu-i mare importanta. Insa, cu trecerea anilor, am constat ca aceasta mireasma atat de puternica si rara ramane aceeasi, chiar si de la distanta. Iar din ziua Tuturor Sfintilor (17/30 mai 2010 – n. red.), am asezat-o, impreuna si cu alte Sfinte Moaste, pe Sfanta Masa, unde raspandeste in valuri un minunat miros.

Avand ca pretext acest ultim fapt, din adancul inimii va urez sa aveti intotdeauna cu bogatie Harul si binecuvantarea Dumnezeului nostru Celui in Treime si mijlocirile slavitilor Sfinti Noi Mucenici ai tarii voastre, asa incat sa se conduca sfanta voastra lupta pentru recunoasterea si proclamarea bisericeasca oficiala a multimii de Noi Mucenici romani care, prin marturisirea tare a credintei si martiriul sangelui lor, au sfintit intreg pamantul si au slavit Biserica Ortodoxa a lui Hristos.

Asadar, va urez sa aveti vara binecuvantata si sfanta, in sanatate si desfatare duhovniceasca. Rugati-va si pentru noi…

Cu cinste, inflacarate rugaciuni si multa iubire de Hristos, Arhim. Evdochim, si cei impreuna cu mine frati in Hristos

Trad. din limba greaca de asist. univ. Ion Marian Croitoru

 

O intrebare: cum vi se pare faptul ca sfintele moaste ale noilor mucenici sunt cinstite cu atata evlavie in multe parti ale lumii, iar in Romania unii stareti se tem sa le puna la inchinare? continuare »

Pr. prof. Mihai Valica: Romania intre martiraj, asumare a istoriei si teroare ideologica. Consideratii teologice si bioetice

1. Introducere

A scrie despre martiri si teroare in Romania este un mare curaj, intrucat nu cred ca cineva se pricepe cu adevarat la martiri iar daca nu ai trait nici vremurile de martiraj si teroare,  atunci poti fi atins, cu siguranta, de o umbra de impostura[1].

1.1. Motivatia titlului

Personal doresc sa cunosc adevarul istoric recent al Romaniei, care a dat ”nor de marturii”[2] ale credintei crestine. Stiu ca acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfant pese noi si tara noastra, ca sa nu ne uscam in desertul uitarii, al minciunii si al nesimtirii actuale, in special al nesimtirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astazi, sa vorbim de proprii martiri, in Romania martirizata tocmai de stapanii lor.

Chiar daca adevarul este crud si barbar, am credinta ca el ne poate ajuta la purificare si mantuire. Stim ca ”cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de-a privi in fata si a recunoaste adevarul. El e crud, acest adevar, dar numai el foloseste”[3] spune Eminescu si doar el” te face liber”[4] ne invata Mantuitorul Hristos. Iar ”acolo unde lipseste curajul nici o alta virtute nu poate supravietui”, spune un apologet crestin[5].

Doresc doar sa cunosc Istoria nationala sau ”nationalitatea in marginile adevarului”[6] pentru a putea trai in viitor cu demintate nationala si sa am raspunsul gata pregatit cand voi merge la judecata Domnului” cu slava neamului meu”[7].

Despre „Noul Ierusalim”, cetatea cereasca a fiilor lui Dumnezeu de dupa invierea si judecata ob­steasca, sta scris: „Neamurile vor umbla‑n lumina ei, si‑mparatii pamantului intr‑insa isi vor aduce slava[8]; si „cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca Tu esti Sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate”[9].

Deci scriu despre martiraj si teroare ideologica din Romania recenta, din perspectiva eschatologica, ca teolog si preot si nicidecum din postura de martir sau erou si nici ca judecator moralist al istoriei.

Cu toate ca in mizeria ideologica a epocii in care traim ”s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, sa fie nevoie de curaj… iar cand e vorba de martirii romani care au murit in inchisorile comuniste nu-ti trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteala” [10], eu imi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevarului si de dragul vesniciei neamului meu.

Doresc sa arat apoi, ca martirajul este un act de credinta crestina profunda si o sansa enorma spre mantuire, in ciuda faptului ca unii laici democrati  nu au intelegere pentru martiraj iar in conceptia lor ”martirul fiind o victima idioata, care se chinuie degeaba, cu ochii atintiti la o himera… iar opinia curenta este ca martirii au fost niste bieti nenorociti care au crapat fara nici un rost si de aceea ii putem lesne da uitarii. Cu alte cuvinte, nu pierdem nimic daca tacem in privinta martirilor. In realitate, daca ii uitam pe ei, ne uitam fundamentul pe care stam, ne uitam radacinile”[11] si nu mergem la judecata lui Dumnezeu decat cu rusinea neamului dat uitarii si nicidecum cu slava lui…

Cu toate ca nu exista martiri universali, insa respectand martirii fiecarui neam, respectam pe sfintii universali ai lui Dumnezeu, care devin ”impreuna cetateni cu sfintii  si casnici ai lui Dumnezeu”[12], doar daca au facut actul martiric in numele si de dragul lui Dumnezeu in Vechiul Testament si al lui Hristos si a credintei crestine, in Legea Harului. Altfel sunt ori victime, ori agresori, ori tortionari, ori eroi ai neamului sau viteji ai popoarelor, dacace-i martiric pentru mine devine dusman postum pentru altul”, precizeaza Sorin Lavric[13].

2. Ce este un martir dupa invatatura ortodoxa?

Martirul reprezinta o sinteza a smereniei si a jertfei personale cu lucrarea harica a lui Dumnezeu in el, in lupta impotriva raului de orice fel[14], rabdand chinul, nedreptatile sau dandu-si viata de dragul lui Hristos, a adevarului si a credintei crestine.

Cand cineva  eclipseaza sau isi asuma de unul singur suferinta multora, doar ca a supravietuit terorii si temnitelor comuniste, sau cand deturneaza suferinta altora in favoarea unei confesiuni[15], a unei tagme, a unei etnii, sau a unei miscari politice, cu scopul de a-si etala meritele  sau curajul, sau si mai rau cu scopul de a falsifica si musamaliza istoria[16], atunci asistam la o competitie martirica ridicola si frivola, ducand in desuitudine notiunea de martiraj si o poate  transforma, facand-o fara valoare hristica. Acestia nu sunt martiri crestini, ci victime a unui sistem sau erori umane. continuare »

Rugaciunea mirenilor pentru canonizarea Sfintilor din inchisorile comuniste

click pe imagine pentru VERSIUNEA HQ

Va suspunem atentiei o propunere venita din partea d-nei Emilia Corbu:

Canonizarea martirilor care au suferit in temnitele comuniste este inca un deziderat desi, in cei 20 de ani de cand evenimentul este asteptat, crestinii ortodocsi de la inalti ierarhi pana la simpli credinciosi au pastrat mereu vie amintirea si jertfa lor. Au fost depuse dosare pentru canonizare. S-au scris zeci de articole, studii, carti. Le-au fost dedicate numere intregi ale unor reviste ortodoxe. S-au tinut conferinte in toata tara, s-au organizat expozitii, emisiuni radio si de televiziune. De ce Sf. Sinod intarzie, doar Dumnezeu stie. Cert este ca nicio idee politica sau judecata lumeasca nu are dreptul de a opri, tergiversa sau amana ,,sine die,, acest proces care s-ar inscrie intr-o ordine fireasca a Bisericii Ortodoxe.

