Astazi, in ratacirea duhovniceasca care pe toti ne patrunde, a cauta si a pazi adevarul in cele despre mantuire este din ce in ce mai anevoios. Adevarul este persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pe acest Adevar Intrupat, omul modern, ”omul nou” nu il mai primeste, il reinterpreteaza dupa norme umanist-rationaliste, cautandu-L in puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte, experimentari etc., croindu-L dupa chipul si asemanarea lui decazuta. ”Ispita neamului celui de pe urma a si sosit mai grozav acum” – graieste Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) – ”cu apropierea venirii lui Antihrist, incat ameninta sa-i piarda si pe cei alesi. Si nu-i atat de primejdioasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe Crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi, cu atat mai primejdiosi, cu cat cred ca sunt frati curati. Predica si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana care a inceput sa se strice si, in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Ei aduc tulburare in randurile Crestinilor Ortodocsi. Acestia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: ”Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela” (Matei 24:5). Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si prea-dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, pentru fapta buna, de smerenie, de unire si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru Ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor! Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele filosofice si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea la un idol care se numeste OM”.
In anul 1906 in mediile protestante, ia fiinta asa numitul Consiliu Ecumenic Mondial cu scopul de a uni toate religiile lumii pe baza dialogului si principiilor democratice de libertate, egalitate si fratietate. Sa nu ne lasam amagiti. Exista si un ”dialog al minciunii”, atunci cand cei care dialogheaza se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog este insuflat de diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8:44). Urmatori raului sunt toti impreuna-lucratorii, cei de buna voie sau fara de voie, cand ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la ”adevarul” lor cu ajutorul hulitoarelor minciuni. Nu exista ”dialog al dragostei” fara dialogul adevarului. Altminteri, un altfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Romani 12:9). Dar toti care vorbesc de unire nu au inteles de ce Hristos a venit in lume. Ei cred ca Dumnezeu a venit ca sa predice un mesaj etic si artificial ca al lor, ca El a venit ca sa ne invete cum sa traim in lume ca buni cetateni. Ei vor ca aici sa le fie pamantul fagaduintei castigat prin respectarea regulamentara a Legii lui Dumnezeu. Acei falsi ”crestini” ce vorbesc de ”regate crestine”, ”natiunea lui Dumnezeu”, ”crestinism mondial”, ”crestinism democratic”, ”unirea bisericilor”, nu-si dau seama cat de mult asteptarile lor se aseamana nationalismului mesianic al evreilor sionisti care l-au vrut pe Hristos ca imparat al lumii. Acestia toti – numiti dezbinatori -, nu-l vor pe Hristos asa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor in paini. Ei nu vor un Hristos umil si ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care sa ceara celor ce-I urmeaza doar smerenie si rastignirea in taina a suferintei pe pamant. Ei vor un hristos care sa li se supuna, un hristos care sa-si doreasca imparatia lumii. Iertati-ma domnilor ecumenisti, dar ati confundat conceptele. Sfantul Nicolae Velimirovici va va spune ca una este pacea sociala si politica, alta e impacarea credintelor. Si una este egalitatea in drepturile si indatoririle cetatenesti, si alta este egalizarea credintelor. Crestinilor Ortodocsi li s-a poruncit cu strictete sa fie milostivi fata de toti oamenii, fara deosebire de credinta, dar, in acelasi timp, si tinerea cu strictete a credintei lui Hristos. In calitate de Crestin Ortodox, va puteti jertfi pentru cei de alta credinta atat averea, cat si viata, dar nicidecum si adevarul lui Hristos – fiindca averea si viata sunt proprietatea fiecaruia, iar adevarul lui Hristos, nu. Aici e piatra de poticnire – in aceasta lipsa de discernamant. Din aceasta lipsa de discernamant a venit si confuzia din sufletul ”ortodocsilor” ecumenisti. Putem spune ca secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biserica. Ea este aceea care ii falsifica adevaratul duh, adevarata atmosfera. Desigur, trebuie sa spunem din nou ca ea nu afecteaza Biserica, ci madularele Bisericii, caci Biserica este adevaratul si Sfantul Trup al lui Hristos.