Doar rugaciunea ne-a mai ramas. Rugaciunea constanta si vie. Stiu ca exista manastiri care se roaga neincetat pentru recunoasterea jertfei celor din temnitele comuniste. Stiu ca exista preoti care la fiecare Sf. Liturghie pomenesc jertfa lor. Stiu ca poporul are mare evlavie la ei.

Asa ca ne-am gandit ca la cele de mai sus sa se adauge si rugaciunea mirenilor. Dar nu sporadic, ci oarecum organizat. Sa ne constituim un grup de cel putin 30 de mireni pentru fiecare zi a lunii. Si in fiecare zi cate unul sa se roage cel putin doua ore pentru canonizarea sfintilor. Continua sa citesti…

14 mai – Ziua de praznuire a Sfintilor Mucenici si Marturisitori ai temnitelor comuniste

Intru aceasta zi, pomenire a Marilor Sfinti Mucenici, a celor ce s-au nevoit si s-au savarsit pentru Hristos intru temnitele comuniste ale veacurilor de pre urma.

Savarsitu-s-au acestia in cele mai cumplite chinuri, pre carile satana le-a nascocit si le-a lucrat prin slabanogeala sufletului omenesc de-a lungul veacurilor. Cercati precum lamurit argintul se cearca, intru cumplitul foc al iadului suferit-au temnita grea, foame, frig, prigoane de tot felul, zdrobire sufleteasca si sangeroase batai preste puterea cea fireasca si omeneasca, umilinta, ingrozire, insingurare, boli si nenumarate alte napastuiri. Intre acestia stralucit-a cel cu bun nume numit Sfant al Inchisorilor Valeriu Gafencu, dara si altii precum Constantin Oprisan, Gheorghe Jimboiu, Mircea Vulcanescu si multi, multi altii cari s’au savarsit de oameni nestiuti, dara de Dumnezeu aflati. Iara Sfintele lor Moaste aruncate de catre prigonitori s-au facut, fara nume, fara de cruce si fara de mormant fiind, intru apropierea locurilor de suferinta, adeca cel al inchisorilor de la Pitesti, Aiud, Gherla, Canal, Targu Ocna, Jilava, Rimnicu-Sarat si multe altele in carile acesti slaviti, cea de-Dumnezeu-revelata credinta o au descoperit si nenumaratele cercari ale vrajmasului desavarsit le-au biruit. Iara astazi, sangele acestora striga cu mare glas chemand la pocainta intreg norodul romanesc, cel dintru temnita mare a vicleanului nou veac, cea a uraciunii pustiirii, despre carea Insusi Mantuitoriul a cuvantat, carora slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste si mantuieste pre noi. Amin.

Parintele Justin ne vorbeste despre importanta zilei de 14 mai – Praznicul Mucenicilor si Marturisitorilor din temnitele comuniste

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZYhqt6wK88Y]

Descarcati

Slujba Sfintilor Inchisorilor, Acatistul Sfintilor Inchisorilor

Acatistul Sfantului Valeriu Gafencu,

cartea Din temnite spre sinaxare

Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori (Audio)

1din4.mp3 (9.60 MB)
2din4.mp3 (12.48 MB)
3din4.mp3 (37.75 MB)
4din4.mp3 (14.03 MB)

Urmariti si:

Parintele Justin Parvu ne vorbeste despre ziua de 14 mai 1948

Emisiunea TVR despre sfinţii închisorilor

Pr. Sofian BOGHIU – Rugaciunile celor din inchisori

Minuni ale sfintilor martiri din Aiud

Sfintele moaste au izvorat din nou mir la manastirea Petru Voda

Minunea s-a repetat din nou la Manastirea Petru Voda. Fratele Danion a ajuns cu moastele la manastire si ne-a dat sa ne inchinam si sa ne bucuram sufletele cu mireasma dumnezeiasca a mirului. In timp ce tineam raclita in mana am observat ceva stralucitor si umed pe suprafata sfintelor moaste; mireasma devenise mai puternica. Toti cei de fata am vazut ca sfintele moaste izvorasc din nou mir, apoi am sters mirul cu o panza curata, daruita tot de fratele Danion. Slava lui Dumnezeu si sa fie spre intarirea sufleteasca a tuturor pentru vremurile ce or sa vina.

Minunea se repeta la Iasi. A izvorat din nou mir din moastele Sfintilor de la Aiud

SLAVA LUI DUMNEZEU!

Va anuntam cu bucurie ca in cadrul conferintei tinuta de fratele nostru Danion Vasile, azi 19 martie la Iasi, in care au fost prezente si sfintele moaste ale Sfintilor Inchisorilor de la Aiud, a izvorat din nou mir cu buna mireasma din sfintele moaste. La aceasta ora(22:45) are loc citirea Acatistul Sfintilor Inchisorilor.

Parintele Justin afland despre aceasta minune a zis ca Sfanta Parascheva este cea care vrea sa confirme sfintenia mucenicilor de la Aiud.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=S5kkbXII-gY]

Descarcati conferinta in format audio :

Pomenirea minunii de la Iasi, 19 martie 2009

afis-iasi-2010-pt-blog

In traditia bisericeasca exista si obiceiul de a se face pomenirea unor fapte minunate, cum ar fi aflarea unor sfinte moaste sau praznuirea unor icoane facatoare de minuni.

Anul trecut, pe 19 martie 2009, la sfarsitul unei conferinte ortodoxe tinute la Iasi s-a intamplat o minune – din racla in care se afla o parte din craniul unui marturisitor care a patimit pentru Hristos in temnita Aiudului a izvorat mir, in fata unei mari multimi de oameni (detalii pe blogul lui Danion Vasile)

De aceea, la implinirea unui an de la aceasta minune, in aceeasi sala/ Teatrul Luceafarul din Iasi / aceiasi vorbitori – parintele Hrisostom Manolescu si scriitorul Danion Vasile, vor tine o conferinta despre sfintii inchisorilor. La sfarsitul conferintei credinciosii se vor putea inchina sfintele moaste aflate in acea racla.

Parintele Amfilohie – Planurile iudeo-masonice au reusit sa impuna frica, tacerea si compromisul in societatea romaneasca

Frica genereaza frica, iar cinstea sufleteasca, marturisirea si rugaciunea genereaza curaj”

[vodpod id=ExternalVideo.925162&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9806235%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3D%7Cnewest%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cuvant la praznuirea Sf. Valeriu Gafencu, Tg. Ocna, 20 feb. 2010

Vizitati si: Părintele Amfilohie – Despre monahism şi mărturisirea Adevărului

Intru Multi Ani, Parinte Justin! 91 de ani de slujire a Ortodoxiei si a Romaniei!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DAuRPmiYpN8]

Astazi, 10 feb­ru­arie 2010, Par­in­tele Justin implineste 91 de ani. Unii din­tre noi poate cre­deam ca nu vom mai avea prile­jul si bucu­ria sa-l felici­tam pe par­in­tele si sa-i uram un inca La multi ani! Pen­tru aceasta mul­tumim Dom­nu­lui ca ne-a invred­nicit pe noi, ucenicii putin ravn­i­tori si ascul­ta­tori, sa ne mai des­fa­tam inca de binecu­van­tar­ile si dragostea par­in­teasca a mare­lui nos­tru duhovnic.

De la anul care a tre­cut si pana acum, Par­in­tele Justin a par­curs o perioada nu tare usoara, …continuare

Alte site-uri care se alatura sarbatoririi Parintelui Justin:

Victor Roncea: PARINTELE Justin Pârvu, 91 de ani de slujire a României

Savatie Bastovoi: La mulţi ani, Părinte Iustin!

Saccsiv: LA MULTI ANI! Azi PARINTELE IUSTIN PARVU implineste 91 de ani

Romania, uneste-te!: Părintele Iustin Pârvu împlineşte 91 de ani. La mulţi ani …

Napoca News: Părintele Iustin Pârvu a împlinit 91 de ani! La mulţi ani, Părinte!

Monitorul de Suceava: Părintele Iustin Pârvu, la 91 de ani

Curentul: Părintele Justin Pârvu, 91 de ani de slujire a României

Evenimentul: Părintele Iustin Pârvu împlineşte 91 de ani

Crestin ortodox: Parintele Iustin Parvu implineste 91 de ani

RealitateaMedia: Părintele Iustin Pârvu împlineşte 91 de ani

Manastirea Hancu: Părintele Iustin Pârvu împlineşte astăzi 91 de ani

Monitorul de Neamt: Pãrintele Iustin Pîrvu, la 91 de ani

Puterea Credintei: PARINTELE IUSTIN PARVU IMPLINESTE ASTAZI 91 DE ANI

Crestin ortodox(wordpress): La mulţi ani Părintelui Iustin Pârvu!

Ziare.com: Parintele Iustin Pirvu, la 91 de ani

Noua Galileie: Părintele Iustin Pârvu a împlinit 91 de ani

Apel de consemnare a minunilor savarsite de Sfintii Inchisorilor

Parintele Justin la Moastele de la Aiud

Frati crestini,

De-a lungul anilor, multi credinciosi au dat marturie despre minunile savarsite prin intermediul sfintilor de la Aiud. Multe dintre aceste minuni le-am consemnat, despre unele avem putine date, iar despre altele, probabil multe la numar, noi inca nu am aflat.

In vederea editarii un carti despre minunile savarsite de sfintii mucenici din inchisorile comuniste, ii rugam pe toti cei care au trait asemenea fapte minunate sau stiu de la altii despre felul in care au mijlocit sfintii pentru izbavirea de boli, de necazuri, pentru solutionarea unor probleme care erau imposibil de rezolvat in chip firesc, sa ne trimita aceste relatari la adresa: [email protected] .

Parintele Iustin Parvu spunea: „Aveam aceasta perioada in istorie cu care ne putem duce in fata lui Dumnezeu cu icoanele acestor martiri din tot cuprinsul tarii, din toate puscariile, martiri care indeplinesc toate conditiile canonice necesare unei canonizari”.

Multumim anticipat tuturor celor care vor fi alaturi de noi in aceasta lucrare si o rugam pe Maicuta Domnului sa ii acopere cu Sfantul ei acoperamant!

Ieromonahul Augustin
Schitul “Inaltarea Sfintei Cruci”, Aiud

AIUD: Inaltarea Sfintei Cruci si a Neamului Romanesc. Omagiu Marelui Capitan

Slujba de priveghere si Sfanta Liturghie de praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, AIUD 2009[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VI804e5dtO8]

In cinstea Capitanului[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=QbHXGBeNj6Q]

Singurul proiect de manastire+centru martirologic pentru Aiud si sustinut de Parintele Justin

Rugaminte: Rugam pe toti detinatorii de bloguri, siteuri sa preia acest articol si sa promoveze proiectul sustinut de Parintele Justin. Multumim!

Prezentarea proiectului manastirii de la Aiud sustinut de Parintele Justin de la manastirea Petru Voda44

Venind intr-un pelerinaj la manastirea Petru Voda am aflat ca Parintele Justin, ctitorul actualului Schit Sfanta Cruce de pe Rapa Robilor de la Aiud intentioneaza sa organizeze un concurs de proiecte pentru ridicarea manastirii Sfanta Cruce de la Aiud, inchinata martirilor din inchisorile comuniste. Atunci am cerut binecuvantare de la Parintele pentru a propune un proiect. Asa ne-am apucat de lucru.

De mai multi ani ne-am specializat in problema arhitecturii bisericesti[1]. Stim ca arhitectura bisericeasca este o marturisire, o contemplare si intrupare a constiintei eclesiale. Biserica este chipul pamantesc al Imparatiei Ceresti. Arhitectul are o misiune mare si grea – aceea de construi icoana Imparatiei. Pentru a construi o biserica in Rapa Robilor efortul este pe masura. Acel loc, prin sfintenia care-l invaluie, este aparte, intrucat acolo Imparatia este deja prezenta.

Ne-am propus dintru inceput ca acest proiect sa fie rodul unei impreuna-lucrari cu toti cei implicati, astfel incat sa gasim constiinta eclesiala prin luminarea pe care o aduce comuniunea in Hristos si dragostea frateasca (acolo unde si cu cine a fost deschis). Insa cel mai important a fost ca Parintele Justin si alti supravietuitori traisera intre acei sfinti. In temnita Aiudului ei vazusera icoana Imparatiei intruchipata, materializata in acei minunati oameni care sunt sfintii de la Aiud.