De aceea ar fi mai bine sa vorbim de secularizarea madularelor Bisericii. Uimitor, majoritatea ecumenistilor ortodocsi doresc din toate puterile sa dialogheze cu eterodocsii, nu insa si cu Ortodocsii. Pe Ortodocsii care dezaproba deschiderile lor ecumeniste ii caracterizeaza fanatici sau fundamentalisti, pentru a-i scoate din lupta. Uita insa ca fanatici nu sunt doar anti-ecumenistii radicali ce folosesc anti-ecumenismul ca sa formeze grupari schismatice, ci si ecumenistii radicali, cata vreme incearca sa impuna perspectiva lor individuala in Biserica Ortodoxa, fara sa se intereseze daca aceasta exprima invatatura Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei si constiinta Bisericii Ortodoxe. Extremele se intalnesc si formeaza doua fete ale aceleiasi monede. Foarte rar, sau chiar niciodata, un teolog ortodox care dezaproba felul in care se duc azi dialogurile ecumenice este chemat sa ia parte la acestea, si daca, din greseala, ia parte, ecumenistii se vor ingriji de inlocuirea lui. Dar nu trebuie sa dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia ca demolarea din interior a Ortodoxiei, adica a Bisericii lui Hristos, ar insemna de fapt distrugerea a insusi Crestinismului. Fiindca Biserica Apostolica Ortodoxa este adevarata Biserica a lui Hristos. O combinare a celorlalte grupari si culte religioase eretice ce nu respecta Canoanele Apostolice si Sfintele Sinoade Ecumenice nu va duce la alcatuirea unei Biserici unice, sau nu in modul si in rostul in care a intemeiat-o Hristos. Si daca toate aceste biserici ”crestine” nu exista decat in masura in care se pot raporta una la cealalta, atunci nici o insumare a lor nu va putea rezulta intr-o Biserica absoluta, caci o atare insumare va trebui si ea sa se raporteze la alte organizatii ”religioase”. Si iata cum ecumenismul ”crestin” nu va putea sa sfarseasca decat in sincretismul unei religii mondiale. Caci, intr-adevar, acesta este scopul nemarturisit al ideologiei de tip masonic, care inspira si anima ”miscarea ecumenica”, ideologie care, la ora actuala, a patruns atat de adanc in constiinta celor care participa la asa-zisul dialog ecumenic, incat pentru crestinismul denaturat de astazi urmatorul pas logic care se prefigureaza este intrarea in comuniune cu religiile necrestine.
Vine timpul, si nu e departe – prooroceste Sfantul Lavrentie al Cernigovului – cand foarte multe biserici si manastiri se vor deschide in slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri si acoperisurile bisericilor cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Cand se vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele ca va veni vremea imparatiei lui Antihrist si el va fi pus imparat.
Toti credinciosii trebuie sa inteleaga ca in viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost in vremurile de odinioara si nici ceea ce ni se pare ca este ea astazi. Liturghiile vor continua sa fie tinute si bisericile vor fi pline de oameni, dar adevarata Biserica Ortodoxa nu va mai avea nici o legatura cu acele biserici ce astazi apartin ortodoxiei oficiale, legiferata si promovata de organele de stat, si nici cu acei clerici ce si-au vandut credinta. Biserica va ramane acolo unde este adevarul si va deveni din ce in ce mai greu de descoperit in anarhia duhovniceasca ce ni se pregateste. Ceea ce astazi gandim, cunoastem si credem despre biserica, preot si Sfanta Liturghie, in viitor vor fi asa de schimbate incat vor deveni simpla figuratie, ecumenista parodie. Si proorocia de mai sus continua: continuare »