Ceea ce a urmat a fost o serie de discutii cu Parintele. Din ele am aflat cam cum trebuie plasmuita Biserica de acolo, pentru ca ea sa poata fi numita icoana a Imparatiei.

Dincolo de multele discutii si impreuna-cautari, ramane binecuvantarea si rugaciunea Parintelui, cu care am plecat la drum si ne-au insotit in tot acest demers si care, inca, ne insoteste. Am ajuns la o forma pe care o prezentam aici si pe care Parintele a binecuvantat-o si sustinut-o ca proiect propus de Sfintia sa. Tot Sfintia sa ne-a cerut personal sa-l insotim si sa sustinem proiectul alaturi de el la dezbaterile legate de alegere.

Centrul de Studii va fi in grija monahilor cei mai indreptatiti, prin sfintenia vietii monahale, la a locui pe acel loc sfant. Monahismul este o prelungire spirituala de zi cu zi a martiriului. De-a lungul intregii istorii a Bisericii, manastirile au fost principalele focare de cultura, fiind adevarate scoli dotate cu imense biblioteci, scriindu-se carti iar, in momentul descoperirii tiparului, fiind primii care l-au folosit[2]. Monahii vor fi principalii curatori ai moastelor si lacasului cu muzeul si Centrul aferent lui. De aceea, monahii manastirii Sfanta Cruce vor fi dintre cei instruiti, cu aplecare spre studiu si cercetare, avand educatie in domeniul teologiei, antropologiei, medicinii legale, istoriei, aghiografiei etc. Cercetatorii aflati in stagii vor putea locui pe perioada sejururilor legate de proiectele lor in zona special amenajata lor, incercand, pe cat posibil, sa se integreze vietuirii ortodoxe din acest lacas sfant si aratand in primul rand prin aceasta respectul pe care il datoreaza sfintilor cu care avem inainte de toate o relatie doxologica. De aici izvoraste si interesul pentru studiul vietii lor si tot in aceasta isi au scopul aceste studii.

proiect Aiud_3Pe scurt, proiectul a avut in vedere cateva elemente-forta izvorate din necesitati teologice si practice:

  • centralitatea martyrionului (rotonda) in cadrul intregului complex. Martyrionul respecta canonul arhitectonic al bisericilor mucenicesti: forma rotunda, octogonala sau hexagonala, cu absida pentru altar care sa aiba dedesubt o zona in care se fie asezate moastele care sa poata fi cinstite de credinciosi si la care sa existe acces din biserica prin doua randuri de scari laterale. Asumarea traditiei vechilor martyrioane face legatura peste timp intre mucenicii perioadei primare a Bisericii si cei ai vremurilor din urma, aratandu-i pe acestia cu nimic mai prejos decat primii. Pana la mult asteptata proslavire oficiala a noilor mucenici, sub altar poate fi plasat un cenotaf simbolic, in care pot fi asezate ulterior osemintele adeverite ca moaste;
  • o biserica martyrion nu poate fi ridicata decat pe un loc sfant, mai precis pe mormintele martirilor sau pe locul muceniciei lor. Din acest motiv, conform Traditiei ortodoxe, aceasta biserica nu poate avea dedesubt, adica la subsol, nimic altceva decat un loc in care, ca intr-un mormant comun (asa cum se si afla ele inmormantate in Rapa Robilor), sa fie asezate moastele deasupra carora, in biserica, se slujeste Dumnezeiasca Liturghie. Nimic nu trebuie sa se interpuna intre acel loc sfant si insusi corpul bisericii;
  • stilul arhitectural, traditional ortodox, se impune din insasi vechimea canonului legat de martyrioane. In consecinta, ca in intreg demersul nostru, ne-am aplecat cu atentie asupra intelegerii traditiei patristice. Dupa iesirea din persecutia primelor veacuri au inceput sa se construiasca doua tipuri de biserici: cele de parohie (adica cele impuse de existenta unei comunitati crestine) si cele martirice. Martyrioanele au fost construite doar intre secolele IV si VII d. Hr. Intrucat in zilele noastre situatia este foarte asemanatoare cu cea de la inceputul secolului IV – cand intreaga crestinatate iesise din multi ani de persecutii -, ne-am raportat in chip firesc la modul in care Parintii Bisericii au tratat arhitectura bisericeasca (tipologia arhitecturala). Si pentru ca perioada de aur a arhitecturii ortodoxe este cea a Sfantului Imparat Justinian cel Mare, ne-am aplecat asupra unor biserici cu martyrion din acea vreme (precum Sfintii Serghie si Vah din Constantinopol, San Vitale din Ravenna si altele)[3];proiect Aiud_1
  • intrucat martyrioanele sunt biserici prin excelenta de plan central, altarul sa vina cat mai aproape de zona centrala octogonala (cifra 8 are simbolism eshatologic) format din stalpii de sustinere care, trecand de balcoane, se urca pana in cupola larga, simbolizand Cerul ca un urias baldachin ridicat deasupra mormantului mucenicilor pe care se va sluji Sfanta Liturghie. Toate aceste elemente sunt specifice monumentelor funerare antice ale martyrioanelor. In plus, circulatia credinciosilor spre usile diaconesti ale altarului sau spre subsolul de sub altar sa fie rezolvata intr-un mod foarte practic, care descongestioneaza zona centrala, facilitand miscarile liturgice, anume prin deambulatoriile formate in zona marginala, exterioara octogonului central al martyrionului. Aceasta rezolvare este, si ea, inspirata tot din arta bisericeasca veche;
  • trapeza sa fie asezata fata in fata cu iesirea din biserica martyrion, pe axa Rasarit-Apus, ca o prelungire agapica a mesei euharistice. In manastiri trapeza este ca o a doua biserica, fiind loc de comuniune in Hristos, rugaciune, agapa, ascultare a citirilor din cuvintele Sfintilor Parinti. Trapeza este impodobita, ca si biserica, cu fresce reprezentand sfinti si momente din vietile lor;
  • in legatura cu martyrionul si cu trapeza sa fie zona de locuire monastica avvaton, adica o zona din manastire dedicata exclusiv monahilor, inaccesibila pelerinilor sau vizitatorilor. Acesta se dezvolta ca o latura de nord a unui atrium urias al martyrionului, atrium in componenta caruia intra si trapeza si zona de intrare si care cuprinde si un aghiasmatar sau fantana cu apa. Zona avvaton asigura o anumita intimitate si liniste atat de necesara monahilor aflati intr-o zona oraseneasca si va avea acces direct la martyrion printr-un pasaj. Ea va fi formata din paraclis de iarna, doua randuri de chilii cu utilitatile necesare, apartament arhieresc, o mica biblioteca monastica, etc;
  • rezolvarea in terase a proiectului, deoarece terenul se afla intr-o panta destul de accentuata. Partea superioara va fi ocupata de turnul-clopotnita care domina vizual si sonor blocurile si valea. Apoi zona monastica, dupa care, mai jos, pe platforma de mijloc, principala, se va afla biserica (se subliniaza si pe verticala centralitatea martyrionului) iar la nivelul de jos, muzeul cu Centrul de Studii Martirologice;
  • zona de nord (aflata in panta accentuata), care da spre primele blocuri ale orasului, sa fie amenajata ca zona-tampon, cu vegetatie: copaci inalti – mai ales in zona de margine -, apoi o alee ce serpuieste intre intrarea pietonala de sus si rotonda martyrionului, alee amenajata cu popasuri de belvedere, bancute, gardulet de piatra si umbrare cu vita de vie – simbolul lui Hristos si al muceniciei;
  • accesul auto si pietonal principal atat pentru Manastire cat si pentru Centru va fi dinspre strada de jos;
  • sa existe accesibilitate spre martyrion dinspre zona muzeului si a centrului de studii martirologice. Accesibilitatea se face pe la suprafata, dar si printr-un culoar subteran (care poate avea iluminare naturala din tavanul deschis pe alocuri) care sa aduca aminte de catacombele perioadei crestinismului primar. Acest culoar, amenajat ca osuar (oasele nu pot sta in muzeu, ci intr-un spatiu dedicat anume) in care vor fi asezate ramasitele pamantesti gasite in Rapa Robilor, face legatura concreta intre subsolul muzeului – amenajat ca o zarca, deci imitand conditiile de inchisoare grea comunista, izolator etc ‑, si zona de sub altar in care se afla numai acele ramasite care manifesta semne ale sfinteniei: miros frumos, izvorasc mir, aduc tamaduiri. Pelerinii sau vizitatorii vor putea incepe parcursul initierii lor fie dinspre biserica martyrion, coborand sub altar la mormantul mucenicilor (unde se pot inchina), trecand prin culoarul-osuar si ajungand la muzeu, fie invers, parcurgand un drum initiatic ce incepe din muzeu cu prezentarea patimirii lor si culminand cu proslavirea lor ca sfinti mucenici asezati la baza martyrionului;
  • o atentie deosebita am dat si conceperii si proiectarii Centrului de Studii Martirologice. In primul rand va exista un muzeu vizitabil de un mare numar de oameni (cu o intrare separata) si care va organiza expozitii permanente ce vor populariza rezultatele si productiile Centrului de Studii. Centrul va fi dotat cu o biblioteca cu sala de lectura (incapatoare, izolata fonic de zona muzeului si luminata natural printr-un sistem special de geamuri), videoteca si fonoteca (pentru stocarea si accesarea marturiilor inregistrate; acest gen de marturii vii sunt foarte importante pentru intelegerea epocii, a realitatilor inchisorilor comuniste, a participantilor la evenimente – martiri, marturisitori, supravietuitori, tortionari -, dar ajuta si la un tip de muzeificare foarte modern, prin care cercetatorul sau simplul vizitator poate relationa mai direct si surprinde mai usor, spontan realitatile invocate prin faptul ca se adreseaza mai multor simturi) dotate cu sala de lectura audio si video (de asemenea, izolata fonic si dispunand de separeuri si penumbra necesara), sala de prelucrare audio-video (pentru cercetatorii si expertii care vor putea realiza documentare ce vor putea fi folosite in cadrul Centrului si al muzeului, dar vor putea fi puse si in vanzare sau folosite alte modalitati de difuzare, in scopul popularizarii), sala de proiectii si conferinte (se vor organiza prezentari, proiectii, dar mai ales conferinte locale si internationale; utilarea salii va fi in consecinta). Am gandit aceste spatii in conformitate cu cele mai noi tehnici si metode folosite in biblioteconomie si muzeistica, in urma vizitarii si cercetarii bibliotecilor celebre din strainatate si a muzeelor premiate international;proiect Aiud_4_interior
  • de asemenea, legat de Centrul de Studii, sa existe un corp de locuit (dotat cu utilitatile necesare), cu cateva camere pentru cercetatorii ce vor ramane acolo pentru o anumita perioada. Acest corp de locuit are acces direct, printr-un culoar, la zona Centrului de Studii. Masa va putea fi luata intr-o sala speciala, aflata intr-un corp comun cu trapeza monastica si bucataria;
  • parcarea va fi asezata in zona opusa celei monastice (deci in fata muzeului), pentru a se asigura o liniste mai mare in biserica si in avvaton-ul calugarilor.

Am intocmit acest text de prezentare intrucat am inteles faptul ca opinia publica nu a avut acces pana acum la planurile mai detaliate si la explicarile necesare.

Astazi, 2 August 2009, la praznuirea Sfantului Imparat Justinian

extras din revista Atitudini, nr. 7, autori: Arhitect drd. Nicolae Tulban, prof. drd. Marian Maricaru

Coperta_nr7


[1] arhitectul Nicolae TULBAN este specializat in arhitectura bisericeasca, urmand un doctorat la Universitatea de Arhitectura si Urbanism «Ion Mincu» din Bucuresti si publicand diverse articole si studii pe aceasta tema; nu este la primul sau proiect bisericesc, lui datorandu-i-se, intre altele, si reabilitarea chiliei romanesti de la Kapsala, Sfantul Munte; Marian MARICARU, teolog specializat in arhitectura bisericeasca (a absolvit un masterat in Spatiul Sacru la Universitatea de Arhitectura si Urbanism «Ion Mincu» din Bucuresti, a publicat diverse articole si studii tematice si are in pregatire un doctorat pe aceasta tema la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Grecia), este urmasul unuia dintre cei care au fost intemnitati la Aiud; echipa pe care o formam are in momentul de fata in lucru proiecte si in ale parti ale tarii (comandate mai ales dupa ce unii preoti si episcopi au vazut si apreciat proiectului de la Aiud)

[2] cateva exemple din vechime ar fi mediile monastice ale Antiohiei, Alexandriei sau ale Tarii Sfinte (Sf. Sava, Sinai), iar mai apoi cele din capitala Imperiului Bizantin (in mod special man. Studion) si Sfantul Munte Athos (a se vedea si controversa isihasta in care erau implicati ierarhi, monahi si laici carturari de mare cultura, dar mai ales de autentica traire duhovniceasca) care au nascut pe marii Parinti ai Bisericii. La noi, in vremurile din urma, este de mentionat exemplul manastirii Neamt si al miscarii paisiene.

[3] Ca si in cazul altor biserici din epoca noastra, alegerea stilului reprezinta o provocare. Cu atat mai mult in cazul bisericilor de importanta majora, in care fiecare zona romaneasca si-ar dori sa se regaseasca prin stilul ei local. Acest lucru este, in realitate, imposibil intrucat este imposibila impacarea diferitelor stiluri regionale, eterogene, dezvoltate pe teritoriul actual al tarii noastre in evul mediu tarziu si sub influente straine. S-a gasit o solutie ce decurge firesc din arhitectura primului mileniu, specifica vechilor martyrioane, construite si la noi, ca peste tot, in acele vremuri, in zona Dobrogei si nu numai (dar ruinate de vremuri). La acest stil vor fi adaugate, pe cat posibil, elemente decorative specifice mileniului al doilea (stilul brancovenesc, moldovenesc etc.). Intrucat neamul nostru romanesc si martirii si marturisitorii sai ortodocsi pe care ii cinstim, nu au fost numai din zonele teritoriului actual al Romaniei, ci si din Basarabia, Bucovina, nord-vestul cedat (spre muntii Tatra), si de la Sud de Dunare (nu putini erau vlahi din Macedonia, Pind, Epir, Serbia, Cadrilater care se simteau la fel de romani, pentru ca si erau, dupa sange si traditii), am considerat ca singurul stil cu adevarat reprezentativ tuturor si care atesta tocmai unitatea, geniul intre popoare si vechimea noastra ca neam bimilenar este unul inspirat din cel in care au construit martyrioane si maretii nostri stramosi traco-latini (Sfintii Imparati si mari ctitori Constantin cel Mare si Justinian cel Mare) care au infiintat Imperiul Romeu crestin, numit atunci Romania. Istoricii il numesc astazi, conventional, Bizant, si arata ca a fost continuat pana in modernitate de „Bizantul dupa Bizant” (dupa celebra expresie a lui N. Iorga) din statele vlahe, latin-ortodoxe, Ungrovlahia si Moldovlahia. Utilizarea acestui stil in Aiudul Transilvaniei nu este decat inca o confirmare a continuitatii si vechimii neamului nostru aici. Sa nu uitam ca la Alba-Iulia, locul Marii Uniri, sub ceea ce mai tarziu a devenit catedrala romano-catolica, sapaturile arheologice au descoperit tot o rotonda bizantina datand din secolul IX!

Arhitect drd. Nicolae Tulban, prof. drd. Marian Maricaru

VIDEO: Parintele Arsenie Papacioc: “Sa se faca Manastire, fara adaos. Manastire-Manastire!”

UPDATE: Parintele Justin: Tortionarii isi vor vedea “dreptatea” lor, cand vor ajunge in fata mucenicilor si a martirilor

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=j2zV-V5bB04]

Convorbire cu Parintele Duhovnic Arsenie Papacioc despre proiectele de la Rapa Robilor, Aiud

Sfintia Voastra, exista o intrebare. La Aiud este un monument construit de fostii detinuti politici, si un schit. Si este un proiect sa se faca o Manastire la Aiud. Nu stiu daca stiti de lucrul acesta.

Parintele Arsenie: Sa se faca o Manastire, nu stiu, dar ca s-a facut o bisericuta, un schit, mi-a spus chiar Mitropolitul, Bartolomeu Anania.

Sfintia Voastra, exista un proiect, mai vechi, initiat de Parintele Iustin, sa se construiasca o Manastire la Aiud; de asemenea un proiect mai nou, cultural: ideea unui centru, un complex memorial si un centru de cercetare martirologica. Sfintia Voastra ce credeti ca ar trebui sa fie mai important acolo, ce ar trebui sa primeze. In primul rand ce sa fie acolo? Manastire…

Fara nici o discutie “cultural”… sa speculeze idei si fel de fel. Astea se pot face in timp. Apare cate o carte, pe care poate sa o scrie oricine, dar schitul inseamna prezenta, zi de zi.

Asta este intrebarea. Sfintia Voastra ce spuneti ca ar trebui sa fie mai important acolo; ca principal.

O Manastire. Centru cultural… este si nu este. Ma duc ca la un birou.

Adica se vrea sa se puna accentul mai mult pe…

…Traire! Pe slujba, ca sa fie pomeniti detinutii.

Aceasta este si ideea Parintelui Justin. Sa fie in primul rand o Manastire acolo si nu altceva.

La Aiud este celularul mare, care are 360 de celule. Patru etaje… Manastire, draga!

Pentru ca proiectul unui centru cultural, memorial – stiti, un fel de muzeu al holocaustului romanilor, cum fac evreii, ei pun accentul mai mult pe cultura – ideea aceasta este a actorului Dan Puric. Il stiti….

Parerea mea: sa se faca Manastire, fara adaos! Manastire-Manastire, cu traire de Manastire. Asa! E istoria locului ala!

Ne gandim ce-ar fi vrut si fostii detinuti…

Pai sigur!

…Nu cred ca ar fi vrut altceva decat Manastire.

Manastire! Sunt sute de insi care au murit acolo. Bunaoara, sa spun un caz: unuia care nu incapea in cosciug, i-au taiat picioarele si i le-a pus alaturi. Era prea lung fata de cutia aia… Batjocura fata de trupul omenesc, trup omenesc pe care l-a luat si Hristos!
Si daca se vorbeste si cu Anania, Anania va avea o parere. Dar parerea mea este sa fie Manastire, nu centru cultural.

Parca le e frica sa fie Manastire Sfintia Voastra. Nu mai vor sa faca in principal o Manastire!

Draga, Manastirea este mai pretentioasa, iti trebuie si conducere. De sustinut o sustine Episcopatul. Ea tine de Cluj mi se pare…

De Alba. Si de Alba.

Nu conteaza: e Istorie!

O sa-i spunem si IPS Bartolomeu Anania opinia Sfintiei Voastre. Este bine asa?

E bine, fara discutie. O sa comunicam si noi. Manastirea e mai pretentioasa decit un centru cultural, caruia ii pui o firma acolo, si asa ramine: placa aia. Dar Manastirea nu-i asa. Trebuie traitori, cu staret, cu un numar de calugari, macar pana-n zece.

Am inteles.

Asta-i parerea mea: Manastire, nu centru cultural. Dar ca sa faci o Manastire, e mai greu! Eu o declar, dar trebuie implinita!

Sfintia Voastra, la Aiud sunt oameni care merg in pelerinaj. Sunt oase galbene la Aiud.Martiri, sfnti

Dragul meu, una e sa te duci sa vizitezi, sa te inchini, sa te rogi; alta este sa fii calugar. Trebuie o obste, macar pana-n zece persoane.

Credem ca se incearca sa se preia de catre altii, care nu sunt foarte cinstiti, ideea aceasta a Aiudului. Cred ca asta se urmareste acum.

Nu e cazul sa pierdem vremea. Mi-am spus punctul de vedere. Eu iti spun de ce nu e bine centru cultural: ca nu-i nimic. Decat intr-o discutie oarecare, si suferinta ramane ingropata permanent, si fac sa sa speculeze suferinta. O Manastire are slujba zilnica, si-i aminteste zilnic. Incet-incet poate-i capata numele celor care au suferit acolo. Si Aiud-ul nu-i numai Gafencu si Ianolide…; au fost baieti buni, dar sunt atitia insi care-au murit acolo. Eu ii pomenesc cat se poate, pe toti.
Mi se pare ca punctul de vedere cel mai greu o sa-l aiba I.P.S. Bartolomeu Anania. El a sfintit si schitul, si bisericuta.

Multumim mult, Parinte!

A consemnat Iulian LITA

Fostii detinuti politic trebuie sa decida in cazul manastirii de la Aiud, nu securistii

UPDATE: Parintele Justin: Tortionarii isi vor vedea “dreptatea” lor, cand vor ajunge in fata mucenicilor si a martirilor

DETINUTII politic Raul Volcinschi si Octav Bjoza, presedintele AFDPR, despre Cazul Dan Puric vs Manastirea de la Aiud – VIDEO/AUDIO

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bSjQGEO4L80]

Cititi si articolul parintelui Savatie referitor la acest caz Ce se întîmplă la Aiud sau ce-i lipseşte părintelui Iustin pentru a fi un Elie Wiesel al românilor

sursa: VictorRonceaBlog

PS Sebastian: Pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul

PS Sebastian

Duminică – 21 iunie, când Biserica Ortodoxă Română şi-a cinstit sfinţii odrăsliţi pe plaiurile ţării noastre, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanţilor, a resfinţit biserica Parohiei Turia, Protoieria Slatina I Sud.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor despre criteriile de canonizare a sfinţilor, arătând că în decursul anilor Biserica Ortodoxă Română a canonizat un număr de important de sfinţi români, dintre care şase sunt originari din Judeţul Olt. Este vorba despre Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă Brâncoveanu (Ocrotitorul Eparhiei) împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu. Totodată a făcut cunoscut faptul că la recenta şedinţă a Sfântului Sinod a fost canonizat un nou sfânt român – Ioanichie cel Nou de la Muscel (Jud. Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.

Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu Noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor […] Am mai rămaşi datori, noi oamenii Bisericii, să recunoaştem ca sfinţi şi pe cei ce au murit în temniţele comunismului, care au fost prigoniţi, închişi, bătuţi, ţinuţi în frig şi foame, pentru că erau preoţi sau credincioşi care n-au înţeles să se lepede de credinţă şi să adopte ideologia comunistă atee. Am rămas datori şi va mai dura până când îi vom trece şi pe aceştia în rândul sfinţilor. De ce? Pentru că le trăiesc călăii. Trăiesc cei care i-au maltratat, i-au pârât, i-au închis sau i-au bătut în temniţe, şi Biserica nu poate să zidească sfinţenie pe cadavrul acestor rău-voitori sau rău-făcători. Canonizându-i pe martiri, ar trebui să-i arate cu degetul pe călăii lor, dintre care unii trăiesc încă. Biserica însă nu înţelege să arate vreodată cu degetul pe cel care a greşit, ci să-l povăţuiască la pocăinţă şi să-l aştepte la mărturisire şi la îndreptare. Dar va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoţi şi credincioşi care au fost închişi şi bătuţi pentru credinţa lor creştinească în închisorile comuniste”.

La final au fost acordate Distincţia de vrednicie D-lui Maistru Constantin Popescu şi D-nei Ec. Floarea Georgescu, iar rangul de Sachelar părintelui paroh Ionel Căpăţână.

maica-domnului-cu-sfintii-aiudului

Sursa: Episcopia Slatinei si Romanatilor

Sfinţii din Aiud nu dorm – Noi minuni ale sfinţilor martiri de la Aiud

PIC_0068de Ieromonah Augustin

Un părinte din Cluj, care avea probleme foarte mari în parohie cu privire la o bucată de teren ce aparţinea bisericii, a dat în judecată pe cei care au luat acest teren. Ş mulţi ani de zile s-a tot judecat şi nu şi-a rezolvat această problemă. Dar, venind la Aiud, i-am dăruit un femur din osuarul de la Aiud. L-a primit cu lacrimi în ochi şi s-a bucurat foarte mult şi când l-a dus la biserică a ţinut mult ca să-i spună Sfântul care-i este numele. I-a pus pe toţi cei din parohie să se roage, au făcut slujbe speciale pentru acest Sfânt şi Sfântul le-a spus că-l cheamă Gheorghe. Asta a fost o bucurie foarte mare pentru el, pentru că şi pe el îl cheamă tot Gheorghe. Şi, după ce i s-a descoperit şi numele, nu a mai durat mult şi după câteva zile i s-a rezolvat şi problema aceasta juridică legată de acel pământ.

Nişte fii duhovniceşti de-ai acestui părinte, respectiv soţia, nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia câte trei picături după anaforă şi după aghiasmă. Au şi făcut, şi aceasta a rămas însărcinată. Tot acestei femei i-a crescut la un moment dat la piept un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.

O altă fată din Cluj a venit cu un grup din oraş şi s-a închinat la Sfinţi, s-a închinat la icoana Maicii Domnului şi i-a cerut voie maicii care era la osuar dacă poate să se dea cu puţin untdelemn la cap. A făcut acest lucru şi a revenit după o perioadă spunând că după 4 zile, când s-a pieptănat nu mai avea nicio problemă la cap. Şi i-a arătat maicii căreia i-a cerut să-i dea voie să ia untdelemn locul unde era chistul la cap; era destul de mare. Se vedea în acel loc acum ca un punct alb şi ca o arsură.
Tot aşa nişte maici cu dureri foarte mari de cap s-au dat cu acest untdelemn din candela Sfinţilor şi li s-au oprit pe loc durerile.

O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte întristaţi ca nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă de familie mai austeră, mai despărţită unul de celălalt. Eu le-am vorbit despre Sfinţi şi despre uleiul din candela Sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările lor de deznădejde. Dar, prin minune dumnezeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima analiza medicală, a constat că acesta dispăruse din organism.

Unui bărbat din Bucureşti de 46 de ani, i-au venit în ianuarie surorile disperate cu maşina, plângând pentru că fuseseră prin Bucureşti pe la Sfântul Nectarie, pe la Sfântul Ilie Lăcătuşul, să le asculte Sfinţii rugăciunea şi să-l vindece pe fratele lor care era internat în spital, operat pe creier şi care se afla în comă din cauza unei tumori foarte mari, nemaiprimind nicio şansă de supravieţuire din partea medicilor. Şi, mergând la Radu Vodă şi aflând de la o femeie că sunt Sfinţi mari care fac minuni la Aiud, au venit spre seară şi plângeau cu amar din faţa casei şi până la osuar, şi acolo, în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Sfintelor Moaşte. Le-am dat untdelemn şi le-am spus să-l dea pe cap în semnul Sfintei Cruci. Când au ajuns la Bucureşti aşa au şi făcut. Şi după ce l-au dat cu untdelemn, medicii s-au răzgândit şi l-au băgat din nou în operaţie. L-au operat şi minune dumnezeiască! După trei zile de la operaţie a fost în picioare, fără pierderi de memorie, fără ameţeli, fără nicio reacţie adversă la problema pe care a avut-o la cap. Iar în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit împreună la Aiud şi plângeau toţi de bucurie. Bărbatul a fost cel care a condus maşina de la Bucureşti până la Aiud, ca să aducă mulţumire Sfinţilor pentru această minune care s-a făcut cu el. I-am şi văzut operaţia. Un sfert din cap era tăiat în zona frunţii. Şi era şi el oarecum şocat de locul Aiudului, pentru că nu se aştepta să vadă mănăstirea în forma în care este ea, adică pe Râpa robilor. Intrând în osuar, a rămas oarecum mut faţă de ce a văzut acolo – icoana Maicii Domnului şi Sfintele Moaşte. Mama lui spunea întruna de mulţimea lacrimilor vărsate pentru copilul său că i-au secat şi lacrimile şi mulţumea Maicii Domnului şi acestor Sfinţi că i l-a vindecat. Ţi se sfâşia inima când te uitai la ei. Ei sunt o mărturie mare de credinţă a unei întregi familii care s-au rugat pentru un fratele de-a lor ca Dumnezeu să-l vindece.

O femeie din Târgu Jiu a venit cu taxi-ul, maşină plătită de unul dintre băieţii ei, cu boli foarte multe în organism, printre care un diabet foarte ridicat, o infecţie foarte mare la picior, o gangrenă deschisă, care în timp, în loc să se cicatrizeze, s-a făcut şi mai mare din cauza diabetului, şi avea dureri foarte mari care nu o lăsau să doarmă noaptea. A spus că de luni de zile nu mai dormise. Era disperată. A mers pe la toate mănăstirile din zona Târgu Jiului, a fost la slujbele Sfântului Maslu foarte des, atât la mănăstire cât şi acasă, era spovedită şi împărtăşită. Şi tot aşa, ca în cazul celălalt, un părinte din Sfântul Munte i-a spus că la Aiud sunt Sfinţi care fac minuni foarte mari şi să meargă acolo neapărat pentru că va primi ajutor de la Dumnezeu. A venit la Aiud plângând cu disperare de durerile şi de necazurile ei. I-am dat un litru de untdelemn din candela Maicii Domnului de la Sfinţi şi i-am spus să se dea în semnul Sfintei Cruci pe rană de 40 de ori. Asta a şi făcut şi la mai puţin de o săptămână m-a sunat şi mi-a spus cu lacrimi în ochi că i-au încetat durerile. Nu o mai durea deloc, asta în condiţiile în care lua medicamente de la cele naturiste şi până la celelalte, fără niciun rezultat. Şi în mai puţin de două săptămâni mi-a spus că a început să i se cicatrizeze rana.

Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la preasfinţitul Iustinian de a aduce Sfinte Moaşte de la Aiud la biserică şi să le păstreze în Sfântul Altar. Şi mi-a spus că până să aducă sfintele moaşte în parohie erau întotdeauna neînţelegeri şi tensiuni între credincioşi. Dar de când au venit Sfintele Moaşte s-a aşternut o pace şi o linişte peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetau deloc biserica. Pur şi simplu se vedea că erau parcă chemaţi şi aduşi în biserică de o forţă nevăzută, de harul lui Dumnezeu şi voiau să caute ceva în biserica respectivă. Şi părintele, văzându-i aşa porniţi, le-a spus despre Sfinţii de la Aiud la care s-au închinat cu multă evlavie şi cu lacrimi în ochi. Şi mai mult, părintele, având şi ceva construcţii de făcut, a început să primească donaţii datorită acestui har pe care îl au Sfinţii şi datorită liniştii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste Sfinte Moaşte.

O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la Sfintele Moaşte, a luat din untdelemnul Sfinţilor şi înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.

Un călugăr român din obştea mănăstirii Sf. Sava din Ierusalim mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, stareţul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaşte din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulţime de sfinţi mari, printre care si sfinte moaşte de la Aiud, pe care părintele stareţ le ţinea cu multă evlavie. Şi, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Şi a căutat la toate moaştele să vadă de unde vine mireasma şi, spre surprinderea şi bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinţii de la Aiud. A chemat toată obştea să se închine şi mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu şi-au canonizat martirii şi zac aruncaţi în gropile Aiudului.
De aceea îndemn pe toţi credincioşii să se închine şi să îi cinstească pe aceşti mari martiri ai noştri, pentru că aşa cum spune Părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul din căderea mondială de azi.

OFRANDE
Radu Gyr

Din luptele şi-nfrângerile noastre
aşternem trepte altor noi destine,
o scară de argint peste dezastre,
s-o urce paşii lumii care vine.

Din fiecare rană ce ne doare,
din orice răstignire mai adâncă,
am pus armuri pe piepturi viitoare
şi-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă.

Din mărăcini, din lacrimi şi din cuie
vor creşte mângâierile fraterne
pe care, mâine, alţii le-or aşterne
pe frunţi ce-n urma noastră suie.

Iar dac-am plâns, din lacrima măiastră
răsare mângâierea de mătase
pe care mâine alţii au s-o lase
pe alte frunţi ce cresc din fruntea noastră.

Şi când, sub noaptea smârcului şi-a zloatei,
închidem luptă, lacrimă şi rană,
din viermuirea noastră subterană
noi creştem pâine pentru foamea gloatei.

extras din revista Atitudini, nr. 6 (pentru comenzi scrieti la [email protected])

coperta-atitudini-6-corect